Capitolul 19: Volterra, Discuţie I:

Bella POV

– Bella, linişteşte-te ei o să ştie că este bine, nu o să te certe şi nici nu o să facă nimic rău, aşteaptă doar să afle ce am plănuit noi şi pur şi simplu o să îi încânte…Crezi? – întreba o Alice entuziasmată, eram deja de o oră în Volterra, tot drumul în scaunele de la clasa întâi a fost foarte comod, jumătate de timp adormită, în cealaltă jumătate în alertă…dar mereu neliniştită, şi să recunoaştem. Cine nu ar fi?, azi în aceste momente, stau aşezată în sala principală a castelului părinţilor mei, aşteptându-i pe ai mei să iasă dintr-o şedinţă importantă la care…nu am nici o idee despre ce se vorbeşte. Alice şi eu am pus la cale un plan, cum pe ea o să o transforme Carlisle, vroia ca Jasper să fie prezent pentru că aşa o să aibă mai multă forţă pentru ceea ce vroia ea cu adevărat de la viaţă.

Totul era atât de ireal, planul meu, era bazat pe o lună de miere adevărată cu Edward, şi prin asta mă refer la toate aspectele fizice.

Am convenit că o să o facem după ce o să mă transform în vampir. După toate, eu, nu eram grăbită şi nici nu vroiam ca Edward să iasă rănit din toate astea. El ştie ce vreau eu, şi nu poate fi combătută asta, aşa că…Ce contează dacă el crede că nu sunt destul de bună pentru el, ceea ce ştie că o să-mi dea?

Ştia că în aceste momente mintea mea gândea ca o fată…sunam ca o prinţesă capricioasă, ca cele din filme…

Alice stătea lângă Jasper vorbind foarte încet, Rose era în grădină împreună, după cum am înţeles…ei bine nu vroiam să mă gândesc rău, dar imediat au ajuns, Rose i-a lui Emmett că trebuie să meargă în cameră cu un „acum” destul de hotărâtor încât amândoi să dispară imediat.

Uşile rafinate franceze s-au deschis în faţa noastră, Alice – ca întotdeauna – dintr-o săritură a îmbrăţişat-o pe mama, care a ieşit prima.

După ea au urmat Esme, cu o servitoare, apoi cum spuneau în America persoanele care nu vroiam să le vedem „teroarea de germeni” în acest caz eu eram „germeni”.

Mama a îmbrăţişat-o pe Alice, urmată de Esme…privirea mea, mai bine ei nu o mai priveam ca înainte…adică acum eram puţin mai precaută.

– Deci? – a vorbit tata – Unde este? – rău, rău, mă ceartă, o treabă ca asta se rezolvă în casă, şi cu asta mă refer la apartamentul meu din SUA, nu în castelul acesta mincinos…I-am spus lui Edward că nu este necesar să venim…era o prostie, în plus simţeam că îmi este puţin cam ruşine pentru asta. Era ceva ca şi cum ai vorbi cu părinţii tăi despre sexualitate când în realitate nu era nevoie.

Edward m-a prins de mână. Ne-am apropriat de tata şi de el, ei bine mai, degrabă Edward m-a tras, pentru că eu nu reuşeam să-mi conectez mintea la fiecare pas.

– Aici suntem Charlia – Edward a făcut o reverenţă, dar eu nu, tatăl meu mă certa de fiecare dată când o făceam, spunea că suntem familie, şi în familie nu trebuia să acţionăm cu prostii ca reverenţele…După tatăl meu, el era foarte „actualizat” şi ştia cum se comportă oamenii în secolul XXI.

– Nu este necesar să faci asta Edward – şi aici era Charlie repetând asta din nou – Suntem din familie, îţi aminteşti? – şi cu asta el a făcut mici riduri sub ochi sub ochi, şi pieptul i-a vibrat din cauza râsului.

– Da, dar obiceiul este acelaşi – a explicat Edward râzând de asemenea.

Cum de sunt atât de liniştiţi? Nu îşi dădeau seama prin ce criză treceau?…Carlisle râdea de asemenea.

– Tată – a spus Edward îmbrăţişându-l pe cel menţionat – Ţi-am dus lipsa.

– Ia-te uite – i-a întrerupt tata – Tu îi duci lipsa tatălui tău şi îi dai o îmbrăţişare şi micuţa mea prinţesă nici măcar nu a zis nimic – a spus Charlie cu o faţă cu o durere falsă, mi s-a format un zâmbet, aşa era el, întotdeauna voi fi „prinţesa” lui sau cum ne spunea mie şi lui Alice „cele mai frumoase din lumea întreagă”, întotdeauna va fi aşa, fără să conteze ce schimbări au în corpul meu, sau cum va funcţiona mintea mea…el întotdeauna va fii tatăl meu, şi eu întotdeauna voi fii fiica lui…

M-am repezit spre el cu lacrimi în ochi, problema aici era următoarea:

Eu Bella Cullen îmi doresc cel mai mult în lumea asta să mă transform în vampir, să-mi petrec toată eternitatea cu bărbatul pe care îl iubesc, şi să trăiesc o viaţă plină, pentru că fără el nu ar fii viaţă…Până aici este bine, aşa-i? problema este, era bărbatul care se afla între braţele lui, şi femeia care se afla între braţele lui Alice, părinţii mei, ei nu ar face-o, nu şi-ar petrece „noua viaţă”, ar avansa…să-i văd murind, să nu le dau iluziile unui nepot, era atât de dureros, dar chiar şi aşa de asta am venit aici ca să vorbim despre asta…confruntarea cu un nou fapt, a unei noi decizii.

– Fata mea, Bella…cât de mult ţi-am dus lipsa mama ta şi eu, dar stai să te privesc! Eşti atât de mare, văd că Edward a avut foarte multă grijă de tine. Cum a fost la facultate? ţi-ai făcut prieteni noi – a râs – deja vorbesc cu mama ta, dar mai târziu o să ai timp să vorbeşti cu ea, şi să-i spui tot ce vrei, acum o să stai cu Carlisle şi cu mine, să facem o mică plimbare, pentru că, nu ştiu ce nu ştii de eşti aici, ci pentru că vreau să explic bine şi în cel mai frumos mod, micuţa mea, aşa că haide – tatăl meu m-a luat de mână şi m-a tras spre uşă de unde au ieşit acum câteva momente.

Carlisle a zâmbit şi ne-a urmat.

– Edward nu vine? – am întrebat văzând că rămâne ca un adonis pe loc, fără nici o intenţie evidentă să ne urmeze.

– Sunt câteva lucruri, fiica mea, pe care Edward nu trebuie să le audă – m-a surprins să-l aud spunând asta pe Carlisle – În plus, nu o să vorbim multe lucruri pe care el nu le ştie, nu? – a râs ca şi cum dintr-o dată ceva era foarte amuzant.

Ne-am oprit în faţa unei mici librării, pe care tata o avea în camera privată.

– Citim? – am întrebat dezorientată.

– Înseamnă că am ascuns un loc foarte bine – a vorbit tatăl meu, uşa care semăna cu o mică bibliotecă s-a deschis, pentru dumnezeu asta semăna mai mult cu un film cu spioni.

– Ce înseamnă asta? – tatăl meu m-a ghidat cu braţul – Un salon secret.

– Exact – a spus Carlisle – Fiica mea acesta este un salon ascuns al castelului tatălui tău, unde de generaţii se păstrează secrete care n u vor a fi dezvăluite şi minciuni care nu trebuie şi nici nu ar trebui să fie…ca noi, de exemplu – a continuat Carlisle arătându-se cu degetul.

Am intrat în cameră şi tatăl meu a aprins o mică lumânare, care s-a aprins ca şi cum ar fii praf de puşcă pe tot peretele, camera era mai mare decât mi-am imaginat, dar nu asta mi-a atras atenţia. Erau poze, tablouri vechi, pe ele erau cruci…cu persoane sângerând, cu focuri de tabără vechi, semnalizări cu un praf mov, obţinându-se nişte nori de tămâie.

– Acestea sunt tablouri cu familia lui Carlisle, le-am păstrat aici, cum în castelul lui lucrurile nu mergeau prea bine în secolul XVIII, descendenţi ai Volturilor, Bella, merg mai departe decât îţi poţi imagina.

„În secolul XIX, Volturi au fugit cu o moştenire mare şi misterioasă, Cullenii, au prezentat un grad mai mare de teamă pentru poporul nostru, au jurat să fie diferiţi, au venit cu tratate…ceva ce oamenii lupi nu au acceptat – mi-am amintit de Jacob şi de Jane – Nu ştiu dacă…dintr-un motiv anume ai aflat că prietenul tău Jacob…este diferit, unul dintre ei – a arătat un tablou în care un grup de indieni dansau în jurul unui foc şi fumul care ieşea din el …semăna cu un lup mare.

Culleni sunt descendenţii unei familii puternice, regi lucrurilor neimaginabile, din păcate asta nu s-a putut ascunde mai mult în epocile acestea când regalitatea a trecut de la interesant la un punct unde pentru presă este bârfa şi modelată, de asta este atâta controversă relaţia dintre tine şi Edward…având în vedere ce pariu este băiatul – după aceea a devenit gânditor – însă mă îndepărtez de obiectiv. Aici, Bella, păstrăm istoria vampirilor, nimeni nu trebuie să ştie de camera asta…voi continua, Carlisle a cerut familiei noastre să semneze un fel de contract, ceva din ce o să beneficieze ambele familii, desigur, contractul era ca viitoarele moştenitoare…ale regatului nostru, cu moştenitorii lui, ceva simplu pentru acele timpuri, ceva comun…Dar Carlisle nu vroia să-şi căsătorească copii cu persoanele din acea epocă,  avea un plan pentru viitor, se putea spune. Vrăjitoarele, cum le spunea în acele timpuri, erau persoane care vedeau viitorul, Carlisle avea încredere în una din ele, Carmen…ea era numită văzătoare şi provenea dintr-un popor care făcea lucrurile astea, de nebună…încă sunt surprins cum ea nu a fost arsă cu restul…săraca de Carmen a trăit atât…

– Aşteaptă – l-am întrerupt – Asta vrea să zică…că Carmen, clarvăzătoare. Încă trăieşte?

– Sigur, acum Carmen este o Cullen, chiar dacă numele ei este diferit, ea s-a transformat şi va fii întotdeauna din familie – a spus Carlisle.

A spus explicând-mi cum „Vrăjitoarea” s-a transformat într-o persoană pentru eternitate…un vampir.

– Să continuăm – a spus tatăl meu şi şi-a curăţat gâtul – Ei bine Carmen, ea ne-a văzut pe noi, familia reală  Volturi de acum, pe tine, Rose, Alice, Renee şi pe mine. Carlisle a ajuns la o înţelegere cu regalitatea din sângele nostru, au ajuns la acordul ca fetele născute peste un secol mai târziu să se căsătorească cu fii lui, oferindu-ne nouă puterea imortalităţii în descendenţii noştri, trebuie să lămurim Bella că noi nu am avut multe de făcut, Rosalie era deja îndrăgostită de Emmett înainte să ştie că el va fii soţul ei, şi ce îţi pot spune…ştii deja ce s-a întâmplat.

Şi tu Isabella, micuţa mea fetiţă încăpăţânată ca întotdeauna, te-a costat ceva ca să-ţi accepţi noul soţul. Am fost foarte nervoşi când Carmen a dat-o în bară cu premoniţia, ea nici o dată nu greşea. Încă spune că este o chestiune de timp…văd că toţi ştim că îi răspunzi lui Edward şi el ţie. Iubirea lui învinge graniţele Bella, nu totul este aşa cum se spune. După ce „tratatul” s-a îndeplinit, cele trei fiice ale regelui actual trebuiau să ia parte din o nouă viaţă…imortalitatea.

– Dar tată, tu nu ne poţi lăsa, eu ştiu că tu încă poţi guverna, va fi etern, Carlisle nu va fi muri…el va continua.

– Nu Bella – m-a întrerupt – Datoria mea este să mor atunci când îmi vine rândul, şi al mamei tale este să mă urmeze ca soţie, mai departe de moarte, dar încă mai este mult pentru asta, sper…- a râs – Să mergem în sala mare, din câte am auzit lui Alice îi este foame.

Toţi trei am râs, ei îi era întotdeauna foame.

Am mers în sala mare, gărzile ne urmau la o anumită distanţă. Carlisle s-a apropiat.

– Bella îţi stă bine în hainele astea, văd că şi lui Edward îi place că le porţi.

Desigur, eu mi-am pus nişte blugi şi o bluză care avea un porumbel şi spunea marca cu asta cu nişte tenişi, adevărul este că am devenit o fată tipică din Nordul Americii, şi aşa îmi plăcea.

Şi lui Edward îi stătea bine în hainele ne-formale, dar pe cine păcălim, tot ce purta îl făcea să pară de fiecare mai bine.

I-am zâmbit lui Carlisle şi mi-a întors gestul. Era un socru bun, unul mai bun decât mă aştepta…

Am intrat în sala mare şi primul lucru pe care l-am putut distinge a fost Renee înaintând spre mine, cum a făcut Alice în urmă cu o jumătate de oră-

– Fiica mea, iubire…ce mai faci, îmi pare aşa de rău, Alice m-a acaparat. Cum a fost la facultate? Ai prieteni noi?Cineva care să concureze cu Edward? – a spus mişcându-şi insistent sprâncenele şi eu am roşit din cauza comentariului. În mintea mea a venit o imagine dezagreabilă cu Mike Newton…Şi în acele momente, cine vrea să-şi amintească de tipul acela de persoane? mama mea a continuat – Eşti atât de frumoasă, se pare că nu ai scăpat de paliditatea ta, o să iau asta ca şi cum ar fii natural…Edward mi-a spus că ai cumpărat o maşina, ia-te uite…mie nu mi-a trecut niciodată asta prin minte să-ţi cumpăr una, dacă aş fi ştiut că asta îţi doreşti – a continuat să vorbească însă am oprit-o.

– Linişteşte-te mamă – am vorbit – Sunt foarte bine, în New York  este foarte bine, este frumos, doar un pic prea agitat, locuiesc într-un apartament al lui Edward, dar asta îmi imaginez că ştii deja, cât despre maşină, nu este vina ta, eu niciodată nu am spus că în realitate vreau una, îmi este foarte bine la facultate, în realitate îmi iubesc cariera este mult mai interesată decât credeam vreo dată că o să fie, am o prietenă, numele ei este Angel Weber…se poartă foarte frumos cu mine, dar este o fată Jessica care te-ar putea ameţi în mai puţin de un minut, ce un minut? O secundă! Sunt mai mulţi care concurează cu Edward – i-am spus pe un ton lăudăros mamei mele şi i-am făcut cu ochiul – Însă Edward are noroc că eu am ochi doar pentru el.

Mi-am dat seama – repede – de ce am spus…practic am confesat că îl iubesc pe Edward, asta practic m-a făcut ca o roşie. Mulţumesc lui Dumnezeu există o micuţa mea surioară că a vorbit ca să mă scoată din probleme.

– Demoni, mie foame tată, putem mânca acum – şi mi-a făcut ochiul.

– Sigur, să mergem să mâncăm – şi aşa, a început masa.

– În New York –

Jessica POV:

– La naibbbbbbbbaaaaaa – m-am gândit în interiorul meu, cum adică idioata de Isabella Cullen este o prinţesă, nu-mi venea să cred, idioata a dispăru de trei zile, şi eu aici, citind un articole dintr-o revistă spectaculoasă, pe care o cumpăram întotdeauna, şi îmi plăcea să fiu bine informată şi lucruri de genul acesta, din care cei faimoşi sunt atât de genial şi asta, şi dintr-o dată trebuie să aflu despre noile look-uri şi lucruri din modă – Concentrează-te Jess! – mi-am spus din nou – Deviezi de la subiect – şi dă-mi voie să-ţi spun că nu mă interesa revista, ci impresiile – cred că este acelaşi lucru, dar nu contează – În ea era proasta de Bella cu bomboana de fratele ei, ia-te uite şi eu credeam despre hârtii şi video-ul sunt montaje, cel mai rău dintre toate, este că niciodată nu a venit fix la mine, deşi mi-a plăcut răzbunarea desigur, adică…Articolul era o poză cu Bella şi Edward ajungând la aeroportul din Italia, într-o Volterra…pentru Dumnezeu Bella era din regalitate, acum înţelegeam comportamentul ei atât de reprimat…dar, dacă eu aş fi o prinţesă aş profita de situaţie, spun, că toţi mă tratează bine, Ash…Edward, după revistă, al doilea prinţ moştenitor al tronului din Volterra, şi fratele lui mai mare, Emmett…Emmett…băiatul ciudat şi muşchiulos din şcoală. Sigur, dintr-un loc îmi părea cunoscut! Asta trebuia să afle toată lumea…JA! el o să le spună la toţi, vreau să-i văd faţa…să vedem dacă mă favorizează, Michael nu era chiar aşa de rău…cum Cullen era inaccesibil…va fi bine acesta.

Am fugit prin şcoală…de asta mă ocupam eu.

Angela POV:

– După două săptămâni de când am aflat că Bella, Isabella Cullen, este în realitate Isabella Volturi, a adoptat numele după căsătorie Cullen, este o prinţesă…asta îmi dădea bătaie de cap, dar încă nu înţelegeam mintea întortocheată a Jessicăi, dacă eu, aş fi aflat înaintea ei, aş fi păstrat pentru mine: „Nu dezvălui la restul secretele oamenilor, pentru că asta, este ceva ce nu îţi aparţine”…Presa vorbea despre ei, şcoala de asemenea, chiar şi părinţii mei…era ceva nebunesc, săraca Bella…acum că toţi ştim adevărul o să se simtă foarte rău, dar nu o judec, dacă aş fi ea aş fi făcut acelaşi lucru…pentru că, cunoscând-o pe Bella, ei nu îi place pentru nimic în lume atenţia, să fie un pic necunoscută. Dar acum viaţa mea…asta s-ar întâmplat…şi eu trebuia să merg înainte…aşteptând să-mi văd din nou prietena…pe Bella.

Mike POV:

Îl urăsc pe Cullen, a luat fata, ia recunoştinţele, ia atenţia, şi culmea face parte din regalitate, idiotul…Eu sunt mai bun decât el…relaţia mea cu Jessica era acum bârfa principală, ea inclusiv a sunat la o revistă ca să spună că este prietenă cu Bella…chiar şi ea era mai inteligentă, au plătit-o ca să dea „declaraţii false” pentru că, imaginaţi-vă: Bella şi Jess, prietene?…Pentru Dumnezeu, în visele mele cele mai ascunse…Am spus deja că îl urăsc pe EDWARD CULLEN PRINŢUL ŞI AL DOILEA MOŞTENITOR AL TRONULUI DIN VOLTERRA. Angela a menţionat ceva de genul: „invidia te înconjoară Mike” şi era adevărat…murea de invidie, nu era posibil ca Edward să aibă mai mult decât am visat eu vreodată în viaţa mea.

– În Volterra –

Bella POV:

Deja a trecut o săptămână…o săptămână de când am ajuns în Volterra, şi încă discutam problema transformării mele. Mă aflam în camera mea, întinsă, când Esme şi Renee au intra.

– Bella, putem vorbi? – au întrebat şi eu am aprobat.

 

Anunțuri

9 comentarii la “Capitolul 19: Volterra, Discuţie I:

  1. Niceeeeeeee…de camd asteptam continuarea 😉
    Saraca Bella , ce zapaceala pe capul ei! Toata familia stia de vampiri…super tare :))!!!
    Spor in continuare si deabia astept urmatorul capitol!
    bye bye :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s