Capitolul 12: Melodia şi Cina I

          Notele suave ale melodiei dulci şi terne a început să-mi ajungă la urechi trezindu-mă încet din acest profund somn în care m-am scufundat. am deschis ochii cu grijă şi odată ce ochii mi s-au obişnuit cu întunericul acelui loc în care mă aflam am încercat să recunosc unde mă aflu. Am atins zidul în căutarea unui întrerupător şi în cele din urmă l-am găsit şi camera a fost luminată. Arăta ca un dormitor. Eu eram într-un pat matrimonial cu bordurat din forjat cu nişte flori frumoase. De asemenea era un dulap din lemn frumos şi strălucitor, un frumos birou cu un laptop pe el şi mai multe partituri de muzică; dar cel mai mult mi-a plăcut în acea cameră acele rafturi de cărţi şi discuri de muzică clasică. Nu aveam cea mai mică idee unde mă aflam, nu recunoşteam acea frumoasă cameră, dar se asemăna cu camera din viselor mele.

          Încet am început să mă ridic din pat şi am roşit febril să văd că eram îmbrăcată într-o cămaşă de bărbaţi atât de mare, puţin sub fundul meu şi blugii, erau tot de bărbaţi, care evident îmi erau mari. Ce s-a întâmplat cu hainele mele? Aveam atâtea întrebări şi atât de puţine răspunsuri, dar mai ales…îmi era frică să aflu tot ce s-a întâmplat, cum ultimul lucru pe care mi-l aminteam era că am fost întinsă pe jos în pădure şi cineva mă căra în braţe. Oare acea persoană m-a salvat şi m-a adus aici?

Dintr-o dată am început să aud din nou acea melodie frumoasă de pian şi fără să mă îndoiesc am început să merg până la uşa camerei. Am apăsat clanţa uşii cu frică; dar imediat a dispărut şi am ieşit pe holul care părea să fie al unei case mici din lemn. Muzica continua să se audă în urechile mele şi dintr-un motiv ciudat, îmi calma inima şi mă făcea să mă simt protejată, iubită…Am continuat să merg până la sursa melodiei şi m-am oprit în faţa camerei de unde provenea muzica. Încet mi-am sprijinit ureche de uşa de lemn; dar niciodată nu m-am aşteptat să aud ceea ce am auzit şi nici să fac ceea ce am făcut. Eu cunoşteam acea melodie şi în mod inconştient buzele mele se mişcau fredonând acea melodie.

Ni ştiu când, nici cum, am intrat în acea cameră cu ochii închişi şi fredonând notele acelei frumoase melodii în timp ce pianul cânta. Pianistul nu a spus nimic, nici măcar nu a ezitat să continue înregistrarea, nu vroiam să-mi deschid ochii; dar pur şi simplu m-am lăsat condusă şi am continuat să mă bucur de acele note dulci şi calde.

Câteva momente mai târziu melodia s-a terminat, dar eu am continuat să rămân cu ochii închişi. Ca să fiu sinceră, îmi era puţină frică să deschid ochii şi să văd cine era pianistul. Am aşteptat mai multe minute, ca semnal să vorbească pianistul şi cel puţin să-mi spună numele, asta dacă eram acolo; dar nu s-a auzit nici un sunet. Chiar şi aşa, am ştiu că era cineva acolo când am simţit degetele pianistului mângâindu-mi obrazul.

– Eşti bine…m-am temut că nu o să te trezeşti…

Inima mea s-a oprit pentru câteva lovituri şi ochii mi s-au deschis cât nişte farfurii. Acea voce, acea melodie…doar un băiat putea cânta ceva atât de frumos, să aibă o voce atât de captivantă.

– E-Edward… – am şoptit în timp ce acel zâmbet frumos apărea pe faţa lui şi fără să mă îndoiesc m-am cuibărit în braţele lui.

– Bella…Bella – a şoptit din nou şi din nou.

Eu nu ştiam ce să spun, ce să fac, vocea mea nega să-şi facă apariţia şi ochii începeau să mă înţepe; chiar dacă eu nu ştiam cum trebuia să acţionez, se părea că corpul meu avea răspunsul. Fără să mă îndoiesc, mâinile mele s-au încleştat  în părul lui şi capul meu s-a sprijinit de pieptul lui delectându-se cu bătăile inimii lui şi buzele mele au articulat un „Îmi pare rău” pe care nu l-a auzit niciodată. Chiar şi aşa, Edward nu părea să fie supărat, gândindu-se că mă va pierde sigur a uitat de toate acele lucruri oribile pe care le-am spus şi pur şi simplu s-a bucurat de părul meu care se încurca între degetele lui în timp ce-mi mângâia căpşorul, Nu puteam să înţeleg, nu putea să înţeleg cum după răul pe care i l-am făcut el îşi făcea griji pentru mine…

– Eşti un idiot… – am articulat într-un final.

– Ha, ha, ha – a râs fără chef – Văd că eşti bine Bella – s-a separat încet din mine.

– Nu-nu! – fără să mă gândesc l-am îmbrăţişat – E-Edward…te rog nu mă lăsa…m-mă simt protejată în braţele tale.

– Nu cred că este corect să fim aşa… – l-am privit surprinsă şi ochii apos – Bella…nu vreau să faci asta pentru că simţi că îmi eşti recunoscătoare…

– Nu înţeleg Edward…

– Ultima dată când m-ai văzut mi-ai strigat că mă urăşti, că nu vrei să mai şti nimic de mine şi acum mă îmbrăţişezi, doar  pentru că te simţi recunoscătoare pentru că te-am ajutat cu Felix. Te-am ajutat Bella, dar nu ca să mă ierţi pentru ceea ce nici nu ştiu ce am făcut…ah…ce contează… – Edward şi-a dezlipit privirea şi a fixat pianul – Îţi place acea… – dar nu l-am lăsat să continue, mi-am pus degetele pe buzele lui şi am vorbit.

– Îmi pare rău… – ochii lui m-au privit fără să înţeleagă – Tanya şi celelalte m-au înşelat Edward, am crezut că m-ai înşelat şi…nu înţeleg cum de nu mă urăşti, ţi-am spus lucruri oribile şi după tot ceea ce ai făcut pentru mine eu continui să nu am încredere în tine şi nu am încredere…şi…îţi fac rău…Îmi pare rău…şi…mulţumesc…mi-ai salvat viaţa Edward, prima dată în cazinou şi înainte cu Felix…

– Shh… – acesta a fost Edward care m-a redus în linişte cu degetul lui – Bella, înţeleg că îţi este greu să ai încredere şi nu te învinuiesc, nu sunt supărat. Eu am văzut maşina Angelei pe şosea şi urmele tale pe drum dar de asemenea am văzut şi alte urme şi nu am ezitat să te caut, îmi pare rău că nu am sosit înainte ca acel tip să-ţi facă rău şi să-ţi rupă hainele, dar chiar şi aşa…a fost ceva ce mi-a atras atenţia…

– La ce te referi?

– Mi-ai şoptit numele…asta a fost ceea ce mi-a dat forţă…De ce Bella? De ce numele meu?

Corpul meu a îngheţat pentru câteva clipe. Edward m-a auzit şoptindu-i numele şi nu doar asta, ci acum îmi cerea un răspuns de ce am făcut-o, dar ce aş putea să fac?Ce aş putea să spun? Evident nu trebuie să fii atât de idioată ca să-i spui că îl iubeşti mi-a strigat vocea din capul meu I-ai făcut mult rău lui Edward cu cuvintele tale chiar dacă el neagă şi este mai mult decât evident că nu simte nimic pentru tine sau ai uitat ce s-a întâmpla în casa Cullen? Este adevărat, Edward mi-a arătat că nu simte nimic pentru mine. Aşa că, nu am avut încotro decât să inventez o scuză cât mai coerentă.

– Eşti singurul în care pot avea încredere… – am şoptit privind podeau încercând să-l fac să nu-şi dea seama  că adevărul meu era pe jumătate.

Am simţit mâna lui moale ridicându-mi bărbia ca să mă poată privi fix în ochi cu acei intenşi şi frumoşi ochi verzi. Inima mea a început să accelereze într-un ritm alert, obrajii mei s-au colorat într-un roşu pasional şi mă gâdilă cu nasul lui şi provoca un râs tern şi sincer pe faţa mea. Edward nu spunea nimic , doar îmi mângâia obrazul cu vârful degetelor lui făcându-mă să tremur şi să suflu dulce şi liniştită provocându-mi mici furnicături pe buze. Nu eram sigură în legătură cu ce se va întâmpla, dacă mă va săruta sau doar se bucura să mă vadă atât de agitată; din fericire,Edward a reacţionat în sfârşit  şi s-a înclinat spre sărutându-mă tern pe obraz şi mângâind după acea zona unde înainte se aflau buzele lui.

– Sper că nu te-ai supărat că te-am schimbat de haine; dar erau rupte şi distruse şi în plus erai rănită. Jur că nu m-am uitat la nimic, doar ţi-am îngrijit genunchii şi tăieturile de pe mâinile tale şi ţi-am schimbat hainele cu ale mele. Te-ai supărat?

– Mulţumesc… – am răspuns simplu cu un zâmbet puţin trist pentru că m-am iluzionat pentru un sărut.

– Atunci Bella, cum totul este clar şi am redevenit prieteni ce părere ai dacă o să începem cu ce aveam în seara asta.

– Ce aveam în seara asta? La ce te referi, Edward?

– Nu-ţi aminteşti? Înainte să ajungem la secţie ai acceptat să iei cina cu mine în seara asta…şi nu-ţi face griji am totul pregătit, chiar este o rochie în cameră. După cum vezi eu doar aştept un răspuns – a zâmbit arătându-mi costumul elegant.

– Accept…

Cele mai terne zâmbete s-au construit pe faţa lui şi din buzele lui s-au odihnit pe obrazul meu. Fără să ezite mi-a luat mâna încă zâmbind şi am ieşit din camera cu pianul mergând din nou spre camera în care m-am trezit. Am intrat fără ezitări şi Edward a deschis dulapul scoţând o frumoasă rochie albastră. A zâmbit şi mi-a pus-o pe mine privind materialul care strălucea al acelei rochiţe frumoase.

– Cred că o să fi frumoasă. Sigur mult mai bine decât cu hainele acelea – a râs şi a început să meargă – Este o baie în spatele acelor uşi unde poţi să te speli, eu o să merg să pregătesc cina. Sala mesei este exact când cobori pe scări – m-a sărutat pe frunte – te aştept…Isabella – a zâmbit şi a început să meargă.

– Edward aşteaptă! – i-am luat mâna – De ce faci asta pentru mine? După tot ceea ce ţi-am făcut mai vrei să fii prietenul meu?

– Bella, o să înţelegi totul la momentul potrivit. Acum doar aranjează-te. Deşi dacă vrei poţi să cinezi cu hainele acelea – a râs.

– Nu fii atât de prost Edward – mi-a zâmbit – Nu o să întârzii şi mulţumesc din nou.

Edward mi-a răspuns cu un zâmbet şi a început să meargă lăsându-mă singură din nou în acea cameră frumoasă. Adevărul este că am uitat să îl întreb pe Edward unde suntem, deşi fiind conştientă de banii pe care îi are familia lui poate casa asta era tot a lui. Deşi încă mai încercam să recunosc, trebuia să ştiu, ce însemna melodia pe care Edward mi-o cânta la cazinou şi pe care înainte a cântat-o la pianul de culoare neagră. Chiar şi aşa, pentru moment, am decis să las întrebările pentru cină şi acum să mă aranjez. Trebuie să recunosc că eram puţin nervoasă, Edward tocmai m-a invitat la cină, s-a aranjat mult doar ca să i-a cina cu mine. Oare era vreo zi specială? Sau el se gândea să facă ceva special? La urma urmelor asta părea o întâlnire.

Încă preocupată cu cina, nervoasă şi roşie, am mers la baie şi am început să mă spăl. Adevărul este că mă simţeam murdară să mă gândesc că mâinile lui Felix mi-au atins corpul şi trebuia să-l curăţ de acel miros scârbos, acel contact, acele mâini lipicioase care mi-au murdărit pielea albă. Am lăsat hainele lui Edward bine împachetate pe chiuvetă imediat după ce le-am mirosit pentru ca nasul meu să fie impregnat mirosul lui dulce. Apoi am început să-mi curăţ corpul sub apa caldă relaxându-mă şi curăţându-mi corpul. Mi-am dat seama că genunchii îmi era acoperiţi de acel lichid pentru răni şi celelalte răni erau curăţate de pământ şi vindecate.

Odată ce am ieşit de la duş am început să-mi usuc părul cu un uscător care era în baie ceea ce o punea pe „Alice” şi am început să-mi pieptăn părul, lăsându-l ondulat căzând ca o cascadă pe spatele meu până la jumătatea umărului meu. După am ieşit din baie am căutat în sertare nişte lenjerie intimă, cunoscându-l pe Edward sigur s-a gândit şi la cel mai mic şi ruşinos detaliu. În cele din urmă în acelaşi loc de unde a luat rochia era şi lenjeria, de asemenea şi o panglică şi nişte pantofi cu tocuri.

Încet am început să mă îmbrac cu acea rochie frumoasă albastră care ajungeau deasupra genunchilor mei şi avea în jurul gâtului o tăietură mică, pantofii mei argintii şi banda de argint. După m-am privit în oglindă de la baie şi m-am machiat uşor, am crezut că era destul de decent încât să-mi permită să fiu invitata lui Edward la cină. Aşa că, am ieşit nervoasă din cameră şi am început să merg pe hol până la scări. Şi acolo, la capătul scărilor cu un zâmbet tern şi orbitor era Edward. M-a privit şi ochii lui au strălucit cu intensitate în timp ce întindea o mâna spre mine şi aştepta să cobor încet scările. Odată ce am ajuns la poalele scărilor, Edward mi-a luat mâna şi a dus-o la buzele lui sărutând-o cu dulceaţă.

– Bine aţi venit pentru o noapte magică domnişoară Isabella…

8 comentarii la “Capitolul 12: Melodia şi Cina I

  1. Cat am asteptat…:x:X
    Cat magic este acest capitol, atat de frumos >:D<
    Bafta si mult succes la urmatorul;))
    Sper sa vii cu ceva nou :*:*

  2. Yey! ai pus capitolul……….ahh…am o problema… 😦 e prea scurt si l-ai taiat la momentul important 😀 😀 😀
    Nu stii cat ma bucur ca este Edward si ca i-a cantat la pian si ca i-a adus rochita frumoasa 😀
    Sper ca urmatorul sa fie magic cum a spus frumusetea cu ochi verzi ;))

    pup si spor in continuare!
    deabia astept!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s