Capitolul 10: Vestea, apelul şi Oh, Dumnezeule! sosirea

Bella POV

Cred că am înnebunit, ce spunea telefonul în mesajul text trebuia să fie o glumă, unul dintre trucurile acelea pe care mi le făcea Alice de mică.

– Cine vine? – m-a întrebat Edward nerăbdător.

– Toţi – am răspuns înecându-mă.

– Care toţi?

– Alice, cu fratele tău, Emmett şi Rosalie.

Edward părea la fel de derutat ca şi mine. Telefonul a început să sune pe picioarele mele, pentru că a căzut din cauza din cauză că am fost prea impresionată, ştiam tonul, era a lui Alice.

Am luat telefonul care vibra în ton cu tonul telefonului, şi am răspuns.

– Alice? – am întrebat.

– Eh…Bella, surioară!

– Ce s-a întâmplat Alice? – vocea părea că mă sufoc.

– Ai citit deja mesajul meu?

– Nu – am minţit.

– Mmmm…atunci îţi spun acum şi te şi cert.

– Mă cerţi? – am întrebat dezorientată, încotro vroia să ducă conversaţia micuţa mea surioară, înafară că venea cu toată lumea să ne viziteze…aşteaptă…să ne viziteze? nu a clarificat asta în mesaj.

– Sigur că te cert.

– Dar de ce, nu poţi. Sunt adultă.

– Păi deşi eşti adultă draga şi preţioasa surioara mea, nu înlătură faptul că suntem supăraţi.

– Supăraţi? – înţelegeam unde vrea să ajungă.

– Sigur!

– Şi de ce sunteţi supăraţi? Nu ar trebui să fiu eu supărată?

– Ei bine nu.

– Începe, descarcă-te.

– CUM AI PUTUT  ISABELLA! NU NE+AI SPUS NIMIC! ŞI NOI NE FĂCEAM GRIJI. NOI IMAGINÂNUDU-TE ÎN „LUNA DE MIERE” ŞI ACUM AFLU CĂ AI MERS SĂ ÎNVEŢI LA FACULTATE!

– Eşti supărată că învăţ? – am întrebat batjocoritoare.

– Nu! prostuţ-o…

– Atunci nu înţeleg ceea ce mi-ai spus.

– Eu şi Rose, suntem supărată pentru că ne consideri egale cu toată lumea.

– Cum adică?

– Uite Bella, noi suntem familia ta, şi trebuie să fii conştientă că trebuie să ştim unde eşti, şi asta include toată planeta, ok?

– Alice, eu sunt femeie, şi în plus am un soţ, îţi aminteşti?

– Dar eu sunt sora ta…

– Ştiu şi de asemenea te iubesc.

– Hâm…

– Ei bine atunci?

– Oh da, mâine ajungem în New York la 8:00 am.

– De ce veniţi?

– Em…Rezultă că Carlisle le-a dat lui Emmett şi Rosalie, şansa să trăiască ca un cuplu normal, şi asta implică studiile…

Demoni. Asta era deja un semn rău. Am rămas în stare de joc în timp ce sora mea vorbea. Nu eram conştientă de Edward, nici că respiraţia mi s-a oprit.

– Bella respiră – mi-a spus Edward prea preocupat.

– Alice? – am întrebat cu frica prezentă în voce – Şi tu vii?

– Hâm…da, dar nu îţi face griji Bella, ne-am cumpărat deja apartamente şi tot ce este nevoie ca să nu te incomodăm.

– De ce?

– Bella, te rog încetează să triviezi.

– Nu. Dă-l pe Emmett la telefon să vorbească cu Edward.

Nu mi se putea întâmpla asta, Doamne sunt tânără şi nu vreau să mor în mâinile surorii mele nebuna fanatică de modă, şi cealaltă care spulberă mândria unei femei.

Se presupune că asta este viaţa mea, cum ar spune Jessica, mingea uzurpării.

Ştiam că nu este corect să gândesc aşa despre familia mea, dar simţeam atâtea lucruri în momentul acela, amestecuri de emoţii rare, nu, şi mai mult, nu simţeam nimic, asta era o trădare, ca atunci când Rosalie ştia că o să mă căsătoresc cu bărbatul cel mai fermecător din lume şi nu mi-a spus, oh sau ca atunci când eram într-adevăr supărată fiind singura idioată care nu ştia  că nunta va fii în două săptămâni, rolul nunţii mi-a priit până la urmă, am terminat…Îndrăgostită? De bărbatul misterios cu care m-am căsătorit, şi care nu mă dorea din cauză că sunt grasă…Dar asta şi tot ce mi s-a întâmplat în viaţă nu era nimic în comparaţie cu…

În cursul viselor mele era doar Edward şi desigur eu…

O să vină mâine? Serios la ce se gândeau?

Puteau să meargă să locuiască în orice colţ al lumii, în Franţa? China, Italia, Germania, Mexic, Japonia, oriunde…nu contează…Dar ceva înăuntrul meu îmi spunea, că venirea lor aici avea legătură cu ceea ce am văzut în ochii lui Edward în noaptea respingerii. Îmi ascundeau ceva şi eram dispusă să descopăr.

– Bella? – tonul lui Edward părea supărat.

– Da.

– Ce o să facem?

– Nu ştiu…- asta era adevărat, habar nu aveam ce o să facem.

– Şi cu şcoala? – am întrebat plină de panică, amintindu-mi mica noastră minciună.

– Oh.

– Hâm…

– Am uitat acest mic detaliu.

– Da, nici eu nu-mi aminteam.

– Dar…

– Te rog spune-mi că ai o minciună perfectă.

– Ei bine, nu dar trebuie să o găsim.

Panica şi groaza erau prezente pe faţa mea, şi asta, a observat Edward.

– Linişteşte-te Bella, sunt doar fraţii noştri, aşa că, lor o să le spunem.

– Dar Edward nu vreau să suport încă o săptămână de glume alea lui Emmett, o să râdă.

– Bine – a spus aşteptându-mă – Ai altă opţiune? pentru că nu găsesc nici una Bella.

– Bine – am spus – o să le spunem…

– Pe de altă parte, ei au propria casă.

– Da, mi-au spus.

– Atunci trebuie să suportăm doar vizite.

Amândoi am reacţionat când a spus cuvântul „  vizite” cum era Alice, nu o să primi „ vizite”, ci companie la sfârşitul de săptămână, în week-end-uri, şi în timpul săptămânii, o să fie în casa noastră, şi nu puteam să-mi duc la sfârşit planul meu de seducţie a lui Edward.

– Oh nu.

– Da înţeleg.

– Ce ţi-au mai zis? – am întrebat.

– Mi-au cerut o favoare, este micuţă, să le cumpărăm rechizitele şi cărţile pentru şcoală, aşa că astăzi o să mergem la cumpărături în centrul comercial…

– Bine.

– Da, cât de rău poate fi? – dacă ar ştii, viaţa mea în magazine.

Am râs în faţa logicii mele în legătură cu situaţia, dar nu am permis ca Edward să vadă, nu vroiam să par ca fetiţa bogată tipică. Tipică celor din clasa mea socială.

17 comentarii la “Capitolul 10: Vestea, apelul şi Oh, Dumnezeule! sosirea

  1. Scuza-ti intarzierea si ca nu am postat la Obligada a amar, dar nu stiu daca sunt in stare sa ma concentrez sa traduc la el avand in vedere lungimea capitolelor mai ales dupa doua nopti nedormite. Insa promit ca in decursul saptamanii care incepe sau la sfarsitul weekend-ului o sa aveti un capitol nou.
    Succes la scoala. :-*

    • „daca ar sti viata mea in magazine”
      =))
      ela te iubesc
      te iubesc
      te iubesc
      te iubesc
      te iubesc
      te iubesc…
      e super cap:X
      abia aspt nextul:X

  2. super capitolul….
    traduci foarte bine….
    oare ce se va intampla in continoare….
    abia astept sa citesc…
    si sper ca vei traduce si la obligada a amar….
    bafta la tradus!!!

  3. Minunat capitol.Afost un capitol amuzant,abea astept sa vad ce se mai intampla.Daca afost asa de amuzant cand au vorbit la telefon,ma intreb ce se va intampla cand se vor afla fata in fata.Deja incep sa zambesc.Spor incontinuare la tradus.:*

  4. superb cap
    abia astept nextul
    si app la ce se referea bela cand a spus „dacă ar ştii, viaţa mea în magazine” , da stiu sunt mai prostuta dar chiar nu am inteles si m-am gandit sa nu mor chiar asa de proasta :))
    in fine spor la tradus si la tastat in continuare
    succes si in rest
    kisess and hugs!

  5. oare ce se va intampla ciu bella tianand cont ca nu mai mananca
    va fi povestea normala adik lenisa si apoi ajunge la spital si edward afla si ii spune ca e frumoasa si sunt impreuna adik sti u in ce sens
    ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s