Capitolul 12: Vizitatorii

Isabella. Acela a fost singurul cuvânt spus de acel sinistru grup de persoane. Edward îi privea cu suspiciune, incapabil să identifice vreunul. Era sigur că era vorba despre membrii din garda regală, dar ce i-a atras atenţia a fost că nici unul dintre ei nu a spus nimic în ultimele minute.

Exterminatoarea a rămas în picioare în faţa lor, urmărindu-i cu atenţie. Edward îşi putea imagina că citeşte minţile lor blocate, studiindu-le motivele pentru care se aflau în Forks şi planurile pentru ea. Cu toate astea, zâmbetul malefic de pe faţa ei nu îi inspira încredere băiatului, care s-a îndepărtat câţiva paşi de ei.
Fata şi-a scos hainele care acopereau pumnalele mici dintre degete. Edward era sigur că Isabella o să devină periculoasă atunci când va avea vreo armă în mână. El a văzut la rândul ei, şi a văzut mişcarea mâinilor ei albe. Era uluit, încercând să înţeleagă întreaga situaţie.
– Du-te acasă – a auzit-o spunând. El a negat cu capul – Întoarce-te la Carlisle şi nu vă apropiaţi de noi – a cerut, privindu-l cu ochii ei violeţi, la fel ca cei din prima zii. El nu se mişca. A văzut cum fata a subliniat figura din mijloc cu degetul arătător. Când Isabella şi-a mişcat degetul în sus, vampirul din faţa lor s-a ridicat în picioare.
Fata cu ochi violeţi şi-a mişcat mâna din nou, aducând o altă persoană lângă ea – Scoateţi capa, surioară – femeia a ascultat, lăsând-o să cadă jos. Ambele au zâmbit, privindu-se direct în ochi – Puteţi să vă mişcaţi – toţi s-au ridicat. Atunci a fost momentul în care Edward a înţeles ce se întâmplă. Isabella Swan îşi exercita puterea asupra celor cinci vampiri, împiedicându-i să facă orice mişcare care îi putea pune în pericol. Se întreba de unde a scos acest dar.
– Încă eşti la fel de enervantă – a şoptit o vampiriţă, în timp ce îşi lăsa gluga jos şi îşi arăta faţa copilăroasă. Celelalte trei persoane au imitat-o, dezvăluindu-şi identităţile.
– Acesta este felul în care te comporţi cu fraţii tăi? – a întrebat o femeie cu părul mahon, privind-o pe Bella cu ochi ei violeţi plini de curiozitate – Am crezut că o să-ţi facă plăcere să ne vezi – a zâmbit, arătându-şi pe rând dinţii albi.
– Heidi, Demetri, Felix, Alec, Jane – a vorbit fata, privindu-i pe toţi cu amuzament – Niciodată nu mi-am imaginat că este vorba despre voi – vocea ei s-a pierdut în acea tăcere. Nici unul nu a mai spus nimic, ştiind că încă erau analizaţi de o pereche de ochi aurii.
– Cine este el? – a întrebat Alec, constatând prezenţa spectatorului curios.
– Edward Cullen – a spus tânărul apropriindu-se, dar Bella la imobilizat – Nu-l atingeţi – i-a avertizat. Cei avertizaţi au râs.
– Ce-l face aşa special? – a întrebat Jane, privindu-l pe cel mai sus menţionat cu curiozitate. Edward a început să se crispeze din cauza darului micuţei, care era să cauze o durere enormă.
– Opreşte-te – a ordonat castania – Am spus să te opreşti! – fata a căzut pe jos de durere. Şi Edward a revenit liniştit – Este unul dintre fii lui Carlisle – a spus ameninţătoare – Ştiţi ce ne-ar face Aro dacă…- nu a fost nevoie să continue. Toţi ştiau că stăpânul o să fie furios dacă i se întâmplă ceva prietenului lui bun.
– Am înţeles – a murmurat Felix, privindu-l cu milă pe vampirul vegetarian. Edward i-a întors privirea, îngheţat. Cine se credea tipul acesta? Nu a putut continua să înjure, pentru că a văzut felul în care acesta a îmbrăţişat-o pe Bella. A vrut să se mişte, dar ea l-a împiedicat – Dă-i drumul, Demetri – a râs omul – Nu vrei să-l superi mai mult pe săracul băiat – ambii bărbaţi l-au privit pe cel cu păr de cupru, pentru ca apoi să râdă ascuţit.
– Deci, Isabella? – a întrebat Demetri, privind-o seducător. Ea a zâmbit, făcându-i cu ochiul.
– Vreţi să mergem la casa pe care mi-a dat-o Aro – toţi au aprobat. Aveau ordine stricte pe care să la respecte – Staţi acolo. Voi merge la Carlisle că să vă anunţ venirea – au privit-o distraţi – Vă este interzis să vânaţi vreun om.
– Marcus ne-a spus înainte – a spus Heidi, trecându-şi o mână peste umerii surorii ei – Avem indicaţii ca să fim la dispoziţia ta – fata a zâmbit batjocoritor. Ştia care erau intenţiile acelui grup şi nu o să le permită să o înşele.
– Mergeţi – a cerut. Înainte ă clipească cei cinic au plecat – Demoni – a şopitit în timp ce îi permitea lui Edward să se mişte – Îmi pare rău în legătură cu Jane – şi-a cerut scuze mergând spre el – Dintr-un motiv ţi-am cerut să pleci Edward – el nu a spus nimic, întrebându-se unde dracu este fata aceea dulce de care s-a îndrăgostit. Cu toate acestea, putea să o vadă în faţa lui pe adevărat Isabella Volturi.
– Bella – a chemat-o el, oprindu-se din mers – Ce vor? – a întrebat, ştiind răspunsul dinainte.
– Pe mine – acele două cuvinte simple, l-au devastat complet pe băiatul cu ochi de aur, care era conştient de plecarea rapidă a fetei – Nu trebuie să te îngrijorezi – a şoptit mângâindu-i obrajii – Nu o să plec – şi apropiat buzele de ale lui, dorindu-şi ca cuvintele ei să fie reale.
Amândoi au mers ţinându-se de mână la casa Cullen. Au reunit toţi membrii, care îi priveau îngrijoraţi – Isabella trebuie să vă spună ceva – a anunţat Edward, privindu-i serios.
– Cinci membrii din garda regală au ajuns în Forks. Nu vor vâna nici un om, nu trebuie să vă îngrijoraţi pentru ei. În acest moment se găsesc la mine în casă, aşteptându-mă. Nu trebuie să vă apropiaţi de ei pentru nimic din lume. Cei cinci sunt puternici şi au daruri uimitoare. Combinaţia lor a fost cea care mi-a permis să îndeplinesc misiunea care mi-a fost desemnată. Vă rog să nu vă apropiaţi de teritoriu meu din nici un motiv – a pronunţat ultima propoziţie privindu-l pe Edward, care şi mutat privirea – Ne vedem mai târziu – nu a lăsat timp pentru întrebări, pur şi simplu a dispărut.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
– Cât timp va mai întârzia? – a întrebat Alec, în timp ce se lăsa să cadă pe unul din scaunele din acea casă – Nu înţeleg cum poate trăi aici – a răspuns imediat, comparând casa Isabellei cu castelul Volturi – Eu nu aşi putea.
– De asta a trimis-o pe ea şi nu pe tine – a spus Felix, deplasându-şi degetul peste masă. Nici un fir de praf – Mă întreb ce face ca să-şi omoare timpul.
Uşa s-a deschis în acel moment. Isabella s-a mişcat în sala lent, ca şi cum nu ar fi observat prezenţa tuturor acelor fiinţe nemuritoare din casa ei. Simţea privirile lor fixate pe ea, dar nu le-a dat importanţă. În acel moment, conta să se pregătească pentru ce urma.
– Presupun că ştii motivul pentru care suntem aici – a vorbit Heidi fără să o privească – Avem ordine stricte să te ducem în Italia vie – Isabella a zâmbit în faţa acelor cuvinte – Dacă opui rezistenţă vom vi obligaţi să luptăm cu tine.
– Nu va fi – a vorbit tânăra cu părul castaniu – Voi merge în Italia cu voi şi voi vorbi cu profesorul meu. Nu mai vreau să fiu membru al gărzii, dar nici să fug de responsabilităţile mele – acea confesiune i-a lăsat pe toţi fără cuvinte. Heidi şi-a încleştat pumnii lângă ea, ştiind ce înseamnă asta.
– Dacă asta este ceea ce vrei – a spus Jane, cu un zâmbet triumfător.
Isabella şi-a strâns puţinele lucruri pe care le-a adus cu ea şi a părăsit casa împreună cu fraţii ei. Ştia că nu putea să-şi ia rămas bun de la prietenii ei şi cu atât mai puţin de la Edward şi asta o durea în cel mai profund loc din inima ei. Mergea cu ei, dar nu se uita nicăieri. Toată lumea ştia ce ăi trecea prin mintea acelei fete care a hotărât să-şi schimbe stilul de viaţă. Au observat în pădure. Edward Cullen însemna mult mai mult decât lăsa să se vadă.
– Ştiam că asta o să se întâmple – a pronunţat Heidi rupând liniştea – Nu vroiam să recunosc dar ştiam.
Isabella a rămas în linişte. Nu putea compara viaţa ei din Italia cu şederea din Forks, dar nu vroia să se îndepărteze de Edward. Îl iubea într-un mod în care nici o dată nu s-a gândit că ar putea iubi pe cineva. Urma drumul, sperând ca durerea să nu o rupă până când nu o să fie în faţa stăpânilor ei.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Edward era agitat. Nu se oprea să meargă prin casă, trecându-şi mâna prin păr sau uitându-se să vadă cât este ceasul. Isabella i-a spus, înainte să ajungă la vilă, că o putea vedea pe pajişte dup miezul nopţii. Şi totuşi timpul nu părea dispus să coopereze. Fraţii lui îl priveau cu milă, dar nu puteau să-şi ascundă nervozitatea ştiind că anumiţi Volturi sunt prin preajmă.
Când într-un sfârşit a venit ora cuvenită, Edward a fugit din casă pentru a se întâlni cu fata pe care o iubeşte. A ajuns pe pajişte, dar ea nu. A aşteptat-o dar nu a venit deloc. Temându-se de cei mai rău, a mers acasă la tânără, deşi ea i-a interzis. nu era nimeni. Atunci a fost când şi-a dat seama ce s-a întâmplat cu adevărat. Ei au plecat.
A vrut să-i urmeze, dar nu era nici o urmă. S-a întors la vilă, implorând-o pe Alice ca să-i găsească. Nu era nici un viitor pentru ei. Edward ştia că unii dintre ei foloseau un dar ca să se ascundă, dar vroia să creadă că nu era Bella. A vorbit cu Carlisle, i-a împărtăşit temerile lui şi toţi au fost de acord să meargă în Italia şi să caute vampiriţa.
Vor pleca dimineaţa următoare. Liderul clanului încă trebuia să anunţe spitalul şi ei trebuiau să se pregătească de plecare. Nu putea să pară suspicioşi. La urma urmei, de ce pleca familia dintr-o dată în Europa?
Noaptea aceea i s-a părut cea mai lungă din toată viaţa lui.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
– Puneţi asta – vocea lui Jane arăta doar supărare. Isabella a luat capa roşie care i-a aruncat-o micul diavol, înjurând-o. Fata aceea era insuportabilă – Sper ca când o să ajungem o să ştii să te comporţi.
Acele cuvinte au făcut-o pe şatenă să-şi elibereze furia, şi era pe punctul să o rupă în bucăţele pe micuţa cu ochii roşii. Heidi a fost cea care a reuşit să o calmeze ţinându-şi o mână pe umărul ei şi privind-o cu reproş. Drumul i s-a părut Bellei cel mai deranjant. Nu doar pentru că toţi au rămas în linişte, ci pentru că ştia ce trebuie să înfrunte cum o să ajungă în Volterra.
S-a oprit brusc. Toţi s-au întors să o vadă – Am avut o viziune – a vorbit în final – Culleni vor lua primul zbor mâine spre Italia – ceilalţi au clătinat din cap – Trebuie să ajungem înainte – aceasta a fost ceea ce a declanşat tot. Fugeau la viteză vampirică, dispărând printre copacii pădurii.
Isabella a continuat să se gândească la acea viziune. De ce ar călători atât ca să o găsească? Ştia că Edward o să o facă, mai devreme sau mai târziu, dar nu vroia să fie în momentul acela. Încă trebuia să treacă prin multe, poate s-ar ajunge la proces, poate o omorau. Nu era nici o îndoială, lucrurile începeau să fie urâte din acel moment.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
– Grăbeşte-te, Alice – a spus Edward în timp ce cobora scările cu geanta – Trebuie să ajungem repede în Volterra – tânărul era încruntat. Era evident că era îngrijorat şi deprimat. Nu a fost la vânătoare în ultima vreme, de aceea ochii lui începeau să se întunece. Carlisle şi Esme au trecut lângă el, discutând despre oraşul Italian şi despre locuitorii lui.
Emmett a trecut fugind prin sufragerie, trăgând-o pe Rosalie de mână. Ambii erau un pic cam ciudaţi, presupunând că s-au „jucat” înainte de a pleca.  Şi-a clătinat capul dintr-o parte în alta, îndepărtându-şi acele imagini oribile din minte. Spiriduşul a coborât după câteva minute, de mână cu Jasper. Pe faţă avea un zâmbet, care nu vestea nimic bun.
– Să mergem – au fost de acord. Au ajuns la aeroport cu o jumătate de oră înainte ca avionul să plece. Oamenii nu se opreau din admirat, gândindu-se cât de atractivi sunt toţi. Edward nu se putea oprii să asculte bărbaţii vorbind despre surorile lui şi alte fete de el. Era deranjat de atâta atenţie. A gemut, determinând mai multe persoane să râdă.
– Linişteşte-te, Edward – i-a spus Esme, mângâindu-i părul – în curând vom fi cu ea – a aprobat suspicios. Ce se întâmpla dacă nu o lăsau să se întoarcă cu el? Probabil trebuiau să rămână în Italia. Şi daca se gândea bine, nu era chiar o idee rea. Putea să se unească cu Volturi şi să fie cu Bella pentru totdeauna. Şi nu va fi aşa de rău. Dar familia lui? A gemut din nou.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Isabella stătea într-un pom. Privind oraşul imperial din faţa ei şi se întreba ce se va întâmpla în acea zi. A încercat să vadă, dar nu existau decizii luate, nimic nu se arăta. Mergea cu nişte paşi deliberaţi. Heidi mergea în spatele ei, iar ochii ei violeţi fixau spatele surorii ei. Ambele se întrebau ce o să se întâmple din acel moment.
Aro, Caius şi Marcus o aşteptau pe noua venită în sala principală a castelului. Soţiile se găseau în cealaltă cameră, bucurându-se de vieţile lor fără sfârşit. Cei trei ştiau că Isabella se apropia de destinul ei şi aşteptau detaliile a ceea ce a făcut. Marcus presimţea că ceva nu este bine, dar nu a comentat nimic. Posibil ca aceasta să fie ultima dată când o să o vadă pe Isabella şi deşi ura asta s-a resignat cu asta.
Uşa s-a deschis şi cinci chipuri foarte cunoscute au intrat. Jane şi Alec au fost primii care au intrat, zâmbind fericiţi. După aceea au intrat Felix şi Demetri, stând alături de cei trei regi. Heidi mergea încet, cu un zâmbet senzual. A salutat călduros toată lumea şi s-a oprit pe partea alăturată faţă de care stăteau cei doi bărbaţi. Bella a rămas în picioare la uşă, incapabilă să mai facă un pas.
– Isabella, dragă – a chemat-o Aro, cu acel zâmbet cunoscut de toţi – Apropriate – ea a ezitat un pic, dar a respectat ordinele acelui vampir cu părul lung – Vrei să-mi dai mâna? – a ezitat, dar a terminat întinzând braţul spre el. În nici un moment nu şi-a luat ochii dintre ai lui Marcus, spunându-i cu privirea ceea ce el ştia deja – Interesant – a pronunţat serios.
Isabella s-a îndepărtat de el. Privindu-i pe toţi cei prezenţi, studiindu-i cu atenţie. Gândurile tuturor se concentrau asupra aceluiaşi lucru: ea. Aro a privit-o ciudat, întrebându-se ce trecea prin mintea tinerei în acel moment. Dorea să-i poată atingea mâna din nou, dar ea nu mai era acolo. Acum era în faţa lui Marcus, cu ambele mâini pe obrajii vampirului.
Ochii ei violeţi străluceau, privind în ai profesorului. Ambii împărtăşeau un moment intim care îi incomodau pe ceilalţi. Marcus putea vedea imaginile pe care Isabella i le arăta. Sosirea ei, Culleni, şcoala, Victoria, misiunea, Edward, prietenii ei, iubitul ei, pajiştea, Volturi, Volterra, Aro…O serie de imagini uimitoare şi surprinzătoare.
În acel moment a simţit ce simte Aro când citeşte mintea celorlalţi. A zâmbit, mulţumit de ce împărtăşea Isabella cu el în momentul acela, dar în acelaşi timp dezamăgit de sentimentele pe care le exprima Isabella. Ea vroia să plece şi era sigură că o să o împiedice. Nici el nu voia să o piardă, dar nu era nimic ce putea face.
– Isabella?- a strigat-o Caius – Care a fost rezultatul misiunii?- ochii roşii ai fetei au revenit la culoarea violetă. A zâmbit privindu-l pe Caius. El s-a uitat la acel zâmbet periculos. A văzut-o venind în faţa lui şi a închis ochii, ştiind că în curând o să afle toate detaliile.
Anunțuri

Un comentariu la “Capitolul 12: Vizitatorii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s