Capitolul 8: Dosarul albastru

Dintr-o dată, am auzit un pas de cealaltă parte a uşii şi vocea lui Edward vorbind cu Aro. Eram deja obosită, nu mai suportam nici o secundă în plus. Eram obosită să lupt, să strig, să plâng. Mi-am şters cu putere lacrimile şi am decis, m-am ridicat din pat şi am început să-mi scot hainele pe care le purtam. Vroia o curvă şi nu se vor opri până nu o vor obţine, ei bine o târfă vor avea în noaptea asta. Am terminat în sfârşit să-mi desfac sutienul şi l-am lăsat să cadă pe jos. Încet am îngenuncheat în pat dându-mi corpul cu acea cremă murdară şi chiar atunci…uşa s-a deschis.

Am închis ochii cu forţă şi cu mâinile am strâns cu putere cearşaful în jurul corpului meu gol. Am auzit cum uşa se închidea şi cum respiraţia lui Edward s-a transformat într-una uimită. Am deschis încet ochii şi l-am văzut stând static în faţa uşii, cu ochii lui frumoşi verzi deschişi larg şi ducându-şi mâna la gură încercând să acopere tusea – şi din păcate foarte excitant – uimit.

– Be-Bella?

– Este ceea ce vrei, nu? Ceea ce ai vrut de la început…Haide Cullen nu disimula şi fă-o odată!

Am închis din nou ochii cu putere în timp ce începeam să observ lacrimile care curgeau încet pe obrajii mei. Eram speriată, recunosc; dar după cele întâmplate, eu nu mai eram în stare să lupt pentru încă un minut în plus şi singura forma ca acest coşmar să se termine era să mă dăruiesc o dată pentru totdeauna câştigătorului partidei de poker, lui Edward…Dintr-o dată, am început să aud paşii lui Edward prin cameră, apropiindu-se de mine, încet, dar sigur foarte nerăbdător. Încă nu puteam să cred ceea ce urma să se întâmple. Când a încetat Edward să mai fie un cavaler şi să se transforme într-un violator? Când eu am reuşit să strâng forţa necesară ca să mă dezbrac pentru el? Când m-am…transformat în ceea ce vroiau toţi?

– Eşti atât de absurdă, Bella…

Respiraţia lui Edward mi-a gâdilit urechea. Corpul meu a reacţionat ci şi mai multă forţă de cât ştiam eu că sunt în stare şi am continuat să rămân cu ochii închişi în timp ce din ei ieşeau mii şi mii de lacrimi. Dar, dintr-o dată, ceva ciudat s-a întâmplat şi nu au fost nişte braţe care m-au înconjurat, ci ceva cald, mare şi din ţesătură. Am deschis ochii încet, la timp ca să-l văd pe Edward cum termină de pus geaca pe umerii mei şi o încheie în jurul corpului meu fără să fie nevoit să-mi bage mâinile în mâneci sau să-mi retragă cearşaful care mă acoperea.

– Eşti atât de absurdă, Bella – a repetat în timp ce eu îmi băgam mâinile pe mâneci cu puţină dificultate – Chiar credeai că eu…? – a râs amar şi s-a aşezat lângă mine – Ia… – a şoptit în timp ce scotea de sub pat un dosar albastru – Angela m-a ajutat să-l ascund…

– Nu mă interesează să văd nimic Cullen! Ştiu totul, am auzit cum îi spuneai ieri Angelei că o să reluaţi de aseară! – i-am strigat.

– Bella! Gata! – Edward m-a luat de obraz – Bella…priveşte-mă…priveşte-mă în ochi…sunt distrus…nu pot să suport ideea să te las singură…ca ceva să-ţi se întâmple…te rog Bella…priveşte-mă în ochi, priveşte înăuntrul meu…te rog…deschide dosarul acela.

Încă nu puteam să cred reacţia lui Edward; dar chiar şi aşa, mi-a fost imposibil să nu-l privesc în ochi, acei frumoşi ochi verzi care acum erau lipsiţi de strălucire şi sălbatici, obrajii lui erau marcaţi de urmele lacrimilor care mai înainte au curs pe faţa şi mâinile lui, care încă continua să curgă pe faţa mea şi nu se opreau să tremure şi să-mi mângâie cu degetele lui obrajii mei. Poate eram nebună, poate îmi imaginam tot; dar când îi priveam din nou acei ochi, nu am putut decât să caut dosarul albastru pe care Edward mi l-a întins mai înainte.

– Mulţumesc…- a şoptit.

Am luat încet dosarul albastru şi cu mâinile tremurând am început să-l deschid. Edward mă privea în timp, cu o urmă de speranţă în ochii lui verzi. În cele din urmă, am terminat de deschis dosarul şi aceea a fost surpriza, să văd că în interiorul lui erau nişte pagini capsate împreună şi într-una era introdusă numele de acoperire al cazinoului.

– Ce este asta?

Edward a zâmbit şi a luat foile în mâinile lui în timp ce dădea prima pagină. În pagina următoare, erau mai multe poze cu instalaţia din bar, totul ordonat cu fetele curăţând şi unele lucruri scrise pe care nu am avut timp să le citesc pentru că Edward a trecut la o nouă poză. În următoarea apăreau nişte sloturi şi mese de joc cu unii oameni care cheltuiesc bani la jocuri şi mai multe lucruri scrise pe care nu am putut să le citesc de asemenea. Pe alta apăreau alte camere, cea a lui Aro, a lui Jane şi sala cu lucrătorii masculini şi mai multe lucruri scrise. Următoarea pagină avea multe lucruri scrise, dar titlul spunea…Şi ce se întâmplă noaptea cu fetele? Edward a dat pagina şi am văzut din nou barul dar de data asta plin de bărbaţi care atingeau fetele, altele, fetele fiind târâte de bărbaţi în camere şi alta cu Aro lovind-o pe…Tanya?! L-am privit pe Edward desconcentrată şi atunci a fost când a început să vorbească în timp ce dădea paginile.

– Priveşte asta – a arătat pagina cu nişte informaţii medicale – Cum ştii în cazinou nu există nici o metodă de contracepţie, Tanya, Lauren şi Jessica au fost la doctor acum câteva zile şi analize au spus că…citeşte.

Am început să citesc pagina cu informaţii medicale şi atunci am observat ceea ce spunea despre Tanya spunea…că era însărcinată.

– E-Este…oribil.

– Încă m-ai multe de văzut Bella…

Edward a dat pagina şi pe următoarea pagină se vedeau pozele cu vestiarul şi fetele cu hainele lor provocatoare şi la sfârşit aranjându-le pe toate…era Angela. Edward a dat pagina şi pe aceasta se vedea din nou vestiarul şi o poză cu Angela, jos era un interviu pe care Edward nu m-a lăsat să-l citesc pentru că şi-a scos telefonul mobil şi a început să se audă interviul dintre cei doi. În acesta, Angela îi nara lui Edward toată povestea ei şi plângea…

– Ieri, ceea ce i-am spus Angelei să reluăm, a fost interviul, semnul de ruj este al ei, când plângea am îmbrăţişat-o ca să o consolez şi când şi-a sprijinit capul de umărul meu fără să vrea mi-a lăsat acolo semnul…

– Ce?! – am strigat surprinsă – Edward…e-eu…e-eu…îmi pare rău…Eram speriată…am crezut că m-ai înşelat…m-am simţit atât de singură în acel moment…vroiam doar să fug…Edward te rog iartă-mă…dar a trecut atâta timp de când am ajuns aici…îmi era atât de greu să am încredere…iartă-mă Edward te rog…

Am simţit lacrimile cum curgeau pe obrajii mei şi dintr-o dată mâna lui Edward a încetat să mai dea paginile şi au trecut a obrazul meu ca să-l cureţe, a zâmbit şi m-a tras mai aproape de el, îmbrăţişându-mă şi făcându-mi capul să se aşeze pe pieptul lui. Am ratat atâtea, căldura lui, îmbrăţişarea lui, am ratat atât de multe cu Edward încât n-am putut să fac mai multe decât să închid ochii şi să mă las condusă de acea aromă dulce pe care el o împrăştia, şoptindu-mi din nou şi din nou să mă ierte.

– Bella…este normal să nu ai încredere în mine…nu am ce să-ţi iert…

Edward a depus un sărut pe părul meu şi m-a lăsat să stau ghemuită la pieptul lui bine format timp de multe minute până când m-am calmat şi am reuşit să încetez să plâng în braţele lui.

– Mulţumesc…

Edward a zâmbit auzindu-mă şi după m-a îndepărtat puţin de el şi a luat hârtiile indicându-mi că încă nu am văzut totul. Eu doar m-am sprijinit de umărul lui şi am continuat să văd ceea ce era Edward atât de nerăbdător să-mi arete. Încet Edward şi-a umezit degetele cu limba lui şi a trecut la următoarea pagină. În aceasta titlul spunea; Isabella Marie. L-am privit surprinsă pe Edward, dar aceasta doar mi-a dedicat un zâmbet şi a dat pagina, în aceasta – pentru surpriza mea – erau hârtiile mele de la orfelinat cu toate datele mele personale. A dat pagina şi în aceasta erau hârtiile de adopţie pe numele Aro şi Jane Volturi. A dat pagina şi din nou au apărut poze, dar acestea erau toate cu mine. În prima am apărut pe piedestal pozând pentru acei bărbaţi în timp ce ei păreau foarte emoţionaţi. În alta eram cu Felix în timp ce mă împingea în interiorul camerei şi în alta Felix atingându-mi fundul, sub fiecare poză erau multe lucruri scrise dar ca întotdeauna nu am putut să le citesc. În următoarea pagină erau mai multe poze, în prima eram în vestiar în timp ce Angela mă aranja, în alta eram eu plângând şi în final în ultima poză se vedea camera mea.

– Cum ai reuşit toate astea Edward? De ce acele pagini sunt despre mine? Pentru ce…? – Edward şi-a trecut degetul peste buzele mele.

– Pozele le-am făcut cu aparatul meu şi pe unele mi le-a dat Angela. Despre motivul pentru care aceste pagini vorbesc despre tine este simplu…asta – a arătat foile – Sunt dovezile pe care o să le prezint la poliţie, un raport Bella. Ceea ce făcea Aro cu tine era un delict şi când i-am spus Angelei că vreau să te ajut, să te scot de aici şi ca familia mea să te adopte, ea s-a oferit să mă ajute. Din întâmplare a auzit-o pe Tanya cântându-le celorlalte fete despre rezultatul medical şi a făcut o poză cu Aro care o lovea. Mi-a spus că se simte distrusă şi i-a furnizat rezultatul controlului medical Angelei. La orfelinat am arătat pozele tale pe piedestal şi ei mi-au furnizat documentele. Bella – mi-a luat faţa în mâinile lui – Poliţia este la curent cu totul, o maşină ne aşteaptă la intrare ca să te duc acasă la mine, o dată acolo ei vor intra în cazinoul şi îi vor aresta pe toţi cei implicaţi şi nu-ţi face griji pentru prietena ta, de îndată ce ajungem acasă la mine o să le dai adresa pentru ca poliţişti să vină să o protejeze. Bella…ştiu că totul este riscant, că poate încă te îndoieşti de mine; dar te rog…fugi cu mine…

Inima mea a accelerat în faţa cuvintelor lui, Edward făcea toate astea pentru mine, vroia chiar ca familia lui să mă adopte. Era atât de absurd, atât de ireal încât singurul lucru pe care am putut să-l fac a fost să mă ascund la pieptul lui Edward şi să-i şoptesc din nou şi din nou mulţumirile  în timp ce una dintre mâinile lui îmi mângâia părul, în unele ocazii depunea un sărut pe fruntea mea şi cu mâna liberă îmi ştergea lacrimile de care nici eu însumi nu eram conştientă că au scăpat din ochii mei. Am petrecut câteva minute îmbrăţişaţi, până când eu m-am liniştit şi am fost în stare să-mi găsesc vocea.

– Edward…ia-mă cu tine…te rog…nu mă mai lăsa aici nici un minut în plus…

Nu ştiu dacă au fost lacrimile mele, vocea mea tremurătoare sau ambele; dar imediat Edward s-a ridicat şi a scos o bluză de sub pat şi a pus-o în faţa mea.

– Angela a ascuns de asemenea şi asta aici. Sunt haine ale surorii mele, cred că o să-ţi stea bine. Îmbracă-te Bella, este timpul ca coşmarul rău să se termine pentru totdeauna…

Edward s-a întors cu spatele ca să nu mă vadă fără cearşaf şi şi-a acoperit ochii cu mâna. Adevărul este că i-am mulţumit mult pentru asta. Cât de repede posibil şi cât mi-au permis picioarele mele mi-am pus hainele care erau în plasă, nişte blugi skinny, o cămaşă albastră, pantofi albaştri şi ochelari de soare enormi. Odată ce am terminat de încheiat ultimul nasture de la cămaşă mi-am pus mâna pe umărul lui Edward ca să-l strig şi să-i dau geaca lui. Edward a luat-o şi a îmbrăcat-o şi mi-a zâmbit.

– Bella, eu o să ies primul şi o să văd dacă este cineva. Dacă este gol o să lovesc în uşă şi o să merg până unde sunt jucătorii, tu ieşi după trei secunde şi mergi în direcţia barului. Angela o să fie acolo şi o să-ţi dea următoare indicaţie în timp ce o să-ţi servească o băutură – Edward şi-a dus din nou mâna la obrajii mei şi mi-a şters singura lacrimă – Totul o să fie bine Bella…promit…

Cu o mişcare rapidă Edward s-a înclinat spre mine şi m-am gândit că o să mă sărute pe buze; dar spre deosebire de ceea ce am crezut eu, el m-a sărutat mai dulce decât mi-am putut imagina pe obraz. Eu am rămas foarte surprins mângâindu-mi locul unde m-a sărutat cu degetele. În continuare, Edward a zâmbit şi a plecat din cameră. Nu a trecut nici o secundă de când Edward a lovit uşa şi l-am auzit plecând. Imediat am ieşit din cameră şi aşa cum el mi-a indicat am mers până la bar încercând să par liniştită. Angela era deja acolo la bar aşteptându-mă şi a zâmbit fericită când m-a văzut venind.

– Ce doreşti? – a întrebat prefăcându-se că nu mă recunoaşte.

– Pune-mi un pahar de…ei bine surprinde-mă – am zâmbit şi ea nu a întârziat să-mi pună un pahar şi cu o hârtie – Aici este nota şi priveşte bine nu vreau să greşeşti când îmi plăteşti.

Aşa cum Angela mi-a indicat,am privit nota. Asta părea o notă normala şi la curent; dar întorcând-o  am văzut ceea ce era scris, repede am cerut alt pahar şi am început să merg spre Edward cu două pahare în mână.

– Bună frumoaso – a zâmbit – O să mă inviţi la un pahar? – a zâmbit din nou şi mi-a luat un pahar din mână ca să-l ducă la buzele lui şi să le umezească cu puţină băutură.

– Ştii bine? – am întrebat urmând curentul.

– Nu mai mult decât tine…

Pentru surpriza mea Edward m-a luat de mijloc şi m-a tras lângă el fiind foarte aproape de obrazul meu. Pentru un moment am rămas îngheţată; dar privind ochii lui Edward şi că aceştia îmi transmiteau încrede şi acea căldură frumoasă, singurul lucru pe care am putut să-l fac era să mă las dusă şi să încep să-mi apropii încet faţa de a lui. Dar din nou reacţia lui m-a surprins, pentru că în loc de un sărut pe buze, a depus un sărut tern pe obrazul lui, după s-a înclinat spre urechea mea.

– Bella eşti o fată rea – a râs din cauza încercării mele de al săruta – Îmi pare rău că dau atâtea ocoluri, dar vreau să mă asigur că am găsit pe cineva şi dacă ne-a văzut ieşind din cameră. Acum apropie-te de mine şi să plecăm ca şi cum am fi o pereche. Va trebui să te prefaci puţin Bella – a zâmbit.

Edward a continuat să-mi înconjoare mijlocul şi amândoi am început să mergem până la ieşire. La uşă erau mai mulţi bărbaţi care au început să ne privească cum ne apropia de ei. Edward m-a apropiat puţin de el şi a început să depună săruturi terne pe părul meu. Eu doar am zâmbit şi i-am înconjurat mijlocul cu braţele în timp ce îmi sprijineam capul de umărul lui. Să mă prefac? Să mă port cu Edward într-un fel apropiat era uşor şi mai natural decât orice în lume… a strigat vocea din capul meu îl strângeam cu puţină forţă pe Edward de îndată ce am ieşit pe uşa solidă.
Edward a continuat să mă tragă mai aproape de el şi m-a condus la o maşină neagră care era parcată un pic mai departe de cazinou. Ca un cavaler, mi-a deschis uşa şi eu am intrat cu grijă în maşină urmată de el şi m-a ajutat să-mi pun centura. În timp ce Edward se lupta cu centura lui de siguranţă, care nu părea dispusă să-l asigure, eu m-am dedicat să privesc maşina. Tapiţeria era neagră ca noaptea şi părea să fie foarte curată, şoferul, era un bărbat foarte corpolent care strălucea într-un costum negru şi care nu a întârziat să se întoarcă spre mine.

– Bună seara domnişoară Isabella, eu sunt agentul Black, Jacob Black – a zâmbit arătându-şi dinţii albi care intra în contrast cu pielea lui maro – Nu vă faceţi griji o să vă duc foarte aproape de casa domnilor Cullen şi după aceea o să mă întorc pentru a o proteja pe prietena ta.

– Mulţumesc domnule Black – am zâmbit.

– Doar Jacob – mi-a arătat din nou zâmbetul radiant.

– Sunt gata, Jake – l-a informat Edward după ca a terminat să-şi pună centura – Putem pleca şi repede te rog.

– Cum spui Eddi! – a râs şi a pornit maşina.

Pe durata călătoriei, mi-am sprijinit capul de umărul lui Edward închizând ochii somnoroasă, în timp ce el se dedica să-mi mângâie  parul şi să se joace cu degetele mâinii mele. Dar nu am vrut să adorm în braţele lui puternice, Jacob şi-a petrecut tot timpul glumind şi povestindu-mi întâmplări de când era Edward mic, aşa cum mi-a şi zis, el era prieten cu familia lui şi îl cunoştea de când era în scutece. Adevărul era că a fost foarte amuzant să aud că de mic, Edward a făcut pipi în pantaloni când se uita la halloween-ul cu Simpson care nu speria pe nimeni. După câteva povestiri, Jacob ne-a spus că suntem pe cale de a ajunge. Adevărul, este că încă nu puteam să cred că eram cu un poliţai şi cu băiatul pe care îl iubesc într-o maşină care o să mă salveze de infernul în care am fost din cauza cazinoului Volturi.

Încet, încercând să uit de toate acele amintiri blestemate din acel loc, am închis ochii din nou şi am respirat profund parfumul lui Edward. El a observat pe faţa mea că încă sunt preocupată şi a depus un sărut pe părul meu în timp ce în timp ce începea să cânt acel frumos cântec de leagăn. Totul era atât de perfect încât mă temeam să adorm şi când mă trezesc totul să fie un vis, pentru a evita ca acest vis să pună stăpânire pe mine m-am decis să-l întreb pe Edward mai multe lucruri pe care încă nu le înţelegeam.

– Edward – l-a strigat – Familia ta ştie de tot? Nu se va supăra că eu vin la tine? Nu ar putea să fie periculos şi… – Edward şi-a pus încet un deget pe buzele mele.

– Bella, nu o să fie periculoasă, te vom proteja şi poliţia nu o să întârzie să-i aresteze pe acei nemernici. În privinţa familiei mele, părinţii mei sunt la curent, Carlisle, tatăl meu, a fost primul care a aflat, primul căruia i-am cerut ajutor, el m-a ajutat să pregătesc raportul pentru poliţie şi de asemenea m-a asigurat că din moment ce nu eşti majoră el o să te adopte. Mama mea, Esme, ştie şi ea, Carlisle a vorbit cu ea despre adopţie.

– Şi nu îi deranjează?

– Sigur că nu Bella. Ei sunt nişte persoane foarte bune şi ar face orice ca să ajute pe cineva care are nevoie.

– Cu asta are dreptate micul Eddi! – l-a sprijinit Jacob.

– Şi fraţii tăi?

– Ea încă nu ştie, Carlisle şi Esme au vrut să fie o surpriză cum Alice întotdeauna a vrut o soră şi Emmett va fi fericit să poată glumi pe seama cuiva în plus. Este foarte amuzat şi un copil mic, aşa că nu te speria de aspectul fizic – a râs – Totul o să fie bine Bella, o să vezi…

Am zâmbit şi fără să ştiu prea bine de unde am scos atâta forţă ca să fac ceea ce am făcut, m-a separat un pic de el şi mi-am pus cu dulceaţă buzele pe obrazul lui. El m-a privit surprins de gestul meu; dar nu a întârziat să mă îmbrăţişeze şi să depună un sărut pe fruntea mea într-un fel foarte protector. Amândoi am zâmbit şi eu m-am întors în braţele lui  doritoare să-i cunosc familia şi să văd dacă şi eu o să pot să-mi fac loc în lumea lui Edward Cullen. După câteva minute maşina s-a oprit în faţa unei case mari şi maiestuoasă pe care nu mi-am putut-o imagina niciodată. Ochii mei s-au deschis ca nişte farfurii şi zâmbetul de pe buzele lui Edward a devenit şi mai mare. Asta nu era o casă, era o vilă din filme, cu cristale mari, o frumoasă faţadă, o grădină plină de flori şi seturi frumoase şi o poartă la intrare, semăna cu un palat.

– E-Edward…asta este casa ta?

– Ce se întâmplă Bella, Eddi nu ţi-a spus că familia lui este bogată?

– C-Ce?!

– Ei bine tatăl meu este un chirurg faimos şi mama mea este o croitoreasă cu faimă mondială, să spunem că ne putem permite câteva capricii – a râs.

Am rămas cu gura căscată, în timp ce Edward şi-a desfăcut centura şi pe a mea şi mi-a deschis uşa maşinii ca să cobor. Asta era ireal chiar şi cum ieşeam din maşină nu puteam să nu admir casă şi să-mi fac o imagine cu camerele rafinate. O dată afară, Edward m-a luat de mână şi i-a făcut un mic gest lui Jacob indicându-i că putea să se întoarcă la cazinou ca să-i aresteze pe acei nenorociţi; dar înainte de asta m-a privind aşteptând ceva.

– Bella, spune-i lui Jacob adresa prietenei tale – mi-a amintit.

– Ei bine… – am închis ochii încercând să-mi amintesc adresa pe care o scriam pe scrisori – Locuieşte în Seattle, pe strada Anthony, numărul 27.

Ochii lui Edward şi a lui Jacob s-au deschis cât nişte farfurii, în faţa nedumeririi mele. Se putea ca amândoi să o cunoască pe Alice şi de asta aveau feţele astea sau pur şi simplu…nu ştiu. Amândoi se priveau şi imediat Edward a aprobat şi i-a zâmbit lui Jacob dându-şi mâinile prin geamul maşinii. Jake s-a despărţit de mine cu un la revedere vesel şi după a plecat foarte nerăbdător să ajungă la cazinou şi să-i aresteze pe tipii ăia. Edward m-a privit cu un zâmbet radiant în timp ce începeam să mergem pe drumul din grădină. Am privit în toate părţile vrăjită de acel frumos loc şi lăsându-mă ghidată de mâna caldă a lui Edward care desena cercuri în mâna mea. Într-un final s-a oprit în faţa unei enorme uşi şi eu am simţit că picioarele mele tremurau şi că eram pe punctul de a cădea pe jos.

– Bella – a şoptit Edward în timp ce a deschis uşa – Bine ai venit acasă…

10 comentarii la “Capitolul 8: Dosarul albastru

  1. DAA!!! Este superr!!! Nu pot sa cred ca Edward nu stia ca acea Alice era de fapt sora lui :))=))=))
    Oricum a fost foarte tare reactia.Pacat ca Bella nu stia pe ce strada este ca asa sigur isi dadea seama :))
    Decti este absolut superb capitolul.
    Abia astept sa il pui pe urmatorul :X:X:X:X
    Sper ca o sa il pui repede:D
    Bafta in continuare
    Te puuppp:*:*:*:*:*:* Paste fericit!

  2. OMG!OMG!OMG!OMG!OMG!OMG!OMG!OMG!OMG!OMG!OMG!OMG! SUUUPERBB!! :X:X:
    Alice = fratele lui Edward. Dar de ce nu si-a dat seama Bella de asta pana acum? :))
    superb capitol , abia astept sa vad ce se intampla in cap urm. Sunt curioasa cum va reactiona Alice si Emmett. 😀
    kisses and hugs >:D<:X:*

  3. Iapiiii,insfarsit a scapat de acolo!!!!
    Ma bucur ca sa lamurit lucrurile cu Edward,iar acum o va intalni pe Alice!!
    Ce fericita sunt!!!!
    Abia astept next-ul!!!!
    Bafta in continuare,si multi,multi pupici.

  4. bravo .. felicitare … mai lasat cu gura cascata
    dar alice?
    va fi o surpriza sa se vada in aceeasi casa
    spor la tradus de abea astept urmatorul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s