Capitolul 17: Există o posibilitate

There’s a Possibility, There’s a Possibility, All that I had was all I’m gonna get
Hmmm…
There’s a Possibility, There’s a Possibility, All I’m gonna get is gonna be yours then
All I’m gonna get is gonna be yours then So tell me when you hear my heart stop
You’re the only one that knows Tell me when you hear my silence There’s a possibility I wouldn’t know
Hmmm…
Hmmm…

know that when you leave, Know that when you leave, By blood and by me, you walk like a thief, By blood and by me, and I fall when you leave.

So tell me when you hear my heart stop, You’re the only one that knows Tell me when you hear my silence There’s a possibility I wouldn’t know So tell me when my silence’s over You’re the reason why I’m closed Tell me when you hear me falling
There’s a possibility it wouldn’t show
Hmmm…
Hmmm…

By blood and by me, and I’ll fall when you leave

By blood and by me, I follow your lead

Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău, nu îmi urăsc părinţii şi nici pe ai lui Edward, nici pe Alice sau pe Rosalie, Jasper sau Emmett. Nici pe Jessica, pe director şi nici măcar pe cel care a provocat toate astea. Nu îl urăsc pe Jacob, pentru Dumnezeu, regret că l-am urât pe Mike şi întotdeauna l-am respins…Dar nu regret că m-am urât pe mine, în interiorul meu ura s-a acumulat puţin câte puţin, şi asta mă omoară…

Ce ironic, nu? …Mă omoară. Am un vampir care mă va omorî…şi adevărul este că nu ştiu ce aşteaptă.

Am deschis ochii dezorientată şi nu am văzut lupul uriaş până când a spus James cu dezgust.

– Ah, vârcolacii, întotdeauna atât de băgăcioşi.

Eticheta de pe jacheta lui îi dezvăluia şi numele, James Truck’s. De acolo am scos numele lui…

– Văd că prietenii tăi întotdeauna încearcă să salveze regalitatea, nu este aşa prinţesă? – a întrebat în direcţia mea.

James mi-a dat din nou o palmă împingându-mă jos în iarbă.

– ISABELLA! – a strigat vocea unei fete, o voce pe care eu nu o cunoşteam…am deschis ochii încă speriată şi îndurerată din cauză loviturii.

Fugind până la mine, şi închizând uşa unei maşini roşii, frumoasă, cobora o fată, aproape de statura lui Alice, blondă, părea puşin m ai fragilă de cât mine, dar asta nu afecta corpul ei perfect proporţionat.

– Isabella, Isabella pentru Dumnezeu, ce ţi-am făcut, te-a rănit, ce se întâmplă? – fata punea întrebări foarte iute şi nu aveam timp să răspund la toate, aşa că pur şi simplu am aprobat.

– Fugi – i-am spus îngrozită că acum o să fim două omorâte.

– Dar…de ce vorbeşti…eu am crezut şi tu…haide – a spus făcând o încercare să mă ridice.

James era încă concentrat pe marele lup, care semăna mai mult cu un cal s-a întors spre noi cu o privire întunecată, era mai mult supărat.

Dintr-o lovitură surdă, fata a căzut de asemenea lângă mine. Lupul a strigat mai tare, m-a surzit, mă durea inima din cauza puterii cu care bătea. Fata a dat drumul hohotelor , dintr-un motiv anume lupul ţipa de fiecare dată când se întâmpla asta.

Eu nu aveam lacrimi…şi împreună cu Jane am leşinat.

Edward POV

Ajungeam în locul de unde proveneau strigătele. Totul era atât de tulburător, acolo, în mica luncă, pe mal, se găsea o fată blondă…Jane? ce făcea Jane, aici? …scoţând suspine puternice, dar asta nu conta, lângă ea era Bella, leşinată, pentru că încă i se auzeau bătăile inimii.

Am examinat lunca şi mai încolo am găsit o maşină roşie, un lup uriaş şi un vampir.

James? …ce se întâmplă aici? Ce face James aici? Şi ce face un vârcolac scârbos aproape de Bella şi de cealaltă umană?

Jasper venea cu mine în Volvo, în spatele nostru în Jeep erau Emmett şi Rosalie, am optat să o lăsăm pe Alice acasă, cum ea era umană, însă înainte a trebuit să înfruntăm un acces de furie, am parcat departe şi cu o viteză fără precedent am ajuns lângă ei.

– James, ce se întâmplă? – am întrebat…lupul a ţipat, părea că încearcă să ne avertizeze în legătură cu ceva.

– Edward, îndepărtează-te! – a strigat Jane, din partea cealaltă. O mână mi-a strâns gâtul, a vampirului…James.

– Ce faci James? – am întrebat, nu înţelegeam nimic…se presupunea că problema era împotriva lupului, în plus întotdeauna am fost prieteni…întotdeauna, ce se întâmpla acum? Emmett şi Rosalie erau ascunşi, împreună cu Jasper care le-a dat semnalul, puteam să simt cum Rose o vedea şi o penetra pe sora ei, din cauza preocupării.

– Ce faci James – mi-a repetat el tonul – Cum vei muri, o să-ţi spun – lupul continua să mârâie, dar acum s-a apropriat de Bella şi de Jane. În asta James a continuat – Ani de când servesc familia ta, ani de prietenie profundă, ani în care am vrut să devin cel mai bun Cullen, pentru nimic – avea supărare în voce, ceva mai mult decât asta, mă penetra – Pentru ca prostul de Edward Cullen să ia împreună cu fraţii lui şi cu nişte fete umane tronul.

– Tu nu eşti un Cullen – am lămurit.

– Dar aş vrea să fiu, eu eram, eu sunt, şi nimeni nu o să-mi poată lua acest titlu niciodată, eu onorez numele în timp ce voi vă daţi drept nişte oameni scârboşi, în ce joc eşti Edward? Să transformi o Volturi în vampir, veninul care circulă în corpul nostru este sfânt, nu merită să fie al lor – vocea lui era hipnotizantă.

– Tu nu eşti din familie.

– Ba sunt, deşi tu nu vrei, eu aparţin aceleiaşi familii ca tine, mă unesc legături detestabile de tine, dragă frate, se vor încheia azi…După ce nu o să mai rămână nici un fir de păr din tine.

Un lup a sărit spre noi, eu nu mă puteam mişca, dacă o făceam James îmi rupea capul.

Emmett a apărut ca o umbră, a îndepărtat braţele, dar James a fost mai rapid la rândul lui, Jasper lupta împotriva lupului, care din câte se pare nu vroia să termine cu noi, ci cu James, aşa că deocamdată contra-atacăm pentru moment era duşmanul.

Lupul a sărit împotriva lui James din nou, dar el şi-a mişcat mâna în aşa fel încât lupul a căzut pe luncă, Emmett continua să atace din toate părţile, dar vampirul acesta avea un dar, acela de a omorî…Pe James l-a transformat Carlisle, la fel ca pe mine şi pe toată familia, dar diferenţa dintre toţi, el îşi dorea să devină vampir, după ce a fost atacat în Japonia, pentru că a asaltat cu magazin, lui Carlisle i-a fost milă, la fel ca şi lui Esme, şi ne-a dat opţiunea de a alege, când am vrut să o facem James deja era unul dintre noi, sau cel puţin părea că este.

Toate senzaţiile şi motivele vampirului, se găseau în mine, simţul de a omorî şi era aici pentru asta…

Rose nu era nici ea, am presupus că le-a luat pe fete.

Mi-am concentrat atenţia pe James care acum se lupta cu Jasper.

Totul s-a întâmplat foarte iute…Emmett a lovit lupul, într-o încercare de a se apăra s-a lansat împotriva lui, dar Emmett a fost mai rapid şi lupul i-a rupt capul lui James…Jasper, Emmett şi eu, inclusiv lupul am rămas în stană de piatră pentru un timp inexistent.

Repede am scos o brichetă din buzunar, în timp ce Jasper iarbă şi ramuri uscate, lupul îl dezmembra pe James…împreună cu Emmett.

Am strâns toate bucăţile vampirului distrus şi l-au dus într-un loc şi l-am aprins, un fum purpuriu a inundat locul …aroma dulce…ameţitoare era prea mult…era ca tămâia, te ameţea…pentru moment mie nu-mi făcea nimic…lupul a avut probleme…pentru că a fost între pomi ca să vomite.

Am stat cinci minute ca să se descompună fiecare parte, şi dintre pomi  a ieşit un bărbat. Mai bine spus un tânăr…Jacob, Jacob – lup, lup – Jacob…ştiam că mirosul nu venea pe gratis.

Avea trunchiul gol şi a vorbit repede.

– O să iau maşina lui Jane, o să ne întâlnim în apartamentul lui Edward – a spus cu o voce rece, doar am aprobat, pentru că…ce puteam să îi fac lui Jacon, a fost de ajutor azi.

– Şi Bella? – i-am întrebat pe Emmett şi pe Jasper o dată aflaţi în Volvo.

– Asta a fost genial – m-a întrerupt Emmett – Ei bine cred că trebuie să le explicăm părinţilor noştri…chiar şi aşa a fost genial.

– Este acasă, Edward, Rose a dus-o la Alice, pe Jane de asemenea, din câte se pare fata o să rămână traumatizată şi nici să nu mai vorbim despre Bella, care a leşinat – a spus Jasper.

Ne-am îndreptat spre apartament, şi în mintea mea s-a pregătit o explicaţie…ce o să-i zic Bellei?