Capitolul 18: Explicaţii. O să călătorim?

Edward POV

– Bella ştiu că ţi-am ascuns asta de atâta timp, dar promit că nu o să se mai întâmple.

– Îmi pare rău că am aştepta atâta timp ca să-ţi spun – sau este mai bine:

– Da Bella, sunt vampir, cu care te-ai căsătorit, la scurt timp conducător legitim al regatului tău, şi unul care încă te iubeşte cu disperare, regret că nu ţi-am zis despre vampir –

Toate aceste explicaţii se formau în mintea mea ca un vârtej. agitându-se reciproc…toate fără prea multă coerenţă.

Am încercat să studiez ziua asta, mă refer la explicaţie pentru Bella pe care o merita…dar acum problema nu era doar Bella, ci şi Jane, dar acea micuţă blondă o să îi rămână lui Jane, dar dacă…eu nu aveam de gând să-i spun. Nici măcar nu ştiu bine cum a ajuns acolo.

Am luat-o pe drumul principal, deja era noapte, şi Jacob era în spatele nostru în maşina lui Jane.

Am coborât din maşini, şi am intrat în clădire…Am scos cheia din buzunarul meu, nici mirosul de vârcolac nu mă lăsa să gândesc.

Când am deschis uşa, am găsit imaginea lui Alice şi Jane, ţinând ceva ce părea o cană cu ciocolată, am confirmat-o când am simţit mirosul.

Am intrat şi Jane s-a ridicat de pe canapea, Alice ne privea aprobator. Cu un semnal că puteam intra fără riscuri, în cameră nu era Rosalie. M-am gândit că era cu Bella.

Toate urmele de temeri s-au schimbat de pe faţa blondei când a intrat vârcolacul.

A sărit de pe scaun şi a plecat lângă braţul lui.

Următorul lucru la care nimeni nu spera, şi spun nimeni, pentru că ochii mei nu puteau înţelege nici la un milion de kilometri distanţă la ceea ce eram martor, nu doar eu, ci nici toată familia mea.

Jacob Black se săruta cu Jane…cu Jane.

Da Edward se sărută – a spus conştiinţa mea.

Am lăsat imaginea aceea deoparte şi m-am îndreptat spre Alice.

– Unde este Bella? – am întrebat pe un ton disperat.

– Este în camera ei, cred că încă este leşinată…nu ştiu – m-am îndreptat spre hol, mergând spre camera soţiei mele, dar mirosul lui Alice m-a oprit, şi am ştiut că o să pună o mână pe umărul meu, m-am întors şi mi-a spus:

– Fii prudent cu ceea ce îi spui, Edward, a vorbit în unele vise, a menţionat numele tău…nu vreau să-mi răneşti sora…alege-ţi cuvintele pentru că a suferit azi.

– Fii sigură Alice.

Am intrat în camera Bellei, întinsă pe pat şi acoperită cu o plapumă. Era trează, pentru că avea o conversaţie cu Rose, care era aşezată la picioarele ei, povestindu-i ceva…ce nu am vrut să ascult înainte de vreme. Bella s-a întors spre mine, dar Rose nu, pentru că ea ştia cine este, şi nu avea nevoie de confirmare.

– O să vin mai târziu, dacă ai nevoie să afli mai multe.

Să ridicat din pat şi a ieşit din cameră cu o viteză vampirică. Bella probabil ştia deja ce înseamnă asta.

Ochii mei erau fixaţi pe ai mei la fel ca şi ai mei pe ai ei, m-am apropriat cu paşi lenţi, şi m-am aşezat acolo unde se afla înainte sora Bellei.

Ne-am privit pentru un timp îndelungat, părea ca şi cum ne-am privi în interiorul celuilalt, ca şi cum amândoi am vrea să ne explicăm că totul este bine şi că nimic nu se va schimba, dar realitatea era alta şi mai târziu sau mai devreme o să trebuiască să încercăm.

Atunci pe faţa Bellei, era o expresie pe care o cunoşteam foarte bine…da.

S-a aşezat în şezut dintr-o dată şi cu mâna ei moale mi-a mângâiat obrazul şi şi-a lipit uşor buzele de ale mele. Era lent, dulce, blând. Puteam să o gust pe Bella în toate sensurile, am înţeles de ce o iubesc.

Era răspunsul ei că nu are nevoie de nici o explicaţie, poate, doar poate, că faţa mea părea prea tulburată.

Am făcut atât de multe tipuri de greşeli, dar asta nu era…poate după toate astea sufletul meu o să fie mai valoros pentru ea. Dar asta nu se va termina aici, şi eu, o să-i cauzez Bellei o durere foarte mare. Cea de a nu putea trăi cu ea pentru restul zilelor mele.

Când iubeşti o persoană, rămâi fără opţiuni. Se presupune că eu o să o condamn la viaţa eternă?

Să nu aibă copii…să nu avanseze mai mult. Pentru noroc am sprijinul lui Carlisle, care mă va ajuta să iau decizia corectă. Şi eu eram o creatură egoistă.

Bella s-a separat de mine.

– Nu am nevoie de explicaţiile pe care nu mi le poţi da…ştiu deja tot…Şi dacă te face să te simţi mai bine nu sunt supărată – mi-a spus cu un zâmbet, buzele ei erau umflate uşor.

– Mulţumesc, dar…mi-ar plăcea să ţi le dau.

– Serios. Edward, Rosalie mi-a explicat deja tot…şi sunt surprinsă că nu am observat mai multe schimbări la ea, a descris ca dureros – s-a strâmbat – nu ştiu dacă mă va durea când vine timpul meu.

Am rămas în stare şoc.

– Ţi-a povestit Rosalie cum este?

– Sigur, mi-a spus că voi – a spus arătând cu degetul spre mine – Sunt otrăvitoare, şi că acum este unită de Emmett mai mult decât niciodată pentru că el a transformat-o, aşa că pe listă urmează Alice, cred că Carlisle o să transforme pentru că după Rose, pentru că Jasper din păcate nu are un autocontrol atât de dezvoltat…- Bella a rămas un moment pe gânduri – Sigur mie mi-ar plăcea ca tu să ai un autocontrol suficient.

– Nu te preocupa pentru asta, Bella…totul este în mâinile noastre, acum dacă nu te deranjează vreau să o spun în felul meu.

– Serios, Edward, nu vreau ca asta să fie mai complicat pentru tine.

Dar eu am redus-o la linişte cu un sărut.

– Lasă o să-ţi povestesc oricum – am lăsat un suspin lung să-mi scapă, deşi sigur eu nu aveam nevoie – Bella, eşti soţia mea, şi eu nu am făcut lucrurile cum trebuie în aceste ultime zile, sau luni, nu ajung nici măcar săptămâni să acopăr ruşinea că nu ţi-am spus când eram doar noi, oamenii, mă refer, care ştiu adevărul să ne numească asasini, monştrii şi duşmani. Pentru ei suntem ceea ce suntem, ceva ce nu trebuia să existe niciodată şi sunt de acord cu asta, întorsăturile vieţii ne-au adus până aici, şi din păcate familia a avut ghinionul regalităţii, şi că tatăl meu l-a convins pe tatăl tău că împreună o să poată guverna mai bine. Poporul tău, Bella nu este în nici un fel de criză, ci tatăl tău. El vrea să te salveze, să te salveze de umanitate, să fii muritor, ştie ce suntem, ca şi mama ta, dar încă nu sunt de acord să te codam. Ştiam că în curând o să fie o legătură mult mai puternică decât o prietenie. Şi aici suntem. Le povestesc o poveste – am arătat spre mine – Povestea mea despre vampiri femeii umane pe care o iubesc cel mai mult în lume, care nu se eschivează cu nici un comentariu. Dar asta nu este ceea ce contează, nu este aşa? – am întrebat – Bella, ceea ce contează este ce vrei tu, să te condamni la viaţa eternă…Este ceea ce vrei cu adevărat?

– Edward, de mult timp am înţeles, că viaţa mea nu are un curs fix, să fiu în castel, din conferinţă în conferinţă, să trăiesc o viaţă cu rutină, cu nimic fantastică cum cred alţii că este regalitatea şi lucrurile astea, despre Jacob şi eu, despre surorile mele şi detaşarea lor bruscă, apariţia familiei tale mi-a dat peste cap viaţa cu sută la sută. În primul rând Rosalie, care este dintr-o dată căsătorită cu faimosul prinţ Emmett – a râs şi eu am zâmbit în interior – După aceea Alice, care încă mai este umană, dar s-a schimbat. Sunt în continuare surorile mele, dar acum au ochii diferiţi, atitudinea lor este mult mai grijulie inclusiv a lui Alice care încă nu a fost transformată, previne, se pregăteşte. Pe parcursul timpului în care am trăit cu tine Edward, mă gândeam că dragostea mea pentru tine nu este suficientă, mă gândeam că tu nu mă iubeşti, inclusiv am ajuns să cred că din cauză că sunt grasă – Pentru Dumnezeu, ştiam deja că este palidă dintr-un motiv, Bella şi-a dat seama de reacţia mea şi a continuat repede – Nu te îngrijora – mi-a spus – Nu mai este aşa, acum că ştiu adevărul…Dar mi-ar fi plăcut să aflu înainte, un pic supărată da, pentru schimbarea radicală a lucrurilor. Azi când m-am trezit, am vorbit cu Jane, mi-a spus că se simte foarte ruşinată pentru ceea ce a făcut la şcoală, ştii de ce? Ea a fost cea cu pozele şi cu video-urile, Jane este ca într-un şoc, mi-a povestit că l-a văzut pe Jacob transformându-se în ce…vârcolac? Şi wow, asta a fost mai fabulos decât mi-am imaginat în viaţă că poate fi, cea cu vampirii o cred, dar cu Jacob…ia-te uite, cine ar fi crezut! M-am gândit la lucrurile rele şi bune ale vieţii. Azi când eram afară, luptând cu James, mi-am dat seama că fără tine, Edward, eu nu aş fi nimeni în viaţa asta. Lucrurile despre bine şi rău, nu toate sunt adevărate, am pus stereotipuri la diferite concepte pe care nu le meritaţi, în acest caz, lucruri magice, mitologice. Edward, viaţa mea era plictisitoare, fără vise şi aspiraţii şi dintr-o dată mă căsătoresc cu tine, trăiesc cu tine, o viaţă normală, şi pur şi simplu este ceea ce îmi dai, ceea ce îmi oferi şi nu al putea fi altfel decât recunoscătoare pentru ele. Dar, cumva…Tu ai putea să trăieşti fără sufletul tău? Inima ta? Asta este problema Edward, eu nu pot trăi fără nimic din astea, pentru că cine le are eşti tu, mie nu îmi mai aparţin, tu ai reuşit să le câştigi, şi este cel mai frumos lucru pe care l-a făcut cineva pentru mine. Te iubesc Edward Cullen, şi dacă întrebarea ta este dacă vreau să fiu una dintre voi, răspunsul nu este la mine, ci în inima mea, şi asta o ai tu, aşa că nu trebuie să te gândeşti de două ori ca să ştii decizia mea. Te iubesc, şi vreau să fiu toată viaţa dacă este necesar, pentru că o viaţă umană nu este îndeajuns – a încheiat Bella.

Ochii au început să mă usture, ştiam ce emoţie este asta şi nu aveam nevoie să ştiu mai multe, în loc de sărut am îmbrăţişat-o, am vrut să mă topesc pe trupul ei fragil.

Cum era posibil ca persoana aici de faţă să fi viaţa mea?

Ar putea ea să trăiască fără inima ei? Nu i-ar lipsi nimic?

M-am ridicat uşor, şi am ridicat-o pe Bella cu mine.

– Unde mergem? – a întrebat puţin cam confuză.

– Trebuie să vorbim cu restul.

– Bine.

S-a ridicat în picioare şi m-a luat de mână.

Am intrat în sală, unde toţi ne priveau cu atenţie, păreau că aşteaptă o reacţie din partea mea, mai mult decât de la Isabella.

– Ei bine – a spus Emmett – Ai reacţionat mai decât Alice, îmi amintesc că a vomit când i-a spus Jasper.

Toţi am râs din cauza amintirii, excepţie Alice, care la fel ca şi Bella a roşit.

– Şi Jacob? – a întrebat Bella. Emmett, bineînţeles a fost primul care a răspuns.

– Crede-mă Bella el este foarte bine, dacă vrei poţi să o vezi şi tu cu ochii tăi.

Em a deschis uşa principală şi acolo erau Jane şi Jacob foarte focoşi, într-un sărut pasional.

Toţi am zâmbit cu excepţia Bellei, care avea ochii ca farfuriile. Până când a vorbit Jasper.

– Ei bine familie, acum ce facem? – toţi s-au întors spre mine, pentru că ştiau că întrebarea asta era o parte dintr-o decizie importantă.

– Mergem în Volterra – am vorbit, şi toţi m-au privit, au rămas un moment pe gânduri, după care au zâmbit cu satisfacţie, înţelegând că am ajuns la momentul cu Charla.

Bella s-a întors spre mine şi mi-a oferit un zâmbet frumo

 

Anunțuri

11 comentarii la “Capitolul 18: Explicaţii. O să călătorim?

  1. NIceee
    si Bella a reactinat mai mult decat Super! 🙂
    Iubirea asta…ce face din noi…acceptam si vampiri si varcolaci in vietile noastre! :))
    Superb!
    Deabia astept continuarea!:D

  2. Imi place.
    Bine ca Eddye si Bells s-au impacata si au rezolvat lucrurile.
    Sper ca acel Volvo se poate repara.
    Altfel ma ai pe constiinta
    Iubesc acel volvo 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s