Capitolul 7: Frumos

Bella POV

La aeroport ne-am dus să ne luăm bagajele, şi spre disperarea noastră atunci când am ieşit de aeroport era o limuzină cu steaguri negre pe margine, care însemna că noi suntem din familia regală.

– Cred că primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm maşina – a râs.

– Adevărul este Bella că eu am deja una.

– Hmm…

– Dar dacă vrei te pot duce la o agenţie de maşină, acolo o să alegem una pentru tine, pot să o obţin.

– Ce? Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu – încerca să-mi cumpere o maşină? era într-adevăr nebun, în plus chiar dacă puteam obţine tot ce vroiam, mama ne-a învăţat să trăim cu elementele de bază, de aceea eu evitam de fiecare dată să cumpăr lucruri scumpe, sau de lux.

– De ce nu?

– Edward eu am banii suficienţi, în plus prietenii nu-ţi cumpără maşini.

– Bella, noi nu suntem doar prieteni, eşti soţia mea deşi asta o spune doar un act.

– Ştiu, Edward dar chiar şi aşa nu o să te las să-mi cumperi o maşină, eu singură cu banii mei pot să o cumpăr.

Un râs melodios mi-a inundat urechile, când Edward râdea părea un înger care a coborât din cer ca să-mi cânte în urechi.

– Ce? – am întrebat.

– Ştii Bella, nu semeni la nici o fată pe care o cunosc eu, eşti prea simplă ca să fii o prinţesă.

M-am limitat doar să aprob şi şoferul ne-a deschis uşa amândurora.

Am mers de a lungul unor străzi, era ciudat să stai într-un loc paralel, New York s-a schimbat mult de când l-am vizitat ultima dată.

Recunosc că asta a fost acum 10 ani, acum erau mai multe clădiri şi un pic mai multe lumini.

Şoferul a parcat, pe eticheta scria că se numeşte Maxwell.

– Încotro mergem Domnule Edward?

– La apartamentul meu, înainte să ajungi la muzeu de artă.

Şoferul s-a limitat doar să aprobe.

După aproximativ zece minute de mers pe străzile aglomerate ale marelui oraş, am ajuns la o clădire şi şoferul ne-a lăsat în faţa ei.

Edward a luat bagajele şi limuzina a plecat.

M-a ghidat până la liftul clădirii, şi când am ajuns la al nouălea etaj şi-a scos cheile din buzunar şi mi le-a dat.

Le-am luat fără griji şi am deschis uşa care era în faţa noastră.

Dintr-un motiv ciudat mă simţeam nervoasă.

Când uşa s-a deschis o frumoasă încăpere a apărut în faţa mea.

Camera era imensă, avea canapele de piele neagră şi ferestre de cristal pe tot peretele, era un ecran uriaş în faţa scaunelor şi lângă sala imensă era o bucătărie care se extindea până pe hol unde erau trei uşi, am presupus că acelea erau camerele, dar ce mi-a atras atenţia a fost că erau multe cărţi prin toată încăperea, din punctul meu de vedere cel mai superb era balconul cu toate acele lumini care proveneau de la celelalte clădiri, pot să jur că se vedea tot New York-ul de acolo.

– Bine ai venit – a spus Edward plasându-se în faţa mea ca să-mi vadă expresia.

– Este…este…surprinzător.

– Ştiam că o să-ţi placă.

– Aha.

El doar mi-a zâmbit.

Mi-a lăsat genţile lângă un scaun.

– Urmează-mă.

– Unde mergem?

– Să-ţi arăt camera ta.

– Camera mea?

– Da camera ta, doar dacă nu vrei să dormi cu mine – a ridicat o sprânceană şi un zâmbet strâmb i-a apărut pe buze. Pentru Dumnezeu ce sexy arăta când zâmbea aşa.

Am negat cu capul şi am roşit.

El a deschis ultima uşă care se găsea pe holul de la bucătărie şi m-a lăsat să văd camera care decorată foarte tineresc şi retro, mă încânta, trebuia să zic că Edward are un gust excelent.

– Cum ţi se pare?

– Este superbă.

– Mi-am luat libertatea să o decorez, sper că îţi place.

– Mulţumesc Edward.

– Ai propria ta baie.

– Te las, trebuie să merg la şcoală ca să mai fac câte ceva şi după aceea mă întorc, ţi-ar plăcea să iei cina cu mine?

– Sigur.

– Super, te iau la opt.

– OK.

– Ne vedem.

Camera era de culoarea albă, şi peretele pe care să găsea patul era de culoarea crem.

Lenjeria de pe pat şi pernele erau îmbrăcate cu culori între bej şi stacojiu.

Avea două rafturi de fiecare parte, un dulap imens şi lângă era uşa care ducea la baie.

Era o plasmă gigantică amplasată pe peretele opus patului.

Podeaua era de lemn de o culoare închisă, şi îi dădea o notă de fineţe camerei.

Mi-am deschis valiza ca să-mi aleg un schimb şi am decis să mă îndrept spre baie, aveam nevoie urgent de o baie.

Am mers la duş şi am dat drumul la apa caldă.

Baia şi apa m-au liniştit.

Când am ieşit mi-am pus un rând de haine pe care rar le foloseam.

Mi-am pus nişte blugi albaştri şi un tricou verde, care se lipea de pielea corpului meu şi care îmi expunea decolteul.

Mă simţeam comodă îmbrăcată aşa, mă simţeam normal.

Mi-am pus o pereche de pantofi cu platformă verzi.

Dar nici aşa nu îl ajungeam pe Edward, era prea înalt.

După ce m-am schimbat m-am machiat, şi mi-am lăsat părul desfăcut, ca să cadă peste spatele şi umerii mei.

Am mers în sufragerie şi am aprins televizorul uriaş, am început să caut ceva distractiv la ce să mă uit, şi deja era 7:30 pm. Dar nu era nimic la ce să mă uit.

M-am oprit pe canalul E!, unde se difuzau ştirile E!, şi spre nefericirea mea ceea ce era la ştiri era un reportaj despre mine.

„- Prinţul Edward şi prinţesa Isabella, după frumoasa lor nuntă de ieri în oraşul Volterra, au luat o limuzină şi s-au îndreptat spre aeroport pentru a lua un avion spre Grecia unde îşi vor petrece luna de miere.”

Am râs din cauza ştirii, ei nici nu îşi imaginau că eram în New York.

Am rămas să privesc programul cât timp rulau poze şi filmări de la „Fabuloasa noastră nuntă” şi cu acel sărut ruşinos, care la fel ca şi Emmett, ei au semnalat că am stat lipită de Edward mai mult de două minute.

Am auzit uşa deschizându-se dar nu m-am întors, ştiam deja cine este, eram hipnotizată de minciunile care se spuneau despre nunta mea.

– La ce te uiţi? – a spus o voce catifelată foarte aproape de urechea mea. Am tresărit de spaimă şi aproape că am căzut de pe scaun, dacă Edward nu m-ar fi prins de braţ.

– Dumnezeule, m-ai speriat.

– Nu ştiam că sunt aşa de urât.

– Ştii deja că nu asta am vrut să spun.

– Nu contează.

– OK.

– Arăţi superb, Bella.

– Mulţumesc – am spus colorată.

– De deranjează dacă merg să-mi fac un duş şi după aceea mergem să luăm cina, am ajuns cu 20 de minute mai devreme.

Am râs ca nişte copii mici.

– M…mă…mă duc să fac baie – s-a bâlbâit şi eu am aprobat din cap.

Am schimbat canalul şi am găsit ceva pe gustul pe meu, un documentar despre OZN-uri pe History Channel.

Am rămas să mă uit pe el până când Edward a ieşit din baie.

Purta o pereche de blugi din denim moderni, o cămaşă albă cu mâneci care îi punea în evidenţă braţele, din cauza muşchilor lui. Era aşa de puternic.

L-am privit ca o proastă, în timp ce el venea spre mine.

– Bella, mergem?

– Desigur.

Şi-a pus mâna pe spatele meu şi ne-am îndreptat spre uşă.

Când am ajuns jos am văzut o frumoasă maşină argintie.

– Este a ta? – l-am întrebat.

– Da.

– Mă aşteptam că o să ne aştepte altă limuzină – am râs.

– Nu, preţioasă asta este a mea – a spus în timp ce mi-a deschis uşa copilotului.

Am urcat în timp ce el se îndrepta spre locul lui.

– Ce maşină este?

A ridicat o sprânceană.

– Asta Bella este un Volvo 511 Turbo.

A pornit maşina şi nu ne-am îndreptat spre restaurant.

Ci la o agenţie de maşini.

– De ce am venit aici?

– Pentru maşina ta.

– Dar, am crezut că o să mergem la cină.

– O să mergem după ce o să-ţi cumpărăm maşina.

– Dar…

– Dar nimic.

Am coborât din maşină şi o persoană necunoscută cu pielea albă şi ochii albaştri ne-a întâmpinat.

– Bună, numele meu este Damian, vă pot ajuta cu ceva.

– Da, căutăm o maşină pentru…- nu a continuat pentru că încă nu ştiam cum o să ne adresăm unul despre celălalt în public.

M-am grăbit să răspund.

– Isabella – am spus scurt.

– Foarte bine, domnişoară Isabella. Ce maşină doriţi?

– Una simplă, ca să nu atragă atenţia şi să fie practică.

– Mă tem că în acest oraş nu sunt maşini „practice”.

– Atunci, care mi-o recomandaţi?

– Care este oferta domnişoară Isabella?

– Din câte vă pot spune, banii nu sunt o problemă.

– Perfect, tocmai au ajuns Mercedes-urile.

– Se gândeşte mai bine la un mini  Cooper.

– O doriţi de lux?

– Sigur.

– Urmaţi-mă, vă rog.

– Vrei un mini Cooper? – m-a întrebat Edward.

– Da, este o maşină tinerească, nu?

– Da, presupun.

Am mers până când am ajuns la mini Cooper, şi ochii mei sau îndrăgostit de o maşinuţă neagră cu dungi albe şi galbene pe margine, îi oferea maşinii un aer de curse.

– Asta! – am strigat apropiindu-mă de ea.

– Sigur? – m-a întrebat Damian.

– Sigur, este superbă şi perfectă pentru mine.

– Dar este o maşină de curse,are viteze prea mari.

– Perfect.

Edward mă privea confuz.

– Bella, îţi place viteza?

– Sigur, şi cui nu?

– Bella nu încetezi să mă surprinzi.

Eu l-am surprins pe Edward? asta începea să-mi placă.

– Atunci domnişoară Isabella, o luaţi pe aceasta?- m-a întrerupt Damian arătându-mi maşina.

– Desigur.

Am întocmit actele şi am condus înapoi acasă.

Edward în Volvo-ul lui şi eu în micul şi preţiosul meu mini Cooper.

Când am ajuns în apartament Edward a comandat mâncare italiană, era preferata mea de mică, şi ca şi cum el ştia, în urma interogatoriului pe care mi l-a făcut.

Ne-am culcat târziu, mâine era prima mea zii la Universitatea de Economie şi Relaţii Internaţionale, o să fiu foarte ocupată să fac două facultăţi în acelaşi timp, ştiam că trebuie să mă concentrez mai ales pe studii şi să am rezultate excelente la universitate.

Orarul era gata o să am ore amestecate, de luni până miercuri o să merg la facultatea de economie şi joi şi vineri la relaţii.

Cursurile or să aibă legătură unele cu altele, aşa că nu o să fie aşa de greu.

Era deja luni şi m-au trezit nişte lovituri în uşă.

– Bella – a spus vocea acelui înger dulce – Dacă nu te trezeşti şi te îmbraci o să ajungi târziu.

– Vin imediat – m-a ridicat din pat, m-am lovit de uşa de la baie şi am căzut în duş.

– Bella eşti? – m-a întrebat Edward, vocea lui părea preocupată.

– Da – am strigat.

După ce am terminat seria de căzături din baie.

Mi-am pus nişte blugi şi o bluză neagră şi o vestă de culoarea bej.

Şi mirosul de mâncare m-a surprins.

– Bună – am spus.

– Bună dimineaţa, am crezut că ai plecat pe apa sâmbetei.

– Îmi pare rău că am întârziat.

– Nu contează, ia loc micul dejun este gata.

M-am aşezat şi el mi-a dat o farfurie albastră, cu ou şi felii de bacon, alături a pus un coş cu pâine şi un borcan cu marmeladă.

– Crezi că o să mănânc tot? – am întrebat cu un pic de greaţă.

– Da, alături de un pahar de suc şi unul de lapte de asemenea.

– Este prea devreme ca să mănânc.

– Dar asta se numeşte mic dejun, Bella.

– Dar…

– Dar nimic, mănânc, sper să-ţi placă.

Am terminat jumătate din farfurie şi jumătate din suc.

– Bella.

– Da?

– Dacă vrei te pot duce eu la universitate.

– Dar am maşina mea.

– Crede-mă, ar fi mai bine dacă nu ai merge cu maşina nouă, un grup de invidioşi o vor lovi cu siguranţă.

După ce m-am gândit i-am pus o întrebare mare.

– Şi de ce a ta nu o să o lovească?

– Bella, vorbeşti cu Edward Cullen, chiar ar trebui să vezi ce se crede despre mine la facultate, mai bine zis în facultăţi. Şi în plus, va fi mai bine ca toţi să ştie că eşti prietena mea, aşa nimeni nu o să te supere.

– De ce o spui?

– O să vezi.

Am râs mutual.

– Bine, o să mergem cu maşina ta.

Drumul până la universitate a fost rapid şi când am ajuns am parcat în faţa porţii principale.

Eram nervoasă, mi se vedea, în plus de mâinile mele transpirate şi mişcarea frenetică a picioarelor mele mă trădau.

Cel mai ciudat era că nici măcar nu am coborât din maşină şi toată lumea examina maşina cu atenţie şi atunci mi-am dat seama.

Oh pentru Dumnezeu, pentru Dumnezeu Edward era un băiat popular. Şi eu încercam să trec nevăzută.

Eram în stare de şoc, Edward a coborât din maşină şi toate fetele se holbau, păreau aşa de proaste, Edward mi-a deschis uşa.

– Haide Bella – a spus pe un ton manipulator.

– De ce toţi te privesc? – am întrebat îngrozită.

– Cred că am omis câteva detalii despre universitate.

– Cum ar fi? – am întrebat nervoasă.

– Sunt căpitanul echipei de fotbal american.

– Şi asta ce importanţă are?

– Ei bine, nu ştiu, dar din câte mi-au spus toate fetele sunt înnebunite după căpitanul echipei, şi din câte se vede tu eşti excepţia regulii, ca întotdeauna.

– Haide mergi, eu cobor în câteva minute.

– Haide Bella, trebuie să-ţi spun unde sunt clădirile tale.

M-a luat de talie şi m-a pus în picioare afară.

M-am întors spre uşi şi un milion de priviri otrăvitoare mă omorau de vie.

Dacă privirile ar ucide, m-am gândit.

– Simt că deja mă urăsc – i-am spus lui Edward cu respiraţia întreruptă.

Edward doar a râs, şi-a luat cărţile şi pe ale mele şi cu cealaltă m-a luat pe mine de mână, am privit neîncrezătoare mâinile noastre.

Nu fii proastă, Bella, dacă nu sunteţi nici prieteni, nici iubiţi sunteţi SOŢI.

La naiba vocea lui Alice din nou, am ignorat-i şi Edward ne-a dus corpurile pe hol trecând pe lângă porţile principale.

Absolut toate fetele pe lângă care treceam îl priveau pe Edward cu un oftat şi la mine mârâiau.

Şi toţi băieţii îşi treceau privirile pe mine şi după mormăiau ceva despre Edward, era ridicol.

Am ajuns la sala 311 care spunea Economie şi Finanţe, este materia mea principală.

– Bine Bella aici este.

– Bine.

– La ora prânzului vin-o la cofetărie, o să fiu acolo şi o să-ţi ţin un loc.

– Nu va fi alături de majorate sau de alţi de genul – am spus ironică.

– Nu îţi face griji, o să le spun băieţilor că astăzi o să stau singur.

– Bine.

– Ne vedem Bella.

Mi-am luat rămas bun cu mâna, în timp ce îl vedeam cum se îndepărtează.

Când am intrat în sală, i-am dat o hârtie profesorului ca să-mi arete locul.

– Bună ziua – i-am spus profesorului – eu sunt Bella.

– Bună ziua, bine ai venit, eu sunt profesorul Banner şi asta este clasa mea.

Toţi m-au privit cu curiozitate, ca şi cum aş fi o creatură rară.

– Copii ea este Isabella Cullen – a spus profesorul prezentându-mă cu numele lui Edward.

O voce din spatele clasei a strigat.

– Este sora lui Edward Cullen! – a ţipat.

Sora? Haha, ce prostie, dar în fine, o să-i las să o creadă în plus eu şi Edward suntem prieteni, şi dacă suntem fraţi asta ar explica de ce toată ziua suntem împreună.

Profesorul m-a privit confuz.

– Nu ştiam că Edward are o soră – a spus.

– Eh…îmi puteţi spune care este locul meu?

– Sigur, Jessica o să fie colega ta de bancă.

Mi-a indicat cu mâna un loc în primul rând, şi mi-a arătat o fată blondă cu un ten palid, care arăta curiozitate cu un zâmbet pe faţă.

Am mers până la loc în timp ce ceilalţi elevi mă priveau.

Mă simţeam ca şi cum aveam ceva rău, ca şi cum aş fi rară. Bine ştiam deja că sunt, dar nimeni nu m-a privit niciodată aşa.

– Bună, eu sunt Jessica tu trebuie să fii Isabella, nu? – s-a prezentat fata, cu o bucurie enormă în ochi.

– Doar Bella – i-am întins mâna şi ea mi-a luat-o.

– Ei bine Bella, spune-mi eşti sora lui Edward Cullen? – m-a întrebat nerăbdătoare.

– Eh…păi da.

– Asta este genial, el este aşa de frumos, toate fetele sunt îndrăgostite de el, chiar şi cele care nu merg cu el la facultate, şi cele din anii superiori.

– Adică Edward este faimos.

– Mai mult decât atât, Bella.

– Cum adică mai mult decât atât? – am întrebat nesigură.

– Adică, în afară că este căpitanul echipei de fotbal a întregii universităţi, este bogat, este frumos este SEXY!

– Crezi că Edward este sexy?

– Sigur, dar trebuie să fie altfel pentru tine, cum este fratele tău.

– Da, este foarte diferit pentru mine.

– Ascultă Bella, care este următoarea ta oră?

– Hmm, cred că am sport, în primul an este obligatoriu.

– A, eu am matematică.

Profesorul a anunţat că ora începe şi Jessica a tăcut.

A început cu baza, cu ceea ce eu ştiam deja, cum să lucrezi cu o cădere a pieţii şi cum să manevrezi finanţele.

Când s-a terminat ora Jessica şi-a luat rămas bune de la mine şi eu de la ea.

Am mers spre sala de sport şi când am intrat am rămas în stare de ŞOC.

Simţeam cum sângele pleca din corpul meu, cum aerul mi se oprea în gât şi cum inima mi s-a oprit pentru o fracţiune de secundă.

Jacob Black era în faţa mea.

Şi după totul a devenit negru.

 

Anunțuri

14 comentarii la “Capitolul 7: Frumos

  1. ce treabaare de-a face jacob cu bella?
    of imi place mult
    doar frați din păcate
    dar sper sa fie îimpreună
    super cap
    aba așpt cap următor
    pe cînd se anuntă?

  2. Frati…asta a fost foarte tare :)) …. nu cred ca atunci cand o sa se cunoasca mai tare o sa mai fie considerati frati :)) …. Edward oricum e un dulce si e atent si galant 😀
    Jake…ce cauta aici…nu…presimt ca nu o sa iasa bine….in sensul ca Edward va fi din nou gentelman si o va lasa pe ea sa „aleaga” 😦 ….
    oricum…deabia astept urmatorul capitol….ca imi placeeeeeeee

  3. ce treaba are de-a face jacob cu bella?
    of imi place mult
    doar frați din păcate
    dar sper sa fie îimpreună
    superb capitolul
    popiceii

  4. Ohh nu.Sa nu zica ceva Jake de Isabella si casatoria ei la toata facuyltatea.Sa speram ca nu se va ajunge acolo.Tremura totul pe mn .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s