Capitolul 8: Noaptea

S-a oprit dintr-o dată şi toţi s-au mişcat tensionaţi pe locurile revenind la realitate. Tonul cu care nara i-a făcut să intre într-un fel de tranşa şi aproape au fost capabili să vadă cu proprii lor ochi ce s-a întâmplat. Ca şi cum era vorba de un film.

– Ce s-a întâmplat atunci? Ce a găsit atunci? – a întrebat Emmett cu vocea plină de anxietate. Rosalie şi-a luat privirea de pe fată şi-şi a dus din instinct mâna pe braţe, pentru a începe să le frece ca şi cum i-ar fi frig. Alice s-a agăţat mai tare de Jasper, şi acesta a început să trimită valuri de calm peste tot. Esme îşi ţinea mâna pe gură, încercând să tacă. Carlisle ţinea mâna liberă a soţiei lui între ale lui şi îl privea pe fiul lui, Edward, care ţinea pumnii strânşi şi ochii îi erau întunecaţi de furie.

– El a omorât-o pe mama mea în acea noapte – a spus între suspine care au alertat pe toată lumea – Nu mi-a explicat de ce când l-am întrebat, dar mi-a arătat una din cauze – vocea ei suna groaznic, şi toţi puteau să simtă durea în carne proprie – Niciodată nu a vrut-o pe Renee, niciodată nu a simţit nimic pentru ea, doar…doar o vroia pe fiica ei proastă şi inutilă – şi-a dus ambele mâini la faţă, oprind lacrimile care ameninţau să iasă – Şi bineînţeles toţi am căzut în capcana lui

– Nu înţeleg – a şoptit Alice prea încet pentru un om normal – Cum pot exista asemenea persoane? – vocea ei s-a rupt şi a trebuit să-şi ascundă faţa în pieptul lui Jasper din nou.

– A omorât-o pentru a mă avea în cheremul lui. În acea noapte a abuzat de mine, şi-a pus mâinile scârboase pe corpul meu şi am fost pe punctul de al omorî, dar îmi lipsea forţa, doar am putut să-l lovesc cu o sticlă pentru al lăsa inconştient. Şi am scăpat – a spus încet, absentă din nou.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Lovitura a sunat sec, şi ecoul a umplut casa care era acum goală. S-a ridicat în picioare cu neîndemânare şi s-a îmbrăcat grăbită cu cea a apucat. Şi-a luat pantofii în timp ce ieşeam din casă cât de repede îi permiteau picioarele – acum umflate.

Urme de sânge erau pe drumul pe care l-a parcurs de la picioarele ei, în timp ce mai mult lichid roşu îi curgea pe picioarele albe. Fugea în întuneric, în timp ce restul oamenilor – aceia care puteau sta liniştiţi şi la căldură cu familiile lor. Nu era nici un suflet rătăcitor în acea noapte, cu excepţia ei. Sau aşa credea.

S-a împiedicat de ceva rece şi umed, pielea ei a ajuns împotriva asfaltului. A închis ochii şi-a lăsat lacrimile să-i curgă pe obraji şi să udă aleea rece. A auzit un zgomot, dar nu a vrut să vadă care este sursa. Nu mai conta.

Se auzea ecoul unor paşi siguri în liniştea nopţii, şi ea nu a fost în stare să oprească nervozitatea aceea de a scăpa. Ce se întâmplă dacă Phil s-a trezit şi a urmat-o, acum o omora? Mai rău, dacă o lăsa în viaţă şi să continue să fie „femeia”lui?

Şi atunci a apărut cineva în faţa ei. Era o femeie, tânără şi cu o figură spectaculoasă. Dar ce i-a atras atenţia a fost frumuseţea ei, atât de necunoscută şi ochii ei violeţi, acum întunecaţi. Nu a putut să evite să se simtă uşurată când a văzut-o pe femeia aceea frumoasă.

A citit mai multe descrieri despre asemenea creaturi: frumuseţe extraordinară, ochii ce îşi schimbă culoarea, atractiv, aromă dulce, vocea catifelată, piele palidă, viteză inumană…Era sigură, nu avea cum să greşească, creatura aceea era un vampir, era o vampiriţă. Vampiriţa ce va termina cu viaţa ei într-o secundă, cea care o va ajuta să se reunească cu mama ei. Şi asta, i se părea în acel moment disperat cea mai bună regulă a cerului.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

– Ea a fost cea care te-a transformat, nu? – a întrebat-o Carlisle cu un ton serios. Ochii lui o priveau pe vampiriţa, căutau adevărul.

– Da, ea a făcut-o – a spus în şoaptă – Nu ştiu ce a văzut la mine în acele momente pentru a lua acea decizie. Eram un om fragil, sângerând şi cu un miros delicios. Sau cel puţin asta a spus ea şi chiar şi aşa, aici sunt – un mic zâmbet, sau o încercare, s-a extins pe faţa ei – Ştiam că ea e un vampir şi nu m-am temut de ea. Îmi doream să mor în acea clipă şi eu însumi i-am oferit sângele meu. I-am arătat gâtul şi am lăsat-i să mă muşte, vroiam doar ca totul să se termine. Şi am fost fericită când dinţii ei au pătruns în pielea mea, pentru că toată durerea a dispărut.

– Ce spui? – a întrebat Edward şocat – Ce zici de durerea transformării?

– Durere? – a spus inocentă – Nu a fost aşa ceva. Nu am simţit nimic şi am crezut că am murit, dar era prea mult zgomot ca să cred că am ajuns în iad. Am deschis ochii ca să văd unde sunt, nu am înţeles nimic la început, doar că am rămas în lume, deşi nu mai eram în Barcelona.

– Trebuie să presupun că ai avut legătura cu aceea ucidere în 1950, am dreptate? – tonul lui Carlisle era alarmant.

– Nu greşeşti – a spus ea – Eu am fost responsabilă de acel act, nu-mi pare rău pentru asta. Acel bărbat mi-a distrus viaţa şi a terminat-o pe a mamei, era corect să-i întorc favoarea – a spus cu sinceritate câştigând o privire ciudată de la toţi cei prezenţi – Este crima pentru care am fost condamnată să ascult cum bate inima care s-a oprit acum mai bine de 50 da ani.

– Asta este ceva ce mă intrigă condiţia ta vampirică. Cum se face că poţi avea atâtea calităţi umane?

– Nici eu nu înţeleg, Carlisle – a răspuns ea – Când am terminat cu viaţa acelui…bărbat, inima mea a început să bată din nou şi multe alte lucruri pe care oamenii le posedă, cum ar fi capacitatea de a roşi. Teoria este că doream să termin cu viaţa că a devenit a mea. O parte a darului meu, cum ar zice sora mea.

– Despre ce dar este vorba, Isabella? – a întrebat-o Jasper, care până acum a fost într-o linişte totală.

– Acesta – a spus luându-i mâna între ale ei. Toţi s-au tensionat şi Jasper a închis ochii, dar nu s-a întâmplat nimic – Nu vă speriaţi, nu este nimic rău – a spus zâmbind – Pot să copiez darurile altor vampiri odată ce i-am atins – Edward şi Alice s-au tensionat din nou.

Bella a început să râdă muzical, dar dintr-o dată a fost întreruptă de o viziune inoportună: nou-născuţii. Un vampir rătăceşte prin pădurile din Forks, dezorientat, şi se pare că este foarte aproape de sat. Trebuia să se grăbească şi să-l oprească.

– Isabella? – a întrebat-o Alice pe fată, dându-şi seama că a avut o viziune, aşa cum obişnuia să le aibă ea.

– Trebuie să plec – a şoptit şi înainte ca ceilalţi să poată spune ceva, Isabella Swan nu mai era acolo.

5 comentarii la “Capitolul 8: Noaptea

  1. E foarte trista povestea Bellei…..in locul ei as fi facut la fel cu „tatal” ei.Monstrul acela i-a distrus viata!
    Astept nextul, cand apare?
    kisses!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s