Prolog

Plouă! Mi-ar plăcea să fac parte din miliardele de stropi care cad nestingheriţi pe pământ. Am impresia că se joacă, întrecându-se care să ajungă primul pe pământ ca apoi să dispară şi să se reîntoarcă pe-o floare sub formă de rouă sau ca fulg de nea pe năsucul unui copil. Dar de unde vin aceste minunate picături? Să fie ele lacrimi ale norilor, sau, poate, ale îngerilor? Înseamnă că, de undeva de sus, cineva plânge, pentru ca noi să ne putem bucura de ploaie. Totul începe cu un singur strop care trece neobservat. Apare, cade într-un loc numai de el ştiut şi apoi se ascunde fără ca cineva să-i fi simţit prezenţa. Imediat însă miliarde şi miliarde de alţi stropi îşi încep goana încercând să-i dea de urma primului şi misteriosului picur de ploaie.
Cine oare stabileşte ordinea în care cad aceşti stropi? Să fie primul strop fericit pentru că, devine vestitorul ploii, sau tocmai pentru că este primul dispare în pământ înainte ca ceilalţi să-l ajungă şi, astfel el se află într-o permanentă căutare a celorlalţi? Poate se întâlnesc totuşi undeva sus, într-un nor, sau pe aripile unui înger care se pregăteşte să plângă…Dacă stropii de ploaie sunt lacrimile unui înger atunci…mi-ar plăcea să fac parte din miliardele şi miliardele de stropi de ploaie care cad nestingheriţi pe pământ…Să fiu lacrima de înger, lacrima de dor!

Prolog 1

Un comentariu la “Prolog

  1. Pingback: Nu ştiu cum o să fie… | Just Words Or Maybe Not

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s