Capitolul 4: Am încredere în tine

– Eu?…Numele meu este Edward Cullen…

– E-Edward? – am repetat în timp ce îmi ştergeam lacrimile de pe obraji.

– Da, Edward Cullen – a repetat din nou dându-mi timp să asimilez informaţia şi dintr-o nouă şansă a destinului era la baie în timp ce vorbeam cu acest…nemernic…vocea lui era dură, supărată.

– Cu-cum este posibil?

– Nu sunt un jucător – a continuat el povestea lui – Ca să fiu sincer este a doua oară când joc poker. Şi a doua oară când vin la cazinou, motivul pentru care am venit ieri este că a fost ziua fratelui meu mai mare…Am mers în jos pe culoar rătăcit încercând să fug de un joc prostesc al lui Emmett, fratele meu, a avut chef să se joace şi atunci te-am văzut – ochii lui au rămas ficşi în ai mei şi pentru prima dată în viaţa mea mă simţeam…liniştită…în pace – Trebuie să recunosc că eşti frumoasă… – a şoptit cu un zâmbet frumos, dar nu sunt tipul acela de bărbaţi, deşi sun încrezut, mama mea spune că sunt destul de gentleman – nu am putut să evit ca un mic zâmbet să înceapă să se mărească pe faţa mea când am descoperit că este un băiat bun şi se pare că asta l-a făcut foarte fericit pentru că zâmbetul lui s-a făcut şi mai luminos – Cum spuneam, te-am văzut şi am început să te urmez cu privirea; dar chiar în momentul acela fratele meu m-a văzut şi am fugit să mă ascund în baie. Cine s-ar fi gândit că tu nu o să întârzii să vii? Când am aflat povestea ta…că eşti aici obligată…am învăţat să joc poker cu o viteză incredibilă…şi deşi din nefericire am pierdut prima partidă am făcut tot posibilul ca acel bărbat să nu te atingă şi ca să te avertizez că următoarea partidă o să o câştig eu şi că o să te ajut – s-a oprit şi a privit trist solul – Deşi se pare că ai înţeles greşit…

– Î-îmi pare rău… – am şoptit încercând să zâmbesc din nou.

– Nu este nimic ce să-ţi iert, oricum, iartă-mă tu pe mine că nu am câştigat prima partidă…

– N-am nimic ce să-ţi iert – am repetat cuvintele lui şi asta a făcut ca un nou zâmbet să apară pe buzele lui.

– Ei bine…măcar…am câştigat partida asta… – a zâmbit.

– De-de ce?

– Cum? – a întrebat confuz.

– De ce faci asta?

– Pentru că tu eşti singura care poate să decidă cui să se dăruiască – răspunsul lui m-a îngheţat, într-adevăr era un băiat mare…un băiat minunat… – Aşa că…îţi propun ceva…o să fiu aici câteva ore, cu tine…până când cazinoul se va închide. După aceea o să ies şi o să afirm că ne-am culcat şi tu va trebui doar să suporţi un plictisitor ca mine pentru câteva ore…în schimb…îţi promit, că o să vin în fiecare zi şi o să câştig partida de poker pentru tine…ca să poţi să te dăruieşti bărbatului pe care îl iubeşti şi să fii fericită… – a zâmbit şi dintr-o dată mi-am simţit inima bătând şi mai tare.

– E-Edward…De ce faci asta?

– Dar tocmai am terminat să-ţi explic – am răspuns cu un zâmbet.

– Mă refeream…la de ce faci asta…pentru mine?

– E-ei bine…adevărul, este că nu ştiu – a recunoscut în timp ce îşi trecea o mână prin părul lui dezordonat – Poate pentru că nu pot să suport să i se facă rău unei dame sau pur şi simplu…pentru că eşti specială…

– Specială? – el doar a ridicat din umeri în faţa întrebării.

– Ţi-am spus deja că nu ştiu…doar…este ciudat…vreau să o fac…aşa că…Mă laşi să te ajut?

– D-da.

Edward nu a mai spus nimic, s-a limitat să zâmbească în cel mai dulce mod posibil şi după, aşezat pe pat a lovit de câteva ori cu palma pe saltea, indicându-mi să iau loc lângă el. Sincer, deşi Edward mi se părea un tip minunat şi foarte bun, o parte din mine se temea să merg în acel pat şi acea parte m-a făcut să rămân paralizată pe jos. M-am gândit că Edward se va supăra pentru lipsa mea de încredere când el mi-a deschis inima lui, mai rău pentru surpriza mea s-a limitat să zâmbească din nou  încercând să schimbe tema şi să facă să dispară acea linişte incomodă care s-a format între noi.

– Şi ei bine…aş putea să ţi cunosc adevăratul nume frumoasă fată? – a întrebat făcând o mică reverenţă.

– Ce faci? – pentru prima dată, am râs, era foarte distractiv să fac asta care îl făcea să pară frumos.

– Vroiam doar să te fac să zâmbeşti – s-a unit cu mine la râs – Şi de asemenea m-am gândit că cu bunele maniere o să reuşesc să aflu adevăratul tău nume.

– Vampiriţa – am şoptit coborând din nou privirea.

– Vreau să fiu numele îngerului pe care îl am lângă mine, nu al fetei care este obligată să se afle aici…

– Isabella… – am şoptit în timp ce roşeam din cauza comentariului făcut de Edward – Dar nu sunt nici un înger…

– Isabella…frumos – a şoptit Edward omiţând comentariul în legătură cu îngerul.

După revenire mi-a dedicat unul dintre zâmbetele lui frumoase şi radiante care îi lăsau să se vadă frumoşii şi perfecţii lui dinţi, Edward s-a lăsat să cadă pe pat rămânând aşezat şi a început să-mi vorbească. Ca să fiu sinceră, nu am auzit absolut nimic din ceea ce buzele lui perfecte şi cărnoase pronunţau. Eram destul de distrasă ascultând ritmul frenetic al inimii mele şi întrebându-mă de ce bate în acel mod? Din cauza lui Edward? M-a întrebat o mică voce din capul meu; dar eu nu am fost în stare să elaborez un răspuns pentru acea întrebare. Cumva putea să fie adevărat? Oare Edward cu mica lui dovadă de afecţiune şi ajutorul său a reuşit să mă facă să mă îndrăgostesc? Am dat din cap în faţa acelor gânduri. Nu, era imposibil, nu puteam să încep să mă îndrăgostesc de el…sau da?

Eram confuză, în mai puţin de un minut s-au întâmplat atâtea lucruri cu acel frumos Adonis care continua să-mi vorbească, că simţeam că în orice minut o să cad leşinată pe jos şi o să mă trezesc în ziua următoare, violată de un bătrân verde şi dându-mi seama că Edward nu era decât o frumoasă născocire a imaginaţiei mele.

Aşteaptă o secundă Bella! Dacă este asta? Şi visezi? Adevărul este că nu mi-a trecut prin minte înainte acea idee pe care acum mintea mi-a striga cu ţipete clare. Asta era un vis! Un prea frumos şi perfect vis! Şi Edward nu există, ci este băiatul ideal şi perfect care vine să mă salveze în visul meu de cei răi.

Acum eram sigură…visam, acesta era un vis…ştiam eu…era prea frumos ca să fie real. Edward era prea sexy ca să fie real!

– Isabella! – vocea băiatului care acum ştiam că nu este decât creaţia minţii mele m-a făcut să cobor din gândurile mele – La ce te gândeai? Sunt sigur că nu te-a interesat nimic din ce am spus – a râs.

– Mă gândeam…că niciodată nu am visat un băiat atât de sexy – am spus aşa, la urma urmei, visam. Nu mă aşteptam la râsul zgomotos care a scăpat de pe buzele lui Edward.

– Isabella, nu visezi – a râs – Asta este real… – Edward s-a ridicat de pe pat şi a început să meargă în direcţia mea – Este foarte real… – a şoptit în timp ce a început să-mi mângâie obrajii cu o dulceaţă infinită.

Dintr-o dată, un ciudat şoc electric m-a străbătut prin tot corpul, am simţit că inima mea bătea sălbatic şi cum sângele fugea în tot corpul meu ca să se acumuleze în obrajii mei. Bine Bella, ai făcut o prostie, ăsta nu este un vis şi ai reuşit ca singurul băiat care pare interesat de tine să te i-a drept nebună…În faţa acelui comentariu atât de adecvat a capului meu singurul lucru pe care l-am putut face a fost să mă îndepărtez de Edward şi să mă întorc în altă direcţie, încercând să fug de verdele smarald al frumoşilor lui ochi.

– E-Eu…îmi pare rău Edward!

– Întotdeauna îţi ceri scuze pentru tot Isabe…

– Bella – am corectat – Prietenii mei mă numesc Bella – a zâmbit ştiind că şi el mă putea numi aşa şi a continuat.

– Întotdeauna îţi ceri scuze pentru tot…Bella?

– Eu…ei bine…în orfelinat erau anumite restricţii, uneori…trebuia să mă scuz pentru că sângeram cum se umplea podeaua de pete şi aici…ei bine…aici pur şi simplu…

Am observat din nou acel nod în gât şi cum ochii mi se umpleau de lacrimi în faţa exploziei de imagini din trecutul meu pe care le vedeam în mintea mea. Am simţit nevoia să duc mâna la cap, să-mi astup urechile şi să strig până când toate acele imagini o să dispară; dar nu vroiam ca Edward să mă vadă comportându-mă ca o fetiţă mică, nu vroiam să mă vadă slabă, nu vroiam să mai plâng, nu acum când începea să mă simt bine din nou…

Chiar şi aşa, lacrimile au fost mai puternice decât mine şi una după alta au început să alunece pe obrajii mei. Repede mi-am acoperit ochii cu mâinile şi am coborât capul ruşinată. Nu ştiu cum şi nici când Edward s-a apropriat de mine şi şi-a înfăşurat mâinile lui calde oferindu-mi refugiu în braţele lui pe care nimeni înainte nu mi le-a oferit. Eu doar m-am limitat să-mi ascund faţa în pieptul lui în timp ce lăsam lacrimile să cadă libere în timp ce corpul meu se mişca din cauza suspinelor.

– Linişteşte-te Bella…linişteşte-te…eu o să am grijă de tine…eu o să te protejez de tot răul Bella…ai încredere în mine micuţ-o …şi acum plângi…descarcă-te… – am simţit cum a depus un sărut suav pe părul meu în timp ce îl mângâia.

– Edward…Edward…Edward… – am pronunţat numele lui de mii de ori, el era singurul băiat pe care puteam conta acum şi deşi abia îl cunoşteam , şi deşi părea o nebunie, eu, aveam încredere în el…

Nu ştiu cât timp am petrecut eu stând acolo ghemuită în braţele lui Edward, nici cum, nici când amândoi am sfârşit culcaţi în pat şi eu dormind pe pieptul lui. Ştiu doar că am început să deschid ochii încet şi când am ridicat puţin ochii am dat de ochii frumoşi ai lui Edward şi cu zâmbetul lui orbitor.

– Bună dimineaţa… – a şoptit – Văd că erai foarte obosită…

– Nu am dormit deloc azi noapte … – am răspuns, în timp ce mă ridicam de pe pieptul lui  – Îmi pare rău dacă am deranjat…

– Bella, dacă chiar vrei să fim prieteni, nu îţi mai cere scuze niciodată, de acord? – a zâmbit – Eu nu m-am supărat deloc – privirea lui intensă a făcut ca obrajii mei să se înroşească din nou de aceea am încercat să schimb subiectul.

– Ce oră este?

– 6.00 am, ai dormit toată noaptea…vezi vei ştii ce să faci când o să câştig partida, poţi să dormi cât vrei, aşa nu o să te plictiseşti cu mine.

– Data viitoare…vreau să te cunosc…

Pentru prima dată, am jurat că l-am văzut pe Edward roşind, chiar şi aşa, nu i-am dat multă importanţă. M-am limitat să mă ridic din pat exact în momentul în care cineva a bătut la uşă şi Aro a apărut din spatele ei.

– Ia-te uită, se pare că a fost o noapte bună – a adăugat în timp ce mă privea şi vedea aspectul meu atât de dezordonat şi a dedus, într-un mod greşit, că eu nu mai eram virgină – Ce crezi domnule?

– Umm…perfectă – a spus Edward într-un mod seducător încât chiar şi eu eram pe punctul să cred că ne-am culcat împreună – Va fi din nou premiul mâine?

– Sigur că da. Am vorbit cu restul asociaţilor şi tuturor li s-a părut o idee bună, este o fată tânără are doar 18 ani, perfecţi pentru a lucra – a minţit – Şi se pare că celorlalţi domni nu le pasă că nu mai este virgină.

– Ei bine, nu cred că nici un „domn” va mai trece camera asta cu ea, doar eu – a zâmbit şi imediat a dat mâna cu Aro – Un cazinou foarte frumos şi premii foarte frumoase. Ne vedem mâine – după acea s-a întors spre mine – La revedere vampiriţ-o… – vocea lui părea puţin mâhnită să-mi spună aşa dar fără ca Aro să îl vadă a mimat cuvintele„La revedere…îngerul meu” şi a plecat şi l-am lăsat să plece…ştiind că se va întoarce, şi că o va face pentru mine…

Aro nu a spus nimic s-a limitat să zâmbească şi să mă lovească peste fund în timp ce mă lăsa să merg pe uşa acelei camere, pe care am împărţit-o cu Edward, s-a transformat într-un mic paradis privat. Când eram aproape la jumătatea holului  mergând spre camera mea, Jane a intervenit în drumul meu şi m-a făcut să mă opresc din scurt. Aşa cum nu era de mirare ca proprietara cazinoului, îmbrăcate într-un mod atât de extravagant ca dăţile anterioare, părul ei blond plin de bucle – false – să cadă pe spatele ei până la mijloc, corpul ei era îmbrăcat într-o rochie extrem de scurtă roşie ca sângele cu un decolteu în formă de V şi aproape că îngheţa din cauza frigului de pe hol, avea peste umeri o eşarfă de pene de culoare neagră care se potrivea perfect cu piatra preţioasă de la gâtul ei. Într-adevăr imaginea ei era foarte superficială, foarte încărcată, foarte dezgustătoare. Recunosc că era frumoasă, dar sub tot acel machiaj era un monstru real.

– Vampiriţo. Cum ştii deja este zi, asta înseamnă că o să mergi la bar ca să-l ajuţi pe Laurent şi pe fete să pregătească totul pentru clienţii de dimineaţă. Piedestalul de la partida de poker te aşteaptă la 00:00 am şi simt că nu o să poţi dormi, nu este problema mea că tocmai ai fost violată – a râs, din cauza idei că eu am fost posedată de vreun nenorocit şi a plecat fericită prin acel hol imens.

Nu am putut să evit ca un zâmbet să se formeze pe buzele mele să ştiu că nimeni nu o să ştie niciodată secretul meu şi să o văd pe Jane că gândeşte atât de greşit. Din fericire, am dormit foarte bine în braţele lui Edward din această cauză am mers repede la bar fredonând o frumoasă melodie fără să-mi dau seama şi de care nu aveam nici o idee de unde a ieşit.

Din fericire asta nu am întârziat să ajung la bar şi nici nu m-am întâlnit cu nimeni pe drum. Am văzut fetele coborând scaune şi punându-le la locurile lor, unele îşi numărau beneficiile şi altele priveau dacă lipsea vreo băutură ca să meargă după ele la magazin. am observat că într-un colţ întunecat cu un miros proaspăt erau Tanya, Lauren şi Jessica vorbind foarte însufleţite. Atunci am văzut cum Lauren îşi bagă mâna în sutien şi scotea un tanc de bani arătându-l la restul, care, au făcut la fel dar au scos un teanc mult mai mic decât cel al Tanyei. Am presupus că se uitau să vadă cine a avut mai multe beneficii în noaptea trecută.

– Bună Bella! Aici sunt! – a strigat Angela apărând pe uşa de la depozit cu câteva sticle de băutură – Haide…trebuie să vorbim…

– Bună Angela, bună dimineaţa – am sărutat-o cu un zâmbet.

– Bună dimineaţa? Bella te simţi bine? – a întrebat alarmată în timp ce îşi punea o mână pe fruntea mea – Umm…nu ai febră.

– Ang! – am râs – Sunt fericită, doar asta.

– Dar dacă mi-au povestit că tu ieri…ei bine ştii deja…şi uită-te la aspectul tău…este clar că ţi-ai petrecut noapte cu un bărbat.

– Angela de ce nu mergem după celelalte sticle şi îţi povestesc liniştită?

– Şi cu lux de detalii – a zâmbit.

După ce le-am comunicat la celelalte  că noi o să ne ocupăm ca să urcăm toate băuturile, amândouă ne-am îndreptat spre un depozit trist şi singuratic. Acolo, încet şi cu lux detalii – cum vroia Angela – i-am povestit tot ce s-a întâmplat cu Edward şi cum a avut grijă de mine şi cum m-a consolat în acea noapte în braţele lui calde şi puternice.

Când mi-am terminat povestea, Angela m-a îmbrăţişat cu toată puterea ei şi mi-a urat cel mai bun noroc şi că se va ruga pentru ca eu să pot fugi cât mai iute posibil din acel infern al cazinoului. Am mai vorbit câteva minute despre Edward, mai bine spus descriindu-l pentru ca Angela să îl poată recunoaşte când va veni în seara asta şi să-mi dea aprobarea. Ea spunea că acum ea va fi mama mea şi că trebuia să îl cunoască pe băiatul care va avea grijă de micuţa ei.

Odată ce am terminat de povestit şi de dus toate sticlele la bar, Angel am-a dus în vestiar ca să mă aranjeze pentru noaptea asta. Acolo am făcut un duş foarte mângâietor pentru corpul meu relaxat şi m-a odihnit pentru noaptea lungă şi fierbinte ce mă aştepta. Odată ce am ieşit, mi-am înfăşurat un prosop în jurul corpului aşteptând-o pe Angela să-mi aducă „hainele” şi să-mi aranjeze părul ca să pară o frumoasă cascadă de bucle maro. Tocmai terminam decorarea părului meu cu o agrafă mică pe care mi-a dat-o Angela, asta, ce mi-a adus Angela pentru noapte. Consta într-un corset argintiu cu un placentar roşu ca sângele – făcând un joc de culori şi cu piatra pe care acesta o avea încorporat – pentru partea inferioară nişte păpuci cu nişte tocuri argintii şi roşii.

După ce m-am îmbrăcat m-am privit în oglindă din vestiar şi am şoptit.

– Arăţi perfect Bella…o curvă perfectă…

Şi am ieşit din baie pentru ca Angel să mă vadă. Ea doar a zâmbit, ştiind că deşi eram frumoasă, hainele acestea erau pentru a tenta şi mai mult bărbaţii. După aceea a început să-mi machieze faţa. Mi-a făcut un pic de umbră argintie şi buzele mi le-a pictat cu un roşu ca sângele seducător.

– Încearcă să te gândeşti că azi…eşti frumoasă pentru Edward…

Nu am putut evita ca un mic zâmbet să se curbeze pe buzele mele în faţa cuvintelor spuse de Angela şi să mă gândesc că avea dreptate de acum arătam perfect, perfectă pentru Edward. Am ieşit din vestiar zâmbitoare şi după ce am sărutat-o pe obraz pe Angela şi i-am mulţumit am plecat.

La ieşire m-am întâlnit cu trio-ul de păpuşi Barbie şi acestea mă priveau cu dispreţ total în timp ce mă împingeau din drumul lor. Idioate m-am gândit, dar chiar şi aşa le-am ignorat şi am mers să-mi fac treaba. Să ajut la bar şi să încep să servesc băuturi tuturor clienţilor care au venit foarte devreme ca să joace mize mici.

Ca să fiu sinceră ziua a trecut destul de repede. Am servit pahare la diferiţi bărbaţi care suflau fum din trabucurile lor în faţă şi rămâneau să privească sânii mei şi râdeau într-un mod nervos şi pervertit.

Cum spuneam, ziua la bar a trecut foarte iute şi după ea, vine noaptea şi cu noaptea Tanya, Lauren şi Jessica au început să i-a bărbaţii mai bogaţi în camere şi de asemenea şi pe cei mai bătrân, verzi şi lipicioşi.

Eu doar m-am limitat să stau în spatele barului pentru câteva ore şi să aştept – ciudat de nerăbdătoare – să vină momentul în care o să urc pe piedestal şi o să-l revăd pe Edward. Şi ca şi cum pentru prima dată cineva acolo sus mă lua în seamă şi din fericire timpul a trecut foarte repede.

Am mers până şa piedestal şi înainte să ajung l-am văzut pe Edward care era deja acolo şi se concentra privind cărţile care era repartizate. Pentru un minut când tocurile mele au făcut zgomot urcând pe piedestal, privirile noastre s-au încrucişat şi am văzut cu un frumos zâmbet s-a curbat pe buzele lui. Eu am încercat să nu zâmbesc pentru ca nimeni să nu-şi dea seama şi pur şi simplu m-am limitat doar să stau câteva ore în timp ce mai mulţi tipi strigau la mine că în noaptea asta o să mă facă să mă simt ca niciodată înainte şi că o să petrec cea mai bună noapte din viaţa mea. Deşi pentru mine, cea mai bună noapte, este ce s-ar putea întâmpla cu Edward. Bella…Bella…Bella…De când te gândeşti atât la Edward? Se poate şti ce ţi-a făcut băiatul acela? Răspunsul era simplu, să mă respecte…el nu m-a atins când am dormit cu el, m-a respectat, a avut grijă de mine şi asta l-a făcut special.

Dintr-o dată o mână rece s-a pus peste umărul meu şi m-am întors aşteptând să îl văd pe Felix, aşteptând, dar niciodată nu am fost în stare să-mi imaginez că acea persoană care şi-a pus mâna micuţă pe umărul meu să fie…

– Bella? D-Dar ce faci aici?

– Alice…

11 comentarii la “Capitolul 4: Am încredere în tine

  1. WOW!! Alice? Pe pariu ca Edward a adus-o.Nu stiu de ce,dar asa cred.
    Deci este super tare capitolul:X:X:X:X:X
    Te roogggg sa pui repede capitolul 5 ;;)
    Bafta in continuare!
    Sweet kisses:*:*:*:*:*

  2. Super! alice e sora lui Ed? ALice BFF ul bellei?
    WOW. suspans:( urasc suspansul 😛 :-l
    astep urmatorul cu nerabdare!
    kisses and hugs >::D<:X::*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s