Capitolul 7: Pregătiri

Edward POV

– Eliza, bună seara – i-am spus la telefon la recepţionistă.

– Bună seara, domnule Cullen – a răspuns fata.

– Noutăţi? – am întrebat ca în fiecare seară.

– Acum cinci minute a ajuns domnul Jacob Black ca să o viziteze pe Domnişoara Swan – a răspuns.

– Jacob Black?

– Da, domnule.

– De cât timp este în cameră? – am întrebat.

– Aproximativ o jumătate de oră.

– Mulţumesc, Eliza ne vedem în câteva minute.

Am coborât repede scările, mi-am luat haina pe care am lăsat-o pe canapea.

Nu a durat mai mult de zece minute până am ajuns la hotel.

– Bună, domnule Cullen – a spus Eliza din spatele biroului.

– Bună, Eliza – am răspuns.

Am intrat în lift, minutele păreau infinite. Am căutat copia de la cheie de la camera Bellei. La naiba! Nu era în buzunarul meu, am căutat în jachetă…nimic. Apoi mi-am amintit că le-am pus alături de cheile mele.

Am intrat în cameră aşteptându-mă să-i găsesc pe canapea, dar nu a fost aşa, hainele Bellei erau împrăştiate prin toată camera la fel ca şi ale lui Jacob. Din câte se vede am ajuns prea târziu.

M-am lăsat să cad pe canapea, deşi cu unele îndoieli, cel mai probabil eram aşezat pe locul unde a avut loc acel act respingător…

În timp ce eram acolo se auzea râsete din baie, am încercat să fiu surd şi să evit imaginile cu Bella şi Jacob.

Ştiam că nu eram gelos, nu pe Jacob cel puţin, doar că Bella părea atât de fericită când era cu el, asta este ceea ce mă supăra în realitate, că Bella putea fi fericită şi eu nu…şi se pare că ea îl iubeşte…un alt lucru cu care nu mă puteam lăuda este să fi iubit şi uram asta, pentru că în mare parte era vina ei.

Poate era invidie.

Prezenţa ei a fost tot timpul în viaţa mea, Bella a fot acolo înainte ca eu să-mi dau seama. De multe ori am visat cu ea, înainte să o cunosc. Când Carlisle şi Esme, părinţii mei, mi-au spus poveste cu reîncarnarea, nu am crezut, nu avea nici un sens, dar când am văzut singurul portret al Isabellei I, am ştiut că este acea femei care îmi bântuie visele, chinuindu-mă prin simplul fapt că mă făcea fericit, am ajuns să cred că o iubesc. Atunci a trebuit să termin cu Christine, prima mea iubită şi singura fată care ar fi putut să-mi fure inima cu adevărat, era dulce şi tandră, o femeie inteligentă şi excepţională, dar chinurile provocate noapte de fata pe care încă nu o cunoscusem era martirul meu.

Cu durere în inimă am lăsat-o pe singura fată pe care am iubit-o într-adevăr şi pe care credeam că o iubesc, dar sentimentele mele pentru fata din vis erau mai puternice.

Părinţii mei mi-au arătat-o pe Bella, atunci mi-am dat seama de asemănarea ei cu Isabella I, fără îndoială, era femeia din visele mele…deşi, în realitate, era contrariul femei dulce pe care mi-o aminteam.

Am început să aud râsete din nou. Pentru surpriza mea Bella era dezbrăcată, uscându-şi părul cu un prosop, la fel ca Jacob.

– Scuzaţi întreruperea – am spus serios de pe canapea.

– Edward, nu ai bătut la uşă? – Jacob s-a tensionat, în timp ce îşi lega un prosop în jurul şoldurilor.

– Am cheia de la camera iubitei mele – am spus cu furie.

– Edward îmi faci o scenă de gelozie? – a spus înroşindu-se.

– Nu, Isabella, nu simţi onoarea astea, doar că dacă m-ai fi anunţat m-ai fi scutit de scârba să vă văd dezbrăcaţi.

– Ei bine asta se întâmplă când intri în camera mea ca şi cum ar fi a ta – a inhalat.

– Bine atunci Isabella, când termini să te tăvăleşti cu domnul aici prezent, mergi la mine acasă, familia mea o aşteaptă pe iubita mea decentă, acum că s-au întors din călătorie – am spus în timp ce am lăsat cheia pe măsuţa din faţa canapelei. Am plecat repede din cameră.

Ce naiba am făcut? Bella cu siguranţă se credea importantă acum…chiar nu era ce îşi dorea, adică de ce a trebuit să reacţionez aşa? Am încercat în zadar să mă calmez.

Am plecat fără să-mi iau la revedere de la Eliza, am luat maşina şi am plecat fără ţintă.

Se presupunea că nu-mi pasă de Bella, ea pur şi simplu era…era…Nu aveam nici o idee ce era ea pentru mine. Ea la început era doar un produs al imaginaţiei mele, după aceea rezultă că este reală şi acum…acum ea nu era ceea ce credeam…ea îl iubea pe altul…se presupune că fiecare are o pereche şi pe mine mă afecta într-un mod foarte ciudat să o văd fericită, în afara căsătoriei noastre fictive…dar…nu era corect, eu nu iubeam pe nimeni, nu era confortabil cu nimic…Dumnezeule! Viaţa mea era patetică, puteam avea orice femeie vroiam doar cu o privire, dar nu era ceea ce căutam în realitate, nu este ceea ce mi-ar umple…vroiam să iubesc pe cineva, vreau să mă simt iubit, dar tot ce puteam era să obţin o femeie pentru o noapte ca să-mi încălzească patul şi asta era tot.

Am ajuns la barul dintotdeauna, acolo era Joe, barmanul.

– Ca de obicei? – mi-a spus în loc de salut.

– Nu Joe, dă-mi o votcă fără gheaţă – i-am spus în timp ce mă aşezam la bar.

– Probleme? – a spus scoţând un pahar.

Aşa de tare se vedea?

– Nu – am minţit – În realitate nu ştiu – am băut din pahar.

– Ce nu ştii în realitate? – a întrebat.

– Nu ştiu ce fac cu viaţa mea, nu ştiu nimic de nimic, mă simt singur şi rău, urăsc că restul nu se simte la fel – am spus furios.

– Cu siguranţă este doar pesimism, spune-mi este inima?

– Nu, ea nu-mi afectează inima, nu ea cum este în realitate, pentru că fata din premoniţiile mele este alta, ştiu că există şi că nu este ea, dar…Nu o să mă înţelegi – am spus bând ultima înghiţitură din pahar.

– Să vedem…lasă-mă să văd dacă înţeleg. În vise ea este ceea ce iubeşti tu în realitate, dar în realitate nu este ceea ce iubeşti – a spus Joe confuz.

– Exact, în realitate o detest…dar când visez cu ea lumea este perfectă – am spus luându-mi al doilea pahar din noapte asta.

– Subconştientul tău o iubeşte – a râs.

– Este foarte rar…nu ştiu…chiar şi aşa ea…pare a fi interesată de altul – am spus amar.

– Cucereşte-o! Fă-o să fie femeia din visele tale – a sugerat Joe.

– Să o cuceresc? Eşti nebun, să o cuceresc pe Isabella Swan este imposibil, şi în plus nu văd necesitatea să o fac – am spus bând din nou din pahar.

– Dar dacă o cucereşti poţi reuşi să o faci să fie la fel ca în visele tale – a spus servindu-l pe băiatul care s-a aşezat lângă mine.

– Bella nu are ochi pentru mine, şi nici eu pentru ea. De ce să încerc să o cuceresc dacă o să terminăm oricum căsătoriţi? – am spus pe jumătate ameţit.

– Pentru ca relaţia voastră să fie mai plăcută pentru amândoi, poate prejudiciile te orbesc şi nu vezi mai mult decât ceea ce vrei să vezi…poate Bella nu este cine crezi că este şi negi – m-a sfătuit Joe.

– Iar-iartă-mă că t-te într-întrerup – a spus beat tipul de lângă – D-dar d-da-dacă n-nu în-încerci n-nu o s-să ai o idee dacă f-fa-fata este pen-pentru ti-tine – a izbucnit.

Bella nu este pentru mie, nici aici nici în alt secol din trecut sau într-unul care va urma.

– Să încerci este gratuit, nu pierzi nimic – a insistat Joe.

– Aş pierde mult dacă nu s-ar uita la mine, în plus chiar dacă aş fi mai amabil cu ea mă fac să mă întorc – am spus dezgustat.

– Cred că ceea ce te face să te întorci este să o vezi cu altul care nu eşti tu – a zâmbit Joe.

– Nu, nici vorbă de asta ţi-am spus nu sunt gelos…este doar invidie pentru că ea reuşeşte să-şi facă o viaţă şi eu nu – am ţipat.

– Invidie? Ce ai este doar iubire pură pentru a da şi tu nu vrei – a spus Joe.

– Ştii, dă-mi note, nu vreau să continui să aud prostii despre dragoste, iubirea pentru mine nu există, nu este nimeni care să mă iubească şi la care să-i răspund. Acea fată există în visele mele şi nu există nici un mod ca să o aduc aici cu mine, în realitate! – am ţipat.

Joe şi-a cerut scuze că m-a supărat şi mi-a cerut să nu plec.

Chiar şi aşa eram decis să plec, am început să întrec măsura cu paharele şi maşina mea era criminală dacă nu măsuram. Aşa că am plătit nota şi am mers direct acasă.

Era curioasă forţa care mă atrăgea să merg să văd ce face Bella…evident era cu Jacob. Nu vroiam să o supăr, ea era fericită şi eu trebuia să-mi caut pe cineva cu cine să fiu. Erau câteva lucruri care mi-au rămas clare după discuţia de la bar. Primul, Bella şi eu niciodată nu vom ajunge ceva mai mult, ceva ca o pereche. Al doilea, Bella era fata din visele mele, doar în visele mele…în realitate era un diavol. Al treilea, am nevoie urgent de cineva cui să-i dau iubirea mea pe care o am pentru cineva care nu există.

Bella POV

Edward a ieşit din cameră, părea deranjat. Nu m-am simţit bine după asta, nu m-a deranjat că m-a văzut dezbrăcată, asta a trecut pe planul al doilea, dar faţa lui palidă, poate din cauza surprizei, mi-a îngheţat până şi ultima picătură de sânge.

– Jacob, cred că ar fi mai bine să pleci – l-am rugat în şoaptă.

– Ce?

– Da, se face că mâine am ceva de făcut şi cu tine nu pot să dorm – am spus.

– Din cauza lui Cullen?

– Parţial, dar să nu crezi că îmi pasă, este doar că a fost foarte inconfortabil – i-am explicat.

– Bine, te înţeleg, o să cer o cameră în hotelul acesta – mi-a zâmbit.

– Ar fi genial, aşa o să ne putem vedea mai des – l-am sărutat.

Jacob m-a lăsat singură în camera mare.

Am mers direct în pat, aveam nevoie de odihnă, viaţa mea a fost destul de schimbătoare în aceste zile şi mâine nu va fi o excepţie.

Împreună cu Jacob am avut nişte zile frumoase, până când a trebuit să plece în călătoriile de afaceri ale tatei. El era tot ce puteam pierde, un prieten, un complice, un amant bun şi respectuos, inteligent, cult, agreabil, vesel şi frumos.

M-am simţit bine în zilele astea, nimic nu putea să-mi amărască viaţa, nimic cu excepţia lui Edward Cullen, care a fost foarte ciudat în ultima vreme.

– Trebuie să alegem câteva lucruri pentru nuntă – a spus serios.

– Nu se vor ocupa de asta? – am spus amintindu-mi promisiunea părinţilor lui Edward.

– Nu, mama a hotărât că trebuie să petrecem timp împreună să alegem lucrurile pentru nuntă – a spus aparent supărat.

– Este bine, de unde începem? – am spus fără entuziasm.

– Petrecerea pentru nuntă – a spus deschizându-mi uşa maşinii lui.

Nu era nevoie să vorbim mai mult, ca întotdeauna Edward a pus muzica în funcţie cu situaţia şi nimeni nu a făcut nici un comentariu, nu era necesar, cuvintele încurcau liniştea plăcută pe care o trăiam când eram împreună, neapărat împreună.

– Bună ziua – a spus domnul de la recepţie.

– Bună ziua – a răspuns Edward – Am venit să alegem modelul petrecerii pentru nuntă.

– Bun aici aveţi catalogul – a spus dându-ne o carte mare.

– V-ar plăcea cu imagini? – a întrebat.

– Cu imagini – am spus în acelaşi timp în care Edward a spus „Fără imagini”.

Acel om s-a uitat la noi încruntat. Edward şi cu mine ne-am uitat unu la altul.

– Nu este necesar să vă certaţi, puteţi sta jos şi să alegeţi împreună – a spus el arătând spre o masă cu două scaune.

Edward şi cu mine ne-am aşezat, el avea cartea.

– Asta îmi place – a spus arătând un design oribil.

– Este oribil. Ce zici de acesta?

– Prea antic, şi puţin modern – a spus.

– Atunci acesta – i-am arătat unul mai neutru.

– Trebuie să-i schimb culoarea – şi-a spus părerea.

Cel puţin nu l-a dezaprobat de tot.

– Negru ar fi ideal aşa ar arăta durea din sufletul meu – am spus mai mult pentru mine decât pentru Edward.

– Da, sigur că da rochia ta ar putea fi neagră cu roşu, de asemenea – a continuat cu sarcasmul.

Am cercat să uit comentariul lui dezagreabil.

– Chiar vreau o imagine – l-am informat.

– Alege ceva decent atunci, pentru că mă plictisesc – a spus privindu-şi telefonul.

Am ieşit din acel magazin, mai rău decât am intrat. Dacă continuăm aşa şi în ziua unde o să alegem să locuim el ar zice Austria şi eu Hawai.

A început să conducă din nou ca un nebun şi m-a dus la o florărie.

– Trebuie să alegem florile de la intrarea în biserică – a spus ieşind din Lamborghini-ul lui.

Am coborât şi am mers până în faţa florăriei. Aroma dată de flori făcea un ambient magic.

Am salutat-o pe proprietara acestui magazin care ne-a dat informaţiile necesare pentru a ştii ce tip de flori erau potrivite pentru această ocazie.

– Îmi plac trandafirii – am spus văzând frumoşii trandafiri dintr-un buchet.

– Prefer lalele – a spus Edward.

Genial! Dacă el va zice negru de fiecare dată când eu spun alb, atunci asta va fi infernul însuşi pentru restul zilelor mele.

– Vor fi lalele! –  i-a spus femei.

– Nu vor fi trandafiri! – am ordonat.

– Când vă puneţi de acord, vă rog să mă căutaţi – a spus femeia şi a ieşit.

– Vor fi trandafiri – am ţipat.

– Nu, trandafirii nu. Sunt foarte comuni, vor fi lalele şi este ultimul meu cuvânt – a spus Edward.

– Dacă crezi că din cauză că locuim aici, tu o să ai dreptul să alegi totul în viaţa mea, te înşeli foarte tare. Uite, Edward Cullen, m-am săturat de jocul tău, să ne înţelegem bine şi după eşti insuportabil. Nu mă interesează nici măcar un  pic şi nu este vina mea că eşti o bestie şi că nu mă placi! Nu sunt şi nici nu voi fi prima femeie care te respinge! – i-am strigat în faţă.

A oftat.

– Tu nu eşti exact ceea ce mă aşteptam de la o femeie, mai degrabă pari un căpcăun, nu ştiu cum te suportă Jacob!…Ah! Adevărul este că proştii se înţeleg! – a spus râzând.

– Uite, Edward, dacă asta nu ar fi pentru părinţii mei, jur că te-aş fi lăsat pentru podea – am ţipat.

M-a luat cu forţă de braţ.

– Crede-mă, nu este nevoie să o faci deja sunt la podea – mi-a şoptit la ureche – Şi crede-mă nu este plăcut să te simţi singur acolo, aşa că dacă eu sunt în acel infern din cauza ta, este corect, ca tu să cazi cu mine – a suflat în urechea mea.

M-am cutremurat din cauza durităţii şi sincerităţii lui.

Edward nu era fericit? Cine ar fi dacă ar fi aşa de insuportabil.

– Eşti bine? – am spus văzând că se îndepărtează.

Nu a răspuns.

Am încercat să-i văd faţa, dar nu am putut.

– Edward dacă te-am rănit, îmi pare rău – am spus din inimă.

S-a întors şi am putut să-i văd ochii umezi.

– Bella, tu mă răneşti cu mult înainte de a mă cunoaşte – a spus în grabă – Eşti martirul meu şi nu este plăcut să-ţi dai seama că nu te vei schimba.

Huh? Cine îmi poate explica cu desene?

– Ce?

– Nu ai crezut ceea ce ţi-am spus despre reincarnare, ei bine eu am crezut pentru că te visez în fiecare noapte în diferite epoci, unde eşti o fiinţă dulce şi tandră…unde se presupune că suntem suflete pereche – a spus.

– Îmi spui că mă visezi în diferite epoci şi ne corespundem? – am încercat să nu râd.

– Da, şi durerea mea este să mă trezesc şi să-mi dau seama că eşti contrariul a tot ceea ce mă aşteptam – a spus încercând să pară puternic.

– Ei bine, nici tu nu eşti o bombă de dragoste, să spunem – am răspuns defensiv.

– Bella, dacă noi niciodată nu o să ne înţelegem bine şi nu o să ne răspundem. Ai putea să-mi zici de ce faci asta?

– Asta ce?

– Să ne căsătorim – a completat.

– Pentru familia mea, pentru descendenţă şi pentru o listă nelimitată de lucruri care m-au învăţat – am spus dezgustată.

– Ei bine, sunt aceleaşi motive pentru care am ajuns până aici. În sfârşit ceva în comun! Dar se vede că nici unul nu este interesat de celălalt – a spus el.

– Ce pretinzi? Să încercăm? – am râs.

– Râzi? Mai devreme sau mai târziu o să trebuiască să încercăm – a spus serios.

– Îmi ceri să încercăm să fim iubiţi cu adevărat?

– Nu, îţi cer doar să te comporţi doar ca una – a întărit el.

Atunci a venit femeia.

– Aţi ales deja? – a întrerupt.

– Da – am spus fără să-mi iau braţul – Vor fi trandafiri.

Femeia la privit pe Edward.

– Vor fi trandafiri albi cu lalele roz – a spus Edward.

M-a surprins combinaţia era foarte frumoasă şi nu am discutat.

După ce am mai făcut câteva lucruri, Edward a parcat lângă un parc frumos.

Am coborât din maşină şi el şi-a dat jos pantofii mergând desculţ pe iarbă.

– Nu vreau să mă înţeleg rău cu tine – a spus inhalând aer proaspăt.

– De fapt, îmi asum o parte din vină, dar eşti atât de stupid de prost! Când îţi propui.

– Tu m-ai judecat înainte să mă cunoşti. Cum vrei să mă simt? Mă ataci tot timpul – a adăugat.

– Tu eşti nepoliticos cu mine, întotdeauna, niciodată nu ai apreciat ceva la mine, nici la mine şi nici la munca mea – am susţinut.

– Niciodată nu o să ajungem la un acord, aşa-i? – a oftat.

– Nu, tu şi eu nu ne-am născut ca să fim împreună – am spus mulţumind cerului.

– În ciudă că tot spune contrariul, tu nu crezi – a spus lăsându-se pe iarbă.

Am rămas să-l admir, nu eram proastă, ştiam că este foarte frumos, dar asta nu era suficient ca să simt ceva pentru acest căpcăun.

– Ce? – a spus privindu-mă.

– Nimic – m-a aşezat lângă el.

– Bella îl iubeşti pe Jacob? – a spus direct.

– Cred că da – am spus nesigură.

Niciodată nu m-a întrebat aşa ceva, eu chiar simt ceva puternic pentru el, dar nu ştiu dacă este dragoste.

– De ce? – am spus din curiozitate.

– Doar din curiozitate – a spus fără să-mi răspundă la tot.

M-a luat de mână ca să mă susţină, era evident că nu mă puteam ridica singură.

– Bella – a spus când eram suficient de aproape.

– Ce? – am spus fără să îi dau importanţă.

– Ştii ce vor părinţii noştri din căsătoria noastră?

– Mai întrebat mai mult de cinci ori şi de fiecare dată ţi-am zis – am spus.

– Este doar că asta mi-au spus-o aseară – a adăugat Edward.

– Ce vor acum? – am spus obosită de a afla totul de la Edward, cum părinţii mei nu m-au sunat de loc săptămâna asta.

– Un moştenitor – a spus.

– Ce? – am ţipat.

– Vor un nepot, ca să moştenească averile noastre – a spus rece.

– Asta a ajuns prea departe, niciodată! – am ţipat.

Un copil cu Edward! Asta era prea mult. Pot accepta că mă căsătoresc, mă obligă să mă prefac că am o viaţă pe care nu o am, că trebuie să-l am pe bărbatul pe care îl iubesc ascuns, dar…un copil? Cu Edward? Nici nu vreau să-mi imaginez, el punându-şi mâna pe mine…doar gândindu-mă îmi provoacă dezgust.

Anunțuri

9 comentarii la “Capitolul 7: Pregătiri

  1. Bella e imposibila 😐 Eu cred ca ea are cea mai mare vina ca lucrurile cu Edward merg asa prost,insa si el face greseli…
    Oho!Un mostenitor:)) :)))
    Ce imi e si cu Bella asta 8-| Zice ca Edward o dezgusta,insa vede ca e frumos ;)) Doamne!Daca ea ajunga sa se indragosteasca de el atunci o sa o iau putin la rost =)) La Edward nu vad decat comportamentul ca un lucru rau 😀
    Cred ca in subconstient el o iubeste,insa purtarea ei il face sa se indoiasca de asta …
    De abia astept continuarea:X
    Spor la tradus:*

  2. Off …. niciunul nu vrea sa cedeze
    Si Bella are soc dupa soc: nunta e mai devreme , parintii vor un mostenitor….Complicat. Dar frumos.
    Spor la tradus!!!!!!!

  3. Hey, ma bucur ca ai tradus 😀
    Imi place mult perspectiva lui Edward, chiar asteptam asta de mult.
    Frumos capitol, sper sa se rezolve totul pana la urma.
    Bafta la scoala, cursuri si tradus! xoxo

  4. super misto!
    Edward e adorabil…unde il vede ea demon…cand se poarta asa de frumos cu ea…replici acide …face oricine! Dar ea il respinge fara motiv!
    Aia cu mostenitorul e tare….era si logic…cum se duce linia mostenitoare mai departe daca nu printr-un copil :))!
    Foarte tare!

  5. Bella ma dezamageste…daca eu as fi aflat chestia cu reincarnarile as fi crezut imediat! Poate sunt eu mai superstitoasa? Eh ma rog … Si pot spune il urasc pe Jacob!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s