Capitolul 12

Bella

– Nu pot să cred.

– Nu este ca şi cum ar fi din altă lume ca să faci aşa mare caz – am spus ca să o liniştesc.

– Eşti nebună? Nu ai văzut niciodată în reviste cum îşi sărbătoreşte ziua de naştere Esme Cullen? – m-am gândit şi în acel moment de linişte ea şi-a dat seama că nu ştiam – Bella este cel mai bun eveniment social! – a spus pe un ton neîncrezător – Nu este aşa doar pentru că merg mulţi designeri exclusivişti şi oameni de afaceri, ci pentru că în general totul este foarte glamour – cu o explicaţie atât de extraordinară a fost foarte uşor să mă sperie şi să mă facă să încep să mă hiperventilez.

– Eşti sigură? – vocea mea era destul de speriată – Cred că nu o să merg – am afirmat şi în acel moment am simţit cum inima îmi accelerează.

– Isabella Swan, nici să nu te gândeşti să nu mergi pentru că dacă nu eu o să te târăsc de păr şi te duc în şuturi! – a spus decisă.

– Dar Angela, ce o să fac eu într-un astfel de loc? În plus o să fie plin de rude.

– Şi asta nu-ţi trezeşte curiozitatea?- puteam să jur că zâmbea – Pe câte fete crezi că le-a dus Edward Cullen acasă? – a întrebat entuziasmată – În plus, crezi că el ar invita pe oricine? – tonul vocii ei a devenit puţin ruşinos şi mintea mea l-a procesat imediat.

– Nu-mi spune că ai încercat să ieşi cu el? – am întrebat-o ştii deja răspunsul dinainte, o linişte lungă mi-a oferit răspunsul şi ea a adăugat.

– Dacă îţi povestesc, îmi promiţi că o să asişti? – m-am gândit câteva minute şi într-un final am acceptat – Adevărul este că acest bărbat este un zeu în pat, draga mea prietenă – a tăcut – Eu m-am gândit pentru câteva secundă că poate era ceva special şi de asta am încercat să ies cu el.

– Şi? – am îndemant-o să continue.

– El a fost foarte diplomatic şi educat când mi-a explicat că nu era genul de bărbat care să aibă o relaţie de durată şi m-a rugat să nu confund lucrurile – a suspinat – În final mi-a respins invitaţia.

– Tu l-ai invitat?! – am întrebat-o neîncrezătoare şi mai mult ca sigur prietena mea fierbea de ruşine.

– De asta îţi spun, el a făcut-o şi asta chiar că este un pas mare – am auzit un fluier puternic – Trebuie să mergem la magazin pentru o rochie – a spus speriată.

– Nu pot azi, o să merg să-l văd pe tatăl meu cum nu l-am mai văzut de câteva săptămâni – i-am spus şi ea a înţeles imediat. Într-un final am stabilit cu Angela că o să mergem la cumpărături ziua următoare şi după am încheiat convorbirea, m-am urcat în maşină şi mam întors în Forks gândindu-mă la tot ceea ce mi-a spus Angela.

De ce m-ar fi invitat la o cină atât de importantă?

                Aproape tot drumul l-am petrecut gândindu-mă la asta şi în final am ajuns la unicul şi advăratul, din păcate, răspuns. El încerca să mă combine cu prietenul lui şi un eveniment social ca acela ar fi un prilej bun pentru a face asta.

Aşa că lăsând aceste iluzii deoparte, am ajuns la casa în care mi-am petrecut toţi anii adolescenţei.

– Bella!  – a strigat Seth când m-a văzut coborând din maşină, el a fugit spre mine şi m-a îmbrăţişat imediat.

– Piticule – i-am spus îmbrăţişându-l, Seth avea deja în jur de 15 ani.

– Nu sunt un pitici, am aproape 15 ani – a spus ca şi cum ar fi major.

– Gata piticule nu o acapara – am auzit vocea lui Charlie şi m-am întors ca să-l văd pe tatăl meu, el îmi zâmbea mulţumit.

– Nu sunt un pitic! – a spus Seth furios şi a intrat în casă murmurând.

– Bună, tati – l-am salutat pe tata şi l-am îmbrăţişat cu putere.

– Bună, prinţesa mea – a răspuns el.

Am intrat în casă şi Sua a venit să mă salute, am vorbit puţin despre viaţa mea în Washington fără să intrăm în detalii despre noul meu şef, până când Seth a intrat în bucătărie fugind cu o revistă.

– Bella, trebuie să-mi faci rost de un autograf de la şeful tău – a cerut.

– Nu o supăra pe sora ta cu asta, Seth, şeful ei se poate supăra – l-a certat Sue.

– În plus, nu vreau ca fiul meu să-i datoreze ceva acelui băiat – vocea lui Charlie era răguşită şi faţa lui arăta supărarea doar când a auzit de el, atunci de ce să le spun că poate o să asist la un eveniment familial? Seth a aprobat trist şi a lăsat revista pe măsuţă şi a plecat în curte.

– Nu era nevoie să-l certaţi – le-am spus şi am luat revista în care se afla un interviu cu Edward, era un reportaj extins despre sporturile extreme pe care le practica şi despre modul în care amesteca afacerile cu plăcerile.

Tu nu o să fii una dintre ele, Bella. Mi-am spus în minte.

– Presupun că nu sunteţi atât d apropiaţi, nu? – m-a întrebat Charlie şi am lăsat revista deoparte ca să-l privesc, deşi nu-mi plăcea să-l mint de data aceasta o să o fac pentru a nu-l supăra.

– Avem o relaţie profesională tată, nu-ţi face griji – am spus fără să-l privesc direct în ochi.

În acea după-amiază am luat cina toţi patru printre amintiri şi comentariile nebuneşti ale micuţului Seth căruia de fiecare dată când i se spunea micuţule se bonsumfla.

– Sper că nu o să te pierzi din nou Bells, ştii că îmi place să primesc vizita ta – mi-a spus tatăl meu şi în acel moment mi s-a părut mai în vârstă din cauza acelor riduri de pe faţă care arătau trecerea anilor.

– Nu-ţi face griji tată pentru că acum am puţin mai mult timp liber – el s-a încruntat.

De asemenea m-am despărţit de Sue pe care o consideram ca o mamă pentru mine din cauza a tot ceea ce a făcut pentru mine în acei ani în care am locuit împreună.

– Nu-ţi face griji piticule – am spus coborând la înâlţimea lui şi şoptindu-i încet ca să nu audă nici Charlie şi nici Sue – Duc revista şi sunt sigură că Edward nu se va supăra să o semneze – i-am spus şi el a zâmbit sincer şi mulţumit, eram sigură că Edward nu se va supăra cum asta îi va adăuga puncte egoului lui nenorocit.

Am ajuns acasă aproape de miezul nopţii deşi Charlie a protestat şi mi-a cerut să rămân în noaptea asta ca să plec dimineaţa, dar o dată ce am devenit independentă singurul lucru pe care îl vroiam era să dorm în patul meu.

Exact cum am presupus de ieri, prietena mea nu m-a dezamăgit şi se afla la uşa mea punctuală, adică la 9 dimineaţa.

– Nu crezi că ai exagerat puţin? Mă îndoiesc să fie un magazin deshis la ora asta – i-am spus certând-o când am văzut-o la uşă  şi intra.

– Nu ai auzit proverbul: „Dumnezeu îl ajută pe cel ce se trezeşte”? – a spus zâmbind.

– OK – am spus convinsă – Şi după tine eu am nevoie de ajutor ca să găsesc o rochie?

– Nup – a spus punând accent pe P – Dar o să ai nevoie pentru ce se va întâmpla după – şi-a arcuit sprâncenele sugestiv.

– Nu se va întâmpla nimic, ştii – am spus supărată pe sugestia ei.

– Să lăsăm asta pe mâna destinului, mor pentru o cafea – s-a îndreptat spre bucătărie – Tu fă un duş şi schimbă-te să luăm micul dejun şi după plecăm imediat.

– Da, mami – ea a zâmbit şi eu am plecat să fac ceea ce a spus, aveam o vagă bănuială că va fi o zi extenuantă.

– Bella am văzut deja câteva superbe, nu înţeleg cum de nu te-ai convins – a spus furioasă.

– Încă nu am găsit rochia perfectă – am spus obosită, eram deja de câteva ore la cumpărături şi încă nu am reuşit să mă decid asupra uneia.

– Nici măcar nu este o rochie de mireasă – am auzit-o spunând.

– Asta nu este amuzant – şi am privit-o încruntată.

– Ştii că este – a spus fără să înceteze să zâmbească – Cum de nu-ţi dai seama că multe ar omorâ ca să fie în locul tău? – am privit-o urât.

– Poate că este frumos, dar nu este un zeu. În plus, tu eşti una dintre acelea? – am întrebat-o şi ea a roşit.

– Poate că o dată eram, dar acum îl am pe Ben şi sunt fericită cu el – am aprobat  În plus, cred că el are nevoie de cineva ca tine.

– La ce te referi? – am întrebat-o mirată.

-Tu ai fost chiar dură şi deşi nu crezi, ai o personalitate aparte – m-am încruntat – Lăsând la o parte egocentrismul – am privit-o din nou urât – Poate şi manipularea – am ridicat din sprâncene – Şi ei bine aroganţa din când în când, dar când îşi propune poate fi încâtatător.

– Gata, gata apărătoarea celor inocenţi. Ai venit ca să mă ajuţi să-mi caut o rochie sau ca să fii avocata lui Cullen?

– Spun doar că este o oportunitate ceea ce îţi oferă, poate că este ceva brut, dar se vede că eşti nouă – m-am gândit o vreme.

– Nu te-ai gândit că poate fi o provocare? – m-a privit ciudat – Ştii deja, pentru că am fost singura care nu i-a căzut în plasă încă de la început.

– Măcar recunoşti că este o încântare – mi-am muşcat limba – Se poate să fie o posibilitate, dar nu o să ştim până când nu încerci ceva.

– Ce vrei să spui?

– Nimeni nu spune că trebuie să te retragi imediat, trebuie să observi cum se comportă cu tine în faţa familiei lui şi după o să aflăm – mi-a zâmbit şi am continuat să mergem puţin până când m-am oprit în faţa unei vitrine – Bella este perfectă – am zâmbit şi ea a făcut la fel.

Mulţumesc lui Dumnezeu am ajuns teafără să nevătămată acasă deşi mă dureau picioarele aşa că pur şi simplu m-am culcat în aşteptarea unei noi zile.

Acea zi am decis să o las pentru curăţenie cum în ultimele zile de odihnă practic le-am folosit pentru a ieşi, m-am îmbracat cu primele lucruri pe care le-am găsit, ceva comod şi nu conta dacă mă murdăream, am început cu camera mea scoţând haine ca să le spăl şi apoi bucătăria, locul care îmi plăcea cel mai mult din apartament, nu ştiu cât timp am fost ocupată cu tema mea, dar sunt sigură că eram complet concentratăcând mi-am auzit telefonul sunând şi literalmente am sărit din cauza sperieturii.

– Bună Jake – am răspuns.

– Bună, Bella. Ce faci?

– Foarte bine, mulţumesc. Tu? Multă treabă presupun – am continuat să şterg bloatul.

– Ca întotdeauna. De ce, mi-ai dus dorul? – tonul lui s-a schimbat.

-Jake nu începe pentru că am vorbit deja despre asta – nu era intenţia mea să par arogantă pentru că îi dădea un răspuns negativ, dar nu eram pregătită să menţin o relaţie.

– Să înţeleg că încă te simţi rău după acel nenorocit Bella, dar nu poţi să te închizi pe viaţă, trebuie să încerci.

– Jake, eu… – dar m-a întrerupt şi chiar în clipa aceea suna cineva la sonerie.

Am mers până la intrare şi când să deschid aproape că am făcut un infarct când l-am văzut pe Edward acolo privindu-mă cu unul dintre acele zâmbete care-ţi fac pământul să-ţi fugă de sub picioare.

– Bună… – i-am făcut semn să tacă şi i-am arătat telefonul.

– Bella eşti acolo? – l-am auzit întrebând pe Jake.

– Da, Jake, sunt aici – Edward s-a încruntat.

– Te întrebam dacă vrei să ieşi cu mine şi să lăsăm lucrurile să evolueze de la sine.

– Să ies? – am întrebat puţin speriată, Edward a intrat în apartament şi când a auzit întrebarea a negat imediat – Ce vrei să-i spun? – l-am întrebat astupând microfonul.

– Că ai deja alte planuri – a spus răguşit.

– Dar nu vreau să mint – i-am spus ca o fetiţă mică.

– Nu o să o faci pentru că ieşi cu mine – şi a zâmbit lăsându-mă fără respiraţie timp de câteva secunde, inima mea a tresărit când a auzit acea invitaţie.

– Nu pot azi Jake, mai am câteva lucruri de făcut – am spus ruşinată.

– Oh, bine, o lăsăm pe altă zi atunci.

– Sigur – am răspuns fără să mă gândesc, speram doar să nu mă ia prea mult în considerare.

– Ai grijă de tine – i-am răspuns şi am închis.

– Credeam că nu sunteţi romantici – a spus Edward şi în acel moment am remarcat echipamentul sportivi cu care era îmbrăcat.

– Nu ar trebui să fii la servici? – l-am întrebat mirat şi am mers înapoi în bucătărie.

– Frumoasă bucătărie – a admirat şi când m-am întors să-l privesc, am văzut că privea totul cu atenţie.

– Este locul de care mă bucur cel mai mult şi trebuie să fie cel mai bun – am spus privind acel loc decorat într-un mod foarte personal.

– O artă care trebuie să recunosc este specialitatea mea – l-am privit neîncrezătoare – Crezi că nu este nevoie de un dar ca să arzi până şi apa? – am râs practic în faţa lui, dar m-a acopmaniat.

– Cum ai aflat unde locuiesc? – am încetat să râd şi l-am privit serioasă şi am fost surprinsă să-l văd roşind – Ai roşit? – l-am întrebat între speriată şi amuzată.

– Desigur că nu! – a spus imediat şi şi-a recompus faţa aceea dură pe care o arăta întotdeauna.

– Încă nu mi-ai răspuns – i-am reamintit şi am putut să văd o notă de agitaţie.

– Să fii şeful unei firme nu înseamnă doar să semnezi documente, ştii? De asemenea pot avea acces la arhive – şi trebuie să mărturisesc mi se părea adorabil când se juca cu degetele într-un mod inconştient şi pentru a schimba acea postură s-a aşezat pe unul dintre scaune.

– Înseamnă că mi-ai spionat dosarul? – el m-a privit aşteptând să-l cert – Nu ştiu dacă să mă simt indignată sau înăbuşită – şi i-am zâmbit ca să se relaxeze, adevărul este că mă simţeam încântată pentru că a făcut asta.

– Oricum pot face ce vreau – mi-am dat ochii peste cap. Nu era mai bine dacă tăcea şi nu strica un moment plăcut? Poate o făcea doar pentru că era agitat, dar trebuia să înveţe să nu mai vorbească în plus.

– Şi ei bine, nu cred că te-ai deranjat doar ca să vii şi să-mi spui să nu ies cu Jake.

– Vrei să o faci? Eu cred că nu şi că pur şi simplu te-ai agăţat de prima slavare pe care ai văzut-o mai aproape – l-am privit urât pentru că a pus această notă de aroganţă.

– Adevărul este că nu, nu vroiam să ies pentru am multe lucruri de făcut aici în casă – am arătat spre farfurii.

-Există maşini de spălat vase, ştii? – am ridicat din umeri.

– Prefer să o fac eu însumi, nu am încredere în acele aparate – şi m-am apropiat din nou de blat ca să termin ceea ce am început – Îmi spui de ce ai venit? – l-am întrebat în timp ce curăţam şi el mă observa.

-Îţi aminteşti când ţi-am spus laşă şi mi-ai spus că nu eşti? – l-am privit imediat speriată, asta îmi mirosea a experienţă Culle şi nu eram sigură dacă vroiam sau nu.

– Te informez de pe acum că nu trebuie să-ţi demonstrez dacă sunt sau nu – el a zâmbit într-un mod triumfător.

– Ştiam eu, eşti şi mai rău este că te-ai lăudat că nu eşti.

– Asta pentru cănu sunt – el a zâmbit mai tare şi m-am lovit mental, exact asta vroia să obţină.

– De ce te temi? De experienţă sau de mine? – tonul lui arogant m-a enervat şi m-am întors să-l privesc urât.

– Ce se presupune că o să facem de data asta? – o parte din mine s-a simţit oribil pentru că s-a lăsat manipulată astfel, cealaltăa luat zâmbetul lui Edward pe care mi-l oferea văzându-se triumfător de parcă chiar s-ar bucura de răspuns.

– Surpriză, dar o să-ţi placă, acum mergi să te schimbi – mi-a făcut un semn să ies din bucătărie şi chiar aşa am făcut!

Când am ajuns în camera mea mi-am amintit de revista lui Seth, am luat-o şi m-am întors în bucătărie şi l-am găsit spionând.

– Ceva interesant? – l-am întrebat amuzată şi el a sărit din cauza sperieturii, s-a întors şi mi-a zâmbit ca un copil mic.

– Totul este interesant când este nou – am memorat acest răspuns ca să-l analizez mai târzie cum nu vroiam să-l iau cu dublu ses.

– Trebuie să te rog ceva şi având în vedere faptul că spionai printre lucrurile mele nu poţi să negi – el a ridicat o sprânceană – Fratele meu mai mic, Seth, îţi aminteşti? – el a aprobat şi i-am întins revista în care apărea el, a zâmbit imediat într-un mod arogant şi orgolios – Vrea să-i dai un autograf – el a luat revista şi a început să o răsfoiască.

– Îmi amintesc revista asta – a spus mândru şi mi-am încrucişat braţele aşteptând – Du-te să te schimbi până o semnez – şi-am ieşit de acolo dându-mi ochii peste cap.

Am făcut un dus rapid ca să-l nu fac să aştepte mult şi după acea m-am schimbat în ceva comod ca să merg în locul în care mă va duce Edward.

Când am ieşit din camera mea l-am găsit aşezat pe canapea uitându-se la televizor.

– Scuze pentru întârziere – m-am scuzat şi el a aprobat liniştit.

– Nu vrei să mănânci ceva? – l-am întrebat şi el a negat.

– Poate mai târziu – am clipit fără să ştiu cum să iau acea invitaţie deschisă.

Mai încolo în maşina lui a condus cu o viteză care era peste limita legală.

– Trebuie să presupun că pistele de karting se află pe lista ta subtilă de hobby-uri – m-a privit şi a zâmbit.

– Chiar dacă nu mă crezi mereu mă invită să particip la cupa NASCAR, dar mama se oponea frecvent – l-am privit mirată – Nu sunt băieţul lui mami asta dacă te gândeşti la asta, doar că nu vroiam să o îngrijorez cum ceva ca asta deşi cred că data viitoare când mă invită o să accept – a spus decis şi ceva din asta mi s-a părut răzbunător.

Curând am ajuns într-o zonă îndepărtată de oraş unde se putea respira aer curat, ba chiar sunetele oraşului păreau nişte simple amintiri.

–  Ce este aici? – l-am întrebat când a parcat.

– Asta este libertatea – a spus el arătând spre un loc asemănător unei recepţii – Este a unui prieten foarte bun – am aprobat şi împreună am mers în interior.

– Hei Cullen! – l-a strigat un bărbat uriaş pe Edward şi s-a apropiat în doi paşi pentru al îmbrăţişa cu putere – Doza săptămânală? – l-a întrebat şi în acel moment a observat că eram acolo cu ei.

– Ea este Bella, o prietenă – i-a spus bărbatului imediat – El este Emmett – mi-a spus arătând spre prietenul lui care mă privea ciudat, ba chiar un mic O i s-a format pe buze.

– Bună Bella. Bine ai venit în umilul meu loc de muncă – i-am întins mâna şi el a prins-o ca să mă apropie de corpul lui ca şi cum am fi prieteni de o viaţă – Mulţumesc – a spus pur şi simplu  şi l-am privit fără să înţeleg – Cred că sunt patronul unui cazino – şi l-a privit pe Edward ridicând din sprâncene, ceva din privirile lor mă neliniştea cum Edward nega energic unei întrebări mentale.

– Azi eşti pus pe glume? – i-a întors-o Edward făcându-l pe Emmett să râdă.

– Gata, gata. De când eşti pus pe glume? – Edward a negat şi m-a tras spre exterior – Pe care vrei să-l încerci azi?- l-a întrebat el şi după amândoi m-au privit.

– Nu ştiu despre ce vorbeşti – le-am spus cu un zâmbet timid.

Cap 12– Edward nu ţi-a spus că aici facem bungee jumping? – cred că în acel moment m-am făcut palidă şi am început să neg puţin câte puţin până când îmi mişcam capul frenetic.

– Nici nu mă gândesc – am răspuns cu respiraţia acelerată.

– Haide Bella, ai reuşit să sari de pe multele Cozumel cu parapanta şi asta va fi ca un joc de copiii – mi-a spus Edward şi Emmett, prietenul lui, l-a privit serios, dar cu un zâmbet dansându-i pe buze.

– Ai dus-o la Stefan? – l-a întrebat şi clar, în acel moment m-am gândit că se cunoşteau între ei cum i-am auzit menţionându-se.

– Şi s-a descurcat de minune de trei ori, nu? – i-a spus şi m-a privit. Am aprobat şi Emmett mi-a arătat degetele ca aprobare.

– Eşti bine venită în club, Rose o să fie încântată că nu mai este singura femeie – a spus amuzat.

– Eu nu m-am alăturat la nimic – am spus încrucişându-mi braţele în timp ce protestam.

– Pentru că încă nu ai sărit aici la libertate – a spus el mândru şi convins – În acest caz ar trebui să începem cu macaraua – i-a spus lui Edward care a aprobat.

Am mers pe un teren drept până când între arbori am văzut o macara care era legată de un fel de rampă care îi transporta pe cei care săreau.

– Respiră şi stai liniştită, o să vezi că este cel mai bun mod de a scăpa de frustrări – m-a calmat Edward.

Când eram lângă macara, Emmett i-a dat câteva indicaţii bărbatului care manevra macaraua şi ne-a lăsat să trecem în faţa tuturor persoanelor care erau acolo, din câte se părea locul era cunoscut şi popular.

În interiorul rampei Edward a început să-şi pună o serie de hamuri şi Emmett mă ajuta cu ale mele.

– Edward o să sară primul şi o să-ţi arate modul în care trebuie practicată, bine? – m-a calmat Emmett şi am aprobat – Dacă chiar crezi că nu eşti pregătită nu este nevoie să o faci Bella, nu trebuie să-i demonstrezi nimic… – l-am întrerupt decisă.

– Vreau să o fac – şi cu colţul ochiului l-am văzut pe Edward zâmbind, dar nu i-am dat nici o importanţă şi Emmett a aprobat.

Când am ajuns la margine Edward s-a asigurat că este bine conectat şi fără să aştepte semnalul lui Emmett pur şi simplu s-a lansat deschizând braţele şi bucurându-se complet de senzaţie, în acel moment am devenit foarte agitată pentru că vroiam să-i demonstrez că pot să o fac bine, nu vroiam să mă răzgândesc în ultima clipă. Pe Edward l-au deconectat după câteva minute şi Emmett m-a privit ca pe o fetiţă obraznică.

– Este rândul tău şi singurul mod în care poţi coborâ este prin intermediul acelui salt pe care o să-l faci – a spus amuzat.

– Dar ai spus că dacă mă răzgândesc pot să o fac – am protestat.

– Am minţit – a zâmbit provocându-mă – Te asigur că experienţa este unică, desigur că trebuie să fie atât ca şi sexul cu prietenul meu, dar… – am negat imediat.

– Între Edward şi mine nu se întâmplă nimic – i-am spus supărată – Eu lucrez ca stewardesă şi nimic mai mult – l-am lămurit.

– Îl cunosc pe Edward de mulţi ani şi pot să te asigur că dacă te-a luat cu el în expediţiile lui nu este din cauza unei teme profesionale, poate o face într-un mod inconştient, dar o face – a zâmbit puternic şi asta m-a făcut şi mai confuză decât reuşise Angela.

– Asta nu… – am încercat să spun, dar el nu m-a lăsat.

– Doar bucurăte de moment – şi într-un moment de neatenţie nenorocitul m-a împins să sar în gol strigând ca nebuna şi simţindu-mi inima până în urechi, când coarda a ajuns la limită m-am simţit trasă înapoi şi trebuia să recunosc că pentru o fracţiune de secundă m-am simţit liberă şi doritoare să mă bucur de moment aşa cum a spus Emmett.

4 comentarii la “Capitolul 12

  1. Pingback: Capitolul 12 din Último Vuelo | Just Words Or Maybe Not

  2. Esti fantastica!!!!! Nu imi ajunge drumul de aici pana la luna ca sa iti spun CAT de mult iti ultumesc ca ai tradus acest incredibil de incredibil capitol!!!! Lucrurile dintre Edward si Bella incep sa se inchege, nu? In fine, personal, sper sa pui cat mai repede capitolul viitor!

  3. Suuuuuper
    Din capitolele anterioare am dedus ca sportul este un mod de eliberare pentru Edward. Ce s-a intamplat cu el ?
    Abia astept reauniunea de familie ! Ma intreb daca Edward o sa-i spuna Bellei secretul sau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s