Capitolul 3: Vânătoarea

Frunzele uscate foşneau sub picioare, s-a pălmuit mintal pentru această neglijare. Un cerb care bea apă a ridicat capul şi ochii lui mici negrii au privit peste tot în jur presimţind pe un pericol şi un instinct de supravieţuire i s-a declanşat automat.

Isabella oftă obosită atunci când căprioara a fugit de lângă ea. Ochii ei violet au scuturat rapid teritoriul ce o înconjura caăutând altă pradă. Ar fi pututsă o prindă foarte uşor, sau să o tragă la ea. Dar dacă o făcea unde era distracţia în asta.                                                                                                         Mai târziu

– Alice?  – a întrebat-o Jasper preocupat pe soţia lui. Vampirul cu păr negru, se încruntă frustrată şi pe buzele ei s-a format un zâmbet care îî descoperea dinţii albi şi ascuţiţi.

– Este suparată pentru că nu a putut vedea viitorul clar. – murmură Edward câştigând o privire otrăvitoare de la sora lui mai mică.

– Dar întodeauna este la fel. – a spus încet Emmett pe un ton indiferent. Imediat s-a trezit pe podea cu un corp de elf deasupra lui, şi a mârâit sălbatic. – A fost o glumă, micuţ-o – a spus el şi ea mormăit din nou.

– Nu mă refer la asta. – a spus el încercând să o calmeze – Viziunile tale sunt neclare, ca şi cum ceva ar fi intervenit în ele. – El a fost tacut o clipă, ascultând gândurile furioase ale lui Alice.

– Îl poţi lăsa pe soţul meu? – a întrebat Rosalie dezgustată. „Emmett poate fi un idiot complet uneori…” Edward a chicotit şi Rosalie a zâmbit.

– Ei bine, mâine ne întoarcem la şcoala şi trebuie să ne hrănim bine. – a spus Alice dansând în jurul soţului ei. „Acest lucru este frustrant”

Mai târziu

„De ce trebuie sa merg la şcoală?” s-a întrebat Isabella mintal în timp ce se plimba printre copcii din pădurea din Forks. „De ce în Forks?”  cu fiecare întrebare pe are şi-o punea îi apărea câte un rid de îngrijorare pe frunte. „Ce se întâmplă dacă fac o greşeală? Dacă ucid pe cineva din accident?”

A auzit mişcare la câţiva metri de locul unde se afla şi a zâmbit cu plăcere , barajul era acolo aşteptând-o pe ea.

– Este perfect. – a spus ea, atunci când a fost la 5 metri de animalul speriat, care s-a mutat cu disperare din calea ei.

Mai târziu

– Asta e a mea. – a spus Edward, uitându-se la animalul neprotejat.  Fraţii săi vânau la câţiva metri distanţă.

Acesta s-a mişcat cu o viteză inumană, tipică unei fiinţe din altă lume,unui vampir. El s-a repezit la animal fără să observe că cineva îi imita mişcările.

A lovit ceva, sau mai degrabă pe cineva, iar sunetul care s-a produs se asemăna cu cel a două stânci care s-au lovit. El şi-a revenit, împins de instinctele sale de a vedea ce s-a întâmplat.

– Ce s-a întâmplat Edward? – s-a auzit vocea lui Alice de la distanţă.

Mai târziu

Isabella era la fel de confuză, dar nu din cauză că s-a ciocnit de un vampir, ci pentru că a simţit puterea lui.

 

Figura ei a îngheţat sub corpul rece al băiatului, ambii fiind incapabili să reacţioneze. Braţele lui erau deasupra capului şi ochii îi erau închişi şi buzele îi erau între deschise, încercând să-şi revină repede, i-a alunecat cureaua şi a simţit fusta un pic mai sus decât trebuia. Dar nu din cauza asta obrajii i s-au înroşit ci din cauza apropierii.

Mai târziu

Trupul său era deasupra fetei, între picioarele lui. O mână pe capul ei şi cu una pe pieptul ei. Ca şi cum era o glumă a destinului.

Feţele lor erau la câţiva cm depărtare, iar respiraţia  ameţitoare  a fetei bătea pe buzele lui. Pentru un motiv anume era foarte greu să se uite altundeva decât la ea şi mai rău era că nu se putea ridica din acea poziţie compromiţătoare. Ceva îl oprea.

-Edward? – a întrebat sora lui mai mică. Emmett a fluierat, urmat de râsul a patru vampiri, care au rupt tăcerea.

„Aşa ceva nu vezi în fiecare zi”. – s-a gândit o pixie cu ochi de aur. „Deşi nu am văzut-o venind în nici un moment” asta suna şi mai ciudat.

„Se pare că Eddi a crescut.” – Emmet a fost aşa întotdeauna dar curând îl va face să-şi înghită comentariul mental.

„Cum s-a întâmplat acest lucru? ” – s-a întrebat Rosalie vizibil supărată.”Nu ar trebui să vedem dacă ea este bine?”

„Este vie?” – s-a întrebat Jasper.

Edward s-a ridicat rapid de pe ea, complet jenat. Fraţii lui s-au înecat din cauza râsului exagerat. Ei au fost siguri că, dacă ar fi posibil, el ar fi roşu în întregime.

Mai târziu

L-a simţit retrăgându-se şi a încercat să-i imite acţiunea, dar nu atrecut suficient timp. S-a aşezat, arajându-şi hainele. Cu o mână şi-a aranjat fusta şi cu cealaltă şi- aranjat ţesătura bluzei. Părul ei lung maro era murdar şi cobora în jos pe spatele ei cu câteva frunze în el.  Îşi păstra privirea în jos.

„Nu este ciudat că nu am văzut-o, Edward?” – l-a  întrebat Alice. „Şi cum nu ţi-ai dat seama?”

„Este umană” – a gândit Rosalie.”Dar,cum…?”

„este un pic ciudată…” – s-a gândit Emmett.

„De ce este atât de liniştită? Oamenilor le este de obicei frică de noi” – se întreba Jasper.

„Este frumoasă” – a gândit Edward, ignorându-şi fraţii.”De ce nu-i pot auzi gândurile?”

Isabella a fost surprinsă, i-a ascultat pe toţi. Şi nu trebuia să-i atingă, ca Aro. Putea să audă tot, putea să le audă gândurile. Un zâmbet mic ameninţa să apară pe buzele ei, dar nu l-a lăsat. Şi mai bine cititorul de minţi nu-i putea citi mintea ei.

Mai târziu

Alice s-a ghemuit în faţa tânărului, când el a fost pe cale să o atingă şi cealaltă şi-a ridicat faţa.

– Bună, eu sunt  Alice Cullen şi aceştia sunt fraţii mei Emmett, Jasper, Rosalie şi Edward – i-a arătat pe fiecare în parte cu ajutorul mâinii ei albe, apoi Isabella a zâmbit – Eşti bine? – a clătinat din cap în semn de răspuns şi după ia privit pe fiecare în parte.

Edward a venit şi i-a oferit mâna să dat o mana sa se ridice şi ea a acceptat-o.

– Îmi pare rău – au şoptit amândoi de o dată. Ceilalţi priveau scena amuzaţi.

– Care este nume…? – ânainte ca Edward să termina un telefon a început să sune. Ea i-a dat drumul şi s-a aplecat să ridice dispozitivul de mici dimensiuni…care a căzut pe jos. Văzând numele de pe ecran chioul i s-a luminat şi i-a apărut un zâmbet dulce pe buze.

– Trebuie să plec. – a spus în şoaptă –  La revedere – flutură puţin mâna în aer înainte de a duce telefonul la ureche şi de a răspunde cu un glas vesel.

Toata lumea a îngheţat, văzând fata dispărând printre copaci, fără ca măcar să-i ştie numele. Cei au fost de acord cu ceva.

– Este ciudată – Cinci perechi de ochi aurii priveau uimiţi, pentru prima dată fiind de acord asupra unui lucru.

Anunțuri

15 comentarii la “Capitolul 3: Vânătoarea

  1. buna buna….chiar ca devine interesant mai ales k incepe sa se contureze o poveste de dragoste dintre edward si isabella 😀 astept cu mare nerabdare urmatorul cap…pana atunci multi pupici…:*:*:*

  2. :)):))Ce tare a fost faza cu Edward=))=))….
    -Edward? – a întrebat sora lui mai mică. Emmett a fluierat, urmat de râsul a patru vampiri, care au rupt tăcerea.
    “Aşa ceva nu vezi în fiecare zi”. – s-a gândit o pixie cu ochi de aur. “Deşi nu am văzut-o venind în nici un moment” asta suna şi mai ciudat.
    “Se pare că Eddi a crescut.” – Emmet a fost aşa întotdeauna dar curând îl va face să-şi înghită comentariul mental.
    “Cum s-a întâmplat acest lucru? ” – s-a întrebat Rosalie vizibil supărată.”Nu ar trebui să vedem dacă ea este bine?”
    “Este vie?” – s-a întrebat Jasper.

    Mda eu probabil ma-s fi tavalit pe jos de ras
    KISSES

  3. Deci…cu siguranta a fost cea mai amuzanta intalnire dintre o Bella si un Edward pe care am citit-o pana acum,si in plus toata perspectiva cu Emmet si familia lui a fost ingrozitoare pentru Edward,amuzanta pentru noi 🙂
    Traducerea este foarte frumoasa ca si la celelalte capitole…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s