Capitolul 12: Regres II

Edward POV

Ea zâmbea distrasă, în timp ce eu şi doctorul încercam să o calmăm. Cumva a luat-o razna?

Trebuia să recunosc că aveam chef să râd cu ea, dar ştiam că dacă o să o fac o să pierd credibilitatea hârtiei mele, să-i demonstrez că nu dominează  nimic în mine, să vadă cât de greu este să te trateze cu vârful pantofului.

Într-un final după o vreme s-a calmat şi a încercat să contribuie şi ea.

Când a închis ochii, Dr. Hedge a făcut un semn ca să rămân în linişte.

A început să înregistreze.

– Isabella eşti acolo? – a întrebat pe un glas suav şi lent.

– D-da – a şoptit ea.

Părea ciudată şi prea liniştită, chipul ei este mult mai frumos când nu este încruntat.

– Spune-mi ce vezi? – a cerut doctorul.

– Îmi amintesc consultul – a şoptit din nou.

– Bine, când ajung la trei o să-ţi aminteşti ce s-a întâmplat acum o lună – a şoptit.

Am început să număr în minte.

Tăcerea domina camera, până când Bella l-a distrus. Gemea ciudat şi se zvârcolea pe canapea.

– Ce se întâmplă? Unde eşti? – a întrebat-o doctorul.

– E-Edward, în după masa nunţii noastre – a gemut.

Doctorul a înţeles imediat ce se întâmplă.

Nu am putut să evit să mă îmbujorez, mă simţeam incomod. Doctorul într-un anumit fel era martor la intimitatea noastră.

– Bine, să schimbăm scena – a spus puţin turmentat din cauza mişcărilor pe care le făcea soţia mea pe canapea – Cu trei săptămâni înainte.

A repetat numărătoarea.

Ea părea mai liniştită, roşeaţa din obraji era mai mică.

– Unde eşti acum? – a întrebat din nou.

– Sunt în camera de la hotel, eu…eu m-am întors acolo. Edward îmi cere explicaţii, am făcut ceva ce l-a supărat…- a spus încruntându-se.

I-am atras atenţia doctorului şi l-am rugat să pună mai multe întrebări.

– De ce vă certaţi?

– L-am sărutat şi el este supărat, pentru că m-am jucat cu el…dar nu înţelege că este mai mult de cât pot să recunosc – eram un pic deranjat.

Medicul m-a privit şi l-am rugat să continue.

– Ce nu poţi să recunoşti? – a spus Hedge.

Era exact ce vroiam să ascult.

Ea şi-a luat un timp, se încrunta şi clătina din cap constant.

– Ce…- a tăcut.

– Ce? – am întrerupt nervos.

Ea a început să se mişte dintr-o parte în alta, Hedge a reuşit să o calmeze.

Bella a încercat să vorbească.

– C-că m-mi-a …mi-a plăcut – a spus cu o voce ruptă.

– Ţi-a plăcut să glumeşti sau sărutul? – a insistat.

– Sărutul…eram confundă şi îmi place…mă înfuria asta – a continuat ezitantă.

Ce? Ce confunda? Se presupune că mă detesta. De ce o făceam confuză?

Nu avea logică.

I-am şoptit doctorului să mai întrebe despre asta.

– Va fi ultima întrebare în perioada asta – mi-a şoptit doctorul.

– Bella, de ce te face confuză Edward? – a spus cu o voce lentă.

Ea a suspinat.

– Î-îmi place la fel de mult p-pe cât îl d-detest –  adăugat în timp ce se mişca pe canapea.

L-am implorat pe doctor să întrebe mai multe…trebuia să ştiu ce simte ea pentru mine acum. Atunci el a fost de acord.

– Ce simţi pentru Edward? – i-a şoptit el.

Ea nu a răspuns imediat.

– E-eu…nu îl suport când devine arogant şi mândru, detest faptul că crede că conduce femeile, dar…- a tăcut.

– Dar? – impulsul de a vorbi.

– Dar când devine dulce, tandru şi protector îmi este frică să mă îndrăgostesc, atunci…sunt rea cu el – a şoptit atât de încet, aproape nu o auzeam.

Inima îmi bătea tare. Ea mă iubea dar îi era frică de mine? Dacă ipotezele mele erau adevărate şi ea se temea de mine, nu era nici o îndoială că trecutul nostru ne afectează. Faptul că am făcut-o să sufere…dar…Un suflet păstrează senzaţiile din vieţile anterioare?

Ei bine era persoane care se temeau de anumite lucruri, cum ar fi păianjeni, stânci, lifturi…şi s-a dovedit că în vieţile trecute au avut experienţe urâte în legătură cu ele…Oare Bella are pentru mine o fobie?

– Bine, acum vreau să te întorci cu şase săptămâni în urmă – a adăugat.

Apoi ea a început să se stingă, acum a durat mai mult să se localizeze.

– Unde eşti?

– Ajung în Londra, cu A-Alice – a adăugat.

I-am făcut semn doctorului să treacă de această perioadă nu s-a întâmplat nimic atunci.

Oricât încercam să fiu în situaţia în care era nevoie, îmi aminteam din nou şi din nou ceea ce mi-a zis. Chiar o făceam confuză? Simţea ceva mai mult decât îmi arăta?

Dumnezeule Mare! Femeia asta mă intriga încât aveam  nevoie să ştiu mai multe…

– Aminteşte-ţi cu nouă săptămâni înainte – i-a şoptit, a început numărătoarea – Ce vezi?

Bella a rămas în linişte, fără să spună nimic, faţa ei era inexpresivă.

– Sunt în restaurant cu Edward…- a spus.

– Ce se întâmplă?

– Mi-a şoptit la ureche.

– De ce?

– C-ca să mă s-supere – a adăugat.

– Ce simţi?

– Furie, multă furie, neputinţă. El mă d-distrage – m-a criticat.

– Ce simţi în acel moment faţă de Edward? – a întrebat.

– N-nimic – a şoptit – Doar nemulţumire.

Ea părea perturbată, mă bucuram să văd că îi tremura buza inferioară, ca în acea zi.

– Bun acum o să ne amintim acum mai mult timp, aşa că relaxează-te – i-a cerut într-o şoaptă.

A rămas din nou în transă, dar ce a spus încă mă perturba, ar trebui să caut un moment în care să vorbim amândoi cu adevărul, fără să ne rănim. Trebuia să fie un mod.

– O să mergem cu zece ani în urmă – i-a cerut.

Ea s-a întors în transă. M-am întors să o privesc, deşi eram încă concentrat pe gândurile mele, în felul cum am putea să ne conectăm, în care puteam să fiu eu şi să nu mă prefac că o detest, pentru că nu era aşa, indiferent de tot o iubeam şi mult.

Mai mult decât mi-ar permite sănătatea mintală.

– Ce vezi? Unde eşti? – a întrebat-o din nou Hedge.

– Sunt în liceu, cu A-Alice, râdeam – a zâmbit.

Da, este ceva dulce la ea, era foarte frumoasă aşa. Desigur dacă ar avea ochii deschis ar străluci.

S-au întors cu şi mai mulţi ani în urmă şi am putut să o văd pe Bella la cinci ani, el o întreba ce face, iar ea nu făcea decât să râdă, spunea că se joacă cu păpuşile ei şi că avea o casă frumoasă pentru ele. Am zâmbit văzând inocenţa şi dulceaţa micuţei.

– Ce faci acum? – a spus Hedge după multă linişte.

– Mami – a spus cu o voce de fetiţă – Mă cealtă (ceartă).

– De ce?

– Am făcut pipi pe covor – a râs.

Am încercat să mă abţin să râd când am auzit vocea ei atât de adorabilă, părea preţioasă aşa.

– Bine, Bella acum vreau să te rog să pleci de acolo, o să mergem cu mult timp în urmă – i-a explicat.

Au început să meargă până în momentul conflictului, în 1980.

Bella a luat altă caracteristică.

A avut mereu maxilarul tensionat, nu a zâmbit, pur şi simplu răspundea la ce o întreba Hedge, fără efort sau interes.

– Unde eşti acum? – a întrebat-o Hedge.

– Merg spre nuc – a spus rece.

Aveam în faţă altă femeie, vocea îi era stinsă, nu mai zâmbea, nu avea nici măcar fruntea încruntată.

– Ce o să faci acolo? – a cerut.

– Mă spânzur – a spus fără să simtă nimic.

– De ce? – întrebat Hedge cu un interes evident.

– Pentru că fostul meu soţ m-a lăsat şi acum o să fie tată, el avea dreptate când a spus că niciodată nu o să îmi îndeplinesc sarcinile de soţie şi de o femeia aşa nimeni nu are nevoie – a spus fără ezitare.

Aceasta era o altă femeia, foarte diferită.

Mâna lui Hedge se mişca repede notând fiecare lucru, în timp ce părea pasionat să descopere.

– Aminteşte-ţi cu trei săptămâni şi spune-mi ce se întâmplă acolo – a spus.

Ea a întârziat să răspundă şi s-a întors aşa.

Am auzit un strigăt asurzitor, ea striga disperată şi Hedge încerca să o controleze.

M-am ridicat de pe scaun şi am susţinut-o.

– Ce se întâmplă? – i-am cerut.

L-am privit dezaprobator. Cum o întreabă aşa ceva în momente ca acelea dacă ţipa disperată?

– E-Edward, m-mă loveşte – a strigat.

Am îngheţat, o loveam? Loveam acea frumoasă creatură?

În acest caz înţelegeam de ce mă ura, aşa cum putea ura acum pentru că nu o înţelegeam.

Furia m-a orbit, am încercat să mă calmez, atât pentru binele meu cât şi pentru al ei.

– Edward? Soţul tău? – a cerut.

Ea a continuat să se zvârcolească în braţele mele.

– N-nu, tatăl soţului meu – ţipa, încercând să scape de cămaşa de forţă.

– Ce spune?

Din nou a început să ţipe.

– Că…sunt o inutilă – a ţipat.

– Doctore scoate-o de acolo acum – i-am cerut văzând-o că suferă.

– Nu pot, trebuie să ştim ce se întâmplă – a spus încântat.

– Scoate-o de acolo acum! – am ţipat ţinând-o în braţe pe Bella.

A încercat de mai multe ori, dar Bella striga necontrolată şi nu îl putea auzi.

– Cu ce te loveşte? – a insistat văzând că nu poate face nimic.

– U-un f-fier î-încis pe s-spatele meu – a ţipat.

După asta a căzut într-o linişte uimitoare.

Amândoi ne-am privit îngroziţi.

– Este…? – am spus disperat.

– Nu, asta este înainte de ce s-a întâmplat la nuc – mi-a explicat.

Am ţinut-o strâns şi din cauza ordinelor lui Hedge am lăsat-o pe canapea.

– Bella? Eşti acolo? – am întrebat-o.

Ea s-a mişcat încet şi am putu să văd un firicel de sânge care îi curgea din nas.

– D-da – a şoptit.

– Doctore – i-am arătat.

Şi el a văzut.

– Nu este bine…- a adăugat.

Părea obosită, vocea ei părea stinsă. Am simţit o tristeţe de nemărginit în interiorul meu, o frustrare mare văzând-o în această stare şi mai mult să retrăiască această experienţă aici.

Am venit cu ani în urmă aici şi am făcut acelaşi lucru.

După aceea am ascultat înregistrarea, atunci s-au intensificat visele mele în care eram în altă epocă şi sufeream. Întotdeauna o făceam în acele visuri.

Hedge a adus-o pe Bella din nou în timpul nostru, aducând-o în prezent.

Încet a scos-o din transă şi i-a cerut să rămână liniştită.

– Nu te ridica încă, nu este nevoie, pur şi simplu odihneşte-te – i-a cerut în timp ce ieşea din cameră.

Bella părea o fetiţă speriată, deşi nu era acum, dar îmi puteam da seama de schimbarea care a avut loc pe chipul ei, de când a fost fericită, până în acel moment.

I-am mângâiat faţa şi i-am aranjat părul. Bella nu a spus nimic.

– Eşti bine? – i-am şoptit după ce i-am şters sângele de la nas.

A încetat să se încrunte şi am putut să observ un mic zâmbet.

– Sunt bine – a şoptit.

A văzut pata de sânge, dar nu s-a alarmat.

– Au trecut ani de când nu mi s-a mai întâmplat asta – a şoptit.

– Ţi se întâmpla des?

– Doar în situaţii extreme – a spus pe o voce care abia am auzit-o.

– M-ai îngrijorat mult – am recunoscut.

Acum era bine, atâta suferinţă şi nebunie…era culmea să reacţioneze ca un copil mic speriat şi plin de resentimente. O iubeam mult, nu puteam să-i fac mai mult rău şi ea nu merita.

– De ce? – a spus aşezându-se lent pe canapea.

– Ei bine, ai spus câteva lucruri care au fost…copleşitoare, cred că ar fi mai bine dacă nu le-ai asculta încă – am subliniat cu sinceritate.

– Edward…este ceva ce vrei să-mi ascunzi? –a spus privindu-mă atentă.

– Nu, nu este asta…evit să fii rănită de trecut – simţeam cum vocea mi se stinge.

– Esme mi-a povestit că m-am sinucis…Ce este mai rău de atât? – a arcuit o sprânceană.

– Trebuie să fii atât de încăpăţână? – am zâmbit.

S-a încruntat, dar a zâmbit.

– Poate…- a spus încercând să se ridice în picioare.

– Vin-o aici să-ţi dau asta jos – am spus desfăcând nodurile.

– De când atât de cavaler şi tandru? – a arcuit o sprânceană.

Continua să nu aibă încredere în mine…trebuia să câştig din nou ceea ce am pierdut acum câteva secole.

– De când mi-am dat seama că o anumită doamnă care zice că este soţia mea are nevoie de un soţ drăgăstos şi atent – am spus dându-i jos cămaşa.

I-am sărutat fruntea şi a lipit-o de mine, ştiam că pentru ea va fi o confuzie foarte mare, dar nu a luptat împotriva braţului meu, s-a lipit de mine.

– Ar trebui să-mi faci mai des regresii – a şoptit în pieptul meu.

Am înţeles la ce se referă, dar nu vroiam să o mai văd trecând prin asta din nou, nu vroiam să o văd aşa de contrariată.

– Crede-mă, nu o să ne mai întoarcem – am semnalat.

În acea clipă a venit medicul.

– Te simţi bine? – a întrebat.

Bella şi-a îndreptat privirea spre el, dar nu s-a îndepărtat de mine.

– D-da – a răspuns – Îmi este doar somn.

– Este normal, cum în starea aceea de relax de care este nevoie pentru a intra în tranşă este ca şi cum ai fi într-un vis livid, este atât de obositor încât după aceea trebuie să te odihneşti – a semnalat.

– Vreau să văd video-ul – a cerut.

M-am încruntat la Dr. Hedge, nu vroiam să-l vadă, nu acum…

Ea nu îşi amintea asta, temerile pe care le-a trăit…a neliniştit-o suficient.

– Sunteţi bine? Sigură?

– Perfect, vreau să văd înregistrarea cât mai iute – a zâmbit.

Culorile au început să-i reapară în obraji.

Am acompaniat-o până în cameră dispuşi să vedem video-ul.

Bella s-a aşezat lângă mine.

Atunci a început să ruleze banda.

A rămas pietrificată când a auzit că a declarat că simte o anumită atracţie pentru mine, culorile chipului ei au devenit atât de intense încât a îşi ascundea chipul în mâini în anumite momente, dar curiozitatea de a vedea şi restul i-a menţinut privirea atentă.

M-am apropiat de ea şi am îmbrăţişat-o, ştiam că acum vine momentul cel mai greu.

M-am tensionat când am văzut cum vin imaginile…ea s-a tensionat lângă mine.

Striga într-un mod infernal, aş fi preferat de o mie de ori să fi avut acea experienţă înainte ca ea să treacă prin aşa ceva, mai ales din vina mea.

Am simţit cum spatele ei se mişcă, atunci mi-am dat seama de hohote.

Dintr-un moment într-altul corpul ei s-a lăsat ca mort, dacă nu aş fi ţinut-o în braţe ar fi căzut pe jos, medicul a acţionat repede, dar încercările de a reveni la normal nu au fost efective şi nici suficiente.

M-am temut ca regresia să nu aibă legătură cu asta.

Am chemat imediat ambulanţa, era nevoie să mergem la spital.

Tatăl meu a reuşit să facă rost de ceva mai rapid, şi a ajuns la spital în mai puţin de zece minute.

– Ce s-a întâmplat? – a spus Carlisle – A reuşit să iasă din transă?

– Da, tată. S-a întâmplat după ce a văzut scena pe care ea dezvăluit-o – am spus în timp ce fugeam alături de targă.

– Rămâi aici, o să vedem noi ce se întâmplă – a spus intrând la urgenţe şi lăsându-mă pe mine acolo plin de îndoială.

Nu puteam să am soarta asta. Acum când eram dispus să-mi scot masca şi să mă arăt aşa cum sunt, ea să leşine aşa…

Dumnezeule!

Am încercat prin toate mijloacele posibile să intru, dar nu am reuşit nimic.

Tatăl meu nu ieşea de acolo şi nici Dr. Hedge, amândoi mă ţineau într-o situaţie disperată.

Până când într-un final a ieşit o asistentă.

– Puteţi intra – a spus.

Am intrat în zonă.

Bella era pe o targă, tatăl meu o însoţea împreună cu echipa de paramedici.

– Am luat o mostră de sânge o vom analiza imediat, în cinci minute o să vedem dacă este ceva comun, aşa o să facem alte analize, este bine – a spus.

Au dus-o într-o cameră, în timp ce mergeam alături de ea.

– Cum te simţi? – am întrebat-o când era instalată acolo.

– Ameţită, foarte ameţită – a spus palidă.

Am sărutat-o pe frunte şi m-am aşezat lângă ea.

– Ce se întâmplă? Nu cumva să mori…- am zâmbit.

– Nu spune asta…

– Nu, dacă o să mor tu o să fii fericit – a râs cu greutate.

– Isabella! Nu spune asta! Eu…eu nu o să pot trăi fără tine – m-am confesat ruşinat.

Ea nu a răspuns.

– Bella ?

– Ce? – a şoptit.

– T-te iubesc – i-am sărutat mâna.

Ea mi-a mângâiat părul. Privirile noastre s-au intersectat pline de dulceaţă.

Totul s-a schimbat ciudat pentru amândoi, prea ciudat.

– Am rezultatele – a spus tatăl meu din uşă.

– Ce este? – am spus plin de dubii, văzând ce stare are când a venit să ne spună rezultatele.

– Bella este însărcinată – a zâmbit.

 

Anunțuri

18 comentarii la “Capitolul 12: Regres II

  1. uuuuuuuuuuuuuuuu
    Parca toate se intampla asa dintr-o data.
    Sunt foarte curioasa in legatura cu felul in care va reactiona Bella.
    Mult succes la tradus si fi foarte atenta la greseli pentru ca mai sunt unele mici pe ici pe colo. 😀
    Te-am pupat dulce dulce si abia astept sa continui, Cris:*:*:*

  2. =)) Bella e insarcinata :)) nu stiu de ce…dar ma asteptam sa zica asta! :))
    Revenind la inceputul capitolului…ma bucur ca a aflat ca nu ii este chiar atat de indiferent Edward si ca se poarta asa pentru ca e confuza. Ceea ce isi amintea cealalta Isabella e crunt, ma bucur ca Edward a vrut sa o scoata de acolo, ca sa ii opreasca suferinta. Sper sa se schimbe lucrurile intre ei…spre bine, Edward deja o priveste altfel si ma bucur…deabia astept urmatorul capitol si iti multumim ca ai fost atat de harnica si ne-ai pus doua capitole 😀
    Succes si spor la scris 😀

  3. Wow…mii de multumiri pentru capitol. Mi-a placut enorm. Nu pot sa comentez prea mult despre actiune si personaje avand in vedere ca tu doar traduci insa pot spune ca faci o treaba excelenta. Ai grija de tine, xoxo

  4. yupi, yupi, yupiiiiiiiiiiiii in sfarsit un nou capitol…asta da surpriza, ma rog aici avem 2 surprize, una din partea ta si alta din partea Bellei si a lui Edward, e super tare…poop si spor la tradus in continuare 😉 si site-ul tau cu nikki e superb:X:X:X

  5. stiam
    eran sigura
    cand i sa facut rau puteam baga mana in foc ca e insarcinata
    suuuper
    cap e ciudat
    saraca cat a suferit
    si cum e aia edward tatal sotului meu?
    ca nu am inteles acolo
    in fine ficu iii superrrrr
    cand nextu??????????????
    nu mai am rabdare

  6. eram 97% sigură că vor avea un copil… 😡 😡 😡
    vai, săraca; ce-a îndurat în trecut. o bătea tatăl lui Edward… 😐
    mi s-a făcut milă de Ed şi Bella.. 😐

    i-a zis că o iubeşteeee! 😡 😡 miracol!

    sublim. 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s