Capitolul 3: Numele meu este Edward Cullen

Cu violenţă l-am îndepărtat pe acel Adonis – acum mi se părea un diavol…foarte sexy… – şi am ieşit de acolo fugind în căutarea unui pat în care să mă întind şi să fac ca acest coşmar să se termine pentru totdeauna…

Nu am întârziat mult să găsesc liftul care mă va duce până la etajul al treilea. L-am luat şi am mers pe un hol liniştit încercând să găsesc ceea ce va fii camera mea. Într-un final am văzut-o la sfârşitul holului şi am introdus în yală cheia pe care mi-a dat-o Aro. Trebuie să recunosc că niciodată nu am sperat să dorm într-un apartament al unui hotel de cinci stele; dar acea cameră, era chiar mai rău decât mi-am imaginat. Pereţii erau de culoarea bej şi erau rupţi şi plini de fisuri. Colţurile pereţilor erau verzi din cauza umidităţii şi podeau nici măcar nu avea pietre, era doar un amestec de ciment şi nisip. Pentru ca lucrurile să fie şi mai rele, asta nu era cel mai rău, locul în care trebuia să dorm era o grămadă de baie, acoperit de un prosop maro şi cu multe pete de grăsime.

– Ce-ce este asta?

M-am întrebat pe mine însumi, în timp ce simţeam că lacrimile se întorc să lupte pentru a scăpa din ochii mei ciocolatii. Nu puteam mai mult, asta era prea mult, mult prea mult pentru mine, prea mult pentru oricine.

Neputincioasă m-am lansat pe acea movilă de paie şi am început să plâng. Chiar şi după tot ce am suferit încă nu am avut timp să jelesc. Să mă descarc, şi acum aş aprecia ca cea mai bună prietenă a mea să îmi fie alături şi ea să mă încurajeze, ştiu că începând de acum sunt singură. Singură pentru totdeauna…

Nu ştiu în ce moment am adormit profund pe acea movilă de paie, nici cum de nu am dormit de hipotermie în frigul acela din cameră care îmi făcea corpul amorţit. Ştiu doar că cineva nu s-a oprit din a trage de uşă şi că eu nu îmi doream să ies din cameră pentru nimic în lume – dacă locul în care mă aflam acum se numea aşa.

– Vampiriţo este timpul să lucrezi – am auzit vocea lui Jane din partea cealaltă a uşii – Deschide acum.

Nu puteam să îi neg nimic acestei femei teribile, de asta m-am ridicat în timp ce îmi frecam ochii într-o încercare să fac să dispară cercurile întunecate care sigur îmi trădau lipsa de somn şi dorinţa mea de a termina cu viaţa asta blestemată pe care am început să o trăiesc, În final am ajuns la uşa şi am deschis-o încet fără să reuşesc să schimb ceva aspectului meu.

– Bine vampiriţo – a spus Jane în timp ce se furişa în camera mea – Cum ieri a fost totul distrus azi o să te întorci pe piedestal. Ai aici hainele şi la sfârşitul holului este o baie. Aranjează-te un pic şi schimbă-te înainte să vină seara o să fii chelneriţă. Ei bine nu întârzia, nu sunt o femeie răbdătoare.

Spunând astea mi-a dat hainele şi a plecat cu mersul ei de divă atât de perfectă şi de invidiat dar în acelaşi timp dezgustător şi revoltător. Odată ce Jane a dispărut la sfârşitul holului şi eu m-am îndreptat spre baie. Spre fericirea mea, asta era o baie decentă. Avea un duş, o chiuvetă şi mii de săpunuri şi produse de înfrumuseţare pentru fetele care se aranjau ca prostituate şi acel blestemat de cazinou să câştige mai mulţi bani. Acum cu mult chef să strig şi să ies de aici fugind, am tras aer în piept, m-am gândit la Alice şi am început să mă pregătesc pentru începerea coşmarului, altă zi infernală.

Am lăsat ca apa caldă să curgă pe corpul meu şi să-mi calmeze muşchii şi mi-am spălat părul cu un şampon de căpşuni – cred că este singurul bun – o dată spălată şi după ce mi-am scos din păr toate paiele, am stat în faţa oglinzii şi am început să mă aranjez.

În timpul ce îmi machiam faţa şi mă îmbrăcam nu m-am oprit din gândit la Alice şi că dacă nu ascultam o omora. Ea, amintirea ei, erau singurele lucruri care îmi dădea forţă ca să continui, ca să lupt pentru speranţele mici că o să ies virgină din cazinou.

După câteva minute am fost gata. Părul meu cădea pe umerii mei ondulat până la jumătatea spatelui meu, faţa mea era machiată cu tone de argintiu şi buzele pictate cu o culoare roşie ca sângele. Hainele mele, era mai rău decât seara trecută. Un top care era ca un sutien cu dantelă neagră şi marginile roşii – ca rujul – o fustă mini care abia îmi acoperea fundul, de asemenea de culoare neagră şi în cele din urmă nişte tocuri de aproximativ 12 centimetri de culoare roşie.

– Bine Bella…eşti perfectă…o curvă perfectă…

Am aruncat un zâmbet fals privind oglinda, văzând zâmbetul din reflexia era ca şi cum aş fi fost nebună şi după am ieşit din baie în direcţia barului; dar chiar când am deschis uşa, în faţa mea erau trei fete pe care le-am cunoscut noaptea trecută ca Jessica, Tanya şi Lauren şi capul acelui grup era Tanya.

– Vampiriţo vin-o cu noi. Jane ne-a ordonat să terminăm să te aranjăm – a râs Tanya.

– Sunt gata deja, nu am nevoie de ajutorul vostru – am răspuns răspicat în timp ce eram pregătită să plec.

– Opreşte-te chiar acum! Trebuie să ascultăm de Jane aşa că vii cu noi.

– Oh, ei bine, o să vedem ce părere are Jane despre asta…şi cum o să se poarte cu prietena ta.

Nu am putut să evit să simt cum pieptul mi se comprima înaintea faptului că aceste nenorocite o să mă trădeze şi că din vina mea Alice…nu am mai avut încotro şi cu resemnare le-am urmat până la ieşirea din „dressing” – o cameră plină de haine şi machiaj-uri – unde toate se aranjau pentru nopţile la locul de muncă.

Pentru cei care nu ştiţi, Jessica, Lauren şi Tanya deja lucrează la cazinou; dar ele nu sunt obligate pentru că este singura lor modalitate de a supravieţui – ca şi aproape toate fetele – ele sunt aici pentru că vreau şi adoră să se simtă observate şi atinse de mii de bărbaţi. Îmi amintesc că atunci când am ajuns la cazinou ele s-au purtat foarte urât cu mine, nu m-au luat ca o fată de 17 ani care avea nevoie de ajutor, ci ca un rival. Îmi amintesc cum când am ajuns, cele mai veterane şi aproape toate fetele m-au consolat şi mi-au spus că nu este chiar aşa de teribil, că o să mă obişnuiesc şi că pot conta pe ele pentru orice; dar ele trei, de îndată ce ne-au lăsat singure m-au lovit, zgâriat şi m-au insultat spunându-mi că nici să nu mă gândesc să le ating clienţii. Şi acum? Acum veneau ca fetele frumoase ca să mă ajute să mă aranjez ca să îi facem pe plac „maiestăţii sale Jane”.

Odată ajunse în vestiar, am văzut că aproape toate fetele sunt aici. terminând să se aranjeze. Când am intrat, Angela, o fată de 23 de ani s-a apropiat de mine cu un zâmbet şi m-a luat în braţe.

– Ne-au povestit ceea ce s-a întâmplat ieri…mă bucur că tipul acela nu te-a atins Bella…

– Mulţumesc Angela, adevărul este că şi eu mă bucur pentru…oricum astăzi mă voi întoarce la…

– De asemenea am aflat şi despre asta – mi-a şoptit în timp ce mă îmbrăţişa cu şi mai multă forţă – Ştii că poţi conta pe mine Bella şi te voi sprijini în tot…

– Mulţumesc…sincer…cred că eşti singurul lucru bun de aici…

–  Ei bine…poate te înţeleg…

– Ce vrei să spui?

– Ei bine ieri abia am vorbit şi sigur încă eşti în şoc şi ne urăşti pe toate pentru că te aranjăm pentru prostituţie…

– Nu! Angela sincer nu vă urăsc…de când am ajuns tu te-ai purtat frumos…mi-ai explicat cum funcţionează asta şi mi-ai spus că pot conta pe tine pentru orice…nu pot să te urăsc când te-ai purtat aşa frumos cu mine – am zâmbit, de data asta adevărat şi de data asta eu am fost cea care a îmbrăţişat-o pe Angela– Şi ei bine ce vroiai să spui?

– Ei bine vezi tu…eu…şi eu am ajuns aici virgină…

– Ce?!

– Shh! Coboară vocea Bella, o să atragi atenţia tuturor.

– Ele nu ştiu?

– Nu…nimeni nu ştie…nici măcar Aro nu a ştiu decât după ce m-am culcat cu unul dintre bărbaţii din cazinou…

– Dar cum?

– Şi eu sunt orfană şi când am împlinit 18 ani m-au dat afară din orfelinat, nu aveam unde să merg, aveam câteva zile fără să mănânc şi eram disperată. Atunci Aro m-a găsit şi mi-a oferit serviciul de „chelneriţă” în cazinou. La început că erau doar hainele şi că o să servesc băuturi, dar când m-a întrebat prima dată…am vrut…

– …să mori… – am terminat fraza.

– Ei bine…acea noapte…cred că este cel mai rău din întreaga mea viaţă…dar pe Aro nu l-a interesat că i-am ascuns despre virginitatea mea, din potrivă, i-a plăcut, cum a putut să ia mai mult de la acel tip care m-a violat…din fericire…sau din nefericire nu ştiu…o să termini prin a te obişnui…şi o să vină momentul în care nu o să te intereseze…eu sunt deja de 5 ani aici şi îţi spun asta din experienţă; dar de asemenea o să îţi mai zic ceva…dacă ai cea mai mică şansă să fugi de aici…fugi, nu te îndoi…eu dacă aş putea…aş face-o…dar…nu am unde să merg…

După ce mi-a oferit un sărut rapid pe obraz şi mi-a urat noroc, Angela a plecat pe uşa care ducea spre cazinou lăsându-mă singură cu cele trei vipere şi cu încă câteva fete care se aranjau. Trebuie să recunosc că nu eram de loc atentă la ce Jessica, Lauren şi Tanya îmi făceau pentru „a mă aranja”, mintea mea continua să se gândească la poveste Angelei şi cât de puternică este. Ea a suferit mult, poate chiar şi mai mult decât mine şi chiar şi aşa cât mă mai aştepta, se trezea în fiecare zi cu un zâmbet şi acea sclipire în ochi şi acum avea grijă de mine ca şi cum mă cunoştea din întreaga viaţă ca şi cum ar fi sora mea mai mare…Acum aveam clar un clar…nu eram chiar atât de sigură pe cum credeam eu…

După câteva minute şi după un ţipăt care spunea „Nu te atinge de clienţi noştri sau o să ai de a face cu noi” din partea celor trei barbie – porecla după care o să le strig pe Jessica, Lauren şi Tanya din cauza aspectului lor de barbie oxigenate – m-am privit în oglindă şi am văzut rezultatul a tot ceea ce au făcut. La gât aveam un papion roşi şi burta mea era acoperită de sclipici argintiu şi roşu. Am suspinat şi mi-am muşcat buza inferioară într-o încercare de a opri lacrimile. O dată am ştiu că nu voi plânge, voi pleca din vestiar şi am căutat-o pe Angela ca să-mi arete ce voi face până când va veni momentul să urc pe piedestal ca să fiu premiul partidei de azi.

Angela m-a ajutat în toate, mi-a explicat ce trebuie să fac cu exactitate şi de asemenea mi-a spus că dacă vreun bărbat întrece măsura cu mine în timp ce eram chelneriţă aveam dreptul să îl lovesc.

Nu mi-a luat mult să lucrez, duceam paharele dintr-o parte altui client şi toţi păreau că vreau să mă devoreze de fiecare dată când puneam un pahar de băutură lângă el. Dezgustător…am gândit, dar chiar şi ala, era mai bine decât să fiu premiul unei partide de poker pe care o să o câştige un…oarecare…Bella idioato! Acum îşi aminteşti că acel Adonis ţi-a jurat că azi o să fie câştigător! Eşti o idioată! Idioato! Mi-a strigat vocea din capul meu în timp ce eu i-am strigat înapoi să tacă. Nu mi-l aminteam…azi acel băiat…frumosul Adonis…el…Ei bine linişteşte-te…încă mai sunt câteva ore…în plus…cine spune că o să vină?

Orele au început să treacă şi fiecare mi se părea că o face mai repede. Deja nu mă mai deranjau privirile sau că trebuia să le zâmbesc milioanelor de  bărbaţi proşti când le serveam whisky. Pentru că din nefericire, până când a venit ora…mintea mea a fost întotdeauna conştientă de acei ochi verzi care de acum câteva minute a început să fie concentrat pe jocul pe care îl câştiga pentru a mă câştiga…

– Vampiriţo  azi vei fi a mea – a strigat unul dintre jucători în timp ce eu treceam spre acel piedestal.

– HA! Haide, frumoasa merită un tip ca mine – a strigat alt jucător.

Eu doar m-am limitat să le zâmbesc celor doi, am clipit şi m-am înclinat un pic cum Jane îmi indica pentru ai lăsa pe toţi să-mi admire sânii. Nu eram de nici cinci minute acolo şi deja îmi doream ca toate astea să se termine, nu mai puteam suporta nici măcar o secundă să stau pe acel piedestal, nu mai suportam nici o clipă acele priviri, nu…

– Să mergem! – o mână rece s-a odihnit pe umerii mei şi m-am întors ca să-l văd pe Felix – Este timpul.

– Deja? – am întrebat surprinsă.

– Ţi se pare puţin? Cam de trei ore eşti acolo vampiriţă.

Blestemaţi să fie ochii verzi care mă distrăgeau! De ce nemernicul acela care vrea să mă violeze trebuie să fie atât de sexy? Nu este corect! Am strigat în interiorul meu în timp ce am început să îl urmez pe Felix din nou până la camera roz.

Pe parcursul întregului drum nu m-am oprit să mă întreb dacă chiar el o să fie câştigătorul din seara asta şi cum Angel mi-a spus o să mă obişnuiesc cu asta…ştiu doar că din nou am simţit cum lacrimile curg pe faţa mea şi nodul din gâtul meu care mă împiedica să vorbesc…

– Stai aici – m-a împins înăuntru – Câştigătorul nu o să întârzie să vină…

După ce m-a lovit peste fund – la fel ca şi în prima zi – a închis uşa şi am auzit sunetul de blocare. Totul era exact ca prima dată, doar aşteptam ca cel care va veni să nu fie din nou acel bătrân verde.

De data aceasta, nu o să fiu o fetiţă ca prima dată, azi mă simţeam mai puternică, mai plină de viaţă şi totul mulţumită Angelei.  Aveam totul decis, de data asta nu o să mă dedic să plâng într-un colţ, o să caut o formă să ies. Cum să fug din acel loc înainte să ajungă acel nenorocit care mă va viola.

Mi-am adus aminte de ultima dată când Adonis a reuşit să deshidă uşa cu o carte de credit, poate aş putea şi eu să fac acelaşi lucru. Am căutat prin cameră ceva asemănător cu o carte de credit; dar aşa cum am presupus, ceva ca asta nu o să găsesc nici în 1000 de ani în acea cameră, aşa că, nu am avut nici o altă alegere decât să caut altă soluţie. Am văzut de mii de ori în filme cum se deschid yalele cu o agrafă de păr şi eu aveam o mulţime în păr. Aşa că mi-am scos câteva şi am început să meşteresc yala în timp ce introduceam agrafele în yală şi încercam disperată să o deschid.

În cele din urmă nu am putut să îmi opresc lacrimile, văzând că timpul se aproprie tot mai mult de acel moment şi că uşa nu cedează, simţeam deja lacrimile, simţeam frica şi nu-mi doream ca nici un bărbat să mă atingă. Nici unul!

*Clic*

Dintr-o dată uşa a cedat şi faţa mea s-a luminat ca a unui copil micuţ în dimineaţa Crăciunului, dar cât de greşit a fost să mă bucur, pentru că acea uşă nu s-a deschis pentru mine, ci pentru viitorul meu violator, care încet a început să împingă încet uşa în timp ce eu mă retrăgeam speriată, târându-mă pe podea şi cu lacrimi căzând tot mai iute.

Viziunea mea era total neclară şi nu era conştientă de cine intra în acea cameră. Simţeam doar frigul corpului meu aproape gol în acea cameră friguroasă şi cum braţele încercau să-mi acopere corpul inutil. Nu am avut curaj, de data asta nu am mai fost în stare să-l privesc pe cel care a intrat în cameră şi înainte să fiu în stare să spun ceva mi-am strâns mâinile în pumni şi am şoptit cu vocea înăbuşită…

– Fă-o repede…atinge-mă, sărută-mă…fă-o o dată te rog…termină cu tortura asta…

Dintr-o dată ceva rar s-a întâmplat, am simţit o căldură blândă pe umerii mei şi încet am început să-mi ridic privirea în timp ce ştergeam restul lacrimilor încă prezente acolo. Atunci…l-am văzut. Îngenuncheat în faţa mea, cu zâmbet care putea cu uşurinţă să ucidă pe oricine şi întinzându-mi mâna într-un fel cavaleresc în timp ce ochii lui mă priveau strălucind cu o mare intensitate. Dintr-o dată mi-am privit corpul şi am văzut că era acoperit de o jachetă care îmi era un pic mare, nu am putut să evit să fiu surprinsă. Ce se întâmpla? De ce se purta aşa de frumos cu mine? Nu a jurat că o să posede? Ce câştiga dacă mă avea?

Cu grijă s-a înclinat spre mine, m-am temut şi m-am retras, dar el doar s-a întors ca să-mi dedice alt zâmbet.

– Linişteşte-te…nu o să-şi fac rău…- a şoptit.

– Nu! Îndepărtează-te! – i-am lovit cu violenţă mâna şi m-am dat un pic înapoi – Cum crezi că o să cred aşa ceva? Nu ai fost tu cel care ai jurat că o să mă câştigi? Felicitări! Ai câştigat acel joc stupid! Poţi să mă violezi! Haide! Ce dracu’ aştepţi? De ce îmi întinzi mâna? De ce îmi zâmbeşti? De ce mă priveşti aşa? De ce mă torturezi? Violează-mă o dată! Împinge-mă în pat şi fă-mă a ta…

– Shh… –  nu ştiu în ce moment am fost încolţită la perete şi cu unul din degete pe buzele mele m-a întrerupt. Nu ştiam ce să fac. Ce plănuia băiatul acesta? – Ştiu despre prietena ta…ştiu că nu vrei să fi aici…şi ai fi ştiut asta dacă m-ai fi ascultat ultima dată că vreau doar să te ajut…

– A-ajuţi? T-tu? Ci-cine eşti?

– Eu?…Numele meu este Edward Cullen…

18 comentarii la “Capitolul 3: Numele meu este Edward Cullen

  1. ficul este foarte frumos…..
    nu stiu de ce crezi ca nu ne place…
    mie cel putin imi place foarte mult…..
    bafta la tradus!!!

  2. Yayy!!! in sfarsit!! :X:X:X
    Stiam eu ca Edward vrea sa o ajute. 😀
    Ce? Cum sa nu ne placa? 😦 Mie imi place la nebunie acest fic.Este foarte diferit de altele.Eu abia astept capitolele urmatoare:X:X:X
    Bafta la tradus si inca odata: Este superb ficul.Sa nu mai spui niciodata ca nu ne place!!
    Sweet kisses:*:*:*:*:*

  3. cum poti sa crezi asa ceva … mie personal imi place la nebunie acest fic pt ca are o poveste , o idee total; diferita de celellalte ficuri pe care le-am citit pana acum … de abia astept capitolul urmator … de ce am senzatia ca edward o cunoate foarte bine pe alice sau e chiar fratele ei ????

  4. buna!
    vreau sa incep prin a-ti spune ca imi place tare mult ficu asta!
    e foarte interesant
    si astept sa vad ce se intampla
    dar ed de unde stie de alice?
    si ce ma bucur ca o ajuta!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s