Capitolul 6: Răsturnări de situaţie

Toată noaptea am stat şi am privit tavanul, i-am căutat toate defectele încercând să uit de cuvintele ei şi să las amintirile în urmă. Chipurile lor, durerea pe care am simţit-o în acele clipe…toate îşi puneau amprenta din nou pe viaţa mea. Scoteau la iveală mult mai multe  lucruri dureroase…lucruri care mă omorau încet şi sigur. Tot ce s-a întâmplat în acea perioadă m-a rănit în toate modurile posibile, şi-au pus amprenta pe întreaga mea existenţă…mi-au răsturnat toate principiile după care trăiam, mi-au distrus universul şi întreaga mea lume. Nu înţelegeam de ce? De ce mi s-au întâmplat mie toate aceste lucruri? Cu ce am fost eu mai specială decât alţii? Tot ce ştiu este că răspunsul la aceste întrebări nu vor veni niciodată şi că trebuie să trăiesc cu asta pentru tot restul existenţei mele…doare atât de tare şi mă sfâşie. Poate că eu am fost cea potrivită din cauză că aşa cum arată timpul am reuşit să-mi ascund durerea şi păcatele cât mai bine posibil, majoritatea cred că aşa este firea mea şi nimeni în afară de câteva persoane, printre care se numără şi Heidi, nu ştiu că ascund ceva, că mai multe evenimente m-au făcut să devin ceea ce sunt acum. Am învăţat de asemenea, că multe persoane au un secret care este întotdeauna pe urmele lor, însă puţini sunt cei care să reuşească cu ele şi să nu le lase să iasă la iveală totul şi să le ascundă atât de bine, poate că ei fac parte printre cei puternici sau ei sunt cei mai slabi. Un lucru este destul de clar pentru mine…soarta se joacă cu noi în fel şi fel de moduri, cu unii este mai blândă şi le oferă şanse pe care nu trebuie să le rateze sau cu unii este atât de crudă şi îi loveşte unde îi doare cel mai tare. Viaţa m-a rănit şi mi-a dat atât de multe lecţii, încât să învăţ lucruri pe care alţii nici nu le ştiu sau lucruri despre care unii au filozofat atât de mult timp fără să ştie nimic despre acestea. Mereu, mereu voi fi o cea mai uşoară piesă de manevrat…însă puţini vor fi cei care vor avea ocazia să facă asta.

M-am ridicat din picioare şi am mers spre fereastră, nu aveam o privelişte prea tentată…tot ce se putea vedea erau acoperişurile blocurilor, eventual mai puteai să priveşti la unele ferestre din blocul din faţă, însă asta nu mă tenta de loc…nu îmi plăcea să mă implic în viaţa altor persoane şi nici să nu influenţez deciziile lor în legătură cu viaţa lor personală. Însă tot ce are legătură directă sau indirectă cu persoana mea este controlat de mine, în aceste momente am ajuns să fiu întotdeauna pregătită de atacul duşmanilor sau chiar al persoanelor pe care le consider prieteni, sunt pregătită să fiu respinsă de cei din jur şi chiar şi urâtă. Posibil ca prin comportamentul meu să-i îndepărtez pe toţi de lângă mine, însă nu-mi pasă dacă o să ajung o bătrână avară şi mizantropă…tot ce mă interesează este să nu mai fiu rănită şi trădată de nimeni. Eu trebuie să fiu stăpână pe propria mea viaţă, nu pot să depind de nimeni şi nimic, şi nu trebuie să fiu sentimentală şi slabă. Când s-au întâmplat acele evenimente în viaţa mea am jurat că nu o să mai fiu slabă niciodată…chiar şi acum lacrimile îmi năvăleau pe obraji amintindu-mi de acea clipă. Ce a cauzat toate astea? Nici măcar eu nu ştiu cum am ajuns în acel loc…soarta. Însă tot ce ştiu este că am făcut atât de multe lucruri ca să ajung acolo, în acel loc obscur unde totul s-a schimbat în rău pentru toţi cei implicaţi şi unii au rămas fără cale de întoarcere în acel moment. Eu, la fel ca şi Eva, şi eu am muşcat din mărul interzis.

          Mi-am şters furioasă lacrimile şi m-am întors în cameră aruncând o privire către ceas care arăta începutul unei noi zile. Am început să mă pregătesc şi într-o oră eram gata să plec. Heidi dormea în continuare aşa că i-am lăsat un bilet:

„Bună dimineaţa, Heidi

Ai fost cam leneşă şi nu mai prins înainte de a pleca…nu contează, caută şi tu prin bucătărie ceva de mâncare, nu ştiu ce o să găseşti…înainte să mă judeci aminteşte-ţi că abia ieri m-am mutat în apartament şi nu am avut timp să fac cumpărăturile esenţiale. Pe la ora 18.00 vin-o spre birou pentru că vreau să mă ajuţi să-mi cumpăr o maşină nouă.

Multe salutări din partea prinţesei. ”

După asta am plecat la birou, unde am avut parte de aceleaşi lucruri obişnuite mai nou, adică contradicţiile cu Edward. La şedinţa de azi am avut o surpriză.

– Ei bine, cum am rezolvat toate cazurile cred că este momentul ca fiecare să-şi ocupe locul în firmă – a spus el privindu-ne pe toţi cu atenţie.

– La ce te referi? – l-a întrebat Rosalie.

– Până acum v-am oferit cazuri la care să lucraţi cu persoane poate mai bune sau mai rele decât voi, fie cu persoanele cu care am crezut eu că vă înţelegeţi. M-am gândit şi am înţeles că în cazul în care vrem ca firma asta să ajungă printre cele mai bune este nevoie ca voi să vă ocupaţi de cazuri mai grave şi la care alţi avocaţi nu ar aspira niciodată.

– Tată poţi să treci direct la subiect? – a întrebat Alice.

– Voi o să fiţi împărţiţi în trei echipe şi o să vă ocupaţi de cazurile importante pentru viitorul firmei. În ciuda diferenţelor pe care le arătaţi între voi, sunt sigur că în aşa formaţie o să câştigaţi cazurile mult mai uşor. Nu uitaţi că înainte de toate este serviciul şi apoi problemele voastre, deci de acum încolo echipele o să fie aşa: Alice şi Jasper, Rosalie şi Emmett, Isabella şi Edward – toţi îl priveam ca un nebun, se pare că nici unuia.

– Dar…- am început la unison.

– Nici un dar! – se pare că Carlisle chiar era decis în chestia asta şi toţi îl priveau uimiţi – Nu îmi vine să cred că faceţi asta…ştiţi doar că este pentru binele firmei – a suspinat.

– Ce te-a determinat să-i decizia asta, Carlisle? – l-am întrebat ceea ce mă făcea curioasă.

– Multe Isabella – a spus privindu-mă atent – Firma noastră se cam duce în jos – a oftat şi toţi eram şocaţi.

– Poftim? – au ţipat copii lui.

– Ne-am ocupat doar cu unele cazuri şi să angajăm atâţi detectivi ne-a costat prea mult…asta ne-a adus aproape în pragul falimentului. Sincer nu cred că sunt prea multe şanse pentru firmă.

– Nu suntem în faliment, Carlisle, deci mai este o şansă.

– Isabella, atâţia şi mulţi alţii nu prea mai vedem un viitor al firmei în New York. Atât de multe firme de avocatură sunt acum în New York şi noi am renunţat la multe cazuri, acceptând doar ceea ce ne convine asta nu este bine pentru finanţele firmei şi nici pentru imaginea noastră.

– Dacă schimbăm câte ceva şi luăm orice cazuri am putea scoate firma din colaps – a spus Edward trecându-şi mâna prin păr.

– Din această cauză v-am împărţit aşa, sunt sigur că în formaţiile noi o să avem mai mult succes – a spus el oftând.

– Merită încercat – am spus eu într-o şoaptă şi Edward a aprobat uşor cu capul…nu-mi venea să cred, el îmi dă mie dreptate.

– O să trebuiască să vă dedicaţi cât mai mult timp firmei. Îmi pare rău copii.

– Nu contează – a spus Alice.

– Nu are importanţă – a spus Jasper.

– Ne descurcăm noi – a spus Emmett.

– O să fie bine – a spus Rosalie.

– Greu…dar ne descurcăm – a spus în cele din urmă Edward.

– Vă mulţumesc, copiii – eu îi admiram pe toţi, cât de multe lucruri erau în stare să facă pentru binele familiei lor – Isabella?

– Da? – eram cam pierdută, nu am fost atentă la ultimele lui vorbe.

– Tu ce părere ai? – m-a întrebat Edward.

– Este în regulă – am schiţat un mic zâmbet.

– Mă bucur – a zâmbit Carlisle – Acum avem trei cazuri mai importante din punct de vedere financiar – a chicotit el – Şi anume un caz de crimă, încă o crimă pasională se pare şi un divorţ al unor…nu ştiu cu ce să ocupă soţii, însă au foarte mulţi bani.

– Cine cu ce se ocupă? – a întrebat Emmett.

– Ei bine, mă gândeam ca tu şi Rosalie să vă ocupaţi de crima pasională, Alice şi Jasper de divorţ şi Isabella şi Edward de cealaltă crimă care este cam complicată.

– Sigur nu putem lua noi alt caz – a spus Jasper şi toţi am chicotit – Urăsc divorţurile…sunt aşa de…de…

– Nu mai fă ca o găină, Jasper…Se presupune că tu eşti cocoşul – şi a început să scoată zgomote asemănătoare unei găini, iar noi restul râdeam în continuu.

– Emmett, eşti un idiot! – a exclamat supărat Jasper şi atunci un nou val de râsete a început.

– Băieţi, încetaţi! – s-a impus Carlisle ca un tată – Nu le puteţi schimba şi nici să obiectaţi. Acum la treabă.

Am ascultat cu toţii supuşi şi am ieşit din sala de şedinţe îndreptându-ne tăcuţi spre birourile noastre şi probabil gândindu-ne la o soluţie pentru salvarea firmei. Am intrat în birou exact în momentul în care mobilul meu a început să sune, m-am aşezat pe scaun şi am răspuns.

– Ce faci, draga mea? – m-a întrebat Heidi.

– Sunt la birou, de ce?

– Ai spus că vrei să îţi cumperi o maşină?!

– Da, ce îi cu asta?

– Deci vrei să rămâi aici definitiv?

– Nu rămân definitiv, cred.

– Ah…atunci este bine, ne vedem în câteva ore.

– Bine.

A închis şi eu continuam să-mi privesc telefonul din mână contrariată, nu înţelegeam de ce insistă Heidi atât de mult să mă întorc în Franţa. De ce nu este de acord să rămân aici? De ce trebuie să mă întorc acolo unde am suferit atât de mult? Oare firma…nu se poate, două firme aproape de faliment…nu am lăsat-o pe mâinile unei persoane de încredere şi când am plecat de acolo totul era bine. Ce se întâmplă? De ce trebuie să mă întorc în Franţa? De ce? Am fost întreruptă din gândurile mele de Edward care tocmai intra în biroul meu fără să bată…cine se crede?

– Scuze, că am năpustit aşa – a afişat un zâmbet căruia nu îi puteam rezista.

– Nici o problemă – am spus eu topindu-mă la auzul glasului lui – Totuşi sper că este ceva important – am continuat încercând să-mi revin.

– Am ceva important – s-a aşezat în scaunul din faţa mea, iar eu îl priveam fix fără să arăt nici o emoţie – În legătură cu cazul nostru.

– Ce anume?

– Nu te-ai uitat încă în dosar nu? – şi-a arcuit o sprânceană.

– N-am avut timp – am oftat amintindu-mi de Heidi şi insistenţele ei.

– Atunci aruncă iute o privire şi după ce termini îţi spun ce părere am eu – a spus şi eu am început să răsfoiesc cazul.

Era vorba despre o crimă destul de crudă…cine ar putea fi atât de crud încât să omoare o biată fetiţă de numai 4 anişori, pe care înainte de a o ucide a spus-o atâtor chinuri. Fetiţa se pare că a fost răpită acum 6 luni de la grădiniţă, iar părinţii ei au căutat-o disperaţi de atunci până acum o săptămână şi jumătate când i-au găsit corpul într-o prăpastie dintr-un sat provincial. Dovezile arată că fetiţa a fost bătută şi violată de repetate ori, deci o să avem de a face şi cu un pedofil, iar moartea se pare că a survenit după ce acesta i-a tăiat degeţelele şi a sufocat-o abia după asta. Era un caz atât de crud, părinţii cereau dreptate în numele copilului lor şi noi trebuia să găsim asasinul şi să-l facem să plătească pentru tot…greu de făcut însă nu imposibil, poate pentru alţii da însă nu şi pentru mine.

– Câtă cruzime?! – am spus eu privind o poză cu fetiţa.

– Aşa este, însă există şi astfel de oameni – a spus el cu o voce dură – În fine, părinţii sunt dispuşi să plătească oricât doar ca cazul lor să fie rezolvat. Ne-au ales datorită ţie, din spusele lor un agent FBI te-au recomandat pe tine – un agent  FBI, cine? – Ideea este că trebuie să călătorim mult pentru a rezolva cazul şi mă gândeam că am putea începe să lucrăm de luni. Aşa o să avem şi puţin timp liber înainte să începem investigaţiile, ce părere ai?

– Sunt de acord, aşa o să pot rezolva nişte probleme înainte să plecăm.

– Mai trebuie să vorbim cu Carlisle – a zâmbit el, eu am aprobat – Atunci haide să vorbim cu el – a continuat, apoi l-am urmat în biroul lui Carlisle.

– Cu ce vă pot ajuta copii?

– Tată, cazul pe care ni l-ai dat…- nu l-a lăsat să continue.

– Nu îmi spuneţi că renunţaţi – a spus el oftând.

– Nu renunţăm. Însă vroiam să ne pregătim pentru călătoria pe care trebuie să o realizăm până luni şi atunci să plecăm.

– De acord, deci până luni nu o să fiţi la birou şi luni plecaţi pentru a rezolva cazul?

– Da – primul cuvânt pe care l-am scos şi eu.

– În regulă, sunteţi liberi.

Am ieşit de acolo şi Edward m-a urmat în birou, oare ce o mai vrea.

– Trebuie să punem la punct toate detaliile – s-a aşezat pe scaun şi a continuat să vorbească – În primul rând va trebui să ne luăm multe haine de schimb că cine ştie cât timp o să fim plecaţi şi în al doilea rând o să mergem cu maşina mea.

– De acord, ce o să faci cu Evie o iei şi pe ea?

– Nu, o să rămână cu mama mea – a zâmbit – O să aranjez eu cu cazările…mai trebuie ceva?

– Da, să aranjăm o întâlnire cu familia luni înainte să plecăm.

– Părinţii ei din câte ştiu îi urmează pe agenţii FBI în găsirea criminalului.

– Înseamnă că ne întâlnim cu ei acolo.

– Aşa este – a urmat o pauză – Te las să te pregăteşti.

După ce el a plecat mi-am strâns lucrurile şi am plecat acasă. Când am ajuns am dat de o Heidi foarte plictisită.

– Credeam că nu mai vii – a spus ea.

– Este abia ora 16.00 – am chicotit văzând-o atât de plictisită şi încercând să scape de ea.

– În fine, mergem?

– Nu îmi mai cumpăr maşina acum – am spus eu oftând.

– De ce? Te întorci în Franţa? – iar începe.

– Nu mă întorc în Franţa, însă am de rezolvat un caz la care trebuie să călătoresc o vreme şi nu are rost să iau maşina având în vedere că o să mergem cu maşina partenerului meu de birou – am spus asta încercând să evit nişte aluzii.

– Şi atunci ce facem? – a spus ea dramatic lăsându-se să cadă pe canapea.

– Nu ştiu – m-am alăturat ei pe canapea.

– Ce părere ai de nişte cumpărături scurte pentru ca diseară să mergem într-un club?

– Nu prea ştiu ce să zic? – încercam să scap de o ieşire în club, nu mă atrăgeau deloc însă acum aveam nevoie de asta ca să uit de chinurile din seara trecută şi mai ales de gândurile care gravitau în jurul lui Edward Cullen. Nu puteam să nu mă gândesc la modul în care m-am simţit când el mă privea sau când mi-a zâmbit…şi ce este mai rău că îmi este frică de ceea ce se întâmplă şi să mă mint.

– Haide, Bella!

– Bine, bine.

Astea fiind spuse iadul cumpărăturilor a început pentru mine, însă pentru Heidi era o activitate şi mai bine venită decât de obicei având în vedere că acum se plictisea şi nu găsea nimic de făcut. M-a plimbat pe la toate reprezentanţele caselor de modă din New York în speranţa de a găsi ţinuta potrivită pentru seara asta. După două ore de căutări intense am găsit se pare ţinuta potrivită pentru amândouă, adică nişte rochii superbe. Când am ajuns din nou în apartamentul meu am făcut câte un duş şi apoi am început să ne pregătim. Amândouă parcă ne-am decis să fim îmbrăcate la fel, era o coincidenţă chiar copilăroasă, purtam nişte rochiţe negre scurte până deasupra genunchilor, ne-am lăsat părul desfăcut să atârne pe spatele nostru şi ne-am machiat natural. Pe la ora 21.00 eram gata şi am pornit spre un club pe care îl frecventam de fiecare dată când ne aflam în New York şi anume „49 Grove”, era unul dintre cele mai bune cluburi din New York şi îmi plăcea că nu era aşa aglomerat, patronul îşi alegea cu grijă clientela.

Când am ajuns în faţa clubului am privit intrarea şi părea neschimbat locul, am zâmbit amintindu-mi de serile petrecute aici la începutul carierei mele.

– Nu s-a schimbat deloc – a spus Heidi zâmbind şi ea oarecum mulţumită.

– Aşa este, haide să intrăm – am început să avansăm spre uşă şi gardianul ne-a zâmbit permiţându-ne să intrăm.

  Interiorul avea uneori o tentă romantică şi era foarte elegant…era uimitor, pe margini erau canapelele unde stătea toată lumea permiţând astfel celor care vroiau să danseze să se mişte în voie în mijlocul clubului. Erau doar cei care aveau un renume în lume şi făceau parte din înalta societate, restul lumii era interzisă decât dacă nu îi însoţeau pe cei cu bani, în fine era şi acesta un criteriu după care să faci. Fiecare parte a clubului era luminat într-o altă culoare: albastru, roşiatic sau mov. Nu era aşa de multă lume, încă. Ne-am îndreptat spre o masă mai retrasă şi care era luminată mov şi în momentul în care m-am întors spre intra i-am văzut pe fraţii Cullen şi Hale şi din câte se pare şi ei m-au văzut pentru că se îndreptau spre mine.

– Isabella, de ce nu ne-ai spus că vii în club? – m-a întrebat Jasper.

– Nu ştiam că o să ieşim – am zâmbit inocent.

– Îi voie să stăm cu voi? – ne-a întrebat Edward…eram mirată că este aici şi nu cu fiica lui.

– Sigur…Luaţi loc.

– Bells nu ne faci cunoştinţă? – m-a întrebat Heidi şi se părea că o priveşte pe Rosalie cu ură…ce mai îi acum?

– Sigur – eram puţin încurcată din cauza privirii ei – Ea este Heidi, ei sunt: Alice, Rosalie, Emmett, Jasper şi Edward.

– Încântată – a spus ea fără să-şi mute privirea.

– De asemenea – a spus Alice care era toată numai zâmbet.

– Ce comandaţi? – ne-a întrebat chelnerul, care era foarte chipeş însă când mi-am ridicat privirea spre ochii lui am îngheţat erau de aceeaşi nuanţă de verde ca ai lui, îl priveam pe chelner fără să respir…doar amintindu-mi de el, asta până când Heidi m-a lovit cu piciorul şi m-a readus la realitate, i-am zâmbit mulţumindu-i pentru intervenţie.

– Gin Tonic – a comandat Rosalie.

– Cocktail Caipiroska – a urmat-o Alice.

– Limonadă – a spus Emmett şi eu mă uitam la el de parcă este nebun, nevenindu-mi să cred că tocmai el îşi comandă aşa ceva, văzându-mă că îl privesc aşa a argumentat.

– Este rândul meu să conduc – atunci am chicotit.

– Votcă – a comandat Jasper…ştiam că îi plac lucrurile tari.

– De care? – l-a întrebat chelnerul.

– Finlandia.

– Jack Daniel’s– a spus Edward care se părea că s-a aşezat chiar lângă mine, nici nu am băut şi îs ameţită deja.

– Un cocktail Sex On The Beach – am spus şi eu la rândul meu şi o priveam curioasă pe Heidi.

– Un cocktail Tequila Sunrise – a zâmbit ea malefică – Şi o sticlă de votcă din care şi-a comandat el – ştiam eu că aşa o să facă.

Chelnerul a plecat şi noi am rămas într-o linişte mormântală…asta până când scumpa mea prietenă s-a decis că trebuie să strice această linişte.

– Spuneţi ceva pentru Dumnezeu – gesticula prin aer ca o nebună, nu că nu ar fii.

– Ce vrei să zicem? – am întrebat-o eu ţâfnoasă.

– Nu ştiu…orice…

– Dacă n-am nimic de spus – am încheiat eu.

– Şi Heidi cu ce te ocupi? – a întrebat Alice.

– Sunt…adică am fost avocată – ceea ce a atras toate privirile celor de la masă.

– Cum adică ai fost? – a chestionat-o Rosalie.

– Tocmai m-am retras din acest domeniu…

– Da, câteodată îi chiar aiurea – a spus Jasper.

– Haide, frate! – a exclamat Emmett – Trebuie să depăşeşti starea aceasta…la toţi ni se întâmplă.

– Nu este corect! – Jasper se plângea ca un copil mic şi toţi chicoteam.

– Nu mai fii copil, Jasper – i-a spus Alice şi el o privea cu dragoste.

– Nu sunt – şi atunci un nou val de râsete a pus stăpânire pe masa noastră chiar când chelnerul a venit.

– Băuturile dumneavoastră – ne-a pus tot ceea ce am comandat în faţă şi apoi s-a uitat ţintă la mine – Şeful vă transmite salutări.

– Este aici?

– Da.

– Mă conduci până la masa lui? – l-am întrebat, eram prieteni buni.

– Bella, Bella – Heidi doar nega cu capul ceea ce mă făcea să chicotesc.

– Sigur.

Înainte de a mă ridica l-am văzut pe Edward cum îşi strângea pumnul…ce o fi păţit?L-am urmat până la bar unde era vechiul meu prieten, m-am aşezat pe scaun şi mă pregăteam să spun ceva.

– Nu ţi-a plăcut băutura ta? – m-a întrebat el ridicând o sprânceană.

– Sincer, nu prea – încercam să-l necăjesc puţin, însă el doar zâmbea.

– Şi eu care credeam că am ţinut minte exact cantităţile care îţi plăceau în băutura ta.

– Prea puţină votcă – am oftat şi el a chicotit.

– Ei bine, vezi că Heidi a comandat o sticlă plină de votcă – atunci amândoi am început să râdem – Totuşi sper să nu se mai îmbete ca ultima dată când a început să cânte – un alt val de râsete a început…Heidi cântând era o imagine unică.

– Cine mai ştie ce o să facă şi de data asta – am ridicat din umeri.

– Mai ales că sunteţi însoţite.

– Gelos Yanni?

– Eu niciodată, scumpa mea.

– Sigur?

– Niciodată nu am fost mai sigur ca acum – a zâmbit afectat.

– Şi n-ai venit tu pe la masa noastră să ne saluţi? – acum încercam să par supărată.

– Ăăăă…tocmai aveam de gând să fac asta.

– Da sigur – am spus ironică.

– Vrei să-ţi dovedesc?

– Cum?

– Merg acum – şi cu asta a ieşit din spatele barului oferindu-mi braţul şi m-a condus la masa unde se aflau ceilalţi, toţi aveau zâmbete pe faţă şi povesteau despre orice cu excepţia lui Edward care era mai serios decât la serviciu, ce om ciudat. Heidi cum ne-a văzut s-a ridicat în picioare şi a sărit să îl îmbrăţişeze pe Yanni, ignorându-mă pe mine.

– Dragul meu Yanni – a ţipat ea, strângându-l în braţe.

– Heidi…aminteşte-ţi că mai am nevoie şi de aer – Emmett a început să râdă auzindu-l pe amicul meu de o viaţă.

– De ce îmi spui de fiecare dată asta?

– Ce tu nu ai nevoie de el să trăieşti?

– Hmm…cu tine alături niciodată – am început să râdem – Yanni vezi că lipseşte un băiat, aşa că dă-mi voie să te anunţ că o să-ţi petreci seara cu noi – i-a ordonat şi el o privea uimit.

– Dar…

– Nici un dar Yanni. Ştiu că eşti singur şi sunt sigură că nu ar exista nici o companie mai bună decât a noastră, nu?

– Nu – s-a uitat la mine zâmbind.

– Aşa ziceam şi eu.

După aceea a început nebunia…mai exact consumul de alcool şi nimeni nu era conştient de acţiunile lui, cu excepţia scumpului nostru uriaş, Emmet care nu consuma alcool pe motiv că conducea şi a lui Yanni, care folosea drept scuză nebuniile făcute de Heidi când era sub influenţa alcoolului. A fost extrem de ciudat când fetele au început o conversaţie despre sexul cu diferiţi băieţi, mai ales cel dintre Rosalie şi Heidi, cele două păreau gata să spună orice nebunie. Cu toţii spuneam lucruri trăsnit, fără să fim conştienţi de ceea ce spunem.

– Să vă zic un banc – a spus Jasper atrăgându-ne atenţia şi gesticula cu degetul spre noi – Ce face un jamaican într-un lan de marijuana? –ne întreabă şi noi ne uităm în continuare miraţi la el.

– Stă? – întreabă Emmett, atunci Jasper se ridică serios în picioare îşi întinde mâinile arătând degetele în semnul păcii şi ţipă:

– Paşti Fericit! – atunci toţi începem să râdem de el şi Yanii îi spune.

– Paşti tu că noi nu suntem boi –un alt val de râsete.

Apoi Jasper a început să spun tot felul de bancuri care mai de care mai ciudate şi puţini sunt cei care înţelegeau ce spune, însă toţi râdeam de felul în care îl spune. După aceea Heidi a venit cu ideea ei genială pe care de fiecare dată o punem în aplicare.

– Ce ar fi să…- a lăsat propoziţia în aer.

– Să ce? – a întrebat-o Alice începând să râdă.

– Să…- din nou.

– Ce? – de data asta Rosalie a fost cea care a întrebat-o şi ceilalţi râdeau.

– Nu mai ştiu – a început să râdă.

– Haide…doar nu te-a afectat alcoolul? – a întrebat-o Emmett râzând, cine ştie câte alte mii de prostii s-au mai spus înainte.

– Pe mine…Nnnnnnnniiiiccccccciiiiiiiooooooooooodddddaaaaattttttăăăăăăăăăă.

–  Şi atunci de ce nu spui – o tachina Emmett.

– Eh dacă insistaţi atât – a ridicat din umeri – Un concurs…Cine rezistă mai mult?

– Eu nu mă mai bag în asta…

– Laşo – a strigat ea.

– Cine?

– Tu!

–  Eu, nnnnnuuu – şi negam cu capul.

– Atunci?

– Oh, bine fie.

Am început să combinăm diferite băuturi care erau pe masă şi să le bem…nu ştiu cât am băut şi ce am consumat mai exact însă încet-încet am pierdut numărătoarea paharelor. Nu ştiu ce s-a întâmplat şi în ce moment am ajuns pe aşa-zisul ring de dans şi dansam cu nimeni altul decât Edward, pe o melodie lentă şi ne apropriam feţele tot mai tare şi atunci Edward a şoptit:

– Ce îmi faci? – ochii lui aveau o sclipire aparte.

– Dar tu mie?

Şi apoi ne apropriam tot mai tare…încât la un moment dat ne-am sărutat, era minunat să îi simt buzele peste ale mele aveau o aromă deosebită…ne mişcam buzele într-un dans aparte…o clipă de neuitat care mi s-a întipărit în adânc în suflet. Nu mai percepeam lucrurile din jur, tot ce conta era doar el…numai el.

12 comentarii la “Capitolul 6: Răsturnări de situaţie

    • kiss kiss:x
      super:x
      ma surprinzi de fiecare data cu fiecare cap:X
      e super felictarile mele:X
      pe cnd nextul?:*:*:*

  1. Mi-a placut prima parte a capitolului enorm. Sentimentele Bellei sunt atit inecate in ura si suferinta. Nu stiu ce i s-a intimplat dar imi pare foarte rau pentru ea.
    Calatoria de afaceri este importanta pentru baza relatiei lor.
    Felicitari, imi place foarte mult cum scrii. ANUME CUM SCRII TU. Este un fic foarte bun :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s