Capitolul 10

Bella

                Furioasă, şocată şi dezgustată de tot ceea ce s-a întâmplat în restaurant am urcat în taxi şi în câteva minute am ajuns la hotel îndreptându-mă imediat spre recepţie pentru a cere cheile de la camera mea, la care am ajuns la fel de repede ca o minge de fac pentru că simţeam doar furie în acel moment.

Mi-am luat geanta şi am început să arunc în ea puţinul pe care l-am scos în acea zi, mai ales cele necesare pentru igiena mea, cosmeticele şi de asemenea tot ceea ce am scos pentru a găsi rochia pe care am purtat-o în seara asta, ce patetic, a fost distrusă complet de şeful meu arogant.

Eram atât de supărată din cauza comportamentului lui. Ce credea? Că o să cad la picioarele lui văzând ce putere are? Mi s-a părut doar băiatul lui tata cu multe nuanţe de tiran. În acel moment a bătut cineva la uşă.

– Nu am cerut room service, mulţumesc – am spus ceva repde şi după aceea a bătut din nou la uşă, dar de data aceasta cu mai multă putere ceea ce m-a supărat şi am mers să văd cine mă deranjează la ora asta, spre uimirea mea în faţa mea era şeful meu cu aer ameninţător.

– Ce se întâmplă cu tine? – a spus supărat şi direct în timp ce intra în camera mea fără să aştepte să-l invit.

– Şi mă mai şi întrebi? – am închis uşa cu mai multă forţă decât era nevoie, dar eram iritată de atitudinea lui. Ce am făcut?

– Văd că acum mă tutuieşti – a spus el viclean şi eu mi-am muşcat limba.

– Nu văd de ce nu aş face-o dacă nu mai lucrez pentru tine – am mers să-mi termin bagajul, dar când am trecut pe lângă el l-am privit supărată – Am de-mi-sio-nat, îţi aminteşti? – i-am spus ca unui copil mic căruia trebuie să-i explicit încet lucrurile şi am zâmbit mulţumită când am văzut că vena de pe frunte era mai evidentă acum.

– Nu fii copilăroasă, Bella – a spus supărat şi într-o clipă s-a poziţionat lângă mine luându-mi lucrurile din mână pe care vroiam să le pun în geantă – Cred că eşti destul de mare ca să-ţi faci bagajele pentru…pentru – s-a bâlbâit – Nu ştiu de ce! – am clipit şi l-am privit ca şi cum i-ar creşte încă un cap.

– Am doar două opţiuni – am spus privindu-l în ochi în timp ce aveam o atitudine impertinentă – Ori eşti un prost atât de arogant încât nu-ţi dai seama de ceea ce faci. Sau! – am punctat – Eşti atât de obişnuit să faci aceste lucruri atât de scârboase care se petrec în viaţa ta fără importanţă – practic i-am scuipat cuvintele în timp ce îl priveam cu milă.

– Show-ul acesta se datorează celor întâmplate cu Aro? – dacă nu aş ştii cum sunt bărbaţii ca el, i-aş fi cumpărat atitudinea uluită.

– Ce alt lucru ar putea fi, Edward? Doamne! Tocmai i-ai spus unui om că o să concediezi 300 de muncitori, muncitorii lui! – am strigat – Şi nu doar asta, aproape că i-ai provocat un infarct săracului om, dar tu continuai cu atitudinea ta calmă luând paharul de şampanie – am putut simţi cum pulsul mi se accelera în timp ce mă descurcam.

– Îl cunosc foarte bine pe Aro şi ştiu că se prefăcea – a spus atât de calm de parcă am vorbi despre climă – Obişnuieşte să facă astfel de scene pentru ai face să se simtă rău pe ceilalţi, dar cu mine nu funcţionează atitudinea asta.

– Şi cei 300 de şomeri ? – mi-am încrucişat braţele la piept aşteptând un răspuns din partea lui, el m-a privit câteva minute lungi ceea ce m-a agitat.

– Asta este ceva ce nu contează, afacerile sunt afaceri şi dacă ai fi în locul meu şi ar trebui să menţii o companie ai… – l-am întrerupt.

– Nici să nu te gândeşti să-mi spui că aş face acelaşi lucru ca tine pentru că nu este aşa, aş prefera să pierd mai mulţi dolari decât să fac aşa ceva – am văzut că vroia să spună ceva aşa că am continuat – Şi puţin îmi pasă dacă mă crezi sau nu, conştiinţa mea este mult mai importantă şi nu aş putea să trăiesc cu această încărcătură ştiind că multe familii încep să trăiască complicaţii din cauza unei decizii ca asta – ochii lu verzi încercau să-mi transmită ceva, dar atitudinea lui era atât de puternică încât se opunea acelor lucruri pe care le transmiteau ochii lui.

– Încerci să demonstrezi ceva? – întrebarea asta m-a surprins şi am negat demonstrându-i că nu înţeleg la ce se referea – Ce vrei? – pentru o clipă am văzut un Edward diferit, unul care avea o atitudine de copil şi nu de bărbat.

– Eu nu vreau nimic, deja am renunţat aşa că te-aş ruga să mă laşi să strâng, trebuie să sun la aeroport ca să găsesc un zbor – l-am auzit oftând şi dintr-o dată am văzut că atitudinea lui revenea, m-a prins de braţ şi m-a întors cu putere ca să fiu în faţa lui la doar câţiva centimetrii mai jos de faţa lui.

– Te pot da în judecată, ştii? – a zâmbit mulţumit şi eu i-am întors-o în acelaşi mod.

– Îmi pare rău să te dezamăgesc băiatul lui tata, dar contractul meu este cu Carter, ţie nu-ţi datorez nimic – am încercat să mă furişez, dar el avea mai multă forţă.

– Dacă dau în judecată compania Carter, o să fie suficient de furioşi şi te pot asigura că am nişte avocaţi foarte buni care pot să reuşească concedierea ta – l-am privit cu atâta ură, dar din nefericire el avea dreptate şi nu putea să-mi permit o altă problemă în această companie nouă.

– Ce vrei? – l-am întrebat într-un final frustrată văzând acel zâmbet stupid, dar din nefericire seducător.

– Spune-mi tu ce vrei? – cred că faţa mea spunea totul pentru că de data aceasta nu înţelegeam nimic – Ce vrei ca să nu pleci? O maşină, un apartament, un salariu mai bun? Spune-mi ce vrei ca să nu deminsionezi – am deschis gura de mai multe ori ca să încerc să spun ceva, dar cuvintele nu vroiau să iasă până când nu-mi revenit.

– De ce ai face tu aşa ceva? Este clar că nu sunt pe placul tău după modul în care te-ai comportat cu mine de când ne cunoaştem – i-am spus ca şi cum ar fi evident şi el m-a privit câteva minute încercând să-şi caute cuvintele, inima mea a accelerat într-un mod ciudat doar la gândul că el vroia să mă meţină lângă el, dar asta era complet absurd.

– Jake este prietenul meu şi dacă ştie că din cauza mea ţi-ai pierdut locul de muncă o să se supere – a spus scurt şi ciudat este că nu mi-a plăcut răspunsul lui.

– Nu vreau nimic, mulţumesc – am spus supărată fără să ştiu de ce şi de data asta am putut să scap din mâinile lui şi am simţit cum mă ardeau mâinele din cauza senzaţiei de pierdere.

Linişteşte-te Bella, mi-am spus.

– Nu sunt genul de persoană care repetă lucrurile, dar o să fac o excepţie, pentru ultima dată. Ce vrei ca să nu pleci? – văzând chipul lui atât de decis m-am gândit dacă chiar o să-mi de ceea ce vreau eu.

– Ce vreau eu? – el a zâmbit triufător, dar în ochii lui am văzut dezamăgire.

– Ce vrei – a spus fără griji, dar cu o anumită aciditate. Cine îl mai înţelege? Prima dată îmi oferă lumea şi după aceea se supără pentru că accept.

– Ce vreau – am spus fără să încetez să-l privesc, ştiam că vroiam multe, dar nu pierdeam nimic dacă încercam – Este să nu concediezi nici unul dintre angajaţii acelei firme – am spus în final şi faţa lui s-a desfigurat complet din cauza surprizei.

– Ce? – a întrebat ca şi cum nu îi venea să creadă – Eu îţi ofer lumea,  tot ceea ce ai putea să visezi şi tu îmi ceri asta? – am ridicat din umeri fără să ştiu ce să spun.

– Nu am nevoie de nimic şi lucruri la care visez nu se obţin cu banii, pe de altă parte mă simt cu conştiinţa murdară doar ştiind planurile şi să nu pot face nimic, dacă îmi oferi ceva ce vreau cu adevărat este asta, nimic altceva – i-am spus şi el continua să mă priveascu, m-am speriat când a făcut un pas şi a început să se plimbe prin cameră gânditor încât nu îndrăzneam să-l înrerup.

– Încerci să pari bună, nu? – m-a întrebat dintr-o dată oprindu-se şi privindu-mă intens.

– Adevărul este că nici măcar nu m-am gândit cum nu mă interesează modul în care mă vezi, nu toţi ne petrecem ziua încercând să ne prefacem sau să demonstrăm cine suntem – m-a observat renţinut dacă să mă creadă sau nu, după aceea a continuat să se plimbe prin cameră, era clar că i-am cerut prea mult şi nu o să o facă aşa că am ridicat telefonul – Îmi puteţi face legătura cu aeroportul din Milano… – Edward mi-a luat telefonul din mână.

– Ce faci?  – m-a întrebat supărat.

– Sun la aeroport ce altceva? – i-am spus supărată pentru că m-a întrerupt.

– Încă nu ţi-am dar un răspuns aşa că nu face presiuni.

– Este clar că nu o să accepţi ceva ca asta Edward şi eu nu mă gândesc să pierd mai mult timp în timp ce tu faci o gaură în podea – am spus încercând să-i iau telefonul din mână, dar el mă împiedica să fac asta şi din cauză că eram atât de încăpăţânată am inhalat parfumul lui şi cum o dată m-a ameţit complet, m-am îndepărtat repede.

– De fapt mă gândesc la condiţii.

– Condiţii? – l-am întrebat mirată şi el a aprobat cu un zâmbet de înger.

– Accept cererea ta – a spus într-un final lăsându-mă uluită, când am reacţionat urma să strig de fericire, dar el a ridicat o mână pentru a  mă împiedica să-l întrerup – Dar, am două condiţii – asta chiar că mirosea urât.

– Eşti rău dacă crezi că o să fiu una dintre stewardesele care trec prin cearşafurile tale murdare – i-am spus cu scârbă şi el a început să se holbeze.

– Nu-ţi face griji Bella, nu sunt unul dintre aceia care au nevoie de şantaj ca să obţină asta, o să descoperi într-un final că asta este ceva ce o să-mi ceri chiar tu – a spus arogant şi l-am privit urât jurându-mi că şi de ar fi ultimul bărbat nu o să-i cer niciodată asta.

– Atunci ce îţi trece prin mintea ta sucită? – am cerut.

– Nu o să mai renunţi orice s-ar întâmpla. Şi! – urma să-l întrerupt, dar el a accentuat ca să nu o fac – Când te solicit trebuie să mă însoţeşti în orice loc vreau…fără să protestezi – a spus zâmbind văzând că asta era exact ceea ce vroiam să fac – Începând de mâine – a spus.

– Unde mergem? – am întrebat puţin temătoare, dar fără să o arăt.

– O să vezi – m-am strâmbat – Cred că atât poţi şi tu să faci având în vedere ce mi-ai cerut – în acel moment s-a îndreptat spre uşă ca să iese din cameră – Mâine avem toată ziua liberă aşa că o să te caut dimineaţă la 8, îmbracă-te sport – a spus liniştit şi înainte să iasă m-am apropiat de el repede.

– Nu suni ca să elimini ordinul de concediere? – i-am spus speriată, înainte să îndeplinesc alte nebunii trebuia să fiu sigură că o să se ţină de cuvânt.

– Nu-şi face griji Bella, era doar o idee care se afla la arhivă, dar încă nu l-am dat – a zâmbit mi-a făcut cu ochiul şi în acel moment am simţit cum sângele mi se urcă la cap, înainte să-i spun câteva cuvinte care mi-au venit în  minte a plecat din camera mea râzând cu putere, ba chiar îl puteam auzi cu uşa închisă.

Blestematul, a ieşit cum a vrut el, dar o să mă răzbun eu.

Dimineaţa următoare m-am trezit la 7 dimineaţa destul de nervoasă, nu eram sigură dacă invitaţia lui era reală sau doar o făcea pentru a-mi demonstra, că în realitate, mă manipul într-un anumit fel şi eu ca proasta acceptam, am scos această idee din capul meu pentru că nu mă voi lăsa manipulată din nou de un bărbat şi cu atât mai puţin, din nou, cum a fost Henry.

Am făcut un duş rapid, dar fără să mă bucur de el, trebuia să mă gândesc cu claritate la evenimentele din seara trecută. De ce făcea el toate astea? Oare încearcă să facă ceea ce a făcut cu Angela, Heidi sau chiar cu Tanya? Nu cred, era clar că ieşea din toate canoanele de frumuseţ, Riley, Jasper şi Jacob au fost uimiţi cum ceva ca mine  nu figura pe radarul lui şi cu siguranţă el arăta cu fiecare cuvânt cât de mult mă dispreţuieşte, dar cui se datora această schimbare ciudată?

Mi-am dat o palmă peste frunte când am văzut acest lucru evident, el pur şi simplu încerca să vadă dacă eram o femeie  bună pentru prietenul lui, scepticismul lui a fost clar când a menţionat că încerca ceva cu Jacob poate pentru bani, ca şi cum pentru mine asta ar avea vreo relevanţă.

Dar de ce s-a comportat aşa de la început? Dacă înainte să-l cunosc pe Jacob el avea aceeaşi atitudine neplăcută.

Eram în aceste gânduri în timp ce îmi prindeam părul într-o coadă pentru o comoditate mai mare atunci când a bătut la uşă făcându-mi inima să accelereze.

– Haidea Bella, nu mai eşti o fetiţă mică – m-am certat în timp ce mergeam cu paşi siguri să deschid uşa. Am încercat să nu demonstrez lipsa de respiraţie pe care mi-a cauzat-o atunci când l-am văzut în echipament sportiv, acei pantaloni care se lipeau de piciorul lui scoteau la iveală musculatura puternică şi cămaşa lui de flanel lipită perfect de pieptul lui şi braţele erau ca o invitaţie clară de a rămâne în acel loc câteva ore.

– Mergem? – a întrebat dintr-o dată ca şi cum ar ştii că m-am pierdut în gânduri, am înroşit imediat, dar am încercat să mă gândesc la altceva ca să reuşeasc să o ascund.

– Sigur, unde? – am întrebat fără să ştiu ce să spun.

– Unde este mobilul tău? – a întrebat dintr-o dată şi mi s-a părut ciudat, l-am scos din geanta pe care o aveam cu mine oriunde cum în ea se afla camera mea.

– Aici – i-am spus arătându-i-l şi el mi l-a luat din mână – Hei! – i-am spus fără să înţeleg ce făcea, el l-a verificat şi mi-a arătat ceva pe ecran.

– Ai 15 apeluri pierdute de la Jacob la fel ca mine – mi-a arătat telefonul lui cu cealaltă mână şi a zâmbit jucăuş, ceva ciudat la el – Cred că vrea să mă omoare pentru că nu l-am anunţat de înaintarea zborului, dar o să o lăsăm pentru când ne întoarcem – s-a apropiat de măsuţa de lângă pat şi a lăsat telefoanele în sertar.

– Ce faci? – l-am întrebat mirată.

– Astăzi o să nedeconectăm de lume, o să vezi că acolo unde mergem nu o să ai nevoie să ştii ce se întâmplă în jurul nostru – a spus şi acea atitudine relaxată m-a făcut să cred că poate nu este atât de rău să merg cu el.

Am coborât şi m-a ghidat prin holurile hotelului, din cauza orei nu erau multe persoane, dar oricum el a decis să ne aşezăm undeva mai retras, am aşteptat să vină chelnerul şi am văzut meniul pentru a comanda micul dejun, nu am vorbit mult în realitate, dar nici nu ne-am simţit incomod, adevărul este că simţeam o anumită teamă să-l fac să vorbească şi atitudinea lui irascibilă să iasă la iveală şi să schimbe planurile pe care le avea în minte, asta este ceva ce în mod ciudat nu vreau.

– Ţie frică? – a întrebat dintr-o dată şi l-am privit fără să ştiu ce să-i răspund – Ştii deja, nu ţi-am spus unde merge şi ei bine, pot încerca să abuzez de tine – zâmbetul lui mi s-a părut orbitor încât am înghiţit în sec pentru a scăpa de acea idee lascivă din mintea mea.

– Desigur că nu, aseară ai lămurit foarte bine că este ceva ce trebuie să cer eu şi cum nu este ceva ce să-mi doresc nu mă îngrijorez – el a zâmbit ca şi cum nu ar crede nici măcar  un cuvânt şi până şi eu m-am îndoit – Nu neg că sunt curioasă, dar având în vedere stilul tău nebunesc de a trăi şi felul în care suntem îmbrăcaţi – am spus arătând cu mâinile mele spre haine – Îmi pot face o idee şi cred că o să facem una dintre aventurile tale – am spus liniştită.

– Şi asta nu te sperie? – a întrebat curios şi puteam să observ puţină bucurie, m-am gândit un pic şi într-un mod ciudat nu, nu-mi era frică.

– O să sune nebunesc pentru cineva care priveşte din afară, dar adevărul este că mi-a plăcut experienţa cu parapanta – el a zâmbit încântat de ceea ce tocmai am spus şi dintr-o dată şi-a recompus expresia, era clar că nu se număra printre cei cărora le plăcea să arate prea multe, dar asta îi dădea un farmec aparte – Asta nu înseamnă că o să fac nebunii ca dementa, dar dacă sunt acceptabile da – el a aprobat şi am terminat micul dejun în aceeaşi linişte ca la început.

Când am terminat ne-am retras şi l-a chemat pe Benjamin, şoferul lui, ne-a deschis uşa pentru a intra în maşină. Acesta a pornit şi fiecare era cufundat în gândurile lui, ale mele călătoreau în evenimentele ciudate şi cum s-a schimbat totul atât de repede, poate lucrurile nici măcar nu s-au schimbat, ci pur şi simplu el încerca să mă testeze pentru prietenul lui cum el întotdeauna ieşea la suprafaţă în toate conversaţiile noastre puţine. Nu mă supăra, dar mi-ar plăcea ca o dată conversaţia noastră să fie mai personală, dar ştiam că acest lucru cu Edward este un teren periculos din cauza secretului lui.

Adevărul este că am călătorit câteva ore fără să spunem ceva, conversaţiile era reduse şi contactul era minim, din când în când mă întorceam ca să-l privesc şi îmi dădeam seama că el privea ca şi cum încerca să descopere ceva. Când vedea că îl surprindeam se prefăcea că priveşte pe fereastra mea şi după aceea continua cu ce făcea, a zâmbit puţin doar pentru faptul de a părea puţin mai uman.

Într-un final ne-am apropiat de un loc frumos şi plin de munţi.

– Bine ai venit la Valle de Aosta – a spus cu un zâmbet entuziasmat.

– Ce facem aici? – am auzit multă lume vorbind despre locul acesta pentru că era unul dintre cele mai luxoase şi scumpe locuri din Alpii Italieni

– Drumeţii – şi eu l-am privit speriată.

– Am două picioare stângi – am spus cu un suspin ceea ce lui i s-a părut amuzant.

– Este o zi bună pentru a rupe acel mit – a zâmbit şi m-a luat de mână şi m-a tras afară din maşină, picioarele îmi tremurau şi nu ştiam dacă asta se datora fricii sau atingerii lui.

Edward s-a apropiat de recepţionistă şi i-a cerut tot echipamentul pentru a începe drumeţia, excursie ce începea în câteva minte cu un ghid, l-a cunoscut pe Edward într-o drumeţie din Galicia sau ceva de genul am auzit, când am început să mergem era prea târziu ca să mai neg.

……

Au trecut deja câteva ore de când am ajuns la Gran Paradiso, cu nu mai puţin de 4061 metri altitudine deasupra nivelului mării, genial, a fost ceea ce am gândit când mi-au spus ce făceam.

Ghidul le explica altor excursionişti despre mitologia locului, în timpce eu eram ghidată de propriul meu ghid, Edward se ocupa să ştiu totul despre fiecare mit, animal sau cu ce mai avea legătură, eu în timp ce îl ascultam făceam poze fascinată de loc, niciodată nu mi-am imaginat că o să ajung într-un asemenea loc şi cu atât mai puţin să fac o drumeţie pe o pantă atât de abruptă şi plină de pietre dispuse să mă omoare, la cât de împiedicată eram, dar Edward a avut două sau trei accidente şi trebuia să-i fiu recunoscătoare pentru că eram mai sigură de el decât de paşii mei.

– Te gândeşti la ceva serios cu Jake? – am ieşit din gândurile mele şi am încetat să mai fac poze pentru al privi uimită, nu era o temă pe care vroiam să o abordez cu el, dar privind în jur mi-am dat seama că restul erau cu mult înaintea mea, ca şi cum el ar fi aşteptat acest moment pentru a vorbi de alte lucruri care nu erau flora şi fauna.

Edward şi Isabella 175

– De ce întrebi? – i-am răspuns cu o întrebare sperând că asta o săl irite, dar am fost uimită să văd că faţa lui nu exprima decât curiozitate.

– Jake nu a avut parte de o perioadă prea frumoasă în perioada în care a avut ultima lui relaţie serioasă şi… –nu l-am lăsat să termine.

– Jake mi-a vorbit despre Leah – şi el a fost uimit de revelaţia mea – Înţeleg îngrijorarea ta pentru prietenul tău, dar nu este aşa cum crezi tu – era ciudat să încerc să mă scuz pentru ceva ce nu era.

– La ce te referi cu nu este ceea ce cred eu? Ce crezi tu că gândesc? – asta se transforma într-un joc de cuvinte foarte ciudat în care ne răspundeam cu o întrebare.

– Dacă îmi vorbeşti despre Leah este pentru că abordezi o parte sentimentală – i-am spus – Şi nu este ceea ce-mi doresc în aceste momente, Jake este o persoană deosebită, dar suntem doar prieteni – i-am spus şi el m-a privit ca şi cum nu m-ar crede.

– El a înţeles asta? – am continuat să mergem.

– Nu văd de ce nu – am ridicat din umeri.

– Poate că semnalele pe care le-ai dat sunt incorecte – m-a condamnat.

– Mă îndoiesc pentru că de ceva vreme am un repelent natural pentru bărbaţi – m-a privit fără să înţeleagă – O experienţă neplăcută – am spus fără să-i acord multă importanţă şi reluându-mi activitatea.

– Dă-o aici – a spus în timp ce-mi lua camera – Dacă nu ai dovezi că ai fost în locul acesta este ca şi cum nu ai fost niciodată aici – vocea lui suavă m-a făcut să zâmbesc pentru a nu se observa. Aşadar, Edward mi-a făcut câteva poze în acel peisaj, l-am privit ca un complice şi i-am luat camera pentru ai face câteva fotografii şi lui.

– Este ca şi cum nu ai fost niciodată aici – am spus folosindu-mă de cuvintele lui pentru a evita un protest, el în toate pozele era foartea serios, dar liniştit până când l-am stârnit un pic pentru al face să râdă – Cred că cele patru zile de când eşti departe de America îţi priesc – el m-a privit fără să înţeleagă – Cu faţa asta s-ar putea ghici lipsa grijilor – el a zâmbit amplu şi am profitat de moment pentru ai face câteva poze.

– Ce înşelăciune – a răspuns simplu.

Am putut spune că din acel moment ceva s-a schimbat. Nu ştiu să spun ce, dar acel Edward neplăcut şi arogant a rămas undeva în drum pentru ai permite acestuia mai pasiv şi mai fericit, ba chiar m-a întrebat de viaţa mea şi de acea experienţă urâtă, nu era ceva de care să-mi fie ruşine pentru că eu am dat totul din mine aşa că i-am spus fără să-mi pese ce credea.

– Aşadar cu Henry Davies – a spus zâmbit în timp ce se gândea la ceva – Întotdeauna am ştiut că este un porc – am râs de ceva ce era foarte adevărat.

– Şi tu? – l-am întrebat atentă şi el imediat s-a tensionat.

– Sigur ştii deja ce se spune, gay, om fără inimă, cu inima distrusă bla bla bla – a spus ca şi cum toate aceste lucruri ar fi ceva normal de auzit, dar am priceput puţină tristeţi în vocea lui.

– Gay nu eşti, fără inimă este discutabil – am spus amuzată şi el a înţeles ce încercam să spun – Dar inima distrusă? – am continuat să mergem şi după ce au trecut câteva minute am înţeles că nu vroia să vorbească despre acest subiect, se pare că ceva adevăr era în asta.

– M-am îndrăgostit când era un adolescent, ştii ca toate acele iubiri care te fac să-ţi pierzi capul – a zâmbit – Dar dacă este ceva ce am învăţat din toţi aceşti ani este că femeile sunt ca o bursă de valori – l-am privit fără să înţeleg – Volatile şi schimbătoare de aceasta trebuie verificate în mod constant pentru a vedea vreo schimbare – am negat în timp ce zâmbeam.

– Totul trebuie să fie ca o relaţie economică? – şi el mi-a răspuns la zâmbet.

Am mers în timp ce vorbeam cum tema despre viaţa lui amoroasă a fost închisă într-un mod elegant şi discret.

Edward şi Isabella 176 Deja au trecut câteva ore de când am plecat până când într-un final am ajuns pe un teren plan şi am văzut o clădire uriaşă.

– Hotelul Bellevue – m-a informat Edward când am văzut locul – O să rămânem în noaptea asta, dimineaţă o să vină un avion după noi pentru a ne duce înapoi în Milano – l-am privit urât.

– Ar trebui să înţeleg că ai totul pregătit pentru că ştiai că o să accept? – el a zâmbit îngereşte şi nu am mai avut forţă să discut – Tiranule – am şoptit ştiind că oricum o să mă audă, am trecut pe lângă el şi am auzit cum fugea ca să mă ajungă.

– Chiar crezi că sunt un tiran? – a spus cu o voce amuzată, nu se simţea deloc supărare pe ceea ce am spus.

– Da şi de asemenea cred că eşti despotic, arogant, afemeiat şi capricios – am zâmbit în timp ce îi spunea adevărurile în faţă.

– Eu cred că tu eşti… – m-am apropiat de el provocatoare.

– Sunt cum? – l-am întrebat serioasă.

– O…fermecătoare? – am râs fără să pot evita asta, era ciudat să văd un Edward atât de liber, distractiv, amabil…diferit.

– Cum suntem aici ar fi bine să intrăm, mor pentru un duş – i-am spus dându-mi seama cât de obosită sunt, am petrecut aproape toată ziua mergând fără să mânăm ceva.

Când am ajuns la hotel s-au ocupat de noi ca şi cum am fi fost nişte regi, dar se pare că să mergi însoţită de un Cullen era garanţia unor servicii bune. Am fost doar câteva perechi din excursie care am decis să rămânem în acel loc, ei bine eu şi Edward nu eram o perechie cu adevărată ca şi celelalte trei perechi, noi nu am împărţit aceeaşi cameră.

– Vrei să cinăm aici jos? – m-a întrebat.

– Devine un obici să mă întrebi ce vreau şi să nu-mi impui – i-am spus fără să-mi mut privirea de la el.

– Şi la tine devine un obicei să mă tutuieşti – am roşit atunci când mi-am dat seama că toată ziua am petrecut-o alături de şeful meu.

– Scuzaţi-mă…eu…

– Nu fi absurdă Bella, dacă m-ar fi deranjat ţi-aş fi spus-o de mult timp – a spus liniştit – Când o să ajungi în cameră o să găseşti nişte haine, spre să nu te incomodeze, dar nu am avut intenţia de a prelungi excursia – am aprobat.

– Mulţumesc – a fost tot ce am spus şi cu ajutorul butoanelor am ajuns în camera mea, perfectă şi luxos decorată.

Exact aşa cum a spus Edward, pe patul meu erau câteva pungi cu semne important care conţineau rochii, pantofi, lenjerie intimă care m-a făcut să roşesc, haine casual care am presupus că erau pentru mâine.

Aşa cum mi-am dorit am mers direct în baie pentru a face o baie relaxantă în timp ce mă gândeam din nou la Edward.

– Ce faci? – m-am văzut întrebându-mă pe mine – Nu pentru că se comportă diferit pentru câteva ore o să înceteze să mai fie cine este.

Sau poate încarcă, când a vorbit despre acea iubire din tinereţe am văzut că nu era o rană prea veche, poate că trece peste, mi-am răspuns în minte.

– Şi tu trebuie să fii un cobai pentru a testa cât de bine este?

Desigur că nu dar ceva are, am încercat să-l justific.

– Asta este atât de clar, o petrecere plină de sexualitate şi sex bun, mai multe sentimente nu există în acea carapace – am negat fără să pot crede ceea ce spunea, azi mi-a demonstrat căîn interiorul acelei superficialităţi era o inimă, că erau sentimente şi emoţii, dar nu ştia cum să le exteriorizeze.

O să termini mai rău decât cu Henry, aminteşte-ţi miile de dăţi când a făcut gesturi la fel de amabile ca acesta şi ce s-a întâmplat într-un final? Avea o altă femeie cu care se va însura şi unde ai rămas tu? Ah da, te-au schimbat la o altă companie aeriană schimbându-ţi locul de muncă pentru că noii sale cuceriri îi era frică că o să te apropii de el.

Amintindu-mi acea parte din poveste mi-a făcut sângele să fiarbă, după ruptură şi să-i cunosc noua iubită, mi-a scăzut rangul şi m-au transferat din Los Angeles, unde era toată viaţa mea cu acea clipă plăcută, în Washington unde apa se inhala mereu, toate reuşitele mele au fost distruse pentru că o fetiţă răsfăţată a vrut asta.

Când mi-am amintit atunci când am văzut-o în biroul şefului meu şi zâmbetul ei învingător am simţit că istoria se repetă, speriată am rămas în baie încercând să scot din mine tot ce a fost frumos azi şi să las deoparte.

– Nu din nou – mi-am spus sigură mie însumi, am luat halatul de baie şi am mers până în dormitor, am luat telefonul şi am aşteptat să răspundă recepţionista.

– Bună seara – a spus amabilă.

– Bună seara, aş dori să las un mesaj – am cerut şi am aşteptat câteva secunde până când mi-a spus ea să vorbesc – Aş dori să-l informaţi pe domnul Cullen că nu o să cobor pentru că nu mă simt prea bine şi că o să ne vedem mâine dimineaţă pentru a ne întoarce – ea a spus că totul este pregătit şi desigur am închis pentru că mă simţeam ciudat de rău, poate cu asta distrugeam puţinul pe care am avansat, dar nu puteam să-mi permit speranţe false, mai ales pentru ceva ce simţeam doar eu.

12 comentarii la “Capitolul 10

  1. Pingback: Capitolul 10 din Último Vuelo | Just Words Or Maybe Not

  2. O Doamne!!!
    Nu sti cat te iubesc:)))
    Asteptam capitolul asta cu sufletul la gura, si il voi astepta si pe urmatorul, si pe urmatorul, si tot asa…
    Sunt foarte, foArte curioasa ce o sa se intample, Daca Edward are sa-si dea seama ce fata este Bella? Si ce se va intampla cu Jacob?
    Multe intrebari:)
    DEBIA ASTEPT SA POSTEZI NEXT:*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s