Capitolul 8: Infern mintal

Nu puteam să suport să îmi impună o asemenea prostie. Un copil? Şi mai rău cu Edward Cullen.

– Sunteţi nebuni toţi sau eu sunt singura care nu înţelege? – am ţipat.

– Bella, linişteşte-te te rog – m-a rugat.

– Uite Edward am îndurat deja destul ca să, şi în plus, trebuie să suport să-ţi pui mâinile pe mine – am strigat.

– Crezi că aş pune mâna pe tine? Eşti nebună? Mai bine mor – a spus serios.

– Şi atunci cum crezi că o să-mi faci un copil? Cumva o să suni barza? – am spus.

– Isabella, uneori regret că trăieşti în secolul trecut, dar o soluţie ar fii tehnologia, ştii deja…creându-l artificial şi după aceea implantându-l – şi-a păstrat chipul serios.

– Vrei să mă deformez ca o vacă doar să le fac pe plac părinţilor mei? – am strigă.

Sincer nu îmi păsa să mă îngraş din cauza sarcinii, dar să am un lucru care să mă unească de Edward era iremediabil.

– De ce naiba nu eşti impotent? – am întrebat.

El a fost uimit.

– Eşti impotent?- am spus emoţionată.

– Nu – şi-a păstrat maxilarul tensionat.

Demoni!

– Şi acum ce o să-i spun lui Jake? – am spus mai mult pentru mine decât pentru Edward.

– Nu poţi să-i spui – a zâmbit.

– Taci – am ţipat.

Cât îl detestam, mă enerva cu aerele lui de ştie tot şi acum trebuia să-l suport şi mai mult…un copil – mi-am repetata – asta este neobişnuit.

– Isabella, fii rezonabilă, era normal să-şi dorească să fie bunici – a adăugat.

– Mulţumesc pentru consolarea ta proastă – am ţipat.

– Uite, mă saturat de izbucnirile tale idioate, ascultă bine o dată pentru totdeauna – m-a luat de braţ – Niciodată în viaţa mea nu ţi-aş atinge nici un fir de păr chiar dacă ai fii pe moarte din cauza asta – a râs – O să facem nişte teste în laborator şi gata.

– Nu este în planurile tale şi sentimentele mele?

– Asta e problema ta şi mulţumesc lui Dumnezeu că Jacob Black chiar este o dilemă – a râs.

– Ce ştii tu de el? – am cerut.

– Mai mult decât aş vrea să ştiu – a făcut un gest de scârbă.

– Eşti un nesuferit – i-am întors spatele.

– Tu eşti dezgustătoare.

Dezgustătoare? Am simţit cum sângele îmi fierbe de furie.

– Eşti patetic şi fără o viaţă proprie din cauza asta te bagi în a mea – i-am reclamat.

– Da, sigur – a finalizat.

Oamenii din parc ne urmăreau îndeaproape.

– Ridicol – a râs de mine văzându-mă uimită de privirile persoanelor care treceau pe lângă noi.

A condus în linişte până la hotel.

– M-mulţumesc – am spus supărată.

– Încă nu am terminat – a spus urcând în lift.

– Ce vrei? – am spus cu o voce critică.

– O să rămân să dorm cu tine – s-a jucat cu cheile de la maşină.

– Ce? Eşti prost? Nu poţi să rămâi!

– Nu? De ce nu? – a râs.

– Păi…pentru că nu ai de ce să rămâi şi în plus dacă află Jacob…

– Dacă află mie îmi este indiferent…- a zâmbit patetic.

– Nu o să-ţi fie indiferent când…când…o să te lovesc – mi-a prins mâna.

– Tu o să îl aperi – a scăpat un râset puternic – Prea mică pentru a fi soţia mea – a spus pentru el.

– Nu o să rămâi – am hotărât în uşa camerei mele.

– Vrei să facem pariu? – a spus scoţând o copie a cheii camerei mele şi a deschis uşa.

– Pleacă!

– Nu – a închis uşa.

Dezgustată am mers la baie…Cum era posibil? Asta era un coşmar, era un coşmar blestemat pe nume Edward Cullen.

La ieşire l-am văzut instalat făcând surfing pe canapea.

– Îmi poţi explica de ce naiba stai aici? – am ţipat.

– Şi dacă nu vreau să o fac?

– Edward…- am spus supărată.

– Bine, îţi voi spune. Jos sunt sute de paparazi, suntem de mult timp împreună şi nici o dată şi niciodată nu am rămas cu tine, la televizor se vorbeşte deja…ciudate – a spus calm.

– Este un fel de adunare?

– Da, ceva de genu – a spus seducător.

S-a ridicat de pe canapea şi s-a apropiat pe la spate de mine destul de provocator, am simţit cum mi se face pielea de găină. Am încercat să-mi controlez respiraţia şi pieptul. Atunci el a plecat ca şi cum nu s-a întâmplat nimic.

Ce a fost asta?

M-am încruntat şi m-am dus la culcare.

– Unde mergi fără să mă inviţi?

– La naiba, tu ai intrare gratuită eşti client VIP – am ţipat.

– Haide, Bella. Tu şi cu mine trebuie să facem pace – a râs.

– De fiecare dată când îmi zici asta urmează o bombă – mi-am încrucişat braţele.

Edward s-a aşezat la picioarele patului meu.

– Bella, încerc să mă înţeleg cu tine şi tu eşti nesuferită – a zâmbit.

– Nu veni din cu povestea asta că o ştiu pe dinafară.

– Mă duc la canapea – a spus supărat.

Înainte de a ieşi pe uşă i-am atras atenţia.

– Obişnuieşte-te să dormi acolo, pentru că după ce o să locuim împreună nici să nu visezi că o să împărţim acelaşi pat – am zâmbit triumfătoare.

– Asta o să vedem – şi-a arcuit o sprânceană şi a plecat.

Edward a dormit toată noaptea pe canapea, în timp ce mie îmi era foarte greu să adorm. Vestea copilului mă punea pe gânduri din nou şi din nou. La ce ar folosi să ne prefacem aşa? De ce nu spuneam adevărul şi gata? Puteam să-mi fac viaţa fericită, să călătoresc prin lume, să mă căsătoresc cu cine vreau, să am copii cu cine iubesc şi să nu îl suport pe cel mai rău coşmar al meu ca soţ.

Atunci îmi aminteam de familia mea, care practic erau tot ceea ce aveam în lume şi nu vreau să fiu oaia neagră a familiei. Nu ştiu, aveam ceva implantat ceva în mine, un cip sau ce ştiu eu, era ceva ce mă obliga să fac lucrurile cum trebuie.

M-am sculat încă somnoroasă, vroiam să iau micul dejun, stomacul meu cerea mâncare. Atunci acolo era Edward, aşezat pe canapea, cu alte haine, nu erau aceleaşi de aseară şi servea micul dejun.

– C-ce f-faci a-aici? – am întrebat confuză.

– Pretinzi să nu îmi schimb hainele? – s-a încruntat.

– Nu, dar vrei să mă cumperi cu un mic dejun? – am ridicat o sprânceană.

– Se poate – a zâmbit.

Am mers la baie mi-am spălat dinţii şi m-am aşezat lângă el.

– Suc natural? – m-a tentat.

– Fără venin nu te îngrijora? – a zâmbit.

Niciodată nu o să înceteze să mă supere, ar trebui să mă obişnuiesc cu asta.

Zilele au trecut foarte repede pentru mine, prezenţa la facultate mă epuiza, şi paparazi erau prezenţi în fiecare zi.

În seara asta aveam o cină cu familia Cullen.

– Alice! – am ţipat mulţumită să o văd.

– Aici sunt – a zâmbit.

– Nu ştiu ce să fac, am o cină la familia Cullen şi Edward mă anunţă în ultimul moment că or să vină şi prietenii de familie ai părinţilor lui şi multe alte persoane importante – am ţipat disperată.

– Nu ai o rochie?

– Nu! Nu vreau o rochie pe care am mai purtat-o – am început să caut printre hainele mele.

Alice m-a luat cu putere de braţ şi m-a dus la ea în cameră.

– Ce faci?

– Nu poţi să umbli jumătate de Londră ca să găseşti rochia perfectă în mai puţin de jumătate de oră, deşi sincer cred că poţi să o faci, dar trebuie să te machiezi şi toate astea – a început să fluture mâinile disperată.

– Ştiu – m-am lamentat.

– O să-i dăm o lecţie lui Edward. Cine se crede ca să o facă pe prietena mea să arete rău în faţa la toţi? – a oftat.

A început să caute în dulap, arunca ceva, lua altceva.

– Ai adus acele tocuri criminale? – a zâmbit.

– Acelea argintii cu diamante – a aprobat în linişte – Da le-am adus.

– O să combini cu…rochia – a zâmbit.

Mi-a arătat o rochie frumoasă de culoarea grena. Tentant era cuvântul potrivit ca să o descrie, avea spatele gol şi un decolteu pronunţat, nimic exagerat.

– Alice…eu…- am ezitat – Este frumoasă rochia, dar ce pretinzi ca eu să o port?

Ea a zâmbit victorioasă.

– Să îi demonstrezi că eşti o mare femeie şi că trebuie să te înjosească, că eşti prea mult pentru el.

– Cum o să reuşesc asta, dragă? – m-am îndoit.

– Cucereşte-l, seduce-l. Nu cred că trebuie să-ţi dau lecţii, nu de genul acesta, tu o faci foarte bine – a zâmbit.

– Î-îmi c-ceri s-să…?

– Da, îţi cer ca în seara asta să uiţi de tot şi să te joci cu el. Bella te-a insultat destul, este timpul să te deştepţi – a spus aşezându-mă.

A început să mă machieze şi să mă pieptene.

– Crezi că o să funcţioneze?

– Haide! Bella, tu eşti genială când vine vorba să obţii ceea ce vrei, doar lasă-te purtată şi o să vezi…

– Dar Alice, eu îl detest pe acel bărbat. Cum să glumesc cu el dacă nici măcar nu-mi place un pic? – am ţipat.

– Imaginează-ţi că este Jacob – a zâmbit.

– Ah nu! Să îmi imaginez că este Jake? – am criticat.

– Bella, cu Jacob doar ieşi, în plus Edward este iubitul tău oficial, tehnic nu îi eşti infidelă lui Jacob pentru că el este amantul tău – a râs din cauza temei complicate.

– Ce câştig cu toate astea? Edward şi eu nu suntem copii ca să facem asta – am spus.

– De asta, nu trebuie să vă jucaţi ca şi cum aţi fii copii. Ştii?…Cei mari aveam altfel de jocuri cu care putem deranja – mi-a zâmbit în oglindă.

Odată ce am fost machiată şi aranjată m-am îndreptat spre camera mea ca să îmi îmbrac rochia şi să-mi iau pantofii, Alice m-a acompaniat.

– O să o faci? – a spus închizând uşa.

– Nu ştiu, m-aş simţii murdară dacă…- am distrus imaginile mentale.

– Nu am spus să consumi seducţia, prostuţa de Bella – a râs.

– Atunci?

– Doar joacă-te…lăsând pe jumătate – s-a aşezat pe canapea.

Să las pe jumătate? Interesant.

Mi-am pus rochia şi pantofii care îmi dădeau un avantaj suplimentar la înălţime între opt şi zece centimetrii.

M-am dat cu parfumul şi am ieşit din nou acolo unde era Alice.

– Ai uitat cercei – m-a informat.

– I-am uitat, merg după ei – m-am întors.

M-am dus să caut nişte cercei de argint.

– Gata – am ieşit din nou.

– Eşti frumoasă – s-a ridicat Alice – Dacă Edward nu o să reacţioneze înseamnă că nu îi plac femeile – a zâmbit.

– Să vedem prima dată dacă sun în stare, nici măcar nu am decis dacă o să o fac.

– Tu poţi, haide, ai făcut-o cu idiotul de Mike în liceu – a râs.

– Clar! Dar atunci a fost mai uşor, pur şi simplu l-am lăsat să aştepte un sărut – i-am reproşat cu privirea.

– Acum este cam acelaşi lucru – a râs.

Am ieşit de acolo nu prea convinsă de ce aveam să fac. Ştiu că sunt în stare, dar totuşi ştiam că după asta o să trebuiască să-l văd pe Edward în continuare şi nu ar fi deloc plăcut.

Am urcat în maşina pe care a trimis-o Edward să mă ia.

Am fost tensionată tot drumul, în capul meu nu era loc pentru altceva…să o fac? Ar cădea în joc?

La intrare am fost primită călduros de Esme şi de Carlisle care se aflau în hol aşteptându-i pe invitaţi. Ambii erau îmbrăcaţi frumos.

– Draga mea Isabella – m-a îmbrăţişat Esme – Ce faci?

– Foarte bine, mulţumesc. Mă bucur că v-aţi întors din călătorie – am spus sinceră.

– Arăţi foarte bine – m-a îmbrăţişat Carlisle – Edward este în sufragerie cu restul invitaţilor.

– Îmi pare rău că părinţii mei nu au putut veni – mi-am cerut scuze – Ştiţi au nişte probleme.

– Acum câteva minute a sunat mama ta şi şi-a cerut scuze – a spus Esme.

Am ieşit din hol şi am mers spre sufragerie.

Mi-a sunat telefonul.

„Nu uita. Eşti în stare, doar să vrei…Fără scrupule, nu uita. Te iubesc. Alice ”

Am zâmbit din cauza mesajului de la prietena mea. Atât de special, ştia că o să mă îndoiesc tot drumul şi la momentul potrivit îmi dă mesaj.

– Isabella? – am auzit vocea lui Edward venind din spatele meu.

M-a întors încet.

– Edward – am zâmbit.

A rămas uimit, privindu-mă atent din cap până în picioare. Am zâmbit când l-am văzut aşa de perturbat, am încercat să-mi păstrez calmul.

– Eşti …- a ezitat – Eşti într-adevăr decentă – a înghiţit saliva.

– Decentă? Insinuezi că eu nu sunt decentă? – am încercat să nu mă supăr, deşi încercarea mea a fost în zadar.

– Am crezut că nu vei fii pregătită – a spus el.

M-a ghidat cu mâna pe spatele meu, prin toată sufrageria în timp ce mă prezenta la toţi invitaţii.

Atunci Carlisle ne-a atras atenţia la toţi.

– Bună dragi invitaţi – a zâmbit – Această cină este mai mult decât o cină de afaceri. Sunteţi aici azi, pentru a asista la formalitatea logodnei fiului meu Edward şi a Isabellei, care au ceva să vă spună – ne-a făcut un semn să mergem până unde era el.

Edward şi-a prins degetele cu ale mele şi am mers până unde era Carlisle.

– Bine – a spus Edward – Bella şi cu mine am decis că iubirea noastră nu poate aştepta, a trecut suficient timp ca să ducem asta la o formalitate. Amândoi avem sentimente puternice unul faţă de celălalt – am simţit ironia în cuvintele lui – Şi peste trei săptămâni ne căsătorim.

Oamenii au zâmbit şi am auzit o şoaptă din sală. Într-un final, au aplaudat în timp ce eu mă prefăceam fericită.

– Bine, ai putea-o săruta ca să faci momentul mai credibil – i-a spus Esme lui Edward.

Atunci s-a apropiat încet de mine: În timp ce aveam o confuzie în mintea mea…Să urmez sau să nu urmez sfatul lui Alice? Îl aveam pe Edward la doar câţiva centimetrii de mine îndoindu-se, din câte se vede la fel ca mine.

Atunci am început să simt furie în interiorul meu. Da este suficient! Edward trebuia să vadă că nu sunt o laşă, că pot să joc şi eu jocul lui, că eram în stare să mă prefac în legătură cu asta şi să înveţe că cu Isabella Swan nu se joacă.

M-am apropiat de el şi l-am luat de gât, ca să-i pot apropria faţa de a mea şi să-mi lipesc buzele de ale lui cu pasiune. Rapid el a răspuns sărutului meu cu necesitate…Necesitate? Da asta părea, atunci am continuat fără să mă mai gândesc la ceea ce fac, simţindu-i buzele apăsându-le pe ale mele şi atunci mi-am amintit că mai erau oameni. M-am oprit uşor şi i-am zâmbit tandru la sfârşit.

Mă simţeam fericită în faţa feţei lui confuze.

Mulţumesc lui Dumnezeu, Esme m-a despărţit după câteva momente de Edward pentru a mă prezenta la alţi invitaţi.

Am încercat să-mi controlez conştiinţa care mă mustra din cauza infidelităţii pe care tocmai am comis-o. Atunci mi-am amintit ce îmi spunea Alice a mea. Jacob era amantul meu nu Edward, tehnic nu eram infidelă.

Am încercat să mă refugiez în aceste gânduri, atunci am simţit o mână pe talia mea.

– Vrei să dansezi? – m-a întrebat Edward.

– Sigur – m-am prefăcut.

– Mi-o împrumuţi mamă? – a întrebat-o pe Esme care vorbea cu soţia unui important om de afaceri.

– De sigur, dragule – a zâmbit.

Edward m-a dus pe ringul de dans fără să facă nici un comentariu în legătură cu sărutul nostru.

Ne mişcam pe ritmul muzicii, era o melodie destul de romantică din cauza asta şi-a sprijinit obrazul aproape de urechea mea.

– Ce pretinzi? – mi-a şoptit.

– Cu ce? – m-a prefăcut.

– Nu te preface! Sărutul acela…

– Haide! Trebuia să ne dăm sărutul ală, sau nu?

– Da, dar ai fost aşa de exuberantă – a spus confuz.

M-am despărţit de el încet şi l-am privit în ochi.

– A fost doar un sărut, după aceea va trebui să fie mai mult decât atât, aşa că mă obişnuiesc repede – i-am zâmbit seducător.

– Va trebui să fie mai mult decât atât? – m-a citat confuz.

– Haide, Eddie…doar nu crezi că o să facem un copil prin aer – am zâmbit cu şiretenie.

– Ţi-am spus deja că sunt alte metode – a adăugat sec.

– Cred că ţi-am spus că nu o să calc în nici un laborator, îţi aduci aminte? – m-a apropiat de el punându-mi faţa pe pieptul lui.

Am simţit cum bătăile inimii lui s-au accelerat din cauza apropierii mele, cu siguranţă asta va fii mult mai uşor decât am plănuit.

M-am luat de mână şi m-a ghidat repede spre scări. A trebuit să zâmbesc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi despărţirea noastră a cauzat multă curiozitate printre invitaţi.

Am ajuns în camera lui şi m-am aşezat pe pat.

– Ce pretinzi? – a spus încurcat.

– Să spunem că pretind să-ţi dau o şansă – am zâmbit ridicându-mă de pe pat.

– Nu te cred, haide Isabella! – a spus separându-mă de corpul lui – Ce vrei?

– Pe tine – am şoptit în urechea lui.

Un fior m-a străbătut când am pronunţat asta, dar mi-am păstrat calmul cât timp Edward şi-a menţinut privirea fixă pe mine.

– T-te r-ro…

L-am readus la tăcere cu un sărut pasionant, trecându-mi buzele peste ale lui şi modelând corpurile noastre într-o îmbrăţişare caldă.

El m-a prins de talie şi m-a apropiat de el cu disperare. Am încercat să-mi păstrez calmul, trebuia să preiau conducerea. Deşi mărturisesc că era mai dificil decât credeam, Edward săruta al naibii de bine, buzele lui alunecau pe gâtul meu cu disperare şi mă simţeam topită în braţele lui, niciodată nu am crezut că o fiinţă atât de insuportabilă, se va termina simţindu-mă aşa, atât de disperată şi fără inhibiţii.

Am încercat să mă calmez deşi era în zadar, pieptul meu cobora şi urca disperat de aer, în timp ce mâinile lui îmi explora corpul, mângâindu-mi coapsele şi lipindu-mă şi mai tare de el.

– S-spune-mi B-Bella c-ce p-pretinzi? – a spus.

Nu i-am răspuns şi i-am luat cu putere bărbia, lipindu-i buzele din nou de ale mele.

– Vreau să ştiu cine se va numi bărbatul meu – am spus între săruturile lui.

Am început să-i sărut gâtul, urcând uşor spre urechea lui, i-am mângâiat lobul urechii cu limba mea, s-a cutremurat, dar nu m-am oprit.

Ne-am lăsat să cădem pe patul lui scump şi m-am urcat pe şoldurile lui.

El m-a privit surprins când mi-am desfăcut părul şi l-am lăsat să cadă în valuri.

I-am mângâiat pieptul, braţele lui puternice care mă înconjurau şi am început să simt prea multă căldură. El a mers la fermoarul rochiei mele, în timp ce eu îi dădeam jos cămaşa.

Căldura din atmosferă mă sufoca şi săruturile lui îmi provocau nişte sentimente fără sfârşit, unici dacă era să spunem adevărul.

Eram pe jumătate dezbrăcaţi, mângâind momentul rafinat atunci am început să simt o senzaţie de nelinişte.

– Ai păţit c-ceva? – a întrebat Edward.

– Tot – am zâmbit încă neliniştită.

Am continuat să ne mângâiem, deşi acum nu mă puteam bucura, aveam în cap imagini cu Jacob, de prima noastră şi cât de incomod mă simţeam jucându-mă cu asta. Nu îmi venea să cred că mă simţeam aşa bine în braţele lui. Nu se putea asta era o greşeală, Edward era o greşeală. Îi făceam rău, îmi făceam acelaşi lucru şi mai rău mie. Mă simţeam persoana cea mai joasă şi cea mai dezgustătoare care a păşit pe sol.

M-am despărţit de buzele lui, de savoarea lui.

Şi am coborât scările fugind, nu am vrut să văd, nu am vrut să-i văd chipul şi nici să dau explicaţii familiei, pur şi simplu i-am cerut şoferului să mă conducă şi aşa a fost. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost Edward urcându-se în maşina lui.

Apoi am mers la uşa lui Alice.

– Acum vin – a spus când a auzit cum băteam la uşă.

– Bella, Maică Sfântă! – a ţipat văzându-mă aşa de disperată.

– Nu spune nimic – am spus înăuntru.

– Cum să nu zic nimic – m-a criticat.

– Taci şi ascultă, da?

M-am lăsat să cad pe canapeaua ei şi am început să-i povestesc.

– Mă simt foarte rău. Nu ştiu ce are bărbatul ală, nu ştiu dar îţi jur că îl detest şi chiar şi aşa fără să consum nimic reuşesc să…Ah! O senzaţie ciudată în mine, ca şi cum îl doresc mai mult decât credeam şi totuşi îl detest cu aceeaşi forţă – am oftat.

– Un fel de orgasm mintal? – a ridicat o sprânceană.

– Nu ştiu, Alice…ce ştiu este că este un sentiment minunat de ciudat, mă simt disperată.

Pieptul meu încă creştea într-un mod scandalos. Eram un pachet de nervi, mâinile mele tremurau şi imaginile cu Edward şi cu mine în acel pat mă torturau.

Atunci am auzit cum suna la uşă, aparent un accident mai decât cea am provocat şi când eram isterică să intru.

– Bella deschide uşa! Ştiu că eşti acolo! Trebuie să-ţi vorbesc! – striga Edward.

Nu eram în stare să-i văd faţa, mă simţeam foarte rău, îmi părea rău şi mai ales confuză. Îl detestam atât de mult şi în acelaşi timp…nu ştiu, corpul meu, corpul meu avea nişte experienţe ciudate când îl aveam în faţă.

 

20 comentarii la “Capitolul 8: Infern mintal

  1. Superb… pur si simplu superb…
    Daca Bella se joaca cu focul, asta este…
    Mi-au placut foarte mult toate tachinartile lor… Sunt atat de comice…
    Astept next-ul!
    Kisses… 🙂

  2. hey! si eu cam intarziata pe aici 😀
    capitolul e super tare :X:X
    Bella incepe sa simta ceva si pentru Eddy ??
    abia astept capitolul urmator
    bafta la scris :*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s