Capitolul 10: Declaraţii şi Tanya?

– Vroiam să-ţi spun că… – s-a gândit un pic – Bine ai venit acasă, Bella…

După aceea i-am dat drumul la mână şi a plecat lăsându-mi total nedumerită. Nu ştiam că a fost o astfel de schimbare de atitudine după acel apel, dar din momentul în care Edward a plecat m-am simţit goală…

*Bip*Biip*Biiiiip*

Mi-am mişcat braţul anevoios şi cu mult noroc am reuşit să lovesc aparatul supărător şi să-l fac să tacă. Am început să-mi deschid ochii încet. Trebuia să recunosc că patul era extrem de confortabil şi de luxos, cum ar trebui să te aştepţi de la o familie ca Culleni, şi că să dormi în el era ca şi cum ai dormi pe un nor de bumbac. Cu grijă am început să mă ridic – încercând să nu pierd echilibrul cum mi se întâmpla întotdeauna când mă trezeam – şi am mers la dulap în căutarea unor haine curate ca să mi le pun după duş pe care mi l-am închipuit mai devreme. Într-un final am găsit într-unul din sertarele dulapului nişte blugi simpli şi o bluză de culoarea albastru deschis, cu nişte pantofi cu un toc mic de aceeaşi culoare. Am dedus că seturile astea erau operele lui Alice şi admiraţia ei pentru modă.

După ce am terminat, am deschis uşa camerei mele şi am mers în direcţia băi. Adevărul este că am crezut că o să mă pierd în acea casă enormă; dar din fericire pe una dintre uşi scria „WC”, scris cu litere aurii pe lemnul întunecat de stejar, şi în definitiv în casa asta erau mulţi bani. Am deschis uşa, dar mi-am amintit că unii dintre Culleni ar putea să o folosească din această cauză am decis să întreb înainte. Am bătut o dată, de două ori, de trei ori şi nu a răspuns nimeni, aşa că nu am ezitat să apăs mânerul şi să împing uşa pentru a o deschide.

Încă sunt incapabilă să descriu ce am simţit când am închis uşa după mine şi am văzut acea imagine. La început am fost orbită de aburi şi căldura m-a făcut să transpir; dar când ochii mei s-au obişnuit  şi au văzut într-un final, nu am putut evita ca gura mea să se deschidă larg, ochii mei s-au deschis cât farfuriile  şi obrajii mei s-a înroşit intens, pentru că în faţa mea, era Edward Cullen. Picăturile mici de apă încă cădeau pe pieptul lui până la mijloc unde avea un prosop, părul îi era ud şi cu un aspect foarte sexy şi limba îi contura buza inferioară de picăturile de apă care s-au strecurat. Trebuie să recunosc că inima mea a început să bată într-un fel în care putea să-mi rupă cutia toracică şi că respiraţia mea s-a oprit pe buzele mele care se mişcau încercând să spună ceva coerent. Din nefericire, nu am fost în stare de nimic în afară de a rămân paralizată ca o idioată în timp ce Edward era conştient de prezenţa mea şi mă privea confuz cu ochii lui preţioşi verzi.

– Be-Bella. Ce faci aici? – a strigat.

– E-Eu…îmi pare rău! Am bătut la uşă şi cum nu ai răspuns am crezut că nu este nimeni şi am intrat şi…Îmi pare rău Edward!

Am dat drumul la tot dintr-o dată pentru că mă temeam că nu este în stare să mă înţeleagă; dar nu a fost aşa, un zâmbet de înţelegere s-a format pe faţa lui în timp ce îşi trecea mâna prin părul ud. Încet a mers până la mine şi mi-a ridicat faţa ca să poată să-mi privească ochii.

– Nu-i nimic Bella, am un prosop în jurul mijlocului. În plus este vina mea, eram la duş şi îngânam o melodie de asta nu am auzit loviturile în uşă. Mă ierţi? – privirea lui era dulce, atât de sinceră şi mai ales atât de sexy încât nu cred că era vreo fată care să-i poată nega ceva acestui Adonis.

– N-nu contează E-Edward… – am şoptit.

– Atunci…Ai putea să mă laşi să mă schimb? Sau preferi să rămâi şi să mă vezi dezbrăcat? – a râs.

La început m-am simţit puţin supărată din cauza glumei lui şi cel mai sigur el era conştient de înroşirea mea, de asta am început să-i răvăşesc părul ca o fată mică în timp ce el striga între râsete să mă opresc. După mica mea răzbunare mi-am luat lucrurile şi am ieşit din baie lăsându-l pe Edward singur ca să se îmbrace şi să-i las de asemenea şi inimii mele câteva clipe pentru a revenii la ritmul normal după ce l-am văzut pe Edward în acea situaţie şi mai ales acum că ştiam că cu acel comentariu, el nu a vrut decât să îmi risipească tensiune şi să-mi răpească un zâmbet. Cu fiecare secundă ce trecea eram mai sigură, îmi era indiferent dacă Edward nu simţea nimic pentru mine, era inevitabil să nu îl iubesc de fiecare dată şi mai multă datorită micuţelor detalii.

Am petrecute câteva minute aşteptând în faţa băi ca Edward să termine să se aranjeze şi din fericire – sau din nefericire – Edward a deschis uşa îmbrăcat cu nişe blugi închişi şi o cămaşă albă care îi dedea o notă formală care contrasta cu părul lui dezordonat. Când a ieşit, m-a privit dedicându-mi unul dintre acele zâmbete care face ca lumea din jurul meu să dispară şi mi-a mângâiat părul cu delicateţe.

– Ce am spus înainte era o glumă, sper că nu te-ai supărat Bella.

– Nu, ştiam că fraza aia i se potrivea mai mul lui Emmett decât ţie.

– Dar sincer, fraza acea mi-a spus o dată ca să mă supere – a râs – Ei bine este liberă baia, fă-ţi un duş şi coboară ca să mâncăm sigur Esme este deja trează şi pregăteşte micul dejun. Ah! Şi aminteşte-ţi că trebuie să mergem la secţie ca să declari – încet mi-a întors spatele şi a început să plece dar dintr-o dată s-a oprit şi a început să meargă în direcţia mea – Aproape am uitat… – s-a înclinat în direcţia mea şi m-a sărutat pe frunte – Bună dimineaţa, Bella.

Timp de câteva momente am rămas paralizată pe uşa din baie contemplând cum Edward se îndepărta de mine cu părul lui încă umed, dându-i un aspect de înger al naibii  de sexy care mă făcea să-mi pierd capul. Nu am putut să evit să-mi ridic mâna la frunte şi să mângâi cu vârful degetelor, locul unde înainte au fost buzele lui Edward. În definitiv, omul acesta mă va înnebuni. Am suspinat, într-o încercare zadarnică de a-mi linişti inima şi de data asta, am intrat în baie şi am lăsat ca apa duşului să-mi calmeze muşchii şi să-mi relaxeze mintea pentru ziua lungă ce mă aştepta.

Nu au trecut nici zece minute şi eram aranjată şi pregătită să cobor ca să iau micul dejun. Pentru un moment am simţit puţină frică şi ruşine pentru că toţi se aflau deja la masă aşteptându-mă sau că Esme s-a supărat pentru că mi-a pregătit micul dejun; dar nimic nu era aşa. Când am călcat în bucătărie, Esme m-a primit cu o îmbrăţişare şi unul dintre cele mai dulci şi calde zâmbete, la masă erau doar Edward şi Carlisle bându-şi cafeaua şi cum exact cum mi-au spus Alice şi Emmett nu se trezeau decât spre seară sau rar pe la 12 după masa. Puţin timidă, am luat loc la masă împreună cu Esme şi am luat un pic de suc de portocale şi pâine prăjită cu gem de căpşuni. Nu ştiu de ce dar lui Edward asta i s-a părut amuzant pentru că văzându-mă luând gemul un zâmbet tern i-a apărut pe faţă.

El a mâncat în linişte, cu discursuri plăcute şi comentarii pentru domnii Cullen ca să mă simt ca la mine acasă şi să nu-mi fac griji fac griji dacă mai intru peste fiul lor în baie – din câte se pare m-au văzut ieşind din baie foarte roşie – După ce am terminat micul dejun şi am ajut să se strângă masa, mi-am luat rămas bun de la domnii Cullen cu un sărut pe obraji şi i-am văzut plecând spre locurile lor de muncă.

– Bella eşti gata?

– Gata pentru ce?

– Ca să mergem la secţie Bella, aminteşte-ţi că trebuie să mergem să declarăm.

– Ah! Am uitat…

– Mă întreb la ce se gândeşte căpşorul tău nebun – a şoptit mângâindu-mi părul.

La tine…am vrut să răspund; dar în loc de asta am ridicat de umeri privindu-l şi i-am spus lui Edward să mergem, că eram pregătită să vorbesc cu acei poliţişti despre coşmarul din acel cazinou. Chiar şi aşa, Edward a observat că vocea mea începea să tremure şi ochii mi s-au umezit amintindu-mi de ce s-a întâmplat în cazinoul Volturi de aceea mi-a strâns uşor mâna şi şi-a fixat ochii în ai mei.

– Bella pot să-l sun pe Jake şi să-i spun că nu te simţi bine…

– Mulţumesc Edward dar…trebuie să o fac…

Înainte să mai pot să spun ceva, Edward  m-a strâns în braţe cu putere şi mi-a dat un sărut pe cap. Încet s-a îndepărtat de mine şi încă mă ţinea de mână conducându-mă la maşină şi mi-a deschis uşa care am presupus că ducea la garajul Cullen-ilor. Eram conştientă că în casa asta banii erau în abundenţă, dar maşinile acelea era impresionante. Edward s-a mişcat agil între celei trei maşini care erau parcate acolo spunându-mi cui îi aparţinea. Porshe-ul Turbe de culoare galbenă îi aparţinea lui Alice, SUV-ul alb lui Emmett şi Volvo-ul argintiu era al lui. Gura mea s-a deschis când am văzut maşina preţioasă a lui Edward şi scena s-a făcut mai frumoasă când Edward a deschis portiera copilotului pentru mine şi mi-a indicat cu o scurtă reverenţă şi cel mai frumos zâmbet să intru în maşină. El a înconjurat maşina şi după a tras deoparte şi ne-am pus în mişcare până la secţie.

Drumul cu maşina a fost lin în timp ce în maşină se auzea notele suave ale melodiei Clar de Lune de Debussy. Edward ştia că iubesc melodia aceea şi a zâmbit văzându-mă că fredonez melodia. Atunci a fost, văzând zâmbetul lui, când mi-am amintit când mi-am amintit momentul în care a râs de mine la micul dejun şi curiozitate m-a biruit. Am aşteptat ca melodia să se termine şi chiar atunci l-am privit pe Edward curioasă şi am îndrăznit să întreb.

– Apropo Edward…De ce ai râs la micul dejun?

– Căpşuni… – a răspuns pur şi simplu în timp ce râdea din nou.

– Căpşuni?

– Când ai coborât la micul dejun mi-am dat seama că părul tău miroase a căpşuni şi obrajii tăi aveau culoarea căpşunilor şi în final, micul dejun, ai mâncat gem de căpşuni…mi s-a părut amuzant – a lămurit şi a râs din nou.

Nu am putut evita ca sângele să se strângă din nou în obrajii mei şi să-mi privesc picioarele a devenit cel mai important din lume. Eram nervoasă acum că ştiam că Edward îmi dădea atenţie şi inclus chiar în măsură să-mi distingă mirosul şamponului meu. El şi-a dat seama de nervozitatea mea şi şi-a retras una din mâini de pe volan şi mi-a mângâiat palma desenându-mi cerculeţe pe ea.

– Poate mă iei drept obsedat de tine…dar…îmi este imposibil să nu fiu conştient de fiecare detaliu în legătură cu tine.

Am rămas paralizată în faţa cuvintelor lui şi l-am privit în ochi încercând să fiu capabilă să descifrez sensul ascuns al cuvintelor lui, ceva care să-mi spună care sunt adevăratele lui sentimente pentru mine; dar el continua să rămână cu privirea fixă pe şosea şi cu mâna agăţată de a mea. Eu preferam să nu spun nimic, să mă întorc spre fereastră şi să privesc peisajul. Nu ştiu de ce acum, simţeam că ambientul este tensionat; dar fiecare mângâiere a lui Edward pe mâna mea mă relaxa un pic mai mult. El ştia cum să mă liniştească, el ştia cum să mă facă fericită, deoarece am început să fredonez din nou acea melodie pe care am auzit-o de la Edward la cazinou, asta, a provocat ca el să mă privească puţin surprins dar l-am făcut să zâmbească în acel mod tern şi dulce cum îmi plăcea mie.

Nu ştiu în ce moment am adormit sprijinită de fereastră, nici când buzele lui Edward au trecut peste fruntea mea ca să mă trezesc într-un fel foarte drăgăstos cum niciodată nu mi-am putut imagina – şi am apăsat clanţa uşii maşinii ca să ies cât mai iute posibil din acea maşină şi să fug de privirea intimidantă a lui Edward; dar pentru surpriza mea, el mi-a luat mâna şi m-a tras până la el fără să mă lase să ies din maşină.

– Bella…înainte să pleci…ştiu că este foarte posibil ca după aceea acasă nu putem rămâne singuri aşa că o să-ţi spun acum… – inima mea a accelerat la fel ca în noaptea trecută – Vrei…să iei cina cu mine în seara asta? – cererea lui m-a lăsat puţin desconcentrată şi mi-a făcut obrajii să se roşească. Vocea m-a abandonat şi picioarele au început să tremure.

– D-Da…m-mi-ar place Edward… – am putut să articulez în sfârşit.

Un zâmbet frumos s-a curbat pe buzele lui Edward – care erau periculos de aproape de mine – şi mâna lui mi-a mângâiat obrazul bucurându-se de căldura lui. După câteva secunde lungi, Edward a început să se îndepărteze de mine şi a ieşit din maşină, înconjurând-o, şi deschizându-mi uşa ca să ies.

– Mulţumesc pentru că ai acceptat invitaţia mea…

Cu dulceaţă, mi-a ridicat mâna la buzele lui şi a sărutat-o ca un cavaler din secolul trecut; dar era cavalerul meu. Încet am ieşit din maşină şi încă ţinându-ne de mână am aşteptat ca el să închidă cu cheile şi împreună am mers până în interiorul acelei clădiri albe pe care se citea „Secţia de poliţie”. Cum ne apropiam simţeam că corpul meu începe să tremure, nu îmi era frică să declar, ci că înăuntru să se afle Aro sau alt mogul din cazinou. Edward a observat şi m-a apropiat puţin de el punându-şi mâna pe umerii mei şi m-a lăsat să-mi pun un braţ în jurul mijlocului lui. Se simţea atât de bine aşa, atât de protejată, încât toate temerile mele au dispărut dintr-o lovitură.

Am împins uşa comisariatului şi am văzut că acolo era plin de lumea din cazinou; dar nu de şefi, ci de angajaţi; dar între toţi acele persoane doar patru mi-au atras atenţia. Prima era Tanya şi puteam să spun doar că dacă privirile ei ar omorî, deja aş fi moartă. Altele două au fost Jessica şi Lauren care vorbeau privindu-l pe Edward din cap până în picioare. Şi în final ultima şi cea mai importantă, era Angela care vorbea cu Jacob foarte animat într-un colţ al comisariatului. Nu am putut să evit să fug şi să mă lansez în braţele ei sărutând-o pe obraz, mă bucuram atât de mult că este bine şi fără să mă gândesc am lansat mii de întrebări. Chiar şi aşa, ea mi-a răspuns fericită şi bucuroasă şi m-a îmbrăţişat într-un fel matern, aşa cum îmi aminteam de braţele mamei mele Ang.

Am petrecut câteva minute vorbind toţi patru şi Jake ne-a explicat cum va fi interogatoriul pe care ni-l vor face. Din câte se păreau vroiau doar ca declaraţiile să coincidă cu cele ale tuturor şi dovezile pe care le-a dat Edward. Deşi părea că interogatoriul nu va fi deloc grosolan, eu simţeam frică şi nevoia  de a merge la baie, de asta m-am scuzat de la ceilalţi şi am mers repede.

Din nefericire…niciodată nu ar fi trebuit să intru în acel WC, pentru că când eram închisă în unul dintre ele am auzit cum două persoane intrau în baie.

– L-ai văzut aşa-i? Şi tu ţi-ai dat seama!

– De ce?

– Vai Jessica câteodată eşti puţin cam lentă, cumva nu l-ai văzut pe tipul cu care a intrat Vampiriţa?

– Da! Este bun! – am auzit o lovitură.

– Nu mă refer la asta, proasto! Nu ai văzut că este clientul Tanyei! – a strigat Lauren.

– Clientul Tanyei!?

– Nu-ţi aminteşti? Venea în fiecare noapte şi pleca cu Tanya la cabină, dar când Tanya avea greţurile acelea de dimineaţă şi Vampiriţa a venit la cazinou el a fugit, a lăsat-o pe Tanya şi a fugit cu Vampiriţa.

– Este adevărat! Ştiam eu că faţa lui blestemată îmi era cunoscută! Dar nu crezi că ar trebui să-i spunem Vampiriţei… – a sugerat Jessica.

– La aia? În nici un caz! Să sufere şi să o violeze merită pentru că ne-a luat clienţii şi a făcut să închidă cazinoul!

Nu am putut să evit ca ochii să înceapă să mi se inunde cu lacrimi. Edward…m-a…m-a înşelat…el era tatăl copilului Tanyei; dar…dar…dar de ce? Eu nu mai suportam nici o secundă în plus, am ieşit din baie, le-am împins pe fete care m-au privit surprinse şi am început să fug între miile de fete care erau în secţie şi atunci l-am văzut acolo. Acolo era Edward, cu Tanya prinsă de braţul ei şi plângând. Am rămas un moment într-un loc, auzind-o pe Tanya strigând.

– Edward! Edward iubitul! Te rog nu mă lăsa! Nu-ţi abandona copilul!

Am văzut cum încerca Edward să spună ceva şi cum încerca să o îndepărteze pe Tanya de el. Nu puteam să cred ceea ce vedeam. Niciodată nu mi-am imaginat că Edward poate să facă aşa ceva, că el o să o lase pa acea…târfă, deşi acum eram în stare să o văd doar ca o fată inocentă care a rămas însărcinată cu un imbecil, un mincinos…Nu am putut suporta mai mult, am căzut în genunchi şi am început să plâng atrăgând atenţia tuturor. Edward s-a întors surprins şi a fugit în direcţia mea strângându-mă în braţe, dar l-am îndepărtat cu o împingere puternică şi l-am lovit peste obraz.

– Nu îndrăzni să te apropii Cullen! Cum ai putut să te joci aşa cu mine? Cum ai putut să-i faci asta Tanyei? Nu vreau să mai ştiu nimic de tine! Aş prefera să mă întorc la cazinou, aş prefera ca niciodată să nu fi fost scoasă de acolo, decât să te mai văd! Ce bine ar fi fost să nu fi apărut niciodată în viaţa mea Edward! Ce bine ar fi fost să nu mă fi îndrăgostit de tine!

Fără să mă mai gândesc nici o secundă, m-am ridicat de pe jos şi am ieşit fugind din secţie. Niciodată, niciodată nu o să mă mai întorc să-l văd pe Edward Cullen, niciodată…nu o să mă mai las păcălită de el. Cum am putut să fiu atât de proastă? Cum a putut să mă trădeze? Cel mai rău este că…ce o să fac eu acum cu viaţa mea, acum când singurul motiv pentru care trăiam a murit pentru mine…

Anunțuri

14 comentarii la “Capitolul 10: Declaraţii şi Tanya?

  1. WOW. CHiar Edward ar fi tatal copilului Tanyei sau este o neintelegere…? 😐 Totusi sper ca nu
    Astept urmatorul capitol cu nerbadare:)
    kisses and hugs >:D<:X:*

  2. Tanya e o nenorocita! Ii distrug parul ala oxigenat blond.
    Eddy saracutzu e cam nevinovat.
    Sigur tot e facut de Tanya si prostele ei.
    O urasc.
    Pufy cand vine cap urmator? ;))
    Abia astept sa vad ce face cavaleru de Eddy Boy.
    Kisses Maya

  3. s-au cam incurcat lucrurile…debea astept sa vad ce se mai intampla in continoare. A fost un capitol minunat, ca si celelalte desigur!
    spor la tastat ca sa ne incanti cat mai repede cu urmatorul capitol 🙂
    kisses and hugs

  4. ce fraiera ii tanya….
    nu cred ca este copilul lui edward….
    saraca bella….
    sper ca vei posta cat de curand..
    succes cu traducerea

  5. O urasca pe Tanya…Doamne…cat o detest…trebuie sa apara ea mereu in peisaj…arghhhhhhh.
    Saraca Bella…de parca nu i-a ajuns atata suferinta….Iar Edward…sper din suflet ca nu-i tatal copilului,si ca totul este doar o mare neantelegere.
    In rest…capitolul a fost superb!!!!Faci o treaba excelenta!!!!!
    Multa bafta in continuare la tradus.
    Te pup.

  6. WOW!! Mult prea tare :X:X:X
    Eu sunt absolut sigura ca Edward nu este tatal copilului si ca nu s-a culcat cu Tanya. 😀
    Spor in continuare la tradus.Sper sa pui repede urmatorul.
    Te puupp:*:*:*

  7. hey…buna…esti cu adevarat uimitoare si ma bucur ca traduci acet fic:x:X….este cu adevarat o poveste uimitoare:):)
    insa ma gandeam ca nu ai mai scris de mult si ai vrea sa renunti la tradus!!!
    ar putea exista aceasta pisibilitate?:D:D

    • Nu exista nici cea mai mica posibilitate sa renunt la ficuri acum…problema este ca sunt destul de aglomerata momentan si cum am doua ficuri o sa postez pe rand…saptamana aceasta sigur primiti un nou capitol din acest fic
      Scuzati intarzierea

  8. Esti minunata….si cum am mai zis , ma bucur foarte mult ca traduci acest fic….:X
    astept cu nerabdare urmatorul cap.!!!>:D<
    Succes si spor la scris :*:*:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s