Capitolul 17: Un tată neliniştit în aşteptare

Bella POV

Nopţile următoare au devenit tot mai complexe, nu puteam să dorm liniştită cum simţeam mişcările micuţului în burta mea, Edward încerca prin toate metodele să mă liniştească şi să mă ajute să dorm, dar simţeam că este o povară enormă pentru el nepermiţându-i să doarmă şi să-l am aproape de mine.

În una din acele nopţi fără somn, Edward mă îmbrăţişa, când mi-am amintit de prima dată când l-am văzut la ştiri, făcând zvonuri despre nişte imagini scandaloase dintr-un bar, el s-a schimbat foarte mult de când l-am văzut prima dată, fără îndoială el era acum altă persoană, nu acelaşi alcoolic şi petrecăreţ din acea perioadă.

M-am ridicat cu grijă, încercând să nu îl trezesc, după toate recent a reuşit şi el să adoarmă şi nu vroiam să se simtă incomod cu insomnia mea.

Am mers la baie, mi-am luminat corpul şi mi-am privit faţa din nou şi din nou, cercurile imense îmi conturau ochii şi fără îndoială ce vedeam nu era reflexia mea, am mers în pat şi acolo era Edward, aşezat, privindu-mă.


– Încă nu poţi dormi? – a întrebat frecându-se la ochi.

– Nu, iartă-mă nu era intenţia mea să te trezesc – am şoptit în timp ce mă lăsam să cad lângă el.

– Nu îţi face griji, când o să îţi fie somn atunci o să dorm cu tine, acum nu este altceva mai important decât să fac ce îţi doreşti tu – m-a sărutat pe frunte.

– Ce îmi doresc? – am zâmbit.

Cum nu aveam nici un gram de somn şi a trecut destul de mult timp de la acel incident care m-a dus în spital. De ce să nu ieşim o vreme?

– Vreau să mă duci într-un loc înafara casei, nu ştiu…poate o plimbare în parc sau să mergem să mâncăm într-un restaurant – am zâmbit – Vreau să facem o nebunie.

L-am privit pe Edward care mă privea cu dezaprobare.

– Ce? – am întrebat făcând pe inocenta.

Era clar că în ultima vreme Edward era foarte preocupat de starea mea, dar uneori îmi doream să facem ceva ce era ieşit din comun în noua noastră rutină şi nimeni nu îmi permitea, simţeam retrasă din cauza burţii şi nu mă bucuram de sarcină.

– Este o nebunie, nu putem ieşi la ora asta…Bella ai şase luni de sarcină, ce pretinzi? – a spus puţin supărat.

– Este uşor pentru tine? Dacă nici unul dintre noi nu se bucură de asta, amândoi suntem iluzionaţi cu copilul nostru, dar nu este suficient că restricţionează noastră ca să mai fiu şi închisă întotdeauna – mi-am pus braţele la piept aşteptând un răspuns.

– Nu vreau ca micuţul nostru să păţească ceva, prefer să cer ceva de mâncat aici şi în cele din urmă putem ieşi să ne plimbă în grădinile părinţilor tăi, dar nu te voi duce într-un loc prea îndepărtat ca să te expun la vreo boală, sau mai rău la pierderea micuţului nostru – mi-a mângâiat burta.

M-am întors cu spatele, şi pentru el era complex, poate la fel ca şi pentru mine, dar mă simţeam înecată şi închiderea asta nu ajuta cu nimic.

– Iubire, nu face asta…înţelege-mă, te rog – m-a rugat – Este pentru binele tău.

– Dacă ar fi pentru binele meu, dacă ar fi pentru binele meu mintal am fi mers de mult la o plimbare, dar nu este pentru binele meu, ci pentru al copilului pentru care trebuie să stau închisă între pereţii ăştia. Sunt de mai bine de trei luni aici şi în fiecare zi este acelaşi lucru şi ca şi cum nu ar fi suficient, mai e şi insomnia asta nesuferită, fără să punem la socoteală stările mele sufleteşti, burta mea gigantică care nu mă lasă să dorm liniştită şi lipsa noastră de relaţii. Sunt epuizată pentru că asta mă depăşeşte – am spus în timp ce o lacrimă îmi curgea din ochii mei umbriţi.

Edward nu a răspuns la critica mea, pur şi simplu m-a îmbrăţişat şi mi-a mângâiat părul până când am simţit o senzaţie ciudată care m-a făcut să adorm iute.

Am suspinat puternic când am simţit cum sunetul din exterior mă trezeşte, am simţit cum mi se vorbeşte şi am încercat să mă concentrez pe asta. Era vocea soţului meu.

– Iubire – a şoptit în timp ce îi simţeam buzele peste ale mele..

Am încercat să mă ridic şi să-i răspund la săruturi, dar somnul nu mă lăsa.

– Iubire, trezeşte-te avem o dimineaţă frumoasă – a insistat.

– Ed – am spus în timp ce încercam să evit ca soarele să-mi pătrundă direct în ochi.

– Cum este acest preţios? – i-a şoptit burţii mele în timp ce îl săruta suav gâdilându-mă.

– Sunt bine – am zâmbit.

– Vorbesc cu micuţul nostru – a spus sărutându-mă pe frunte.

– Crezi că te aude?

– De ce nu ar face-o? Se spune că ascultă muzică, am putea să-l punem pe Mozart se spune că face bine – a spus în timp ce se aşeza lângă mine – Ce ar fi să mergem să cumpărăm un CD cu Mozart.

– Edward – l-am privit serioasă – Păstrează-ţi calmul, da?Cu o zi înainte mi-ai dat o minge pentru exerciţii Pilates pentru exerciţile de pe CD-ul pe care mi le-ai cumpărat cu o săptămână înainte cu exerciţii pentru gravide. Acum Mozart? Bebeluşul vrea aer curat, nimic mai mult – am şoptit în timp ce mă lipeam de pieptul lui.

– Dar, ştii deja…toate lucrurile îi fac bine, dacă ai putea să te înscrii la un curs de înot pentru gravide ar fi minunat, dar am auzit că soţia lui Daniel Casanova a avut probleme cu cursurile astea, aşa că de asta am renunţat la ele, deşi mă gândesc că am putea plăti o profesoară de la Pilates ca să îţi dea cursuri particulare. Ce părere ai? – a spus zâmbit în timp ce mie nu îmi venea să cred.

Edward fără îndoială a devenit obsedat de sarcina mea, astfel încât nu puteam să merg la baie fără ca măcar să fiu însoţită, pentru că spune că a auzit că o fată a avut contracţii în baie şi nimeni nu a ajutat-o la naştere.

– Iubire, eu vreau doar să merg în parc, să vizităm piscine şi să ne bucurăm de aerul liber fără griji. Ai putea să faci asta pentru mine? – am şoptit.

– Sigur că da, dar trebuie să luăm umbrela, nu vreau să-ţi facă rău aşa că trebuie să te hidratezi mult, mi-a spus doctorul că trebuie să fii bine hidratată cu căldura asta – a spus în timp ce se ridica din pat.

– Unde mergi? – am cerut.

– Să îţi aduc micul dejun, i-am cerut Cassandrei să-ţi facă o pastă cu fructe şi iaurt, care sigur o să-ţi placă, poate dacă doctorul îţi autorizează ieşirea am putea merge undeva – a zâmbit tandru.

A plecat lăsându-mă singură în cameră, de când burta mea a devenit atât de mare simţeam nevoia tot mai des să merg la baie, din această cauză m-am ridicat cu grijă şi am simţit şi mai puternică acea presiune.

O mică durere se simţea în josul burţii care mă împiedica să mă ridic în picioare, nu am vrut să continui să încerc şi am rămas acolo puţin, am aşteptat ca supărarea asta să se diminueze, dar nu a fost aşa a continuat şi mai tare, era ca o mică contracţie, dar încă nu era momentul, mai erau două luni şi jumătate.

M-am plâns încet încercând să mă pun din nou în picioare, am făcut un pas cu greutate, poate dacă aş merge la baie s-ar diminua acea senzaţie dezagreabilă din burta mea. În timp ce mergeam nu puteam să evit să nu mă plâng.

– Bella! – a spus Edward văzându-mă mergând – Ce faci? – a lăsat tava pe pat şi m-a susţinut.

– Vreau să merg la baie – am ţinut durerea.

– Trebuia să mă aştepţi. Eşti bine?

– O mică durere în burtă, dar…

– O durere în burtă?!

Ştiam că este o idee proastă să-i spun, şi-a luat telefonul înainte să-i pot explica ceva şi l-a sunat pe doctor. Nu ştiu bine ce i-a spus, a vorbit atât de iute încât nici nu am înţeles ce încerca să zică, m-a ajutat să merg până la pat şi m-a obligat să iau micul dejun înainte să vină ambulanţa.

– Ambulanţa? – l-am criticat – Nu crezi că supra-exagerezi?

M-a privit ca şi cum tocmai am zis cea mai mare prostie din lume.

– Supra-exagerez? Iubire, tu ştii că starea micuţului tău şi a ta este delicată, de asta trebuie să fiu întotdeauna în alertă la orice senzaţie şi o durere în burtă la şase luni şi jumătate nu este un semn bun – a spus în timp ce scotea valiza din dulap pe care a pregătit-o cu hainele mele în cazul în care se întâmpla ceva pe care el o numea „Alarma bebeluşului”.

– Eddie – am şoptit – Îmi aduci un pahar cu apă?

Gâtul mi se usca şi deja mi-am terminat ceaiul, de asta i-am întins un pahar gol şi el l-a umplut în baie.

– Sigur eşti bine? – a spus de acolo.

– Da – am răspuns.

– Nu mai vrei nimic? – a întrebat în timp ce venea spre mine – Am citit că este perioada poftelor şi tu aproape nu ai avut nici o poftă. Ai poftă de apă? Ce vrei să mănânci? – a spus dându-mi vasul.

– Sigur că nu am poftă de apă, pur şi simplu îmi era sete şi nu am poftă să mănânc nimic în special, vreau doar să ies în parc, îmi lipsesc pomii – i-am explicat.

Edward nu a răspuns la cererea mea.

Nu a întârziat să vină ambulanţa cu para-medicii să mă examineze, detestam atingerile astea pe burtă, ca şi cum ar fi un nod periculos, era doar un copil, o mică viaţă ce creştea în mine. Nu avea de ce să supra-exagereze dacă epocile trecute dădeau naştere acasă.

– Este bine? Cui se datorează durerea? – a spus Edward insistând la para-medic ca să-i spună de ce acea durere.

– Linişteşte-te Edward – i-a cerut mama care venea de la reuniunea cu soţiile din compania tatălui meu.

– Ea a avut o mică contracţie, să spunem că a înaintat puţin pentru perioada sarcinii ei, dar ar putea să continue normal – a spus para-medicul.

– Pot ieşi din când în când? Am stat mult timp aici şi sincer sunt epuizată să stau închisă între pereţii aceştia – am oftat.

– Trebuie să mai aşteptaţi, nu cred că este prudent după această mică durere, dacă aştepţi o săptămână şi eşti bine poţi să ieşi – mi-a explicat.

L-am privit pe Edward care asculta ce îmi spune para-medicul, după o vreme bărbaţii de pe ambulanţă au plecat şi am rămas singură cu mama mea.

– Sunt obosită – am spus supărată, dar chiar era epuizată de felul acesta exagerat a lui Edward, ştiam că el o face cu cele mai bune intenţii, dar chiar şi aşa simţeam că sunt tratată ca o bolnavă şi nu eram aşa, pur şi simplu eram însărcinată şi deşi starea mea era precară nu mă afecta să merg puţin.

– Ştiu, dacă l-ai fi văzut pe tatăl tău când eram însărcinată…- şi-a dat ochii peste cap – Crede-mă în general lucrurile astea îi depăşeşte pe bărbaţi, mai mult când sunt chiar entuziasmaţi, o să vezi cum o să reacţioneze la naştere – a zâmbit.

N-am vrut nici să-mi imaginez, eram deja pe marginea colapsului în ziua în care doctorul ne-a întrebat dacă vrem să ştim sexul copilului, Edward îşi dorea să-l ştia în timp ce eu preferam să fie surpriză, ar fi plăcut, fie ce o fi ar fi tot micuţul nostru.

Într-un final Edward a accepta să fie o surpriză, poate ca să nu mă enerveze, dar i-am mulţumit.

În acea după masă m-am plâns de dureri tot mai dese şi deşi am ascultat sfatul medicului continuau acele mici dureri. Am încercat să nu îl preocup pe Edward şi nici să îl fac să pregătească inutil valiza şi să cheme ambulanţa, dar noaptea nu am mai putut rezista să nu mă simt fatal, în poziţia în care eram simţeam acea durere neconfortabilă, Edward s-a preocupat văzând că aveam transpiraţii reci şi imediat a sunat la clinică, pentru prima dată nu m-am opus să o facă.

Nu a întârziat să sune la ambulanţă şi fără să-mi dau seama eram deja pe drum spre spital, eram monitorizată şi Edward era aşezat ţinându-mă de mână.

– Verifică tensiunea arterială – i-a spus unul dintre para-medici.

Celălalt a verificat monitorul şi a început să noteze unele lucruri, presiunea în burtă continuau şi starea inconfortabilă mă dispera. Credeam că o să leşin când am ajuns la spital, imediat doctorul a constat că am contracţii premature, poate se datorau stării mele anterioare, chiar şi aşa m-au ţinut sub observaţie câteva ore.

– Pur şi simplu sunt contracţii înainte devreme, dar o să evităm să ajungă la sfârşitul procesului, aşa că noaptea asta o să şi-o petreacă în clinică şi mâine o să vedem cum a evoluat – m-a informat medicul meu.

I-am mulţumit pentru tratamentul bun şi Edward a rămas cu mine.

– Când o să ieşi de aici o să te duc în parc – mi-a sărutat mâna.

– Când o să ies de aici o să am cu siguranţa repaus total – am criticat.

– Întotdeauna atât de optimistă, asta nu se schimbă, chiar şi aşa mă încânţi – mi-a sărutat fruntea.

– Sigur, dar nu uita că atunci când am putut ieşi m-ai încuiat – am făcut-o de oaie.

– Dacă te protejez te plângi, dacă nu te protejez te plângi. Ce să fac? – m-a certat.

L-am privit cu fruntea încruntată, nu era vorba de asta, doar că uneori nu înţelegea, îşi dedica existenţa ca să facă ce îmi doresc eu şi alte dăţi mă proteja în exces atât de mult că mă ţinea închisă pentru „bine starea mea”.

Ca una dintre celelalte dăţi a fost o alarmă falsă şi o grijă extremă pentru situaţia mea, dar chiar şi aşa Edward îşi păstra preocuparea şi a avut grijă să mă păstreze în siguranţă de orice conflict ce ar putea duce la o pierdere.

Era un bărbat excepţional, preocupat de sănătatea mea şi a bebeluşului nostru, de fapt atitudinea asta îmi amintea de ce era el, pur şi simplu nu erau îndoieli că un bărbat poate fi atât de captivat de orice femeie, deşi acum era mai rău şi decât Alice cumpărându-mi cine ştie câte lucruri necesare, niciodată nu o să uit cumpărăturile inutile pe care le-a făcut…ne-necesar a cumpărat o burtă falsă care să îmi ţină burta sus, împiedicând să cadă şi păstrându-i forma rotundă, o adevărată prostie pe gustul meu, dar chiar şi aşa am folosit-o prima săptămână ca să evit să se supere pe mine, dar cel mai util a rezultat a fi acea umplutură care mă ajuta să dorm în pace de când burta mea a crescut exagerat.

– La ce te gândeşti? – a zis iubitul meu soţ când a văzut că rămân în linişte.

– Cred că eşti nebun – am râs.

– Nebun? – mi-a întins ceaşca de ceai chinezesc pe care trebuia să o beau în fiecare secundă, pentru că mă ajuta.

– Da, m-ai făcut să fac fiecare lucru, este incredibil – am râs.

– Să fii tată nu este uşor – s-a aşezat lângă mine.

– De unde ştii? – am întrebat serioasă simulând supărarea.

– Am citit ghidul taţilor pe care l-am cumpărat de pe internet şi sunt multe lucruri pe care trebuie să le învăţăm ca să creştem bebeluşul acesta – a spus aşezându-mi perna.

Am râs scandalos auzindu-l spunând asta, ştiam că a citit despre paternitate, dar aşteptaţi un moment…

– Edward în ce moment citeşti dacă eşti tot timpul cu mine? – am întrebat şocată.

Edward m-a privit zâmbitor, ca şi cum s-ar simţi mândru că i-am pus acea întrebare.

– Trebuie să am grijă de somnul tău, dacă ai un coşmar şi te agiţi, poţi să spargi coaja şi ştii… – a spus ca şi cum lumea s-ar sfârşi.

Îmi provoca râs să îl văd melodramatic.

L-am luat uşor şi l-am apropriat, îmi era dor de săruturile lui linişte şi mângâierile lui. Edward a zâmbit şi s-a apropriat uşor, buzele lui calde le inundau pe ale mele într-un sărut cu nevoie. Dorinţa ascunsă pentru un timp destul de lung îşi făcea simţită prezenţa, dar trebuia să-l despart de mine înainte să ne pierdem amândoi controlul.

– Am planuri – a şoptit cu o pată de roşeaţă în obraji.

Nu am vrut să sustragă ce tocmai s-a întâmplat.

– Nu ai citit nimic care să aibă de a face cu asta? Nu ştiu ceva ca…Poate ai citit cum să ai intimităţi cu perechea ta însărcinată? – am zâmbit.

M-a privit cu o faţă de sfânt.

– Îmi pare rău, doar că asta a fost mai dur decât credeam – am şoptit.

Edward a aprobat în linişte şi m-a îmbrăţişat tandru.

– Este fructul iubirii noastre cel ce creşte aici – mi-a mângâiat burta.

Zilele treceau încet, era incredibil să-mi dau seama că Edward este din ce în ce mai nerăbdător, dar acum era o diferenţă: Soţul reuşea să mă înţeleagă şi acum mă ducea afară deşi era doar până în parc.

– Am cumpărat lucrurile pentru viitorul nostru copil – a zâmbit în acea după masă entuziasmat.

Aveam deja opt luni şi era incredibil să mă gândesc că mai aveam doar o lună.

– Ai cumpărat deja? – am zâmbit în timp ce mă aşezam în pat cu grijă.

– Doar câteva, sunt unele pe care vreau să le alegi tu – a zâmbit în timp ce se apropria de mine.

– Dar nu pot să merg să le văd.

De fiecare dată mişcarea mea era tot mai limitată şi preferam să am grijă acum mai mult ca niciodată.

– Ştiu că poţi să te mişti, aşa că ţi-am adus un catalog de pe Internet de unde putem să le comandăm – a zâmbit.

Mi-a întins notebook-ul şi am început să citim şi să vedem pozele cu paturi, haine şi o mulţime de lucruri.

– Dar nu ştim ce este – am murmurat.

– O să cumpărăm culori neutre şi după ce o să aflăm dacă este fată sau băiat o să căutăm culori adecvate – a zâmbit cu mai mult entuziasm decât mine.

Era dificil să aleg între un pat pe apă verde şi un galben pastel, când am simţit o durere fulminantă în burtă, am simţit cum presiunea şoldurilor creşte şi sincer nu am putut să mă abţin să nu strig din cauza durerii.     Edward a dispărut de lângă mine cu viteza luminii, pur şi simplu când am încercat să mp susţin de el nu mai era.

– Renee! – l-am auzit în afara camerei.

– Edward! – am strigat în timp ce îmi strângeam cu mâna patul.

– Bună ziua, am nevoie urgentă de o ambulanţă, doamna Isabella Cullen a început travaliul – a strigat la telefon în timp ce eu continuam să strig după el disperată de contracţii.

– Blestemat să fii Edward! Vin-o aici! – am strigat – La naiba cu tot, vin-o aici!

Edward nu a întârziat să vină şi să se aşeze lângă mine, i-am luat mâna şi i-am strâns-o ca şi cum aş fi vrut să îmi descarc toată disperarea.

M-a descoperit şi m-a lăsat expusă, acolo am văzut cât de umed era patul, exact cum a prezis Edward mi s-a rupt apa.

– O să fiu tată! La naiba! Ce fac? Ah! Da, inspiră şi expiră iubire – m-a sfătuit.

L-am privit furioasă, durerea nu se diminua li presiunea în burtă era de fiecare dată mai insuportabilă.

– Unde dracu este doctorul când ai nevoie de el? – a strigat soţul meu.

– Dacă nu ai fi sunat – m-am plâns – de atâtea ori la clinică ne-ar lua în serios, dragă – la sfârşit am încercat să zâmbim.

Nu au întârziat să mă ia din patul acesta umed, să-mi pună ser şi să mă scoată de acolo.


12 comentarii la “Capitolul 17: Un tată neliniştit în aşteptare

  1. =)) hahahaaa Edward e innebunitor de atent :)) e funny!!!
    OMG…urmeaza sa nasca!!!!
    Dar de ce e starea ei asa de periculoasa…au mai fost si alte femei gravide si au fost ok…ea de ce e asa de slabita :(?
    Oricum…ma bucur ca ai postat si deabia astept urmatoarele capitolee 😀
    pup!

  2. Doamne ce tare…:)))):)):))
    – Dacă nu ai fi sunat – m-am plâns – de atâtea ori la clinică ne-ar lua în serios, dragă
    Prea tare faza=))=))
    Abia astept nextul
    Spor la tradus
    Kisses:*:*:*:*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s