Capitolul 9: Bine ai venit acasă, Bella

Am privit în toate părţile vrăjită de acel frumos loc şi lăsându-mă ghidată de mâna caldă a lui Edward care desena cercuri în mâna mea. Într-un final s-a oprit în faţa unei enorme uşi şi eu am simţit că picioarele mele tremurau şi că eram pe punctul de a cădea pe jos.

– Bella – a şoptit Edward în timp ce a deschis uşa – Bine ai venit acasă…

Lumina orbitoare care ieşea din conac m-a orbit pentru un moment scurt şi ochii mă înţepau cu surpriză. Edward a observat şi şi-a pus mâna peste ochii mei cu delicateţe şi m-a sărutat pe frunte.

– Ai petrecut mult timp în întunericul cazinoului; dar acum totul se va schimba Bella.

Am simţit respiraţia suavă a lui Edward gâdilându-mi gâtul şi modul în care el s-a pus în spatele meu ca să-mi acopere ochii, din câte se pare, vroia să fie o surpriză. Am zâmbit în faţa micilor detalii care îl făceau şi mai special şi pur şi simplu m-am lăsat condusă şi am mers în timp ce el mă împingea un pic, fiind mereu foarte grijuliu cu mine, ca şi cum s-ar teme să nu mă rup. Am auzit uşa închizându-se în spatele meu şi picioarele mele au început să se slăbească la gândul că în câteva momente o să cunosc familia lui Edward; dar dintr-o dată ceva ciudat s-a întâmplat, Edward s-a tensionat în spatele meu şi strigătul fetei se auzea făcând un ecou în toată casă. Am început să mă mişc puţin neliniştită trăgând de mâinile lui Edward de pe ochii mei, acesta, nu a opus nici un fel de rezistenţă şi m-a eliberat. Ochii mei s-au deschis cât farfuriile când am văzut casa imensă – şi asta era abia holul – era ca un palat sau ca un muzeu frumos; dar în fiecare detaliu mic apărea căldura unui cămin liniştit şi familiar. Chiar şi aşa, am încetat să mă concentrez pe decoraţii ca să văd sursa acelor ţipete care răsunau din nou ca în cele mai groaznice filme.

Edward care era lângă mine, privea preocupat în capătul scărilor, poate aşteptând ca cineva să-i explice despre ce se întâmpla; dar nu s-a întâmplat nimic. Până când dintr-o dată, s-au auzit nişte lovituri puternice – ca şi cum dărâma uşa – şi în continuare, o grămadă de „îmi pare rău”pronunţat de un bărbat. M-am întors să-l privesc pe Edward care încă nu ştia ce să facă şi i-am strâns mâna uşor ca să mă privească. Vroiam doar să caut în ochii lui verzi un răspuns coerent pentru acele ţipete, care nu erau de la o fată tânără torturată. Din nefericire, ochii lui încă mă priveau cu confuzie.

– Edward…Nu ar trebui să urci?

– Nu ştiu sigur, Alice când se supără este înfricoşătoare şi nu ştiu ce se întâmplă cu exactitate…

– Edward, bine ai venit.

O frumoasă  şi melodioasă voce l-a strigat pe Edward din partea de sus a scărilor. Amândoi priveam aşteptând şi încet am văzut cum un frumos model de ochi aurii şi părul de culoarea caramelului cobora scările urmată de un frumos mister of univers cu părul blond şi ochii verzi ca ai lui Edward…Ca şi ai lui Edward? Aşteaptă…aceste două persoane atât de frumoase erau…Părinţii lui Edward? Am strâns din nou mâna lui Edward ca să-i atrag atenţia şi să-l întreb cu ajutorul ochilor  ceea ce nu buzele mele nu erau în stare să pronunţe cu coerenţă. Din fericire, Edward ştia foarte bine privirea mea şi pur şi simplu a aprobat şi mi-a dedicat un zâmbet tern. Când în sfârşit acei doi oameni au ajuns la noi, zâmbeau şi îşi priveau fiul.

– Mamă, tată, v-o prezint pe Bella – după s-a întors spre mine – Bella, aceştia sunt Carlisle şi Esme, părinţii mei.

– Este o plăcere domnilor Cullen, nu ştiţi cât de recunoscătoare că sunt pentru ceea ce aţi făcut pentru mine, dacă pot face ceva pentru voi vă rog să-mi spuneţi.

– Ca să fiu sinceră, da poţi să faci ceva pentru noi Bella, nu ne numi domnii Cullen, nici cu dumneavoastră, vrem să ne vezi ca noua ta familie şi ca tu să te simţi ca acasă – Esme nu s-a îndoit nici o secundă şi m-a tras într-o îmbrăţişare de mamă – Este o plăcere să te cunosc Bella.

– Ei bine, cred că soţia mea a spus deja tot, simtă-te ca acasă Bella, bine ai venit – Carlisle m-a îmbrăţişat de asemenea şi a depus un sărut pe fruntea mea într-un fel foarte protector.

După ce i-am cunoscut pe părinţii lui Edward nu mă miram să fie un băiat dulce, cum părinţii lui erau nişte persoane grijulii şi sigur ar da tot ce au, chiar şi propria lor viaţă pentru copii lor preţioşi. Am zâmbit din cauza căldurii pe domnilor Cullen mi-o transmiteau şi mi-am muşcat buza inferioară cauzându-mi o mică durere ca să văd dacă chiar nu visam. Dintr-o dată, alt ţipăt s-a auzit, urmat de un zgomot puternic.

– Tată ce se întâmplă aici? Alice nu se opreşte din plâns, pare foarte zdruncinată.

– Nu ştim, aminteşte-ţi că Alice a fost zilele astea foarte speriată, poate s-a întâmplat ceva cu prietena ei, fata din…

– Lasă-mă o dată! Ce nu înţelegi că vreau să fiu singură! Şi să ştii că nu vreau să renunţ Emmett! Ştiu că are o explicaţie pentru toate astea! Eu…Ah!

Totul s-a întâmplat prea repede pentru ca creierul meu să fie în stare să asimileze toate acele informaţii. După ce am auzit ţipetele a tuturor celor care strigau ne-am îndreptat privirile în sus ca să vedem o fată urmată de un băiat enorm; dar atunci, datorită vitezei cu care mergea, s-a împiedicat de picioarele ei şi s-a repezit înainte. Încă nu ştiu de unde a ieşit atâta agilitate din mine şi încă ştiind că fata aceea mă va strivi când va cădea peste corpul meu; dar chiar şi aşa, m-am repezit câţiva paşi şi am deschis braţele reuşind să o fac pe acea fată să se lovească de mine şi ca amândouă să cădem jos.

– Bella! Alice!

A strigat Edward în timp ce îl auzeam fugind spre noi. Din cauza impactului am închis ochii cu putere, dar chiar şi aşa simţeam corpul acelei fete peste al meu şi m-a luat o durere de spate; dar nimic grav.

– Eşti bine? – am auzit vocea lui Edward – Bella ceea ce ai făcut a fost o nebunie!

I-am răspuns cu un murmur ca răspuns la tot, în timp ce auzeam cum Carlisle o ajuta pe fata aceea să se ridice de pe mine. Am simţit nişte mâini puternice luându-le pe ale mele şi cum spatele meu se ridica de pe jos şi cum capul meu a atins ceva muşchiulos. Încet am început să deschid ochii când am simţit că greaţa dispare şi am roşit văzându-mă sprijinită de pieptul lui Edward. El mi-a luat bărbia şi mi-a ridicat faţa unindu-ne privirile şi zâmbind că păream în regulă.

– Să nu mai faci aşa prostii, Bella m-ai speriat – a şoptit în timp ce mă îmbrăţişa.

– C-cum este fata aceea?

– Întotdeauna îi pui pe ceilalţi în faţa propriului tău bine – a zâmbit Edward depunând un sărut pe părul meu – Întreab-o pe ea cum este, în plus, cred că vrei să o vezi…

Nu am înţeles prea bine ce spunea Edward, pur şi simplu m-am tras un pic mai departe de el şi am căutat-o pe fată cu privirea. Am văzut-o pe Esme îmbrăţişând o fată care nu se oprea din plâns şi am dedus că poate s-a rănit. Încet am mers până la ele şi Esme a încetat să o mai îmbrăţişeze pe fata care continua să rămână cu capul chircit şi privind podeau cu lacrimile. M-am îndoit câteva secunde; dar în final am pus o mână pe umărul ei şi am şoptit.

– E-eşti bine?

– Nu! Nu sunt bine! Mai bine aş fi murit căzând pe scări! În ce fel ai fi aici Bella?

Nu am putu să evit să rămân complet paralizată să văd atunci când acea fată şi-a ridicat capul, că nu era altă fată, ci acea fată, ci cea mai bună prietenă a mea,era Alice. Mâinile mele au început să tremure şi am privit în toate părţile în căutarea lui Edward ca să-l întreb dacă asta este glumă sau dacă visam. Poate eu eram acea care a murit după ce am fost violată cu brutalitate de vreun bătrân din cazinou şi acesta nu era altceva decât un vis, dar dintr-o dată, toate îndoielile mele, toate temerile mele, toate au dispărut când am fost înconjurată de micuţele braţe ale prietenei mele îndurerate şi i-am simţit lacrimile udându-mi umărul. Eu nu am mai putut răbda nici o secundă în plus şi deşi nu înţelegeam ceea ce se întâmpla, pur şi simplu am îmbrăţişat-o pe Alice şi am început să plâng. Amândouă plângeam şi ne-am îmbrăţişat cu putere în timp ce şopteam că visăm, dar acesta nu era un vis, era real, era liber şi în sfârşit puteam să stau cu Alice, în sfârşit puteam să-mi îmbrăţişez şi să plâng cu cea mai bună prietenă a mea fără frică de nimic, de nimeni…

Am stat câteva minute  îmbrăţişate; dar încet Alice s-a separat de mine şi pentru prima dată de mult timp am văzut-o zâmbind şi i-am simţi degetele fine curăţându-mi faţa de lacrimi care încă se mai aflau în ochii mei.

– Acesta nu este un vis nu? Eşti aici cu adevărat?

– Da Alice, sunt aici, nu visezi, sunt aici – am îmbrăţişat-o cu forţă.

– D-Dar cum este posibil? Tu mi-ai spus că…

– Alice îmi pare rău…totul a fost o minciună, jur; doar că…

– Bella – m-a îmbrăţişat şi mi-a dat un sărut fugitiv pe obraz – Întotdeauna am ştiu că ceea ce mi-ai spus este o minciună şi sigur că aştept să-ţi aud explicaţiile pentru că nu înţeleg nimic, dar…eu prefer să…Ce faci în casa mea? – a zâmbit.

– Casa ta?!

– Ştiam eu! – am auzit o voce din spatele meu, o voce pe care am recunoscut-o imediat ca a lui Emm.

– Emm?! Dar ce faci aici?

– Locuiesc aici surioară – a râs – Emmett Cullen la ordinele tale. Ştiam eu că Edward ascundea ceva când l-am văzut jucând poker la cazinou.

– Aşteaptă, aşteaptă! Nu înţeleg nimic!

– Ei bine copii ce ar fi dacă am merge în sufragerie şi vorbim liniştiţi. Pot să pregătesc nişte ciocolată caldă sau ceva de băut.

– Da! Ciocolată, ciocolată! – a sărbătorit micul spiriduş  făcând mici sărituri.

– Niciodată nu o să te schimbi Alice… – am şoptit şi un frumos zâmbet mi-a apărut pe faţă.

Micul spiriduş doar mi-a zâmbit  aprobând din cap şi mi-a luat mâna în timp ce sărea fericită prin cameră, ca o fetiţă mică aşteptând să deschidă cadourile de Crăciun. Carlisle şi Esme au mers în bucătărie ca să pregătească băuturile şi Edward şi Emmett mergeau în spatele nostru vorbind însufleţit în timp ce Emmett îl lovea în umăr şi îşi mişca sprâncenele sugerând lucruri care îl făceau să roşească pe îngerul meu…Bella de când îl numeşti pe Edward îngerul tău? A strigat vocea din capul meu dar am ignorat-o, pentru că în momente ca astea eram curioasă să văd ce mă întreabă fratele meu urs.

Când am intrat în sufragerie am rămas din nou surprinsă. Era foarte spaţioasă şi era un televizor plasmă care era mai mare decât mine, canapelele erau mari şi confortabile şi un şemineu suna arzând toate lemnele  dându-i un aer de cămin şi primitor.  Am luat loc pe canapea şi Alice s-a aşezat în dreapta mea în timp ce Edward s-a aşezat în stânga mea. Emmett, s-a aşezat pe podeau din faţa mea, în faţa micuţei mese privind vânătoare viitorului, unde îşi depozitau părinţii lui băuturile. Sincer nu am putut să evit să zâmbesc, pentru că era prima dată, prima din întreaga mea viaţă când mă simţeam în sfârşit ca acasă. Cu Alice sărind pe canapea şi cu Edward luându-mi mâna desenând cerculeţe mici în palma mea ca să mă liniştească.

După câteva minute Carlisle şi Esme au intrat în sufragerie cu o tavă plină de cupe şi cu una cu prăjituri şi bomboane. Esme l-a privit pe Emmett şi după pe mine şi nu am putut ascunde un frumos zâmbet când a văzut că mâna mea se afla între ale lui Edward, deşi a încercat imediat si disimuleze şi a vorbit.

– Am presupus că vouă vă e foame şi de asta am adus ceva ca să vă distragă stomacul.

– Mulţumesc – am mulţumit zâmbind.

După ce au lăsat tăvile pe masă, amândoi s-au aşezat pe canapeaua şi l-am lăsat pe Emmett să devoreze tot ceea ce era. Dacă nu ar fi fost datorită lui Edward care l-a lovit peste cap, poate eu nici măcar nu aş fi pus gura pe acele dulceţuri; dar din fericire am mâncat câte ceva şi mi-am băut ciocolata caldă pe care Esme a pregătit-o şi care era foarte delicioasă. Odată ce am terminat toţi, am lăsat lucrurile pe masă. Pentru câteva clipe ambientul a redevenit tensionat ştiind că era momentul în care vom deveni serioşi şi că cineva va rupe gheaţa şi va vorbi despre cum am ajuns în acea casă şi se părea că eu trebuia să sparg gheaţa; dar Edward nu gândea la fel…

– Ei bine cred că îţi datorez o explicaţie Bella, ţie şi vouă – a arătat spre fraţii lui – Când a fost aniversarea lui Emmett acesta ne-a dus la un cazinou. Îţi aminteşti Alice? Jasper ţi-a spus – spiriduşul a aprobat – Acolo am văzut-o pe Bella şi am…am aflat povestea ei.

– Povestea ei?

– De ce eram în cazinou – am lămurit – Vezi tu Alice ce s-a întâmplat a fost…

Datorită lui Edward care a decis să spargă gheaţa acum mă simţeam cu un pic mai mult curaj, eram sigură, ca să-i dau o explicaţie lui Alice. Încet am început să relatez cum am ajuns în mâinile lui Aro şi am fost premiul a celei mai murdare partide de poker. Le-am povestit despre ameninţări, despre cum mă durea să o văd rău, despre faptul că nu ştiam că sunt fraţii lui Edward şi mai ales, le-am cerut scuze în timp ce ea mă ţinea în braţele ei mici. Nu am putut să evit ca în timp ce le povesteam despre tot câteva lacrimi să scape din ochi; dar din fericire Edward le-a şters cu delicateţe în timp ce Alice mă îmbrăţişa cu puţin mai multă forţă şi îmi cerea iertare pentru că nu a putut să mă ajute.

Odată ce am terminat de povestit şi m-am liniştit un pic, a fost rândul lui Edward ca să dea explicaţii. A povestit fiecare detaliu cum a pus la cale planul în acelaşi fel în care eu l-am trăit, inclusiv a spus şi când l-am lovit – eliminând partea în care ne-am sărutat înainte – provocând râsul să scape de pe buzele fraţilor Cullen. Într-un final a explicat, că el nu ştia că fata despre care eu i-am vorbit era sora lui până când nu i-am spus lui Jacob adresa unde locuia fără să fiu conştientă că eu eram în acea casă.

– Bella ai trecut prin atâtea singură! – m-a îmbrăţişat Alice – Bine că ai putut conta pe capul mare şi pe prinţul de fratele meu.

– Mă insulţi sau mă lauzi, Alice?

– Ummm…un pic din amândouă – a râs – Trebuia să-mi spui ceea ce făceai când plecai nopţile! Eu te-aş fi ajutat…

– Ah Bella cât te iubesc!

Alice s-a întors ca să se arunce în braţele mele împingându-l pe săracul Edward deoparte într-un colţ al canapelei; dar el nu s-a plâns doar a zâmbit şi s-a unit cu Alice să mă gâdile în timp ce eu îi loveam ca o fetiţă mică. Ambientul era atât de perfect, atât de ireal şi salonul era inundat de râsul nostru şi cel al lui Emmett care de asemenea participa la atacul împotriva Bellei. Carlisle a părăsit salonul şi Esme a plecat nu ştiu unde, deşi amândoi s-au întors după un timp scurt văzându-ne râzând ca nişte copii mici.

– Îmi pare rău să vă întrerup copii dar cred că Bellei i-ar plăcea să-şi vadă camera – a zâmbit Esme.

– Camera mea?
– Sigur Bella, de acum încolo, noi vom fi familia ta şi nu va fi nevoie adopţia, poliţia ne-a spus că poţi rămâne cu noi pentru că curând o să împlineşti 18 ani şi vei fi liberă să faci ceea ce vrei. Ei bine, doar dacă vrei să rămâi – a zâmbit.

– Eu…sincer nu-mi vine să cred, mulţumea Esme, Carlisle, şi tuturor copiilor – câteva lacrimi au curs din nou pe obrajii mei.

– Atunci urmează-ne Bella, să mergem să-ţi arătăm camera, Alice şi eu o pregătim de câteva zile deşi Alice credea că este pentru o vizită.

– Bine! Bella va locui cu noi şi în plus este iubita lui Edward! Visul meu a devenit realitate!

– Iubită?! S-Stai Alice! Eu şi Edward…

– Da, da cum spui tu.

M-a ignorat şi a sărit să iasă din cameră pe spatele lui Emmett ca şi cum ar fi un cal şi ea o fetiţă mică, din când în când striga „Haide calule!” Am râs de cât de copilăroasă putea fi prietena mea cea mai bună; dar în realitate asta făcea parte din marele ei farmec. Edward care a rămas puţin pe gânduri de câteva secunde, mi-a luat mâna şi a început să meargă urmându-i pe fraţii lui şi părinţii lui care erau în faţă. Nu înţelegeam prea bine de ce Edward era atât de absent, poate se gândea la ceea ce se întâmpla acum la cazinou sau pur şi simplu la lucruri de ale tinerilor pe care nu le voi înţelege niciodată, chiar şi aşa, nu puteam suporta să îl văd expresia aceea atât de tristă şi m-am apropiat puţin de el sprijinindu-mi capul de umărul lui şi şoptindu-i că totul va fii bine şi că nu trebuie să se îngrijoreze. Zâmbetul lui m-a orbit şi ochii lui strălucitori m-au făcut să-mi pierd echilibrul pe scări, din fericire, Edward a fost rapid şi m-a prins de mijloc aducându-mă aproape de el şi făcându-mă să-mi sprijin capul de umărul lui.

– Mul-Mulţumesc Edward…

Un roşu puternic a pus stăpânire pe obrajii mei şi am simţit cum inima mea accelera într-un fel  în care am crezut că o să-mi rupă cutia toracică. Adevărul este că după toate aceste lucruri care s-au întâmplat încă nu am avut timp că vorbesc cu Edward, să-mi analizez sentimentele…să-i analizez sentimentele. El a fost atât de dulce, de grijuliu, atent, protector, atât de…perfect. El avea grijă de mine, mă ajuta, a sacrificat totul pentru mine şi totuşi…eu nu puteam, îmi părea imposibil să gândesc că Edward simte ceva pentru mine. Alice întotdeauna spunea în scrisorile ei că fratele ei este foarte protector şi era ca un prinţ, de aceea pur şi simplu, Edward trebuia să se comporte la fel şi cu mine ca cu toate fetele. Acum, eu eram cea care mă simţeam tristă şi îngrijorată…

– Eşti bine Bella? Pari gânditoare…

Uram că Edward era în stare să-mi citească ochii în acest fel; dar chiar şi aşa, eu învăţam să mint puţin mai bine, de aceea am negat cu capul şi am terminat de urcat scările căutând-o pe Alice şi pe ceilalţi încercând prin toate mijloacele să nu mă mai gândesc la Edward. Într-un final i-am văzut la sfârşitul holului, Esme şi Carlisle conversau călduros şi spiriduşul sărea în faţa uşii cu o faţă supărată din cauza întârzierii mele. Când ne-au văzut, Alice a fugit la mine şi a sărit pe mine spunând un întreg discurs ca să nu o mai fac să aştepte şi să nu mai filtrez cu fratele ei frumos. Emmett era deja cu mâna pe clanţa uşii şi sora ei şi eu mergeam în direcţia lui şi el deschidea uşa. Până când în final, uşa a fost larg deschisă şi toţi în interiorul camerei. Asta era…Wow! Nu sunt cuvinte ca să o descriu, în faţă era o fereastră enormă aproape cât peretele şi care ducea spre balcon, pe peretele stâng cu tăblia de fier forjat al patului cu cearşafuri mov. Pe peretele din dreapta era un birou şi un notebook şi pe ambele părţi erau biblioteci cu cărţile mele preferate şi muzică. Într-un final peretele cu uşa era un dulap în mijlocul căreia se afla un televizor…

– E-Este… – nu puteam să continui fraza.

– Minunată? Ideală? Magnifică? Glorioasă? Maiestuoasă? – micuţul spiriduş a început să spună mii de sinonime.

– Perfectă – am şoptit – Mulţumesc, chiar nu ştiu cum să vă mulţumesc…

– Este o plăcere Bella – au răspuns Esme şi Carlisle.

Nu ştiu de unde am scos atât curaj încât să îndepărtez timiditatea mea şi să-i îmbrăţişez pe domnii Cullen cu toată forţa mea. Ei au zâmbit şi m-au luat în braţe. După am îmbrăţişat micul spiriduş şi am sărutat-o pe obraz în timp ce ea scotea sunete de fericire, după m-am lansat asupra fratelui meu urs răvăşindu-i părul şi şoptindu-i că îmi pare rău că nu am putut să fac rost de o ţinută sexy pentru iubita lui şi într-un final m-am apropiat de Edward…trebuie să recunosc că acum eram puţin nervoasă, nu ar fi prima dată când îl îmbrăţişam dar chiar şi aşa îmi era greu să-mi găsesc propria voce sau pur şi simplu să-mi fac corpul să reacţioneze; dar nevoia să-l simt aproape de mine m-a făcut să-mi pun mâinile în jurul gâtului lui şi ale lui mi-au înconjurat mijlocul, mă simţeam atât de bine între braţele lui Edward încât nu am putut să evit să închid ochii şi să inspir profund aroma lui dulce.

– Uh! Uite ce târziu este! Noi mergem la culcare, noapte bună copii! Odihneşte-te Bellita! – a râs Alice.

Am deschis ochii încet depărtându-mă încet de Edward  şi într-adevăr micul spiriduş i-a scos pe toţi din cameră şi a închis uşa lăsându-mă închisă cu fratele ei. Alice o să-mi plătească pentru asta; dar când degetele lui Edward au început să se joace cu o şuviţă de păr tot ce a avut legătură cu micul spiriduş şi cu partea mea raţională a dispărut complet. Pur şi simplu m-am ghemuit la pieptul lui Edward delectându-mă cu sunetul inimii lui. Nu ştiam prea bine ce se întâmplă, ce se va întâmpla pentru că inima lui Edward bătea aproape cu aceeaşi viteză ca a mea. Dintr-o dată, degetele lui s-au încurcat în părul meu şi cu mâna liberă mi-a ridicat bărbia cu delicateţe şi în ochii lui vedeam o dulceaţă infinită…

– Bella…a-asta…este ceva…tre-trebuie să-ţi spun ceva…

Am simţit cum inima mea s-a oprit pentru câteva secunde şi că vocea m-a abandonat complet. Edward era foarte aproape de mine, privindu-mă fix în ochi, poate căutând ceva în privirea mea, ceva care să-i indice să continue sau ceva ca să se îndepărteze de mine. Liniştea s-a făcut prezentă, se auzea doar cântecul vântului care atingea vârfurile arborilor şi corul ritmic al respiraţiilor noastre. Atunci, buzele lui Edward s-au întredeschis să spună ceva.

– Bella…Isabella eu…

*Piiii*Piiii*Piiii*

Ceva a început să sune în buzunarul lui Edward şi acestuia nu i-a rămas decât să răspundă decât să se separeu de mine şi să răspundă la telefonul mobil. Nu ştiam cine este dar privirea lui era serioasă şi răspunsurile lui şi mai şi. După câteva răspunsuri scurte, şi-a luat rămas bun şi a închis punându-şi telefonul în pantaloni în timp ce privirea lui era tristă şi îngrijorată.

– Ce se întâmplă Edward?

– Era Jake, se pare că a reuşit să-l aresteze pe Aro şi totul a mers bine… – s-a oprit, dar părea că este mai mult.

– Şi? – am insistat.

– Vor ca mâine să mergi la secţie să declari… – Edward şi-a trecut mâna prin păr şi a suspinat – Cred că ar trebui să te odihneşti Bella, este târziu şi mâine trebuie să te simţi bine ca să vorbeşti cu poliţia…

Edward a zâmbit, a depus un sărut pe părul meu şi a început să plece. Eu nu înţelegeam prea bine ce s-a întâmplat, acum câteva secunde Edward părea dispus să-mi spună ceva…ceva atât de important…ceva ca…Că mă iubeşte? Nu putea, nu putea să mă lase şi să plece acum. Aveam nevoie de un răspuns, trebuia să ştiu odată ce simte Edward pentru mine, dacă sentimentele noastre sunt reciproce. Fără să mă mai gândesc de două ori, l-am prins de mână şi l-am oprit. Edward m-a privit surprins, fără să înţeleagă de ce l-am oprit. Am luat o gură mare de aer, eram atât de nervoasă încât simţeam că pământul o să cadă dintr-un moment în altul, din fericire, de data asta vocea mea nu era stinsă de tot.

– E-Edward…C-ce vroiai să-mi spui? – am spus strângându-l de mână.

Edward m-a privit gânditor; dar ochii lui nu străluceau ca înainte, acum erau trişti, stinşi şi asta îmi distrugea sufletul. L-am strâns din nou de mână şi el doar a zâmbit şi înainte să aibă timp să pregătească ceva s-a aplecat spre mine şi m-a sărutat pe frunte. Am fost surprinsă din cauza gestului lui şi am închis ochii în timp ce mă bucuram de suavitatea buzelor lui împotriva pielii mele, după câteva secunde Edward s-a îndepărtat şi mi-a mângâiat obrazul.

– Vroiam să-ţi spun că… – s-a gândit un pic – Bine ai venit acasă, Bella…

După aceea i-am dat drumul la mână şi a plecat lăsându-mi total nedumerită. Nu ştiam că a fost o astfel de schimbare de atitudine după acel apel, dar din momentul în care Edward a plecat m-am simţit goală…

9 comentarii la “Capitolul 9: Bine ai venit acasă, Bella

  1. Ce fumossssssssssssssss!!!!!!!!!!!!!
    Eram sigura, ceva in sufletul meu imi spunea ca Alice si Emmet sunt fratii lui Edward! 😀 Ma bucur enorm ca a fost primita cu bratele deschise de catre toti.
    Oare ce vroia Edward sa ii spuna 😦 si nu a apucat, ce naiba vesti a auzit in nenorocitul ala de telefon :(….
    Ahhhh, vreau urmatorulll..cat mai repede :))
    Pupici si PASTE FERICIT!

  2. Cat de tare:X:X:X
    Este super tare capitolul.Hmm…Edward voia sa ii spuna cumva ca o iubeste? 😕
    Eu sper ca da 😀
    Oricum.Capitolul este minunat.
    Spor la tradus in continuare si paste fericit!!! :*:*:*

  3. Superb capitol!!!!
    Cat ma bucur pentru Bella…dar ma enervat telefonul ala….trebuiau sa-i intrerupa….mai aveau putin si ii declara ca o iubeste….
    Bafta in continuare,si pana la o noua postare,iti doresc un Paste fericit si plin de bucuri!!
    Pupici.

  4. atat de frumooos :))) ma bucur ca vbella in sfarsit traieste in liniste fara frica de maine ca poate Alice pateste ceva..desi ma cam indoiam ca-i puteau face ceva .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s