Capitolul 10: Căzută

Carlisle Cullen s-a aşezat în faţa familiei lui. Soţia lui, care părea îngrijorată, l-a îmbrăţişat cu blândeţe. Toţi cei din jur au rămas tăcuţi, aşteptând ca liderul clanului să rupă liniştea incomodă. Nu a făcut-o.

– Ce se întâmplă cu fata? – a întrebat Emmett, fără a putea suporta curiozitatea. Privirea mustrătoare a lui Esme la făcut să-i pară rău, dar toţi vroiau să afle adevărul.

– Nu ştiu sigur, fiule – bărbatul părea nefericit, ca şi cum ar fi fost vorba despre un cauz fără soluţie – Ea este atât de diferită faţă de restul…- Şi aşa era. Isabella Marie Swan Volturi era o distrugătoare, antrenată de vampirii regali. Nu era încă una, ci o nemuritoare cu o putere de nedescris.

Edward s-a ridicat şi a urcat scările. Fata cu ochi violeţi era aşezată pe canapeaua din camera lui. Vampirul cu ochii auri a îngenuncheat lângă ea, mângâindu-i obrajii palizi şi reci. Nu putea suporta adevărul acesta, dar fata din faţa lui era pe moarte. Părea imposibil, ceva nebunesc, dar era adevărat.

– Bella…- a şoptit el încet. Nu a putut suporta, vroia ca ochii ei să se deschidă din nou. A ridicat mâna fetei şi-şi a înfipt dinţii în acelaşi loc cum a făcut-o Heidi cu câteva decenii în urmă. Sentimentul nu a fost diferit fiind vorba de un om, exceptând faptul că nu avea sânge.

A început să se întreba din nou şi din nou dacă asta avea vreun rol, dar îndoielile au dispărut când Isabella s-a mişcat neîndemânatic pe canapea. Pieptul a început să se ridice şi să coboare într-un fel exagerat, obrajii roşii şi-au pierdut culoarea într-o secundă, buzele s-au despărţit şi a ţipat. Toate această durere se asemăna cu cea a transformării.

Carlisle Cullen a urcat cu viteză pe scări, împingându-l pe fiul mai mare de fată. Ochii lui arătau reproşul, dar era supărat pe decizia lui bruscă din cauza convulsiilor acelui corp fragil. Nu era nici o formă ca să afle ce s-a întâmplat. Totul era o chestiune de timp.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Picioarele lui Edward Cullen îl purtau din nou şi dino nou pe acea linie invizibilă din camera lui. Pleca şi venea, oprindu-se doar pentru a privii vampiriţa inconştientă din camera lui. Familia lui a renunţat la încercările de a sta aproape de băiat, din cauza asta toţi au ieşit din casă.

– Bella, te rog…- rugile lor nu au avut nici un efect în ultimele trei zile, timpul estimat pentru transformare. Totuşi, el insista – Bella, draga mea, trebuie să deschizi ochii…- degetele lui lungi şi albe îi mângâiau întotdeauna obrajii ei reci, care părea într-un somn profund.

Isabella Swan era prinsă într-o lume a umbrelor, la fel ca în noaptea in care mama ei a fost asasinată de o bestie fără sentimente. Îşi amintea transformarea de pa aleea şi sosirea ei în Volterra, nimic în comparaţie cu ce simţea acum. Iniţial a durat-o doar muşcătura, dar curând asta a trecut. Acum, nu vroiam decât să deschidă ochii.

– Bella, trebuie să o faci…- gemetele lui Edward cădeau una câte una pe vampiriţă, care a încercat din toată forţa să revină la realitatea atât de departe şi distorsionată. Ştia că întoarcerea ei în Italia nu va întârzia, dar încă trebuia să mulţumească acelei care i-a oferit ajutorul atât de necesar în acele momente neprevăzute.

Isabella a deschis ochii lent, simţindu-se ciudat. La putut distinge pe Edward rezemat de peretele opus canapelei, cu spatele. Un mic zâmbet i s-a format pe buze când a citit gândurile vampirului, care îşi amintea momentele în care a fost aproape de ea. Prima şi accidentala întâlnire, sărutul din parcare…Se gândea la ea şi asta-i plăcea.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

– S-a trezit – a spus Alice l-a jumătatea vânătorii. Fraţii ei s-au oprit la câţiva centimetri de ea, aşteptând decizia lui Carlisle – Cred că trebuie să stea cu Edward – a murmurat râzând fata cu părul negru. Părinţii ei au aprobat din cap conştienţi de sentimentul atât de adânc pe care îl găzduia primul lor copil în inima lui.

Culleni erau la curent cu afecţiunea pe care o ascundeau ochii aurii ai acestui băiat serios şi singur. Au fost bucuroşi că motivul schimbării lui şi-a revenit.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Isabella s-a mişcat repede, fără să-i dea posibilitatea lui Edward să-şi dea seama. S-a apropiat de el şi-şi a pus capul pe spatele puternic al lui Edward, care i-a şoptit numele din reflex. Edward era prins între perete şi corpul fragil al aceleia care se odihnea pe el, dar nu i-a păsat şi a întors.

– Edward – a şoptit ea înainte ca băiatul să se hotărască să se întoarcă faţa în faţă. Două perechi de ochi se contemplau reciproc. Băiatul arăta o anumită neîncredere pe faţa lui, cea ce alertat-o pe fată de ceva neobişnuit. Într-o secundă nu mai era acolo.

Edward a ieşit din cameră cu paşi lenţi, încercând să afle unde este fata, fără să audă nici un sunet din casă. Ideea că a plecat la panicat, dar în curând a găsit-o. Isabella se găsea în picioare în faţa oglinzii de la baie, cercetând ochii aurii.

– Bella – vocea catifelată a răsunat din nou. Ochii lor s-au ciocnit din nou şi de data asta Edward a fost cel care s-a apropiat de ea şi a îmbrăţişat-o. Ea nu a spus nimic, dar s-a refugiat între braţele acelea puternice.

Dar sute de întrebări îi bântuiau mintea vampiriţei, care se simţea intimidată de perechea aceea de ochi care o priveau din oglindă. Cum s-a întâmplat asta? Volturi s-ar distra mult în legătură cu asta, râzând de ea şi căutând o explicaţie logică.

– De ce sunt…aurii? – a întrebat dintr-o dată, într-o şoaptă, atingându-şi faţa.

– Inima ta sa oprit – a spus Edward, ghidând-o din nou spre camera lui – A trebuit să te muşc – Bella a rămas îngheţată, asimilând acea simplă informaţie – Ce ai simţit?

Nu ştia şi nici nu a simţit nimic. A căutat în mintea ei vreo senzaţie, vreo amintire, dar nu era nimic. Doar întuneric. O viziune a copleşit-o în timp ce se gândea. Era acea zi sau niciodată. Trebuia să-i spună lui Edward adevărul, să-i spună cine era. Dar, ar respinge-o? A negat cu capul din nou şi din nou, încercând să-şi îndepărteze acea idee din cap. Cu toate astea, nu credea că el ar fi văzut asta  cu ochi buni.

– Isabella – a strigat-o Edward din nou, trecând mâna în faţa ochilor ei. Ea s-a uitat cu ochii aurii la el. Trebuia să admită că încă este frumoasă, chiar dacă şi-a pierdut privirea aceea violetă – S-a întâmplat ceva? – s-a pălmuit mintal pentru că a întrebat-o atâtea lucruri dintr-o dată, dar chiar era preocupat pentru cea cu părul castaniu.

– Este ceva ce trebuie să ştii – el a privit-o confuz. Ce vroiam să spună fata? Era aşa de important ca să spună în acel moment tensionat? A aprobat, dispus să asculte – Eu nu sunt cine ce crezi – a început, având senzaţia unui film romantic – Sunt o asasină – şi-a aplecat capul, privind podeaua.

– O spui din cauza tatălui tău vitreg? – a întrebat – Eu înţeleg asta. Dacă aş fi în locul tău…- ea nu l-a lăsat să continue. Nu era aşa.

Isabella l-a privit direct în ochi şi l-a mângâiat cu dosul palmei obrazul palid. Edward a închis ochii, lăsându-se dezmierdat de acea mângâiere. Ea a pus palmele pe obrajii lui şi le-a lăsat acolo, implorându-l să se uite la ea şi el a ascultat. Ochii aurii aveau o lumină specială, devenind mai întunecaţi , ca două fântâni de ciocolată topită.

– Bella, ce…? – nu a putut continua, a rămas fără cuvinte. A început să vadă în capul lui, ca şi cum ar fi un film, viaţa tinerei Swan. Copilăria şi adolescenţa ei, acel trecut pe care i le-a narat. Un fior i-a trecut prin şira spinării când i-a văzut în faţa ochilor pe cei trei conducători ai vampirilor. Aro, Caius şi Marcus îi zâmbeau cu admiraţie, în timp ce o conducea pe holurile întunecate şi îi prezenta garda.

Edward a vrut să ştie mai multe în acel moment. Ce făcea ea într-un loc ca acela? A întârziat să-şi dea seama că ea face parte din gardă Volturilor. Când a făcut-o, confuzia lui a fost în aşa fel încât a trebuit să clipească de câteva ori, incapabil să conceapă o aşa idee. A fost prezent la câteva din vânătorile femeii, când conducea oamenii fără apărare la acele fiare josnice şi puternice. A gemut când a auzit strigătele acelor ucişi de acele creaturi ale întunericului.

Isabella şi-a păstrat ochii închişi, spunându-şi că totul va fi bine. Nu oferea credibilitate a ceea ce făcea. De ce îi spunea totul a celui Edward Cullen? Ce îl făcea aşa special?

Primele misiuni de exterminare l-au dominat complet, făcându-l incapabil pe moment sa mai privească acele imagini pe care dorea să le şteargă. Cum putea o fiinţă atât frumos să devină un aşa demon? Dar, în interiorul lui ştia că ea doar realiza treaba care i-a fost cerută, şi în acelaşi timp proteja specia.

Nu justifica toate morţile, dar făcea ideea mai confortabilă. Isabella Marie Swan Volturi era o exterminatoare, care posedă abilităţi şi daruri mari. A înţeles la perfecţie de ce era în Statele Unite şi de ce s-a împrietenit cu acea vampiriţă cu părul roşu. Totul este mai clar. Şi în acel moment, încă văzând ce a trăit ea, şi a dat seama că era îndrăgostit de acea vampiriţă. Şi nimic nu putea schimba asta niciodată.

Isabella şi-a retras mâna de pe faţa lui, aşteptând o reacţie. Ştia că Edward o să-o respingă imediat ce va fi în stare să vorbească din nou. A oftat resemnată, aşteptând cei mai rău. Un braţ a adus lângă un piept dur şi rece. Una dintre mâinile băiatului a prins-o de talie şi cealaltă s-a încurcat în părul ei de mahon, mângâindu-l. Ea s-a lăsat îmbrăţişată, cu mintea într-un haos total. Ce însemna?

– Bella, eu…- Edward nu-şi găsea cuvintele să spună ce vroia. Cum s-o facă?

– Crezi că sunt un monstru? – a întrebat ea, întorcându-i îmbrăţişarea. El a negat, nu ar fi în stare de aşa ceva – Mulţumesc.

Amândoi au rămas în linişte, îmbrăţişaţi. Edward ştia ce vrea în momentul acela şi nu se va opri până nu o să o obţină. Bella ştia la ce râvnea el şi nu se va opri fără să încerce. Pereţii au căzut şi el o cunoştea în totalitate. A închis ochii, bucurându-se de apropierea lui Edward, dorindu-şi să nu se desparte de el niciodată. Amândoi aveau nevoie, nu era îndoială.

Edward s-a tras un pic înapoi, pentru a aşeza nişte şuviţe rebele. Ea a zâmbit, cu o nouă strălucire în privire. Şi-a permis să-i mângâie obrajii, auzindu-l suspinând încet. Înainte ca cineva să rupă acea tăcere magică sau ca unu dintre ei să vorbească despre ce s-a întâmplat, fiul lui Carlisle a tăiat distanţa care îi despărţea.

Buzele ambilor se mişcau uşor, bucurându-se de atingere buzelor lor şi a pieli. Braţele Bellei au trecut în jurul gâtului lui, aducându-l mai aproape de ea. El i-a conturat buzele cu vârful limbii, cerând permisiunea pentru ai explora gura, ea i-a acordat-o. au continuat să se sărute minute întregi care nu păreau să treacă, timpul a îngheţat în momentul în care buzele lor au fost împreună.

S-au separat când au auzit uşa principală deschizându-se. Restul familiei a ajuns, dornici să afle ce s-a întâmplat în lipsa lor. Ei au coborât împreună, trimiţându-şi priviri amuzante din când în când. Sau aşezat în sală împreună cu restul, dispuşi să-le răspundă la întrebări.

– Deci, Volturi, huh? – a întrebat Jasper gânditor. Niciodată nu şi-ar fi imaginat că tânăra să fie membru al gărzii regale.

– Să spunem că sunt cineva important – a răspuns ea, distrată. Alice a râs încântată cu acea confesiune, observând încrederea fetei în ei.

– Ce faci? – a întrebat Emmett fără să-şi ia ochii de pe ea.

– La început eram doar vânător – a început – Eram responsabilă să caut oameni şi să-i duc la castel, împreună cu Heidi – toţi au clătinat din cap, oarecum supăraţi – După am devenit exterminatoare.

– Ce vrei să spui cu asta? – a întrebat din nou blondul, dorind să-i fie confirmate suspiciunile.

– Ce s-a întâmplat mai înainte în pădure…- a început ea – Era o misiune comandată de Aro. Trebuie să-i caut pe cei care provoacă revolte şi să-i omor. Şi pe creatorii lor.

– Ce făceai în pădure prima dată când te-am văzut – a întrebat Alice zâmbind.

– Îmi era foame – toţi au râs.

– Presupun că Edward ţi-a luat-o – a râs Emmett, amintindu-şi acea scenă ruşinoasă.

Şi aşa au continuat, vorbind despre lucruri care nu părea importante acum, dar care îi interesau pe toţi. Isabella le-a vorbit despre fiecare membru a gărzii, menţionând abilităţile şi punctele slabe. A rezultat că atributele lui Heidi au supărat-o pe Rosalie. Puterea lui Felix l-a înfuriat pe Emmett. Inteligenţa lui Demetri, îi atrăgea atenţia lui Jasper şi îl făcea gelos pe Edward. Evenimentele cu Alec, care părea mai hiperactiv decât însăşi Alice.

Carlisle şi Esme zâmbeau, siguri că fata o făcea intenţionat. Şi nu greşeau. Ea a început să se bucure de feţele supărate şi pumnii încleştaţi ai noilor ei prieteni. Văzându-i în felul acesta îi aducea aminte de vremurile din Volterra, din cauza căruia zâmbetul i-a scăzut. Pentru un moment a crezut că telefonul îi sună şi o să audă vocea lui Heidi, felicitând-o pentru reuşita misiunii. Dar nu a fost aşa. Sora ei nu a sunat-o, nici în ziua aceea şi nici în restul.

Când toată lumea a decis să se retragă în camerele lor, Bella şi-a luat rămas bun pentru că ar trebui să se întoarcă la ea acasă. Şi aşa a făcut-o, alături de Edward. L-a rugat să nu meargă cu ea, să rămână cu familia lui, dar el a negat, susţinând că cu ea vroia să stea în acel moment. Şi ea i-a mulţumit foarte mult.

Şi-au petrecut noaptea numărând lucruri, vorbind despre dorinţele lor şi despre planurile pentru anii următori. Ea se gândea la întoarcerea în Volterra şi la noile misiuni, el nu concepea idee să plece. În timp ce ea vorbea despre Volterra şi ce va face la sosire, el i-a furat un sărut.

Isabella nu s-a opus să o facă restul nopţii. Ştia că asta nu este corect, că cineva va ieşi rănit la sfârşit. Totuşi, ea îl iubea într-un fel în care nu a mai iubit pe nimeni. Oare, aşa te simţi când eşti îndrăgostită? La lăsat să-o îmbrăţişeze şi să stea lângă ea, şoptindu-i cuvinte dulci şi sărutându-i obrajii. La lăsat să fie cavalerul la care visa de mică.

Şi a cea noapte a fost suficient ca să decidă să încerce. O să-i dea lui Edward Cullen şansa pe care i-o cerea. O sa-l lase să fie Romeo al ei, şi ea va fi Julieta lui, deşi nici unul dintre ei nu va muri la final. Şi aşa i s-au schimbat planurile, nu se mai gândea la Italia şi la Volturi, ci la Edward şi la Culleni. Şi şi-a dat seama, de asemenea, că nimic nu va mai fi ca înainte.

Dacă va rămâne, nimic nu va mai fi la fel. Viaţa ei ar fi goală într-un fel, ar fi pierdut o familie sau alta. Vroia să fie cu Edward, dar şi cu Marcus. Şi-a permis să se gândească la maestrul şi prietenul ei, şi s-a întrebat cu cine ar trebui să stea în acel moment. Nişte degete care îi mângâiau obrazul i-au dat răspunsul. Acela era locul ei, o ştia.

Şi-a permis să-şi unească buzele cu Edward încă o dată, cum a făcut-o când i-a spus adevărul. Şi a fost dulce şi cald, în ciuda buzelor reci şi fără viaţă. Deoarece lângă el se simţea ca acel fragil şi visător om care a fost o dată. Şi acest sentiment nu i se părea la fel de urât ca la început.

Şi în sfârşit a înţeles acel sentiment care o urmărea în fiecare secundă. Ea,  Isabella – Bella – Swan este îndrăgostită de Edward Cullen. Şi nu putea să o evite.

Următorul capitol nu ştiu când o să-l postăm pentru că atât eu cât şi Antho sunt plecate o vreme. Cred că într-o săptămână şi ceva o să fie postat şi capitolul 11. Până atunci vă urez lectură plăcută şi o vacanţă plină de distracţii şi bucurii. Mulţumim că citiţi ficul şi pls comm …

5 comentarii la “Capitolul 10: Căzută

  1. „Şi nu putea să o evite.”
    dar nu cred eu ca o sa fie totul atat de simplu pana la sfarsit,ne?
    de abia astept urmatorul cap ^.^
    felicitari!
    Have fun in vacanta >:D<
    *sper ca ti-ai dat seama ca nu ma pricep la commuri dar fac asta de fiecare data :))

  2. Am uitat sa scriu comm, ce uituca sunt!
    Imi place cap!In sfarsit totul pare cat de cat sa se rezolve…..Desi cred ca Bella totusi va pleca in Ialia…
    Astept nextul sa vad!
    Kisses!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s