Epilog: Bile de hârtie

După câţiva ani, dar nu într-o noapte oarecare, acum câteva minute viaţa mea s-a schimbat într-un mod radical chiar dacă încă mă mai gândeam că dintr-un minut în altul mă voi trezi; dar este că…Dumnezeule! Tocmai m-am căsătorit cu Edward Cullen!

Totul a început acum câteva ore. Alice şi Rosalie erau la Edward, unde acum locuiam împreună, aranjându-mi părul de jos în sus, aranjându-mi chiar şi genele şi îmbrăcându-mă cu frumoasa rochie albă. Au trecut şase ani de la incidentul din cazinou, Edward a împlinit deja 23 de ani şi începea să lucreze cu tatăl lui ca medic şi eu încă aveam 22 de ani dar în curând voi împlini 23 şi-mi voi termina specializarea în litere, mulţi spuneau că încă suntem tineri; dar eu nu am putut să refuz acea frumoasă cerere în căsătorie pe care Edward mi-a făcut-o la o cină jos la lumina lunii şi privirea acea intensă care mă încânta.

Cum spuneam, ziua a trecut foarte repede şi toate trei eram splendide. Alice cu o rochie până la genunchi roz pal cu panglici albe în piept, tocuri albe şi părul drept. Rosalie era îmbrăcată într-o rochie roşie până în podea, dar cu o crăpătură care îi lăsa întreg piciorul drept la vedere, era prinsă în jurul gâtului cu o răsucire seducătoare, părul ei blond era pieptănat şi îi ajungea până pe sâni şi la mijloc avea o panglică neagră la fel ca tocurile. Amândouă erau foarte frumoase; dar pentru prima dată, eu m-am văzut în acea oglindă mult mai frumoasă ca ele. Părul meu ciocolatiu era buclat până aproape de mijlocul meu, şi împodobit cu o diademă de zirconiu pe care mi-a dăruit-o mama lui Edward împreună cu nişte cercei care se potriveau, rochia era realizată de Alice care se potrivea cu inelul de logodnă pe care mi l-a dat Edward. Pur şi simplu arătam perfect pentru prima dată, perfectă pentru Edward…

Odată ce am fost gata ne-am urcat în Mercedes-ul lui Carlisle şi am mers la biserică. Un drum plin de trandafiri până la altar unde mă aştepta soţul meu îmbrăcat în costum şi cu un trandafir alb în buzunarul de la haina lui. Totul a fost atât de preţios, atât de perfect, şi să îl aud pe Edward spunând „Da, vreau” m-a cutremurat. Suna atât de îndrăgostit, atât de dulce, de tern şi atât de perfect încât…

– Edward… – am şoptit.

– S-a întâmplat ceva? – a strigat Edward de jos.

– Nu nimic doar mă gândeam la ziua de azi…

– Imediat o să urc în cameră Bella termin nişte…treburi…

Cred că ar fi mai bine să te opreşti din aţi aminti pentru că o să termini dând ceva. Mi-a strigat vocea din cap. Dar îmi era imposibil să uit ziua asta şi vroiam să continui să mă gândesc la acele detalii frumoase. Ca atunci când am ieşit din biserică şi am mers la petrecerea nunţii. Îmi amintesc cum Edward mă lua de mijloc făcându-mă să-mi sprijin capul de pieptul lui şi dansând pe melodia pe care a compus-o pentru mine când ne-am cunoscut. Totul a fost atât de magic şi atât de perfect…

Am suspinat şi m-am lăsat să cad pe pat cât de bine am putut în rochia de mireasă. Încă îmi amintesc prima noapte pe care eu şi Edward am petrecut-o împreună, am dormit îmbrăţişaţi în patul nostru cum mie îmi era frică să dorm singură din cauza tunetelor; ei bine din acea noapte, eu nu am mai putut să dorm singură, întotdeauna inventam o scuză, oricare, doar ca să dorm cu Edward. Deşi el nu era prost, şi evident şi-a dat seama că-mi plăcea să dorm în braţele lui şi în noaptea în care nu am mai avut ce să inventez el a fost acela care m-a întrebat dacă nu vreau să dorm cu el cum în cele din urmă suntem în cuplu.

Patul încă păstra mirosul de migdale al şamponului lui şi al coloniei lui masculine şi în acelaşi timp amestecat cu mirosul lui. M-am scufundat fără să pot rezista, faţa mea în pernă şi am închis ochii lăsându-mă intoxicată de mirosul lui. Dintr-o dată, când am încercat să mă afund mai tare m-am lovit de ceva dur.

– Ce este asta? – am şoptit în timp ce scoteam acel lucru de sub perna pe care dormea Edward.

Din câte se pare sub pernă era ceva, ceva dreptunghiular, ca o carte dar nu foarte grea. Fără să ezit, mi-am băgat mâinile sub pernă şi am scos acel lucru pe care Edward îl ascundea. Ce era? De ce îl ascundea?În cele din urmă am reuşit să scot cartea îmbrăcat într-o catifea neagră şi am privit-o de sus cu puţină teamă să-l deschis şi să văd ce era în interior. Am mângâiat coperta admirându-i textura şi atingeam literele argintii E.C. care erau scrise. E.C.? m-am gândit Edward Cullen…da, acesta era Edward, dar ce era?

– Edward mai ai mult? – am întrebat ca să văd dacă m-ai am timp să-l deschid şi să citesc.

– Un pic, Bella nu fi nerăbdătoare… – am auzit un râs.

– Bine – aveam timp ca să investighez ; dar aveam timp. Fără să ezit am deschis acea broşură la o pagină aleatoare şi primul lucru pe care l-am citit a fost fraza…Dragă jurnalule.

Dragă jurnalule:

Da, acum trei ani ţi-am spus că nu o să mai auzim de mine pentru că eram un copil mare, dar trebuie să povestesc cuiva, sau în lipsa cuiva, cum mă simt. Azi am văzut un înger, din păcate acel înger plângea şi avea nevoie de ajutorul meu; dar ca un cavaler am salvat-o. Ştiu că sună ciudat când o să scriu; dar vreau ca ea să mă vadă ca prinţul ei şi noapte după noapte o să mă întorc la cazinou doar ca să o văd, ca să câştig partida şi să pot fi important pentru ea cum ea a devenit centrul universului meu…

          Ochii au început să mă înţepe un pic când citeam primele 5 pagini pe care Edward le dedica primei zile în care m-a văzut. Am trecut peste pagini conştientă că nu puteam citi jurnalul înainte ca Edward să vină în cameră de aceea o să mă conformez să citesc câteva părţi. Am început să văd din nou literele de…draga jurnalule…scrise îngrijit şi frumos şi am început să citesc din nou.

Dragă jurnalule,

Aş scrie mii de cuvinte despre cât du frumoasa a fost noaptea lângă ea. La început era speriată, era atât de dulce fără apărare ca o micuţă, striga şi încerca să-mi arete forţa ei; dar mânuţele ei tremurau şi eu ştiam că are nevoie doar ca cineva să-i arete dragoste, să-i arete că poate avea încredere şi că lucrurile o să se rezolve şi eu vroiam să fiu acel cineva. Din fericire am reuşit să o fac să aibă puţină încredere în mine şi am consolat-o…nu pot să descriu ce am simţit când ea a adormit în braţele mele şi un cântec de leagăn a început să-mi scape printre buze…fata asta…mă îndrăgosteam…

          Am simţit o lacrimă pe obraz. El era atât de drăguţ, din primul moment s-a îndrăgostit de mine. Fără să ezit am dat paginile şi dintr-o dată ceva mi-a atras atenţia, pe o pagină, scrisul lui era şubred şi nici măcar nu a început cu dragă jurnalule ci cu…

Bună, ştiu că nu aşa se începe în jurnal dar adevărul este că nici măcar nu ştiu cum pot să scriu acum. De ce? Să spunem că Bella nu se valorează suficient şi că hainele de la cazinou nu o acoperă nici măcar zece la sută din corpul ei moale.  Nu este ceea ce crezi!

Bella…ea este atât de prostuţă încât a gândit nu ştiu ce lucru despre Tanya şi a fugit de mine. Când eu mă întorceam acasă cu intenţia de a mă relaxa puţin conducând am văzut maşina Angelei în faţa mea pe o pistă de biciclete şi erau nişte urme pe jos, după urma picioarelor mici şi aroma de căpşuni care încă se afla în acel loc, am dedus că Bella s-a aventurat singură şi făcându-mi griji am început să o urmez, dar niciodată nu m-am aşteptat să-l văd pe Felix încercând să o violeze, sângele meu a început să fiarbă şi nu am putut să nu îl atac pe Felix ca să-mi protejez iubirea existenţei mele şi chiar mai mult, când ultimul lucru care i-a ieşit dintre buze ei suave, când credeam că ea mă ura, a fost…numele meu…Fără să ezit am salvat-o şi am luat-o în braţe ducând-o până la maşina mea. Apoi am mers la mine acasă şi aici a început…„problema” mea.

Hainele ei erau foarte murdare şi genunchii plini de tăieturi la fel ca mâinile. Aşa că după ce m-am gândit mult, am început să o dezbrac, cu grijă ca să nu o trezesc, de hainele ei…arăta atât de sexy în lenjeria intimă încât…Edward controlează-te! Cum spuneam i-am vindecat rănile cu grijă am pus nişte haine de ale mele. Frecându-i pielea cu vârful degetelor mele era ca şi cum atingeam un nor…atât de moale, cald şi atât de…perfect…ea era atât de frumoasă şi prea sexy pentru binele ei…Acum mai trebuie doar să spun…că am nevoie de un duş rece.

        Nu am putut evita ca un zâmbet tern şi timid să se formeze pe buzele mele. Atât de rău a fost pentru Edward încât nici măcar nu a putut să descrie? Încât să trebuiască să facă un duş rece? Am zâmbit, pentru că prin căpşorul a trecut o idee atât de riscantă, dar care va fi destul de distractivă şi tot ce trebuie să spun, va fi şi excitantă. Am zâmbit din nou lăsând jurnalul lui Edward deschis în vederea mea şi m-am pus pe pat şi l-am aşteptat nerăbdătoare ca Edward să se întoarcă de la ce făcea şi care dura atât de mult. Dintr-o dată ca şi cum mi-ar fi citit mintea, ecoul paşilor lui au început să se audă pe scări.

– Bella închide ochii… – am ascultat cererea lui şi am ascultat cum se mişcă în cameră – Deschide-i… – am urmat indicaţiile lui.

Edward era în faţa mea cu cel tern şi şmecher zâmbet şi în mana lui era o cupă de îngheţată identică cu aceea pe care a pregătit-o în seara în care a declarat şi am început să fim iubiţi.

– Ce este asta Edward? – am întrebat amuzată luând linguriţa între degetele mele şi luând puţină îngheţată – Atât de bun ca prima dată – am şoptit.

– Şi tu neîndemânatică ca prima dată…

– Ce vrei să spui? – s-a înclinat încet spre mine.

– Ştii de ce l-am pregătit? Pentru că mi-am amintit că mulţumită ei, am fost în stare să-ţi gust buzele…şi îmi amintesc…că era delicios…

Fără se ezită, fără să ceară voie şi fără ca măcar să-mi imaginez intenţiile lui…buzele lui au trecut peste ale mele cu o dulceaţă infinită, cu iubire, ca toate săruturile pe care le-am împărţit timp de şase ani. În Edward era personificată sensibilitate, blândeţea, iubirea, nu-mi puteam imagina un băiat mai bun decât Edward Cullen cu care să-mi împart viaţa. În plus, el continua să fie timid, aşa că nu putea să gătească o îngheţată ca să-mi guste buzele în felul acesta atât de obraznic….şmecher…Nu ştiu cum am terminat amândoi în pat; dar când am simţit una dintre mâinile lui Edward jucându-se cu nasturii rochiţei mele de la spate, l-am oprit şi asta l-a lăsat oarecum confuz.

– S-a întâmplat ceva iubire?

– Nu Edward…nu este nimic doar că înainte să urci scările m-a rănit la mânuţe şi la genunchi…cred că m-am tăiat…

– Eşti… – l-am redus la linişte punându-mi un deget peste buzele mele.

– Da…sunt perfect….doar mă întrebam dacă m-ai putea ajuta să-mi dau jos rochia şi să-mi curăţ rănile…asta dacă, încearcă să nu te laşi distras de atingerea suavă, netedă şi caldă a pielii mele.

De îndată ce am terminat de pronunţat cuvintele Edward a ştiut la ce mă refer şi a privit spre perna secretă; dar s-a uitat la noptieră, unde era jurnalul deschis şi exact la acea pagină. Obrajii lui s-au colorat în roşu şi mi-a dat o privire nervoasă şi îşi muşca buza inferioară. Era atât de sexy…

– L-ai citit aşa-i? – a şoptit închizând jurnalul – Ce crudă eşti Bella – a spus prefăcându-se indignat – Cred că meriţi o pedeapsă…

Buzele lui le-au mângâiat din nou pe ale mele; dar de data asta era doar foc, pură pasiune. Mi-am încurcat degetele în părul lui castaniu şi el m-a adus cât de aproape a putut. Am simţit salteaua împotriva spatelui meu şi doar am putut să şoptesc un scurt te iubesc. În acea noaptea minunată a nunţii noastre, în timp ce razele lunii se difuzau prin fereastră luminoasă pe corpurile noastre şi mâinile lui Edward îmi mângâiau obrazul…eram sigură că noaptea asta…va fi magică şi de neuitat…şi că din ea se va naşte fructul iubirii noastre eterne.

Renesmee POV

– Renesmee Cullen Swan! – profesoara de istorie m-a lovit cu creion în plin în faţă.

– Auch! – mi-am mângâiat fruntea.

– Nici o plângere domnişoară Cullen, toată ora ai fost distrată dacă nu-ţi place ora mea acolo este uşa, puteţi pleca când doriţi.

– Îmi pare rău doamna profesoară, nu se va mai întâmpla.

– Asta sper…

Domnişoara broască s-a întors spre bord şi a continuat cu ora de istorie plictisitoare. Cum vroia să mă distragă dacă toată ora vorbea şi vorbea şi nici măcar nu ne lăsa să întrebăm dacă aveam vreo îndoială? Era o tortură…Dintr-o dată o bilă de hârtie m-a lovit în cap, am luat-o şi am despăturit-o până când am putut să citesc ce era scris pe el: De ce ador când ochii tăi strălucesc şi guriţa ta se deschide uşor întotdeauna când eşti distrasă…De câteva săptămâni de fiecare dată când nu mă aşteptam primeam câte o bilă de hârtie cu o notă la fel de frumoasă ca asta; dar întotdeauna fără semnătură. Prima notă era mai scurtă, spunea că nu are curaj să-mi spună toate lucrurile pe care le-a scris, ca era prea minunat şi că niciodată nu m-aş uita la un tip ca el.

După acele note, am petrecut zile încercând să ghicesc despre cine este vorba, în clasa mea erau 11 băieţi, îmi era clar că era nici James şi nici Laurent, pentru că erau nişte idioţi care niciodată nu ar fi în stare să scrie ceva aşa de frumos, asta reducea lista la 9, nici Benjamin, Eleazer şi Peter pentru că aveau iubită şi erau super îndrăgostiţi , asta lăsa pe listă doar 6: Seth, Nahuel, Garrett, Ştefan, Alec şi ultimul dar nu cel mai puţin important Jacob.

Adevărul este că eram foarte confuză, dintre toţi cei 6 tipi care putea fi toţi erau foarte frumoşi, superbi mai degrabă şi fermecători. Deşi Jacob…el era un pic ciudat, mai bine spus mai rezervat şi deşi fracţiunile sale îl arătau ca un tip frumos, ochelarii lui şi hainele lui păreau similare cu cele de la operele de caritate, dar numai fizic, iar din cuvintele puţine, aproape nici un cuvânt nu l-ar fi descris cât de dulce şi minunat este; dar nu putea crede că despre el este vorba…nu se putea…nu?

Orele s-au terminat şi la sfârşit am căscat şi m-am întins liniştită. Orele de istorie mă oboseau foarte tare. M-am întins şi când am deschis ochii m-am văzut înconjurată de cei şase băieţi care probabil îmi trimiteau notele.

– Hey Nessie! Vii în după masa asta în La Push? – m-a întrebat Seth cu un zâmbet radiant.

– La Push? Ei bine…presupun că da, o să le spun părinţilor mei şi… – l-am văzut pe Jacob în spatele nostru singur şi neputând să-l văd singur am ridicat mâna şi l-am strigat – Jake! – eu însămi l-am poreclit aşa – Vii în La Push?

– Îmi pare rău Renesmee dar le-am spus deja la băieţi că nu – mi-a dedicat un zâmbet timid – Trebuie să fac o lucrare în care să scriu despre cum s-au cunoscut părinţii mei şi s-a făcut foarte târziu şi trebuie să o predau mâine…

– L-lucrarea…La naiba am uitat! – am strigat ducându-mi mâinile la cap – Băieţi îmi pare rău dar nu pot să merg , trebuie să fug acasă!

I-am sărutat pe obraz pe toţi şi pe fiecare dintre ei şi când am ajuns la Jacob, dintr-un motiv ciudat, buzele m-au gâdilit şi stomacul meu era plin de fluturi la contactul buzelor mele cu pielea lui maro. M-am retras repede de lângă el, am strigat un adio şi am plecat fugind. Ce mi s-a întâmplat? Niciodată înainte nu am simţit furnicături când am sărutat pe cineva pe obraji, şi cum îi sărut pe toţi prietenii mei când îi salut. Atunci? De ce mi s-a întâmplat asta cu Jacob? Am agitat capul cu forţă încercând să scot din mintea mea aceste stupide şi rar sentimente pe care le-am simţit dintr-o dată pentru acest băiat…sentimente? Ce spui Nessi?

Am ajuns în parcare şi mi-am căutat Mini Cooper-ul meu roşu care ieşea în evidenţă între toate maşinile din parcare. Asta înseamnă să fii fiica celui mai bun doctor şi a unei romanciere de succes, banii erau în plus în casa mea. M-am urcat în maşina mea iubită şi am început să părăsesc parcarea; dar când eram pe punctul de a ieşi  Jacob mi-a tăiat calea.

– Ai grijă! – am frânat brusc – Jacob eşti prost?

– Î-îmi pare rău Renesmee… – şi-a cerut scuze şi m-a privit cu o faţă atât de tandră încât mi-a fost imposibil să nu îi zâmbesc.

– Unde mergi aşa de repede?

– Maşina mea s-a stricat şi trebuie să ajung acasă iute sau o să mă certe. Chiar îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat Renes…

– Nessi, prietenii îmi spun Nessie. Haide urcă, te duc acasă.

– Dar trebuie să faci tema?

– Aşa este! Dar… – l-am privit de sus în jos cu curiozitate, vroiam să ştiu cum sunt părinţii lui. Poate era săraci sau ceva de genu, şi eu puteam să îi ajut – Vreau să te duc acasă, o să îi refuzi ceva unei dame? În plus, pot să-mi sun părinţii şi să ne facem tema împreună. Ce spui? Mi-ar prinde bine puţin ajutor , sunt dezastru la a scrie aşa ceva.

– Dar… – m-a privit puţin nedumerit.

– Te rog…fă-o pentru noua ta cea mai bună prietenă – i-am zâmbit din nou.

– Bine… – Jacob a privit pământul timid şi după s-a urcat în maşina mea.

Arăta ca un câine bătut cu acei ochi negrii atât de drăguţi şi părul lui negru şi ciufulit de vânt care era afară. Dintr-o dată, s-a retras pentru a-şi curăţa ochelarii. Niciodată nu m-am uitat în acest fel la el; dar era superb, ochii lui erau mult mai frumoşi acum şi faţa lui era foarte masculină şi sexy. Nessi concentrează-te pe şosea şi nu îl mai privi! Ce ai păţit idioato? De când îl priveşti aşa pe Jacob? A strigat căpşorul meu. Restul drumului a fost foarte liniştit, am ascultat muzică şi mi-am dat seama că aveam destul de multe lucruri în comun cu Jacob. Nu înţelegeam prea bine de ce mă purtam aşa, dar îmi plăcea să stau cu el.

După câteva minute am ajuns acasă la el şi pentru surprinderea mea. Era enormă! Mai mică decât a mea da, dar mai mare decât a unui oarecare. Am coborât din maşină cu ochii mari cât farfuriile şi gura mea deschisă larg: Dintr-o dată am observat mâna lui Jacob pe fruntea mea şi am închis gura.

– Cred că acum ai multe întrebări – a zâmbit – Deşi nu crezi familia mea este foarte bogată, tatăl meu Jacob Black este şeful poliţiei şi mama mea este o avocată de succes.

– D-dar atunci de ce hainele astea?

– Ţi se pare o glumă sau o prostie; dar înainte, dar înainte să vin aici eu trăiam în Phoenix. Tatălui meu i s-a oferit o slujbă acolo după ce a ajutat la rezolvarea unui caz foarte important la un cazinou unde a cunoscut-o pe mama mea. Eu m-am născut la scurt timp acolo, în Phoenix – mi-a luat mânuţa şi a început să meargă spre intrare – La liceu eram foarte popular,toţi vroiau să fie prietenii mei, întotdeauna era cineva la mine acasă care se juca cu mine; dar într-o zi totul s-a schimbat. Am fost la baie şi când m-am întors i-am auzit pe băieţi spunând că singurul motiv pentru care stau cu mine erau banii mei…m-am deprimat mult şi i-am implorat pe părinţii mei să ne mută. Cum ei vroiau să ne întoarcem aici şi cum eu am decis că nu mai vroiam să fiu băiatul bogat cu care erau ceilalţi pentru bani, m-am închis în mine, am devenit mai timid şi extrovertit şi mi-am schimbat hainele. Aşa oamenii să mă placă cum sunt…

Fără să pot evita m-am aruncat în braţele lui şi l-am îmbrăţişat cu multă forţă. Nu ştiam că a trecut prin ceva atât de greu. Din fericire acum contam pe Seth şi pe ceilalţi şi ei erau prietenii lui cu adevărat şi îl sprijineau întotdeauna. În plus conta şi pe mine. El nu s-a îndoit şi mi-a răspuns la îmbrăţişare cu multă forţă sprijinindu-şi capul de umărul meu şi mirosind aroma şamponului meu. Nu am putut evita ceea ce am simţit în momentul în care buzele lui au trecut pe obrazul meu şi vocea lui senzuală mi-a şoptit mulţumiri la ureche. Am devenit foarte agitată, dar mi-a plăcut cum se simţeau buzele mele pe pielea mea. Ce era ceea ce începeam să simt? Şi de ce pentru Jacob?

– Ei bine intrăm…începe să se facă frig afară – a spus Jacob.

– Da…şi nu-ţi fă griji, acum îi ai pe cei 5 prieteni şi mă ai pe mine – i-am răvăşit părul – Şi puneţi ochelarii pentru că o să te loveşti – am zâmbit.

– Da, sunt geniali şi tu eşti…minunată – şi-a mutat privirea – Şi cât pentru ochelari nu-ţi fă griji fac parte din deghizare, adică, văd perfect…

Aşadar totul nu era decât o deghizare…ca să fiu sinceră muream să văd cum arăta într-o cămaşă albă  şi nişte blugi strânşi cum se îmbracă toţi copii de la institut, trebuie să fie…Nessi! Concentrează-te! Luată de mână de Jacob am intrat în casa lui. Părinţii lui au fost surprinşi să-l vadă însoţit şi mai ales de o fată; dar m-au primit cu nişte zâmbete enorme care străluceau pe feţele lor maro. Jacob m-a dus până într-o cameră unde erau foarte multe cărţi aranjate în ordine pe rafturi şi o masă cu scaune, totul era perfect şi ideal pentru o cameră de studiu.

– Ia loc Nessi, eu merg după tema mea şi să vorbesc cu părinţii mei.

– Nu-ţi fă griji Jake eu o să îi sun pe părinţii mei ca să obţin mai multe informaţii.

Jake s-a despărţit de mine cu un zâmbet dulce şi eu am scos telefonul mobil şi i-am sunat pe părinţii mei. Adevărul este că chipul meu a devenit palid în timp ce îi auzeam vorbind. Niciodată nu i-am întrebat aşa ceva şi acum aflu că mama mea a fost în cazinoul despre care vorbea Jacob care la ajutat pe tatăl lui. Am luat câteva notiţe şi când Jacob a venit, îmi mai rămânea să lucrez la temă. Am vorbit puţin despre cazul cazinoului când i-am spus că mama mea a fost implicată şi el m-a ajutat cu câteva detalii pe care nu le înţelegeam prea bine. De asemenea m-a ajutat cu ortografia şi forma corectă de exprimare. El a fost foarte inteligent şi eu prea neîndemânatică, de mai multe ori a fost nevoie să îi cer ajutorul şi m-am gândit că o să se sature de mine; dar el întotdeauna zâmbea şi mă ajuta.

Când în final am terminat tema, mi-am dat seama că era foarte târziu şi trebuia să mă întorc curând acasă. Jacob a văzut în privirea mea tristeţe şi nu ştiu în ce moment mâna lui a ajuns pe obrazul meu şi mi-a zâmbit.

– Este târziu, ar trebui să te întorci acasă. Ne vedem mâine la ore Nessi.

– Da, ne vedem mâine – am zâmbit – Apropo Jake…mulţumesc pentru ajutor – i-am dat un sărut pe obraz.

– Pentru nimic, poţi veni când vrei să te ajut sau că să petrecem un timp împreună…eu…eu m-am distrat foarte bine cu tine – l-am văzut luând o margaretă de pe jos, a tăiat codiţa şi mi-a pus-o după ureche – ca să-ţi aminteşti de mine… – privirea lui a devenit serioasă şi ruşinoasă şi obrajii lui au început să se înroşească – Renesmee…niciodată nu m-am gândit că o să fiu în stare de asta…eu…

*Piii*Piii*Piii*

Când am observat că telefonul meu vibra în buzunarul de la pantalonii mei m-am separat de Jacob şi am răspuns imediat. Din nefericire au închis exact în momentul în care am vrut să răspund, dar pe ecran scria mama, aşa că am dedus că este îngrijorată şi rugându-mă să mă întorc acasă.

– Îmi pare rău Jake, dar trebuie să plec repede. Vorbim mâine, bine? Adio.

Am intrat repede în maşină şi am început să fug de lângă Jacob. Da, fugeam. Ei bine, sincer nu ştiam ce vroia să-mi spună, părea că urmează să-mi confeseze ceva…dar este imposibil! Jacob era un băiat minunat şi eu nu eram deloc specială, în plus, unul dintre cei cinci prieteni ai lui era băiatul cu bileţele…deşi…dacă era el…şi dacă era el băiatul după care suspinam de fiecare dată datorită acelor cuvinte pe care le scria pe bilele de hârtie, pentru toţi acei trandafiri care apăreau câteodată în dulapul meu…Nu, Nessi nu gândi prostii! El şi eu abia am început să ne cunoaştem azi, dacă este adevărat că eu l-am primit când a venit în Seattle; dar era foarte tăcut şi părea incomodat de prezenţa mea, când a început să iasă cu băieţii am pierdut tot contactul şi acum…nu el nu putea fi acel băiat cu notele şi de asemenea nu înţelegeam de ce de fiecare dată este tot mai dulce cu mine şi de ce la început mi-a respins prietenia….poate că a făcut-o pentru că nu avea încredere în persoane după ce a păţit. Eu…

– Ah! Nu înţeleg bărbaţii mamă!

M-am plâns intrând în casă şi m-am închis în camera mea. Mama mea a urcat repede să mă întrebe dacă sunt bine şi ce am păţit. I-am spus despre Jacob şi mama mea doar a zâmbit mi-a mângâiat părul şi mi-a spus că o să-mi aducă un pahar de lapte înainte să dorm şi că o să înţeleg la momentul potrivit. După ce am băut paharul cu lapte m-am culcat. Adevărul este că mi-a luat ceva să adorm, dar când am făcut-o am avut un vis minunat în care Jacob…

– Renesmee! Trezeşte-te! O să întârzii la şcoală!

– Vin mamă!

M-am trezit greu, am luat nişte blugi skinny cu o cămaşă în carouri şi cu o centură maro sub piept care se combina perfect cu cizmele mele cu toc. Ce însemna ca mătuşile tale să fie nişte designer de modă şi preşedinte ale unor firme de modele mondiale, întotdeauna mergi îmbrăcată ultimul lucru şi săraca de tine dacă nu respecţi asta.

Am coborât repede în bucătărie şi mi-am salutat părinţii cu un sărut pe obraz şi fără să pierd timpul am luat o înghiţitură şu un pic de suc şi am ieşit fugind până la maşina mea. Vroiam să ajung devreme la ore şi aşa să mă gândesc cum o să pot să-l înfrunt pe Jacob azi. Vroiam să-l văd, vroiam să petrec mai mult timp alături de el; dar nu puteam să evit să mă gândesc la băiatul cu mingile de hârtie, acel băiat de care eram îndrăgostită de ceva timp datorită dulceţei lui, datorită trandafirilor lui şi datorită acelor notiţe frumoase; dar când eram cu Jacob…simţeam cum stomacul mi se umple de fluturi şi cum contactul cu pielea lui îmi producea mici şocuri electrice.

Am ajuns la şcoală şi am parcat maşina alături de cea a lui Jacob care o conducea pentru a nu atrage atenţia. Oare a ajuns la şcoală? Întotdeauna ajungea foarte devreme. Am mers de a lungul holurilor şi am deschis dulapul pentru a mi lua cartea de istorie. Ca în fiecare vineri dimineaţa acolo era trandafirul roşu cu o mică notă ce spunea: Ne vedem la ore…Am zâmbit şi l-am dus la buze depunând un sărut pe petalele lui. Am închis liniştită dulapul  şi am început să merg până la clasa mea; dar eram atât de distrasă încât…

– Auch! – m-am lovit de cineva şi am căzut jos, mi-a căzut şi cartea şi dosarul – Uită-te pe unde mergi… – am ridicat privirea şi în faţa mea era un băiat frumos, părul lui era negru ca cărbunele şi ochii întunecaţi şi zâmbetul alb, cămaşa albă pe care o purta se ajusta perfect pe corpul lui arătându-i musculatura şi acei blugi îi dădea un aspect neîngrijit şi sexy – Î-îmi pare rău a-asta…

– Nu contează Nessie, eram distras – băiatul s-a ridicat şi mi-a întins mâna ca să mă ajute să mă ridic – Eşti bine?

– Da mulţumesc…dar…Cine eşti?

– Ha, ha, ha – a râs – Atât de mult m-am schimbat că nu mă recunoşti Nessi – m-a privit cu dulceaţă şi atunci…

– Ja-Jacob? Dar ce este cu hainele astea? Ce faci aici, trebuia să predai tema nu?

– Ha, ha, ha – a râs din nou – Ieri m-ai făcut să văd că am prieteni adevăraţi şi nu văd de ce nu pot fi eu însumi şi în legătură cu ce fac aici am fost să predau tema, dar era un profesor de gardă, mi-a spus că azi nu o să vină profesorul de limbi şi să-i lăsăm temele în cancelarie.

– Înţeleg…te favorizează noul look – am şoptit şi el a zâmbit – Ei bine schimbând tema o să duc tema mai târziu, merg la bibliotecă şi o să recitesc tema ca să văd dacă este bine. Deşi după orele de ieri cred că o să fie perfectă.

– Eu o să merg să văd dacă îl găsesc pe Seth şi pe restul ca să le spun că nu se fac ore. Este în regulă dacă după aceea o să te caut la bibliotecă? – Jacob mi-a strâns lucrurile de jos şi mi le-a dat.

– M-ar încânta… – mi-am luat lucrurile şi după ce m-am despărţit de el cu un sărut rapid pe obraz am plecat.

La bibliotecă totul era linişte ca de obicei şi nu am ezitat să mă aşez şi să încep să caut în interiorul genţii tema pentru limbi despre cum s-au cunoscut părinţii mei; dar care a fost surprinderea mea, să văd că nu erau dosarele mele, ci a lui Jacob care sigur le-a schimbat când ne-am ciocnit pe hol şi într-unul dintre dosare era mai multe notiţe cu un scris foarte ordonat care spuneau: Renesmee pe zi ce trece devii tot mai frumoasă ca o floare primăvara ochii mei s-au deschis larg şi am căutat între lucrurile mele notiţa de la trandafirul de dimineaţă. Am pus nota lângă hârtia lui Jacob şi am văzut că caligrafia era aceeaşi. Băiatul cu bileţele, băiatul de care eram îndrăgostită şi Jacob, băiatul pentru care credeam că încep să simt ceva, erau aceeaşi persoană. De asta simţeam toate aceste lucruri când eram lângă el, de asta îmi doream să-i gust buzele.

Repede am închis dosarul luând foaia în mâna mea şi am păstrat totul în buzunarul meu în timp ce am început să fug pentru al căuta pe Jacob; dar nu ştiu dacă din nefericire sau pur şi simplu destinul care de fiecare dată când îl vedeam mă făcea să mă ciocnesc de el şi să cad jos.

– Nessie! – m-a luat de mână şi m-a ridicat – Eşti bine?

– Jacob! De ce nu mi-ai spus? De ce nu mi-ai spus că tu eşti cel care îmi trimitea biluţe de hârtie?

– Ai văzut-o în dosarul meu, aşa-i?

– De ce nu mi-ai spus? – am cerut un răspuns.

– M-am gândit că o să fii supărată. Când ne-am cunoscut în prima zi tu m-ai primit, m-ai ajutat şi m-ai tratat foarte bine şi totuşi eu nu am avut încredere în tine şi rănit nu am fost în stare  că nu mă purtam bine cu tine şi că te dădeam la o parte…dar tu te-ai îndepărtat. M-am gândit că eşti supărată; dar când mi-ai vorbit într-o zi mi-ai vorbit şi am văzut că eşti la fel de minunată am decis să te cuceresc, mi-a venit ideea cu bileţele şi trandafirii dar…nu ştiam când…şi mai ales când tu sigur nu simţi acelaşi lucru…

– Jacob…

– Shhh…- m-a readus la linişte cu degetele lui – nu trebuie să răspunzi, poate nu mă cunoşti suficient ca să simţi ceva pentru mine…sau cel puţin…sper să pot continua să fiu…

Nu l-am lăsat să termine. I-am înconjurat gâtul cu braţele mele şi l-am sărutat pe buze. A fost un sărut neîndemânatic la început cum era primul pentru amândoi; dar dulce, tern şi mă făcea să ajung la cer cu vârful degetelor. Niciodată nu am crezut că inima mea poate fi în stare să bată atât de tare şi acum ştiam că Jacob era băiatul care îmi trimitea bileţele.

Încet ne-am separat şi eu am depozitat un sărut pe fruntea lui ridicându-mă pe vârful picioarelor.  El m-a prins de mijloc şi m-a susţinut cu grijă până când am ajuns cu picioarele pe pământ.

– Te iubesc Jacob… – am şoptit foarte aproape de buzele lui.

– Şi eu te iubesc Renesmee…şi Eşti supărată că am ascuns?

– Ei bine o să te iert dacă o să mă câştigi la o partidă de poker.

– Poker?

– Să spunem că de ieri vreau să ştiu ce înseamnă să fiu premiul unei partide de poker.

– Premiul?

– Dacă câştigi…o să accept să fiu iubita ta şi dacă pierzi…va trebui să mă prinzi – am început să fug un pic ca o fetiţă mică.

– O să câştig! Vei fi iubita mea chiar dacă o să joc de mii de ori – a râs şi a ieşit fugind după mine.

Râsetele noastre muzicale au inundat holurile institutului. Acum, doar aşteptam să înceapă partida şi să-l las pe Jacob să câştige. La urma urmelor, nimic nu m-ar face mai fericită decât să fiu Premiul lui la o partidă de poker.

Anunțuri

8 comentarii la “Epilog: Bile de hârtie

  1. ah e minunat :X:X
    superb
    ce rau imi pare k s-a terminat :((:((
    felicitari si sper sa incepi sa scrii din nou
    pupiki :*:*

  2. este superb ficul
    si are un sfarsit minunat
    multumesc pentru taraducere
    sa stii ca faci o treaba minunata
    si de abia astept sa vad noile surprize
    sper sa postezi curand ficuri noi
    te pup si bafta in continuare
    merry

  3. Wow…e cel mai taree final!!:))
    Nu cred ca am mai citit asa ceva….ssi ma bucur ca in sfarsit Bella si Edward sunt impreuna….si as putea spune acelasi lucru si despre Renesmee si despre Jake.:X
    Sunt foarte draguti amandoi…

    Oricum…astept urmatorul tau fic genial, si sa stii ca devii din ce in ce mai buna la tradus..

    byezzz…^.^

  4. Superb!!!!!!!!!!!!
    Cat ma bucur ca cei doi s-au casatorit!!! Ma bucur ca Bella si-a gasit jumatatea.
    Dragut ca Renesmee….micuta lor fata si-a gasit si ea o jumatate.
    Foarte frumos ficul….ma bucur ca s-a terminat intr-o nota pozitiva 😀
    Felicitari!

  5. mirific , imi are asa de rau ca s-a treminat
    dar macar s-a terminat fericit pentru toti
    poveste a fost superba si traduci excelent
    kisses and hugs si succes pentru urmatoarele proiecte

  6. Minunat!Minunat!Minunat!Minunat!Absolut minunat!!
    Un adevarat final!!De milioane!!!
    Ma bucur mult de ot ca l-ai tradus!!!!Fara tine nu citeam aceasta poveste magica!!
    Multa bafta la alte ficuri.
    Pupici dulci.

  7. Superb! Absolut genial:X:X:X:X
    Of…ce pacat ca s-a terminat 😦
    A fost superb epilogul.:X:X:X
    Felicitari! Si succes in continuare la tot ceea ce faci:*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s