Capitolul 22: Memoriile sufletului

Bella POV

M-am trezit. Braţele mele păreau subţiri, am ridicat o mână şi puteam să aud cu o claritate extremă vântul pe care îl provoca mâna mea.

Sânge…îl miroseam…Asta era?…Era sânge? Mă chema…cânta.

Edward…îl simţeam, era aici…dar nu îl puteam vedea. De ce nu vorbea?

Rosalie…mirosul ei ciudat a ajuns la nările mele repede în mici particule separând toată esenţa ei. Am auzit câţiva paşi la uşă. Totul mirosea lemn.

Am deschis ochii.

Totul era roşu…totul…Bărbatul care ieşea din cameră s-a întors repede spre mine şi un eluviu a ajuns de la nările mele până în vârful degetelor mele. Bărbatul pe care îl cunoşteam. Mirosea atât de bine. Un flash de foc a pus stăpânire pe gâtul meu şi totul mă ameţea.

Am sărit, şi am întins mâna pentru pielea suavă a bărbatului care mă privea speriat.

– Nu va durea – vocea mea a sunat un clopoţel şi m-a desconcentrat – Bine, poate doar un pic.

Mi-am stabilit dinţi pe jugulara lui şi l-am muşcat, imediat o savoare dulce a ajuns pe limba mea încurajându-mă să golesc acel corp delicios pe care îl priveam cu dorinţă.

Eram alertată, şi terminată, dar de asemenea mă striga din spate. Rosalie, vocea ei mai evidentă ca oricând îmi spunea să mă opresc…Edward mă trăgea de braţ însă eu nu mi-am potolit setea încă. Carlisle, mirosul lui era acelaşi – doar că mai intens – mă striga cu îngrijorare, vroia să reacţionez, el vroia, dar eu nu.

Atunci, pe uşă a intrat altă persoană. I-am văzut picioarele, erau subţiri şi delicate, albe ca creta, dar prin ele încă curgea sânge de asemenea. Om. Mi-am ridicat privirea spre fată şi am îngheţat.

Ochii ei…au rămas într-o parte a memoriei mele, mi-o aminteam…da…dar nu tot.

Părul ei negru ca miezul nopţii se răsturna. Esenţa ei era ca a mea, ceea ce m-a uimit dublu. Dar nu asta vedeam la ea, nici ce se întâmpla în una din părţile minţii mele. Fata m-a privit şocată şi mi-a pronunţat numele.

– Bella…- şi-a dus o mână la gură şi a strigat îngrozită şi a privit bărbatul din braţele mele care se zbătea – Charlie…- şi o lacrimă a curs pe obrazul ei.

Charlie? Mi-am coborât privirea şi am văzut două puncte de sânge, după aceea am privit bărbatul…Charlie?… Părul era maro şi faţa i se crispa din cauza durerii…Eu am făcut asta? Cine era bărbatul acesta? De ce era aici?

Două braţe m-au înconjurat şi m-au tras de lângă el.

– La omorât – a spus Rosalie îngenunchind la tatăl meu.

M-am întors spre călăul meu şi ochii lui erau negrii, totul a început să se clarifice. Edward mă privea speriat, ochii lui un pic dilataţi şi cele două braţe ale lui tremurau pe mine.

Mâinile i s-au încleştat şi a murmurat:

– Ce ai făcut?

Am privit în jur şi privirea mea a rămas fixă pe un tablou agăţat de perete, mai bine spus…o pictură. Era o fată mică de culoarea ciocolatei şi ochii de aceiaşi culoare, era cu tatăl ei…bărbatul pe care l-am muşcat…Atunci am înţeles că fetiţa eram eu, şi bărbatul tatăl meu.

L-am privit speriată pe Carlisle.

Eu l-am…l-am omorât pe tatăl meu.

M-am separat iute de Edward, mi-am privit mâinile şi cu dreapta mi-am atins buzele.

Nu doar l-am rănit pe bărbatul care agoniza pe jos, ci am băut din el, sânge din sângele meu…tatăl meu.

O picătura a căzut din ochii mei şi arsura s-a concentrat pe ele.

Am fugit.

Am scăpat complet de soţul meu, am trecut printr-o parte întunecată şi am scăpat.

Holurile pe unde fugeam erau un labirint.

Edward mi-a strigat numele, dar Carlisle l-a oprit asigurându-l că mă voi întoarce.

Ce greşit gândeau! Nu îşi dădeau seama de greşeala pe care am făcut-o?

Am omorât un om! Propriul meu tată! Edward a promis că mă va ajuta cu asta!

Şi acum amintirile mele erau fără suflet.

Nu îmi aminteam trecutul, a fost luat la transformare. Aveam gânduri neclare pline de imagini care se încrucişau în mintea mea ca o furtună, difuze şi abstracte.

Erau râsete în mintea mea…succese.

„ Nu va durea … Bine, poate doar un pic ” Cine era această Bella?

În faţa mea, era o uşă uriaşă. Am deschis-o şi am ieşit pe ea. Am privit în jur, era o grădină mare…imensă şi în faţa ei era o pădure. Auzeam păsări, miroseam flori, pini, stejari…Sunetul greierilor, râioasele într-un iaz mic, vântul le cânta arborilor. Urşi? Cai?

Simţeam textura de sub picioare. Iarba, solul umed. Un vierme ieşit din adăpostul lui. Totul era mult mai colorat, cerul avea o tentă albastră pe care nu am mai văzut-o niciodată. Câţiva paşi m-au distras şi mi-am reluat fuga.

Am intrat în pădurea care emitea mistere pentru mine. Şoptea ajutându-mă să mă distrag.

Nu ştiu cât am fugit prin pădure, vroiam să scap de acolo, departe.

Niciodată nu mă voi întoarce, trebuia să mă controlez…arsura era încă acolo, în gâtul meu.

Mă simţeam goală…o parte din inima mea a rămas în locul din care am fugit. A rămas la Edward…dar privirea lui…când mâinile lui m-au înconjurat furioase…

„Ce ai făcut?”

Eu eram un monstru, nu era nimic ce putea evita Edward Cullen, pentru că acum el însuşi o credea.

„ Când faci ceva rău, poţi fi trist, şi greşeala ta să nu se schimbe, dar poţi face ceva ca să o remediezi…nu întotdeauna o scuză funcţionează ca să soluţionezi lucrurile, da acţiunile da.”

– Niciodată nu o să mă întorc – am şopit, şi se părea că pădurea se închidea încet, dându-mi dreptate.

~ Sfârşit ~

 

Anunțuri

12 comentarii la “Capitolul 22: Memoriile sufletului

  1. Ei bine…aici aveti ultimul capitol 😦
    Stiu este putin cam trist mai ales sfarsitul…fic-ul nu are epilog
    Scriitoarea a postat la sfasitul acestui capitol un anunt in care spunea ca o sa inceapa si o a doua parte curand…o sa incerc sa vorbesc cu ea si sa vad daca a postat undeva continuarea sa o traduc, pana atunci va spun un simplu: Pe curând! şi ne auzim cu bine.

  2. Imi place sfarsitul:D
    Este trist dar chiar imi place.Sper ca autorea s-a apucat si de partea a doua.Te roog….da vb cu ea si sa vezi daca a scris.Si..sper sa traduci si partea a doua daca a scris ceva sua va scrie:o3
    Este superb tot ficul,ar fi pacat sa nu mai scrie partea a doua.Ne-a lasat asa…nu chiar in aer dar nu stiu cum sa spun in suspans adik pleaca.Nimeni nu o sa creada ca Edward chiar o uraste pe Bella.Sigur se va duce dupa ea.
    Oricum,felicitari! Ai tradus tot ficul superb(ca si pe celalalt de alt fel) si te-ai tinut de treaba.
    Kisses si sper sa mai traduci sau sa scri ceva.
    :*:*:*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s