Capitolul 7: Te voi răpi Bella

Eu nu am mai putut sta nici o secundă în plus, m-am apropriat de el cu ochii inundaţi de lacrimi şi l-am  pălmuit cu putere, exact înainte să deschid uşa şi să ies fugind. Exact când am făcut-o m-am lovit de Aro dar înainte să-mi spună ceva Edward a ieşit din cameră şi a susţinut că el m-a lăsat să plec. Sigur, a avut numai remuşcări de conştiinţă sau poate căuta iertarea mea pentru ca după să mă ducă în pat. M-a înşelat, trădat şi m-a făcut să cred că eu eram ceva special când pentru totdeauna şi pentru totdeauna voi fi doar o simplă curvă în interiorul pereţilor cazinoului.

Am fugit fără să mă opresc pe holurile cazinoului fugind de Edward, să fug de minciunile lui şi mai ales, căutând-o pe Angela. Acum ea era singura persoană în care puteam să am încredere, singura care nu m-a dezamăgit încă…Încă, Bella chiar tu ai spus-o…mi-a spus vocea din mintea mea redându-mi realitatea mea dureroasă. Este adevărat că Angela întotdeauna m-a îngrijit şi îşi făcea griji pentru mine; dar Edward de asemenea îşi făcea griji şi totuşi…

Nu am întârziat să ajung la bar. Trio-ul de barbie erau într-un colţ din nou dovedind din nou câştigurile din noaptea trecută, în timp ce restul fetelor aşezau scaune şi mese în ordinea corectă, priveau încasările barului sau urca şi coborau cutii din depozit. Eu m-am dedicat să o caut pe Angela dintr-o parte în alta, deşi din nefericire nu apărea nicăieri.

Odată ce am verificat barul de jos în sus şi am fost obligată să le ajut pe fete cu câte ceva, am ajuns la concluzia, că este foarte posibil ca Angela să fie în vestiar alegându-mi hainele şi machiajul pentru seara asta. Câte o dată felul ei de a fi îmi aducea aminte de o mamă care încerca să-şi protejeze fiica şi ca întotdeauna să fie frumoasă pentru băiatul pe care îl plăcea…Băiatul pe care îl plăcea? Bella, după ce ţi-a făcut Edward îl mai iubeşti?Am decis să nu răspund la acea întrebare formulată de mintea mea, în principal pentru că amândoi ştim răspunsul. Şi pentru că rău cel mai mare cauzat de Edward, inima mea nega să se oprească să simtă acel sentiment puternic şi pur pentru el…iubirea…

Încercând să-mi fac mintea să-l uite pe blestematul de Edward Cullen. M-am îndreptat spre vestiar ca să vorbesc cu Angela şi să-i cer ajutorul; dar mai ales, sfaturi despre cum o să mă confrunt cu faptul că Edward nu o să se prezinte pentru a juca în seara asta poker. Din nefericire, asta nu părea să fie ziua mea norocoasă, pentru că atunci când am deschis uşa de la vestiar, am făcut o nouă greşeală, o greşeală atât de dureroasă  ca aceea de a descoperi luciul de buze pe cămaşa lui Edward.

În vestiar, exact cum am dedus, era Angela; dar ea nu era singură…şi văzând cine era tovarăşul ei nu am putut decât să las uşa în căutarea unui loc mic să mă ascund şi să pot auzi conversaţia pe care niciodată nu ar fi trebuit să o aud.

– Te doare Edward? – a întrebat Angela examinându-i obrazul lui Edward, exact unde l-am lovit eu.

– Nu este nimic Angela, deşi trebuie să admit că Bella are un croşeu de dreapta bun – a râs fără chef.

– De ce s-a întâmplat?

–  Este o poveste lungă… – a şoptit în timp ce îşi trecea o mână pe gulerul cămăşii exact unde era semnul lăsat de ruj.

– Şi semnul ăsta?

– Deduc că mi l-ai făcut tu azi noapte Angela.

– Eu?!

– Angela ce ar fi să-ţi explic în timp ce reluăm discuţia de aseară?

Ochii mei s-au mărit ca nişte farfurii în faţa unor asemenea declaraţii. Nu-mi venea să cred,  asta nu mi se putea întâmpla mie. Semnul acela i l-a făcut Angela, Edward a ajuns târziu pentru că se culca cu ea. Amândoi m-au înşelat, m-au folosit, au râs de mine şi eu am fost o fată proastă şi stupidă care a înghiţit toate minciunile lor în timp ce ei se bucurau de nopţi de pasiune necontrolate în vestiar. Mă simţeam neajutorată, rănită, trădată şi deja nu mai eram în stare să-mi menţin lacrimile care se formau în ochii mei. Nu ştiam ce să fac, dacă să închid uşa şi să ies fugind sau să intru şi să le strig celor doi care mi-au distrus viaţa. Din nefericire partea mea mai umană a fost cea care a câştigat şi am ieşit fugind din nou, fugind din nou până la „camera” mea ca să mă simt oarecum protejată între cei patru pereţi mucegăiţi.

De îndată ce am închis uşa de la camera mea m-am stabilit pe grămada de paie şi am început să plâng. Eu nu am putut să mă abţin, nici o secundă în plus, toate acele lacrimi şi toate acele ţipete de durere scăpau printre buzele mele rănindu-mi sufletul. Aveam nevoie să mă descarc şi să mă rog pentru că mă înecam cu propriile mele lacrimi şi să nu trebuiască să îndur încă o secundă această agonizantă durere care mă consuma în interior şi grava cu foc în inima mea.

Prima dată am pierdut-o pe Alice, după aceea l-am pierdut pe Edward şi într-un final am pierdut-o pe Angela…şi acum eram singură, total singură, agonizând singură. Şi am rămas plângând şi strigând, pentru secunde, minute, ore; dar mereu singură…etern singură…

*Toc*          *Toc*

Sunetul uşii m-a făcut să mă trezesc. Nu ştiu în ce moment am adormit pe acea grămadă de paie; dar eram sigură că acela care m-a trezit nu putea să aibă veşti bune.

M-am ridicat încet – observând senzaţia de durere a tuturor muşchilor mei – şi am deschis uşa plină de teamă, ca nu cumva în spatele ei să Angela şi eu să nu fiu în stare să o privesc în ochi fără să vreau să plâng sau să strig că m-a dezamăgit; dar mai presus de toate, să cer răspunsuri de ce mi-a făcut atâta rău, despre ce le-am făcut eu ca să-mi facă rău. Dar care a fost surpriza mea să văd că atunci când am deschis uşa, în faţa mea să fie un bărbat înalt, cu părul negru cârlionţat şi ochi de culoarea mierii, pielea lui era foarte palidă şi corpul lui era foarte musculos, dându-i un aspect foarte intimidant.

– Ci-cine…?

– Bună micuţo! – a strigat în timp ce mă îmbrăţişa şi mă învârtea în aer – Prietenii mei mă strigă Emm, am 20 de ani recent împliniţi, iubit şi frate şi…ei bine ce contează este că…m-au angajat ca să fiu garda ta de corp!

Mi-a luat ceva timp ca să asimilez toate acele informaţii pe care le-a spus acel băiat şi dându-mi detaliile mai importante, printre ele, numele lui şi că va fi garda mea. El mă privea aşteptând ca eu să-i spun ceva, deşi îmi lua ceva să-mi găsesc vocea în faţa privirii intimidatei sale privirii, deşi la urma urmelor părea un copil micuţ capturat în corpul unui bărbat mare.

– Eu sunt Isabella…Bella pentru prieteni, deşi pentru toţi cei de aici sunt vampiriţa, premiul partidei de poker.

– Eu o se strig Bella sau Bells sau poate pitic – a râs tare – Ei bine m-au trimis ca să mă asigur că te aranjezi şi că nimeni nu se va apropria de tine. Nu-ţi face griji eu o să te protejez de toţi cei care vor vrea să meargă cu tine pitic, voi fi…umm…Umbra ta! O umbră destul de enormă în comparaţie cu tine – a râs din nou.

– Mulţumesc Emm, imediat ies ca să mă aranjez…

– Haide nu o spune cu vocea asta atât de tristă! Pentru că acum este aici marele Emm ca să-ţi aranjeze viaţa!

Nu am putut să evit să nu zâmbesc când am văzut zâmbetul enorm de care s-a format pe faţa lui Emm; chiar şi aşa, indiferent de cât de multe zâmbete o să scoată acest băiat de la mine am decis să nu am încredere în nimeni. Chiar şi aşa, Emm nu a renunţat şi şi-a propus să-mi câştige încrederea. Deci, în timp ce eram aşezată în baie, el a început să-mi povestească diferite întâmplări din copilăria lui, de familia lui inclusiv a început să cânte Celine Dion provocând fiecare notă pe care ea o cânta mai bine. Adevărul era imposibil să nu râzi.

Odată ce am terminat de făcut duşul – şi am auzit cum Emm mergea pe hol pentru că a fost chemat de Aro – am ieşit cu un prosop înfăşurat în jurul corpului meu şi m-am îndreptat spre vestiarul vechi care era lângă cameră. Acesta era destul de murdar şi pereţii mucegăiţi şi crăpaţi; dar erau haine, o oglindă şi machiaj, mai mult decât suficient. Preferam de mii de ori să trebuiască să mă aranjez în acea cameră, decât să trebuiască să merg în vestiarul de jos şi să trebuiască să o înfrunt pe Angela, ceva ce de ce nu eram incapabilă să fac.

Dup ce am căutat prin grămezile de haine care erau mai curat, am găsit într-un final o rochie mai perfectă decât îmi puteam imagina. Încet am luat-o şi am scuturat-o de rochie, apoi am agăţat-o de un cârlig şi am început să-mi pieptăn părul. Pe acesta l-am lăsat să cadă în cascade pe spatele meu. Odată ce am terminat cu părul meu am luat din nou rochia şi am început să mă îmbrac. De data asta rochia mea era formată dintr-un sutien alb de care atârnau câteva inimi de argint şi în partea din spate se închidea cu ajutorul unor nasturi, erau două aripi de înger. Partea de jos era formată dintr-o pereche de pantaloni scurţi albi şi pantofi cu toc de aceeaşi culoare. În cele de urmă în cap, o cordeluţă neagră cu un fir care susţinea o aureolă de aur. Da, efectiv acel costum era de înger şi îmi venea perfect, după toate cele întâmplate…eu nu eram decât un înger inocent care a fost înşelat de un diavol sexy .

Chiar când ieşeam din cameră, m-am lovit de enormul Emm care mi-a dedicat un zâmbet amabil arătându-şi toţi dinţii strălucitori.

– Ia-te uite Bella eşti foarte bună! Dar nu mai mult decât Rose a mea – l-am văzut privind tavanul, imaginându-şi – Cred că o să fur câteva din rochii pentru Rose – a şoptit mai mult pentru el decât pentru mine – O să vezi Bella – şi-a pus o mână pe umerii mei sprijinindu-se – În ultima vreme Rose şi eu…ştii…

– Lucrurile în pat nu funcţionează prea bine? – am râs.

– Nu! Împotrivă! Este că… i-am rupt toate hainele sexy cu dinţii…cred c nu ar fi trebuit să îi spun la dentist să-mi ascută dinţii… – a spus în timp ce îmi arăta din nou dinţii.

De fapt, era un tip incredibil, era imposibil să nu râzi dacă enormul Emm era pe aproape. Aşa că, am decis că cum m-au distrus încet şi că încă un pic nu se va întâmpla nimic şi am decis să-l las pe Emm să devină prietenul meu. Deşi adevărul, el nu s-a oprit până nu a reuşit să-l numesc frate urs, din câte se pare în familia lui întotdeauna îi spuneau că seamănă cu un mare urs de pluş şi el imediat după câteva minute m-a văzut ca pe sora micuţă, labă şi stângace de care trebuia să aibă grijă şi să o protejeze cu toată forţa lui.

Nu mi-a luat mult să ajung la bar şi să-mi încep treaba. Emm a rămas aşezat la una din mese pe tot parcursul timpul distrăgându-şi atenţia – spre deosebire de toţi bărbaţii care erau acolo – cu DS-ul, despre care mi-a spus, l-a furat de la prietenul lui Jasper. Exact cum s-a întâmplat înainte, Emm nu era decât un copil de 6 ani prins în carpul unui adult foarte musculos.

Am petrecut mult timp servind băuturi multor bărbaţi, ascultându-i cum fluieră pe alţii şi din nefericire văzând-o pe Angela mutându-se dintr-o parte în alta cu un enorm zâmbet pe buze. Nu-mi venea să cred că are atât de puţină ruşine să treacă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi zâmbindu-mi din când în când, când trecea prin spatele meu. Din fericire, niciodată nu s-a oprit să vorbească cu mine, singurul lucru pe care mi l-a spus a fost că sunt frumoasă în hainele astea pe care le-am ales eu şi imediat a plecat să se ocupe de clienţi.

Timpul a trecut prea repede, făcând ca teama mea despre soarta din seara asta devenea de fiecare dată şi mai insuportabilă. Fratele meu urs nu a întârziat să vină după mine indicându-mi că este timpul să urc pe piedestal şi să înceapă partida de poker. Emm m-a întrebat de mai multe ori de ce mă dedicam la asta când eram atât de tânără şi frumoasă şi după el, aveam aspectul unei fete inteligente şi puteam să fac orice alt lucru, dar eu pur şi simplu m-am limitat să-i răspund, că asta era locul meu…

Ca întotdeauna, înainte ca eu să apuc să pun un picior pe acel piedestal, bărbaţii erau deja acolo ocupându-şi locul inclusiv aveau pe masă o brăţară sau ceva ca să le aducă noroc. Am privit în toate părţile, cu speranţa ca Edward să apară şi să mă salveze de acei bărbaţi dezgustători; dar totodată eram speriată, pentru că nu aveam nici o idee în legătură cu ceea ce va face Edward acum când l-am descoperit. L-am privit pe Emm pentru un moment care se afla în spatele meu cu atitudinea de băiat rău dar dorind să-şi scoată jocul din buzunar ca să se joace, dar dintr-o dată, privirea lui Emm a rămas fixă pe un punct, pe un jucător, pe Edward. M-am întrebat dacă Emm îl cunoaşte sau pur şi simplu i-a atras atenţia tinereţea acelui ultim jucător care tocmai a luat loc la masă. Dintr-o dată, am simţit cum inima mea o ia la goană şu cum lacrimile ameninţau să iasă la iveală când ochii lui Edward i-au căutat pe ai mie şi buzele lui păreau să articuleze cuvinte pentru mine, nişte cuvinte pe care nu eram dispusă să le descifrez, de asta imediat mi-am mutat privirea şi am privit spre Emm să văd dacă aceasta face vreo şaradă, dar el încă era atent la Edward.

Timpul a început să treacă de fiecare dată mai repede şi eu mă dedicam să privesc şi să pozez pentru acei bărbaţi, pentru toţi în afară de Edward. Încă nu puteam să cred că Edward juca la acea masă, din câte se pare, era foarte dornic să mă aibă, poate Angela nu era suficient pentru el. Ca să fiu sinceră, eu doar îmi doream ca noaptea asta să se termine cât mai iute, ca Edward să mă posede şi să nu mai trebuiască să sufăr nici un minut în plus.

Dintr-o dată o mână rece mi-a atins umărul şi pentru un moment am crezut că Emm m-a lăsat singură şi că Felix s-a întors ca să mă ducă în cameră, din fericire mâna aceea nu era a lui Felix; dar nici a lui Em…

– Alice?! – am întrebat nevenindu-mi să cred. Asta nu mi se putea întâmpla! Ce naiba făcea Alice aici din nou?

– Uite Bella, ţi-am dat o zi ca să te răzgândeşti şi să vii la mine acasă ca să mă cauţi; dar având în vedere că nu ai făcut-o şi că trebuie să fie o explicaţie pentru asta, cum nici măcar nu ai vârsta necesară ca să lucrezi aici, nu-mi laşi altă opţiune decât să…

– Alice – am întrerupt-o – Nu este nici o explicaţie. Lucrez aici şi îmi place serviciul meu. Aşa că pleacă te rog – Alice m-a luat de umeri cu forţă şi m-a făcut să o privesc fix.

– Isabella Marie, te cunosc mai bine decât oricine şi ştiu că suferi…în plus – şi-a trecut o mână peste obrajii mei – Ai plâns Bella…prietenă…De ce nu ai încredere în mine? – ochişorii ei au strălucit cu tristeţe.

– Alice nu spune prostii – m-am întors.

– Nu-mi dai altă opţiune Isabella…Te voi sechestra!

De îndată ce acele cuvinte au ieşit pe mica guriţă ei, picioarele meşe nu mai atingeau podeau şi am fost ridicată pe umărul lui Emm ca şi cum ar fi fost vorba despre un sac de cartofi. Am ştiut că Em o să mă îndepărteze de Alice şi că mă va duce în cameră; dar în loc de asta am văzut cum elful zâmbeşte şi începea să fugă şi cum Emm a început să o urmeze cu mine încă pe umărul lui.

– Emm! Ce faci?

– Uite surioară, îmi eşti simpatică, pe cuvânt; dar dacă lucrez aici o fac ca să-l ajut pe spiriduş.

– Ce?!

– Bella, ţi-l prezint pe fratele meu – a râs Alice încă fugind în faţa noastră.

Am rămas în stare de şoc în faţa atâtor declaraţii şi ochii mi s-au deschis cât farfuriile în timp ce ascultam râsetul muzical al lui Alice în faţa mea. Eu continuam să-l lovesc pe Emm ca să mă lase jos dar nu ceda la strânsoarea lui. Eram speriată, dacă ei vor reuşi să mă scoată de acolo, Aro va veni după ei şi atunci Alice…Nu! Nu puteam să-i las să mă scoată din cazinou! Dar când am încercat să strig mi-am dat seama că vocea m-a abandonat. Adevărul este că o parte din mine îşi dorea să fugă, să plec cu ei şi să mă simt în sfârşit protejată între braţele lor de ceea ce urma, fiind în continuare cu cea mai bună prietenă a mea, o prietenă care nu m-ar abandona niciodată indiferent de cât de rău i-aş face, pentru că avea încredere în mine.

– Opriţi-vă, daţii drumul!

Dintr-o dată, Alice şi Emm s-au oprit, iar eu aproape am căzut de pe umărul lui Emm.

– Nu! Bella vine cu mine! – a strigat Alice.

În mai puţin de o secundă nişte tipi îmbrăcaţi în costume negre, la fel ca Emm, ne-au înconjurat şi au îndreptat spre noi nişte arme. Am crezut că o să tragă, că o să o omoare pe Alice şi o să elimine problema; dar în locul lui un sunet de aplauze a început să se audă din jurul nostru.  Alice şi Emm au început să caut sursa sunetului şi la sfârşit, dintre acei bărbaţi care ne înconjurau, a apărut Aro aplaudând şi zâmbind într-un mod răutăcios salvatorilor mei.

– O acţiune frumoasă, da domnule şi un act foarte interesant pentru copii atât de tineri; dar îmi pare rău să vă spun că dacă ai lua-o nu aş mai avea nici o alegere, decât să vă denunţ pentru răpire şi…

– Dumneavoastră ar trebui să fiţi denunţat! – a strigat din nou Alice – Este ilegal ceea ce faceţi cu Bella! Ea are doar 17 ani, nici măcar nu este majoră! Dumneavoastră faceţi un delict de prostituţie!

În faţa cuvintelor spuse de Alice toţi bărbaţii care erau în jurul nostru au început să murmure şi să se privească între ei. Sigur Aro le-a spus că am 18 ani şi să afle că eu încă era minoră părea să-i intimideze pe toţi. Din câte se pare, nici unul dintre ei nu vroia să fie implicat în probleme cu legea din cauza acţiunilor şi deciziilor lui Aro. Încet, au început să coboare armele şi unii m-au privit cu tristeţe rugându-mă să-i iert, pentru că s-au interpus în fuga mea. Chiar şi aşa, acele murmure şi feţe triste mă făcea pe mine o acuzatoare faţă de Aro, nu au durat mult timp, doar până când Aro a început să aplaude din nou.

– Foarte bine acţionat, da domnule – continua să aplaude – Dar cred că eşti foarte rău informată. Prietena ta Bella are 18 ani şi luna viitoare o să împlinească 19 ani…

– Asta nu este adevărat! Bella era în orfelinat şi dacă ar fi împlinit 18 ani anul trecut ar fi dat-o afară de acolo! În afară că ea este  prietena mea şi nu m-ar minţit în legătură cu vârsta ei!

– Alice, Alice, Alice…eşti atât de naivă micuţo. Bella te-a minţit. Da este adevărat că încă era în orfelinat; dar asta era pentru că orfelinatul i-a oferit un loc de muncă când a împlinit 18 ani timp de un an. Când contractul s-a terminat, m-a găsit pe mine şi eu i-am oferit serviciu aici. Nu ştiu de ce Bella te-a minţit, asta nu este problema mea; dar nu pot să-ţi permit să o răpeşti. Aşa că…Bella scumpo? De ce nu îi spui o dată adevărul fetei naive?

Trebuia să recunosc că Bella că Aro este foarte inteligent, foarte inteligent şi de asemenea foarte inteligent. A conceput un plan aproape perfect în mai puţin de câteva minute, eu trebuia doar să neg ceea ce a spus Aro şi toţi acei bărbaţi care ne înconjurau mă vor ajuta să-l opresc pe Aro şi să scap. Din nefericire, am realizat că dacă vreau ca prietena mea să fie în viaţă, trebuia să mint. Pentru că exact în spatele lui Alice, era Jane, camuflată în mulţime şi ţinea un pistol spre ea.

– Dă-mi drumul Emm…te rog… – încet Emm m-a coborât pe podea şi eu m-am întors să o privesc  pe Alice.

– Bella, haide spune-le adevărul, spune-le că tipul acesta  te prostituează – mi-a cerut cu ochişorii ei plini de lacrimi.

– Adevărul…adevărul este că…Aro…el – cuvintele nu ieşeau şi îmi era greu să şi vorbesc – Are dreptate…te-am păcălit Alice…

– Nu! Nu te cred! Minţi! – a început să plângă Alice în timp ce mă scutura violent.

– Scoate-i de aici! Acum!

Toţi bărbaţii care m-ai înainte ne înconjurau i-au luat pe Alice şi pe Emm imobilizându-i complet. Ştiam că amândoi au destulă forţă încât să întârzie să scape şi apoi să fugă cu propriile or mijloace; dar se părea că cuvintele mele au cauzat mult efect asupra ambilor, pentru că au rămas nemişcaţi în timp ce trăgeau de ei până la uşă cazinoului.

A trebuit să ies fugind din cameră ca să scap cu imaginea cu cea mai bună prietenă şi frăţiorul meu ursul aruncaţi pe jos în timp ce Emm o îmbrăţişa ca să nu mai plângă şi să-mi strige numele. Cum am ajuns în cameră am închis uşa dintr-o lovitură şi m-am aruncat în pat ca şi cum nu ar exista mâine. Mă simţeam atât de mizerabilă pentru că am făcut-o să plângă pe Alice, că am aruncat în aşa fel viaţa mea şi să-l văd pe singurul băiat care chiar puteam să-l consider frate cu adevărat cum mă privea cu acei ochi aurii dar reci ca gheaţa ca şi cum aş fi un sac de gunoaie pentru că i-am făcut asta surorii lui mai mici.

Dintr-o dată, am auzit un pas de cealaltă parte a uşii şi vocea lui Edward vorbind cu Aro. Eram deja obosită, nu mai suportam nici o secundă în plus. Eram obosită să lupt, să strig, să plâng. Mi-am şters cu putere lacrimile şi am decis, m-am ridicat din pat şi am început să-mi scot hainele pe care le purtam. Vroia o curvă şi nu se vor opri până nu o vor obţine, ei bine o târfă vor avea în noaptea asta. Am terminat în sfârşit să-mi desfac sutienul şi l-am lăsat să cadă pe jos. Încet am îngenuncheat în pat dându-mi corpul cu acea cremă murdară şi chiar atunci…uşa s-a deshis.

 

7 comentarii la “Capitolul 7: Te voi răpi Bella

  1. WOW!!! Imi pare atat de rau pt Bella. :((
    Nu putea sa tinu cu Alice.Daca o sustinea Alice murea.Si acum Alice si Emmett o urasc si nici nu stiu ca ea le-a salvat viata. 😦
    Aoleuu!!! Sper ca a castigat Edward si nu se va clca cu ea.A inebunit…!!
    Ahh..abia astept nextulll!!!! Te roooggg, te rog te rog te rog pune-l repede
    Kisses si bafta la tradus :*:*:*:*:*:*

  2. super tare capitolul…..
    saraca bella cat sufera…..
    nu cred ca edward se va culca cu ea….
    nu-l cred in stare sa faca ceva ce ea nu doreste….
    bafta la tradus….
    ne mai auzim cu nextul

  3. offf..saraca bella
    saraca alice :(:(
    sper sa scape in curand de acolo 😦
    spor la scris :*:*
    abea astp nextu este ff frumi capitolu
    :*:*:

  4. Crunt! Groaznic! 😦
    Sunt sigura ca Edward comploteaza cu Angela ca sa o scoata pe Bella de acolo! 😦
    Si sper ca Alice sa nu renunte la speranta de a-si recapata prietena!
    Deabia astept urmatorul capitol!

  5. dumnezeule 😦 Si daca te gandesti ca chestia asta se intampla si in viata noastra, in lumea reala te dau lacrimile 😦
    capitolul este superb, astept urmatorul cu multa nerabdare
    kisses and hugs >:D<:X:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s