Capitolul 4: Colegiul

– Institut prostesc plini de oameni insolenţi – a spus înainte de a pleca de acasă . Paşii ei au condus-o la drumul care ducea spre şcoală, pe care la urmat la paşi umani până a ajuns la locul numit şcoala, dispusă să întârzie. Dar asta nu s-a întâmplat. – Blestemat fie ceasul că a luat-o înainte – a blestemat în minte interesul ei pentru timp, ceea ce a făcut să plece prea devreme.

– Bună dimineaţa, elevi – a spus profesorul de literatură întâmpinându-şi elevii cu un zâmbet enorm ceea ce însemna doar un lucru: lucrare surpriză – Salutaţi-o pe noua elevă, domnişoara Swan – cea numită a intrat în clasă, zâmbind dulce şi lăsându-i pe unii fără suflare.

„Este într-adevăr frumoasă…” – a gândit un băiat din spatele clasei, pentru ca după să caute aer.

„Uite ce curbe…” – un băiat blond cu ochii albaştri nu îşi mai lua privirea de pe ea. – „Mă gândesc să o abordez la sfârşitul orei…”- a zâmbit senzual, sau asta a vrut el să facă.

„Este la fel de frumoasă ca Culleni, sunt rude?” – s-a întrebat o fată de lângă singurul loc liber din clasă.

– Dragii mei elevi…– vocea profesorului a răsunat în liniştea clasei – Azi avem un test surpriză…– s-au auzit multe suspine din clasă – Şi pentru lipsa voastră de cooperare, va fi oral – suspine, murmurele şi şuierări  au fost răspunsul.

– Bună, numele meu este Jessica Stanley – a spus fata de lângă ea. –  „Sper că nu s-a apropiat de Edward …” – i-a apărut o grismă pe faţă care a fost imediat înlocuită de un zâmbet frumos.

– Eu sunt Isabella Swan, încântată de cunoştinţă – a râs în interior de faţa contorsionată a colegii ei, la auzul tonului senzual. Şocată, cum ar rămâne orice om.

– Domnişoară Swan – a strigat-o profesorul – Este prima zi de şcoală şi deja vorbiţi la oră – i-a reproşat profesorul, vizibil supărat „Faptul că este aşa de frumoasă şi are un corp…Concentrează-te omule, este o elevă” – ea a râs suav uitându-se la ochii torturaţi ai acelui om – Aţi putea să-mi vorbiţi despre cartea Mândrie şi prejudecată de Jane Austen, asta dacă l-ai citit? – el a întrebat-o cu o expresie gravă „Fetele frumoase ca ea nu citesc, preferă să-şi petreacă timpul în faţa unei oglinzi” – ea l-a privit cu fruntea încruntată şi cu buzele strânse. Cine se crede acest tip ca să o judece? A cumpărat cartea în una din călătoriile ei din 1950, cu mult înaintea acestui bărbat, aproape a cunoscut-o pe autoare şi îndrăznea să spună sau să gândească în acest caz că nu a citit-o. Bărbaţii nu au creier, şi-a repetat în minte, a râs ascunzând gluma privată de care s-a bucurat.

– Am citit-o, desigur. – a spus cu o voce catifelată, lăsându-i pe mulţi fără respiraţie – Jane Austen este o autoarea foarte cunoscută şi admirată, operele ei au trecut limita timpului şi practic au devenit legende. Opera ei cea mai mare, sau cel puţin după opinia mea, este Mândrie şi prejudecată, care narează povestea de dragoste dintre o tânără fără avere şi un bărbat încrezut. Elizabeth Bennet reprezenta prejudecata, pentru că îi era uşor să eticheteze oamenii după frumuseţea şi comentariile lor, în timp ce domnul Darcy reprezenta orgoliul în toată splendoarea lui, este cunoscut faptul că este un om josnic şi lipsit de interes pentru ceilalţi… – ea a continuat să vorbească până când l-a lăsat pe profesor cu respiraţia tăiată.

Bărbatul a privit-o cu gura deschisă şi cu o expresie de surpriză, analiza din nou şi din nou ceea ce fata i-a spus. Unii dintre colegi aplaudau şi fluierau, se pare că era prima care a reuşit să-l facă pe profesor să rămână fără cuvinte.

„Cu siguranţă ea este specială. Trebuie să fiu atent…”şi-a spus lui însuşi. S-a sunat şi toţi au ieşit, lăsând-o pe Isabella în urmă.

„Este şansa mea” vocea băiatului blond i-a răsunat în cap.

– Bună, eu sunt Mike Newton, este o plăcere să te cunosc – ea a zâmbit.

– Sunt Isabella, plăcerea este a mea Mike – el a zâmbit, mulţumit de realizarea lui – Nu vreau să fiu nepoliticoasă având în vedere că este prima mea zi, dar dacă ceea ce te interesează este să mă inviţi undeva sau ceva de genu…- el a zâmbit şi mai tare – trebuie să refuz – toată bucuria lui a dispărut – Nu am nici un interes să ies cu nici un băiat – „uman” a gândit pentru ea.

„Cu siguranţă este ca Culleni” ea l-a privit surprinsă „Ei întotdeauna refuză să iasă cu alţii. Fata asta este la fel ca Edward Cullen” – era indignată de această comparaţie. Oamenii sunt creaturi stupide. Şi-a luat geanta şi un caiet pe care mereu îl ducea în mână şi a plecat pe coridor încruntată.

„Ei bine fata cea nou este foarte sexy” a gândit un băiat care se holba la ea împreună cu prietenii săi. „Sper că nu are iubit” Iubit? Nu am, niciodată nu mi-am dorit şi nici nu am avut nevoie…

„Uită-te la ea, se crede mare…”fata care a gândit asta se întoarse cu faţa roşie.

– Oh Bella. Stai cu noi – i-a spus Jessica Stanley, făcându-i semn cu mâna să se apropie. I-a privit pe toţi de la masă: Jessica Stanley, Mike Newton, Lauren Mallory, Tyler Crowley, Angela Weber, Ben Cheney. Nu avea nimic cu ultimii doi, dar primii patru nu-i plăceau. A zâmbit în semn de scuză şi s-a aşezat la o masă goală, nu înainte să simtă privirea a cinci vampiri curioşi pe ea.

– Aceea nu este fata din pădure? – a întrebat Alice.

– Da, este fata peste care a căzut Eddi – a râs Emmett, câştigând o privire plină de reproş de la fraţii lui.

Isabella nu acordă multă atenţie celor din jur, auzea multe voci în capul ei, un zumzet infernal care o copleşea, dar era cadoul pe care şi l-a dorit din totdeauna. Şi-a pus caietul pe masă şi-a scos un caiet din geantă. A început să scrie şi curând aproape a terminat o foaie.

 

Luni 20/8/2005

Prima zi…

Viaţa în Forks nu pare a fi complicată. Casa mea este confortabilă şi este aproape de pădure departe de ceilalţi. Este întunecată şi rece, sau asta este impresia pe care mi-o dă. Este bine. Şcoala este mai rea decât mă aşteptam. Colegii mei sunt previzibili având în vedere că sunt controlaţi de hormoni într-un sat micuţ. Cerul a fost în cea mai mare parte a timpul înnorat, dar nu a plouat, încă. Am dat peste cinci vampiri din Culleni: Edward, Emmett, Alice, Rosalie şi Jasper. Par „persoane” de treabă, până acum. Învaţă la aceeaşi şcoală cu mine şi în acest moment mă privesc.

Prima noastră întâlnire a fost ceva total neaşteptat. Urmăream un cerb, când acesta a scăpat, şi a trebuit să caut altă pradă. Am găsit-o, dar se pare că şi Edward Cullen a decis să o vâneze, ne-am ciocnit şi am căzut pe pământ, într-o poziţie compromiţătoare. Ştiu că Heidi va râde de asta, dar am terminat cu un băiat drăguţ între picioare şi cu o mână a lui pe pieptul meu. Am încercat să nu-mi amintesc asta când am ajuns acasă.

Şi am o nouă putere, până acum. Edward are puterea pe care mi-am dorit-o, şi în accidentul nostru am copiat-o. Acum citesc minţi fără să trebuiască să ating acea persoană, deşi sunt gândurile din acel moment şi există o limită de distanţă. Eu încă cred că dacă le combin pe amândouă o să iasă ce bun…

Îi voi observa în continuare…

Isabella Marie Swan Vulturi

În timp ce Alice Cullen se aşeza la masă „Este o fată drăguţă. Cred că o să fim prietene bune” – gândul vampiriţei cu părul negru a fost cel mai decent azi.

– Bună, Alice – a salutat-o politicos. Şi-a pus scrisoarea şi creionul în geantă, doar ca măsură de precauţie – Cred că încă nu m-am prezentat, îmi pare rău pentru data trecută. Sunt Isabella Swan, tocmai m-am mutat în Forks. Scuză-mă în faţa fraţilor tăi.

– Nu-ţi fă griji, nu sunt supăraţi – a spus Alice Cullen încet, încercând să nu sperie „umana” din faţa ei. – Ţi-ar plăcea să stai cu noi? – a întrebat-o în timp ce-i atingea mâna. Bella a îngheţat pentru o secundă, puterea lui Alice trecea să fie a ei, a văzut scurte amintiri pe care nici o dată nu le-a mai văzut, lucruri care nu s-au întâmplat. Micul drăcuşor avea acces la viitor, iar acum ea putea folosi acest cadou.

Când procesul s-a terminat, a zâmbit cu recunoştinţă. Ambele s-au ridicat şi au mers la masa Cullenilor, vorbind însufleţite despre viaţa din micul sat.

– Băieţi, ea este Isabella Swan – a spus cu o voce veselă, toţi s-au întors şi au privit-o pe invitată.

– Bună – au spus toţi patru de o dată şi Bella a zâmbit ca răspuns.

– Stai jos, te rog – a rugat-o Alice dulce. Ea nu a negat şi a luat loc lângă Rosalie, în faţa lui Edward, restul stăteau lângă partenerii lor…şi-a dat o palmă mintal pentru că a gândit asta. –De unde vii, Isabella? – a întrebat întâmplător.

– M-am născut în Barcelona, dar când mama mea a murit m-am mutat în Italia cu o prietenă şi familia ei – a spus în timp ce mânca fără entuziasm gogoaşa pe care iau oferit-o – Dar au decis că este mai bine pentru mine dacă vin în Stetele Unite. Aşa că uite-mă aici.

– Îmi pare rău pentru mama ta. – a spus Jasper, în timp ce trimitea unde de calm la toată masa, este de ştiut că oamenii au sentimente când vorbesc despre asta.

– Nu-ţi face griji, a avut loc acum mulţi ani – un zâmbet a încercat să apară pe buzele ei, dar ea nu i-a permis să iasă la suprafaţă.

– Nu aveai pe altcineva din familie? – a întrebat Alice curioasă.

– De fapt, nu. Tatăl meu a murit înainte să mă nasc, şi tatăl meu vitreg nu mă vrea. În noaptea când mama a murit, am fugit de acasă, atunci m-a găsit prietena mea şi m-a convins să mă mut în Italia. Am acceptat încântată şi acum suntem ca nişte surori şi aşa pur şi simplu îi spun: soră.

– Tatăl tău vitreg nu te-a căutat nici o dată? – întrebarea venea de la Emmett.

– Nu s-a gândit că aşa era cel mai bine. Dar eu l-am căutat după un timp, surpriza a fost enormă în dimineaţa când am ajuns în Barcelona, toate ziarele spuneau despre asasinarea tatălui meu vitreg…

„Asta seamănă cu cazul pe care ni l-a povestit Carlisle, ce a avut loc la începutul anilor 50 în Barcelona” – a gândit Edward. Isabella l-a privit curioasă o secundă, băiatul acesta era chiar isteţ. Spera că nu o să o descoperă prea curând, şi distracţia se termina curând.

O imagine a străfulgerat-o, şi i-a cauzat un nod în stomac. Prima ei viziune i-a apărut, şi ameţelile şi-au făcut prezenţa. Ochii îi erau grei şi se temea să nu fie observată. A respirat un pic mai repede decât cum era normal.

S-a sunat şi ea a revenit la realitate.

Patru dintre Culleni au plecat, la masă rămânând doar Edward şi Bella, care se uitau la masă fără să facă ceva.

– O să ajungi târziu la oră – a spus el. Ea s-a uitat la el o fracţiune de secundă, văzând că nici el nu risc să meargă la biologie.

– Nu merg. Am auzit că ne va testa pentru a afla grupa de sânge, nu cred că o să rezist – a zâmbit uşor, se pare că 55 de ani de antrenament, încă îi era imposibil să se abţină la mirosul sângelui. El a dat din cap ca răspuns.

S-au ridicat împreună şi au mers, nu au vorbit până când nu am ajuns afară, când au ajuns în parcare au mers către maşina lui. Isabella s-a aşezat pe capota maşinii, în timp ce Edward i s-a alăturat. Picăturile de ploaie au început să cadă, şi ochii lor s-au întâlnit pentru prima dată. Acesta a fost începutul a tot ceea ce…

Anunțuri

11 comentarii la “Capitolul 4: Colegiul

  1. hmmmm…….”acesta a fost inceputul a tot ceea ce…” asta da sfarsit care sa ne tina cu sufletul la gura ;)) 😀 …pe cnd urm cap?
    kises :*:*:*

  2. inca un capitol in aer…chiar asa trebuie sa faca toti?….toate fanficurile raman in aer..oricum sa ma anunti si pe mn cand postati…kisses:*>:D:D<

  3. Foarte frumos capitolul,si se pare ca Isabella Marie Swan Vulturi nu este imuna la farmecele lui Edward.In plus,ea are dreptate Edward chiar este inteligent,fara sa realizeze s-a gandit exact la cazul ei.
    Sunt curioasa ce se va intampla in continuare 🙂
    Felicitari,fetelor,traducerea este minunata…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s