Capitolul 14: Imediat

Bella POV

Imediat.

Acesta era cuvântul care descria acţiunea mea din acel moment, când m-am întors spre Edward şi avea o faţă îngrozită, şi ştiam că este doar o reflecţia a mea, una dureroasă.

Alice avea aceeaşi faţă ca noi.

Dintr-o dată au apărut Emmett şi Rose, Emmett a mers direct la Alice, dar a luat o altă piesă şi acolo era caseta, dar în loc de roză aceasta era galbenă, acolo era scris tot.

?Fraţi?

Asta nu-mi se putea întâmpla mie, eu Isabella Cullen eram punctul de a suferi un atac, hârtia pe care o avea Alice nu era nimeni altcineva decât eu şi Edward.

Vă gândiţi că asta este cel mai normal, dar nu este aşa.

Eram el şi eu, Da. Dar SĂRUTÂNDU-NE! ieri…după cearta cu Mike şi prietenii lui, foaia roz, era o imagine extinsă cu noi doi, şi nu era deloc frumoasă, nu pentru că noi n-am ieşi bine în ea, ci pentru că Edward părea că vrea să-mi mănânce gura şi tot capul, Dumnezeule, acolo ne sărutam mult, sau era viziunea mea? Eram prea uimită în acel moment, simţeam că o să leşin în acel moment, nu mi se putea întâmpla asta mie. Sau lui Edward.

Foia de la Emmett arăta altă imagine, cu Edward privindu-mi fundul, ce ruşine, îmi doream să mor, şi foaia de le Edward era de o culoare pff. Mi se vedea faţa roşie, se putea mai rău? nu, nu cred.

Nu mi-am dat seama de momentul în care a plecat Jasper, dar nici în care s-a întors, pe faţa lui puteai citi îngrijorare, acum atenţia mea era fixă pe el, care fugea spre mine, desigur pentru a mă informa despre ceva.

– Bella – a spus pe un ton serios.

– D-dda? – mi-a ieşit o voce care mai degrabă nu se auzea.

– Trebuie să vezi asta – a spus şi mi-a arătat ceva la capătul holului.

Oh da, că amintiţi când am spus că asta nu se putea mai rău, ei bine da, m-am înşelat, la sfârşitul holului, nu era o poză, nici o scrisoare, era un ecran…un ecran pe care apărea cu Audio şi Tot! Ce am făcut ieri!

Ce minte malefică  mi putut face asta mie, din câte îmi amintesc mă înţelegeam bine cu toţi, nu purtam ranchiună şi nimic de genul acesta…şi eram o elevă bună, poate Edward nu se înţelegea bine cu toţi…

Atunci mi-am amintit paşii de ieri, când eu şi Edward ne-am îndreptat spre cofetărie, am auzit nişte paşi, şi cred că şi Edward, dar nu ne-am gândit, trebuia să fim mai atenţi cu demonstraţiile de afecţiune, era atât de prostesc să crezi că minciună o să dureze…dar nu!, nu a durat şi acum toţi ne priveau ca şi cum am fi făcut un „incest” .

În fundul holului, toţi elevii s-au întors ca să vadă pe cineva care era mai supărat decât oricine.

Directorul.

Ne-a făcut un mic semn să ne apropriem, Edward şi eu desigur.

Edward şi eu am mers până la el, încă nu mi-a dat drumul la mână, aşa că asta mă deranja un pic, directorul s-a întors şi s-a dus în birou semn că vroia să-l urmăm în tortura biroului lui, ştiam deja ce urmează, certuri de „imoralitate” o să sfârşim spunând adevărul, eram 95% sigură că da.

Şi în privinţa 5% nu eram sigură din ce parte a minţii mele venea. Nu era corect cine a făcut tot ceea ce a făcut a făcut-o pentru a ne face rău.

A început:

– Copiii – vocea lui era dură – Sunt surprins că v-aţi abţinut atâta timp.

Staţi aşa, el a zis: Abţineţi?

– Cum aţi spus? – am întrebat confuză.

– Linişteşte-te Isabella, ştiu deja cine eşti…

Ow Ow Ow aştetaţi o secundă. Da…capul meu este încet, şi spun nu de idioată, ci pentru că încă nu reacţionam în faţa cuvintelor…

– Dumneavoastră, dacă…vreţi să-mi explicaţi ce se întâmplă?

– Uh…păi, Isabella.

– Bella – l-am întrerupt.

– Ei bine Bella, ce se întâmplă este că înainte ca voi să ajungeţi aici, tatăl tău a vorbit cu mine, şi desigur aş fi văzut foarte rău dacă o prinţesă, ar studia într-o şcoală ca asta, chiar dacă ar fi de prestigiu.

– Tot nu înţeleg…- adevărul este că înţelegeam, dar vroiam informaţiile mult mai detaliate.

– Vezi tu Bella, tatăl tău şi eu am fost prieteni buni, desigur pe mine nu mă puteau vedea cu regele Volterrei, pentru că să spunem nu eram din aceeaşi clasă socială, de asemenea se vedea rău. Şi deşi tot a fost contradictoriu el şi eu am continuat să fim prieteni până acum şi ne-a mers bine, prietenia noastră dăinuie chiar şi la distanţă.

Îl vedeam pe Edward prea liniştit, nu a contestat nimic…cumva şi el ştia?

– Şi despre asta – am spus arătându-i foaia albastră unde eu şi Edward ne sărutam.

– Ei bine în legătură cu asta – a arătat hârtia – Va trebui să luăm măsuri, nu ştiu cine a făcut-o şi nu pot să cred că aţi fost atât de neatenţi ca să vă lăsaţi prinşi, am crezut că ai simţurile mai dezvoltate, Edward.

Hmmmm…nu am înţeles partea aceasta, dar am decis să omit parte asta.

– Tu…ştiai deja, Edward? – l-am întrebat intrigat.

– Eh…păi da.

– Şi de ce Dracu! Nu mi-ai spus, m-ai ţinut cu sufletul la gură, am crezut că o să fac un atac mergând până aici, dar nu! Prinţişorul Edward Cullen a decis să omită acest„mic detaliu” soţiei sale! Eşti un idiot! – i-am spus cu lacrimi în ochi.

Atunci am ieşit de acolo fugind, atâtea minciuni erau prea mult, am trecut pe holuri, toţi mă priveau iritaţi! ce li se întâmpla? asta nu va dura mult.

La ieşire pentru norocul nostru blestemat era Newton.

– Bella ce ai? – a spus luându-mă în braţe.

– Dă-mi drumul lui Mike.

– Bella, nu…ştii deja eu sunt mai decât el, pentru Dumnezeu este Fratele tău!

– Nu este treaba ta – am scuipat.

– Desigur că este, eu te pot face fericit.

– Gândeşte cuvintele Mike, conectează-ţi limba cu creierul înainte de a vorbi.

– Bella pe mine nu mă interesează motivele tale sau păcatele tale, pentru că asta ai făcut tu.

– Vorbeşti doar prostii Micheal.

Am mers unde se afla maşina mea, chiar lângă blestematul Volvo al lui Edward, atunci mi-am amintit că am o rangă în maşină, am scos nervoasă cheile şi am deschis portbagajul, am scos ranga, şi cu grijă am luat-o în mână.

Mi-am mişcat degetul pe tot profilul maşinii, cu un zâmbet dulce, amabil pe buzele mele, apoi Isabella Marie Volturi, nu mai Cullen, cel puţin cât eram supărată, eram rea.

Mi-am trecut degetul pe vopseau maşinii, dintr-un capăt în altul, atunci am început să lovesc sticla maşinii lui Edward, o dată, de două ori, de trei ori şi patru ori, asta câştiga pentru că nu mi-a zis adevărul.

Acum satisfăcută, m-am urcat în maşină şi am pornit, eram dispusă să fac drumul, nu îmi mai păsa, aş merge într-un loc al lumii unde să pot fii fericită, ei bine locul acesta ar trebui să fie în America, dar ştiam locul perfect…costa doar timp, şi clar…benzină.

Jane POV

– Şi de ce Dracu! Nu mi-ai spus, m-ai ţinut cu sufletul la gură, am crezut că o să fac un atac mergând până aici, dar nu! Prinţişorul Edward Cullen a decis să omită acest„mic detaliu” soţiei sale! Eşti un idiot! – a spus Isabella.

Asta era mult mai multă informaţie decât sperasem vreodată să aflu în viaţa mea, Edward şi Bella, Soţi? Căsătoriţi? Cuvintele astea nu îmi părăseau deloc mintea.

După ce am făcut pozele şi i-am înregistrat, nu mă aşteptam la asta, la cei 18 ani ai mei, eram o fată dură dar asta m-a şocat.

Cum ar fii, Edward Cullen va fi al meu, şi de asta o să mă ocup eu, chiar de ar fii ultimul lucru pe care o să-l fac în viaţa asta…

 

11 comentarii la “Capitolul 14: Imediat

  1. Craciun Fericit!!! Este super capitolul.
    Nu cred ca lui Edward o sa-i placa noul look al masinii lui :))
    Dar totusi Bella a fost cam dura…mai ales cu masina:))
    Abia astept nextul
    Bafta la tradus si Sarbatori Fericite!!:*:*:*:*:*

  2. I-a stricat masina ? 😦 Naspa…
    Deci Jane a facut asta….nasol! 😦
    Bine ea crad ca a exagerat un pic cu treaba asta, oricum e naspa ca au aflat aia asa! Poate se vor linisti lucrurile! Oricum, frumos capitol!
    Craciun Fericit! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s