Capitolul 9: Puterea

În acel moment cerul era complet întunecat. Cu toate astea, norii erau denşi – şi anunţau furtuna – acopereau, aşteptând momentul potrivit pentru a-şi dezlănţui furia asupra micului sat Forks. Bella era în picioare în mijlocul luminişului, în alertă, decisă…

A părăsit vila Cullenilor cu o viteză mai mare decât îi permitea condiţia ei de nemuritor, folosind o mare parte a darurilor ei pentru a nu fi detectată şi fără să lase urme. Nu era foarte dificil pentru cineva ca ea, dar prefera să fie prudentă decât să-i facă curioşi pe noi ei prieteni. Marcus i-a explicat constant, şi fără greşi, nici o dată nu trebuie să întoarcă spatele inamicului şi că este bine să-i ţii cât mai aproape posibil.

Şi asta vroia acum să-i ţină aproape pe Culleni, suficient cât să-i folosească dacă este nevoie, însă destul de departe ca să nu-i descopere identitatea ca Voltur. Isabella întotdeauna a fost aşa, fiind prea prudentă,  deşi uneori nu reiese.

– E timpul – a spus cu o voce rece, în timp ce certa fiecare parte din pădure, încercând să localizeze nou-născutul pe care o să-l extermine în aceste momente.

Şi nu a trecut mult timp până când l-a văzut. Era un băiat de vreo 15 ani, cu tenul palid, cu buzele roşii şi ochii ca sângele. Era o creatură teribil de frumoasă, şi aproape a distras-o suficient ca să nu o vadă pe colega lui: o fată de 12-13 ani, cu părul lung blond şi ochii vişinii şi intimidaţi. Ambii copii au rămas nemişcaţi la câţiva metri de ea, cu o admiraţie ca pentru un cult.

Bella i-a privit pe copii cu neîncredere, citindu-le mintea de copii plină cu amintiri umane şi cu infernul prin care au trecut o dată cu transformarea. Şi a văzut în mintea lor vampirii care i-au scăpat: Laurent şi James, cauza acelui calvar.

– Nu aş vrea să fac asta, copiii – a spus vampiriţa cu ochi violeţi cu o minciună evidentă – Dar, nu pot accepta să umblaţi liberi – a luat două pumnale, pe care întotdeauna le avea la ea şi le-a îndreptat spre ele.

Cuţitele au zburat spre copii, dar când au ajuns la obiectivul lor, aceştia nu mai erau acolo. Isabella a analizat în detaliu, analizând cum victimele au dispărut din faţa ochilor ei, ca şi cum ar fi apărut o barieră în faţa lor, care până acum nu a fost activat. S-a întors pe călcâie, încercând să nu piardă nici un detaliu şi atunci a fost când a auzit un sunet care a alertat-o.

Erau paşi, nu a celor doi, ci a trei sau patru. Ar fi putut să fie cu uşurinţă 50 de perechi de paşi care se mişcau cu o viteză vampirică. Unii arbori din pădure au început să cadă şi ocazional câte un strigăt era redus la tăcere. Şi acesta a fost momentul în care i-a văzut, erau mulţi copii între 12 şi 18 ani, cu ochii roşii arzând ca focul. Dinţii descoperiţi şi mârâiau din piept, în timp ce priveau figura feminină nemişcată din pădure cu ură.

– Draci – a strigat cât a simţit că braţele îi erau imobilizate la spate.

– Nu lăsa nici o dată garda jos, prinţesă – o voce extrem de seducătoare i-a cântat la ureche – Isabella Volturi. Chiar eşti cea mai bună?

Bella s-a eliberat din strânsoare şi a sărit câţiva metri în spate. Acesta a privit-o distrat, ca şi cum era vorba de un mic joc.

– Haide dragă, nu fi aşa bruscă – James a zâmbit mândru, privind fata cu atenţie.

– Ce pretinzi cu acest lucru? – a spus aruncând o privire spre nou-născuţi – Care este planul?

– Plan? – James a râs muzical – Nici unu, fetiţ-o. Doar ne distrăm.

– Distracţie? Tu numeşti asta distracţie? – a întrebat supărată şi sentimentul de mânie creştea în ea. James nu a răspuns, s-a limitat doar să zâmbească.

Isabella nu a mai aştepta ca să atace, deşi a fost primită de nou-născuţi dintr-o dată. Puterea ei era destul de puternică, dar nu putea să se ocupe de atâţia nou-născuţi dintr-o dată, şi cu atât mai puţin dacă trebuia să se ocupe de o fiinţă ca James, sau de partenerul lui, Laurent.

Lupta nu era cinstită, nu conta că Isabella este indestructibilă, nu putea singură. Şi pentru prima dată îşi dorea să mai fie câţiva fraţi cu ea. Isabella Volturi avea nevoie de ajutor, dar pentru moment, nu-l avea.

Ploaia cădea cu violenţă pe sol, şi tunetul acoperea sunetele luptei care avea loc în pădurea deasă.

Edward alerga cu o viteză ameţitoare, sărind peste copacii căzuţi. Alice venea după el, analizând viitorul satului şi a propriei Isabella, dar acesta se schimba aşa de repede că îi era imposibil să-şi dea seama care este cel corect. Jasper era în urmă, având grijă de toţi membrii, trimiţând valuri de calm clanului.

Carlisle nu ştia dacă trebuia să spună că tânăra este membrul al gărzii regale, ceva care este posibil să-l calmeze pe fiul lui. Esme era alături de el, nu dorea să participe şa o asemenea crimă, dar era necesar pentru aşi proteja familia. Rosalie era între furie şi anxietate, simţea că ceva se întâmplă şi nu era prezentă. Poate era povestea Bellei în care s-a identificat, şi chiar şi aşa, nu îi păsa de sfârşitul ce urma. Emmett era fericit pentru bătaia, chiar dacă nu era obişnuit cu ea.

– Edward, aşteaptă – a spus Alice când fratele ei a accelerat ritmul – Aproape o văd…- s-a oprit dintr-o dată, surprizând toţi membrii familiei – Ea…

– Ce se întâmplă, Alice? – a întrebat-o Esme cu un ton maternal, în timp ce-i mângâia părul negru.

– Ea…este uimitoare – Alice a zâmbit fericită, văzând cum fata obţine victoria într-un final – Şi cu toate astea, are nevoie de noi – A fugit, lăsându-i pe toţi în urmă. Edward a imitat-o imediat şi a depăşit-o, oprindu-se la intrarea în acel loc.

Bella se găsea într-un copac înconjurat de vampiri cu ochii roşii. Pe jos se găseau urme unor diferite focuri şi din cea a putut citi în mintea lui Alice, erau cel puţin de 30.

– Hei, Edward – a spus Jasper – Cred că a terminat mare parte din energie.

Isabella stătea nemişcată, privind în ochii întunecaţi ai captivatorului ei. James o privea cu distracţie, în timp ce cu o mână o ţinea de gât şi cu cealaltă îi mângâia obrazul.

Bella respira cu greutate, deşi nu era necesar şi inima ei bătea într-un ritm frenetic. Caius a avertizat-o despre asta, dacă inima ei nu mai bătea era probabil ca existenţa ei să se termine. Nu era dispusă să lase asta să se întâmple. A avut forţa necesară ca să scape de James, reuşind să-l facă să aterizeze la 20 de metri depărtare. A căzut pe pământ, cu inima aproape fără să bată. Frica a pus stăpânire pe ea într-o secundă, dar curând s-a calmat.

Culleni se mişcau cu viteză printre nou-născuţi. Reuşind să termine cu ei într-o secundă. Cu toate astea, lupta era abia la început. Un grup mai mare de nou-născuţi a apărut în pădure, fiind acompaniaţi de Laurent. Toţi erau copii mici, cu ochii roşi şi unghi ascuţite. Micuţi care nu erau de vină pentru planurile perechii.

Isabella i-a privit cu o anumită durere, imaginându-şi durerea acelor părinţi care nu vor mai ştii nimic despre ei. Şi, totuşi şi-a continuat treaba. James a apărut din nou, furios şi a atacat-o.

Isabella a căzut pe jos, cu corpul lui James deasupra ei. Ochii lor s-au întâlnit, dar nu a fost în stare să acţioneze. O nouă viziune i-a apărut, care i-a dat lui James posibilitatea de a ataca cu toată forţa.

Edward a alergat până la ei şi se lupta cu el. În timp ce Esme s-a îndepărtat de asemenea acte ca să aibă grijă de vampiriţa pierdută. Viziunea Bellei arăta prea puţine despre ce se întâmplă. Ştia că o să câştige, dar nu unde şi cum.

A văzut imagini din Volterra. Erau toţi în sală, observându-se unul pe altul. Vedea chipul mulţumit al lui Jane, în timp ce-i lua capa. Ei vor veni în curând, de asta nu se îndoia.

Isabella şi-a revenit cât de iute a putut şi s-a lansat asupra lui Laurent, a reuşit să termine cu el într-o clipă. Era sătulă de luptă. Câţi copii au fost victimele acelui James? Nu părea să se sfârşească. Unde îi ţinea ascunşi?

Le mulţumea Cullenilor pentru ajutor, dar în acelaşi timp ştia că încurcă. Putea termina cu zeci dintre ei dintr-o mişcare, dar ce se întâmpla dacă unul din clanul vegetarian cădea în capcană?  Nu era dispusă să-şi asume riscul.

Lupta a durat încă câteva ore. Ore care păreau o veşnicie. Sute de nou-născuţi au fost ucişi de ei. Carlisle nu mai suporta. Simţea că săvârşeşte un păcat mare. Şi Jasper era obosit din cauza furtunii de sentimente cu care avea de a face. Edward era prins în lupta cu James, o lupta în care părea incapabil să o câştige.

Şi totul a continuat aşa. Nu erau semnale de sfârşit. Furia ei creştea când vedea că planurile îi eşuează în acest fel. Vroia să termine cu toţi de o dată, dar nu putea. Doar dacă…

– Edward! – a strigat brusc, făcându-i pe toţi să se învârtă în direcţia lui. Distragerea i-a permis lui James să-l împingă din calea lui. Bella a folosit asta ca pe un semn bun. A scos mai multe cuţite şi le-a aruncat spre James, care le-a evitat.

Isabella a închis ochii pentru un moment. A îngenuncheat pe pământ şi a întins mâinile. Când a deschis ochii, aceştia au primit o nuanţă mai intensă. James a înghţat în loc, în timp ce ochii lui priveau dintr-o parte în alta. Nimeni nu ştia ce se întâmplă, dar se pare că Bella a devenit intimidantă într-o clipă.

Două pumnale micuţe au pornit din degetele ei şi un zâmbet sinistru a pus stăpânire pe buzele ei. Le-a aruncat în direcţia prăzii ei, lăsându-l blocat într-un copac. Clanul lui Carlisle era acolo şi privea, incapabili să creadă acest spectacol. Degetele Isabellei desenau în aer mai multe linii care păreau că nu au sens, până când strigătele lui James au dovedit contrariul.

Corpul lui era sfâşiat lent, şi focul a început să ardă în faţa lui. Bella privea totul cu atenţie. Amintindu-şi ultima dată când a făcut asta. Culleni la rândul lor nu erau ăn stare să dea crezare la asta. Este posibil să faci aşa ceva? Cât de uimitoare este Isabella Swan? Nu erau siguri că vor să descopere.

– Toţi în spate – a şoptit. Şi imediat clanul vegetarian s-a plasat la o distanţă sigură – Asta se va termina acum – părea că vorbeşte cu ea.

Cu o mişcare a mâinii i-a reunit pe toţii nou-născuţii din jur. Erau cel puţin 300 dacă nu mai mult. Nu credea posibil asta, nu era sigură că funcţiona. A reunit toate darurile pe care le-a dobândit, formând un curent violent  în jurul acestora.

Alice privea distrată toate astea, restul cu uimire. Bella şi-a mişcat mâinile pentru ultima dată, reuşind ca aerul să-şi schimbe culoare şi s-a îndreptat spre toţi nou-născuţii. Tăindu-i pe jumătate. Un incendiu uriaş a devastat prada, a terminat cu toate urmele acestor creaturi.

Isabella a zâmbit din nou. Ştiind că a terminat acea misiune. Cu toate astea, nu îşi mai auzea inima bătând. Îşi simţea ochii grei şi a fost nevoită să-i închidă. De îndată ce a făcut, corpul ei a căzut pe pământ.

Culleni au fugit până la ea. Carlisle a observat-o, ne ştiind ce se întâmplă. Nu era normal ca un vampir să poată face toate astea. Cel îngrijora era sunetul pe care nu-l percepea. Nu avea puls şi nici culoare. Acum, Isabella Swan părea un vampir real.

8 comentarii la “Capitolul 9: Puterea

  1. hey … azi v-am citit si eu fic-ul si vreau sa spun ce este super tare 😡 si va descurcati de minune 🙂 avand in vedere k postati destul de repede (pt k am id-ul uneia dintre voi ( angel of hope :d )si altcv nu am ce sa spon k nush cum este fan fic-ul in engleza 😀 🙂
    anyway … succes in continuare :*
    shi app … knd apare urmatorul capitol ;;)?
    shi ink odata app … sunt primaaa :D/

  2. hei,chiar faceti o treaba buna cu tradusul: e destul de ciudat scris ficul si greu de tradus dar voi va descurcati!Bravo!
    Idee e foarte interesanta si ne tine pe toti in suspans!
    Cand apare urm capitol?
    poate treceti si pe la mine si poate gasiti ceva ce va place 😀
    Bafta la tradus>:D<

  3. Super cap!Chiar nu prea inteleg a fost oare creata armata asta de vampiri nou-nascuti doar pentru distractie?
    Oricum nu mai am rabdare pana la cap 10.Astept!
    Kisses!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s