Capitolul 16: Explicaţii şi bun venit

Edward POV

L-am privit pe Jacob, nu părea supărat, dar chiar şi aşa trebuia să o însoţesc pe Bella la părăsirea spitalului, nu o puteam lăsa aşa.

– Jacob, orice ar fi despre ce vrei să vorbim poate aştepta, nu vreau să ne certăm acum, trebuie să o însoţesc pe Bella – i-am explicat.

– Edward, trebuie să vorbesc acum cu tine, am un bilet de avion peste două ore, nu poate aştepta – a semnalat.

Am fost surprins să aflu că pleca, deşi nu ştiam cu siguranţă dacă se întorcea, dar ceva îmi spunea că este definitiv.

– Bine, aşteaptă să merg să vorbesc cu Bella – i-am explicat.

Am mers până la camera soţiei mele, era acolo pregătindu-se alături de Renee pentru a pleca.

– Ed! – a zâmbit – Plecăm?

– Nu, încă nu, am o problemă de rezolvat, după asta plecăm, nu o să întârzii mai mult de jumătate de oră – am zâmbit.

Pe faţa ei am văzut lipsa de încurajare.

– Îmi pare rău, iubire, promit să fiu cât mai scurt posibil – am sărutat-o.

– O să te aştept, da?

– Sigur iubire, o să mă întorc înainte să-ţi dai seama că îţi lipsesc – i-am mângâiat părul.

– Nu o să poţi face asta – a râs – Deja îţi duc dorul.

Am sărutat-o tandru, de multe ori Isabella era mai mult decât meritam, de asta m-am simţit teribil de rău că nu i-am spus de Jacob, dar era pentru binele ei, tot era pentru ea şi pentru copil.

Acolo era Jacob aşezat aşteptându-mă.

– Să mergem la cazinou, aici ne-ar putea vedea – i-am spus în timp ce mergeam spre cazinou.

Liniştea a pus stăpânire pe noi, nici unul n-am vorbit în timp ce mergeam pe scări.

Când am ajuns la cazinou am cerut o cafea.

– Spune – i-am spus îndemnându-l să îmi spună odată ce are de zis.

– Este vorba despre copilul Isabellei.

Şi aici ajungem din nou – am gândit.

– Jacob, am la mine un test ADN a ambilor embrioni – i-am întins foaia.

– Deja ştiu tot, l-am făcut pe medic să-mi spună când i-am zis că aş putea fii tatăl copilului – a spus.

– Atunci ştii că pierderea copilului tău se datorează prostiei tale – am spus bând din cafea.

Jacob şi-a pus mâinile pe masă, nu m-a privit în nici un moment, puteai observa cum trăsăturile lui s-au tensionat.

– Ştiu foarte bine că modul meu de a acţiona a dus la toate tragediile astea, de asta plec de aici – a explicat.

– Atunci de ce vrei să vorbeşti cu mine? – am spus fără să înţeleg încă.

– O să ajung la subiect…

– Asta aştept – am spus atât de nerăbdător.

– Mă retrag, mă întorc în Canada cu tatăl meu, şi nu o să mai păstrez legătura cu familia Swan, cu atât mai puţin cu Isabella. Ştiu răul pe care l-am comis, ştiu că forma mea de a acţiona a dus la toată treaba asta şi îmi pare sincer rău, nu am vrut să provoc asta…este doar că…pierderea Bellei pentru nerăbdarea mea încă doare, ea pentru mine încă este totul şi o iubesc la nebunie, aceeaşi care m-a orbit când i-am spus acele prostii care au terminat ducând-o în braţele tale…am făcut greşeală după greşeală şi nu mai vreau să greşesc, am văzut că Bella este fericită cu tine şi eu nu sunt bine primit în inima ei, de asta vreau să-ţi cer două favoruri – şi-a păstrat privirea fixă pe mine.

Cuvintele lui Jacob erau adevărate, am putut să văd asta în ochii lui şi nu era îndoială pentru sentimentele lui pentru soţia mea, am înţeles complet, el era într-o situaţi dificilă acum şi eu am fost pe partea aceea a monedei când îi vedeam împreună, ştiam ce înseamnă să-o vezi fericită şi nu cu tine, de asta nu l-am întrerupt şi i-am făcut un semn să continue.

– Primul este cel mai simplu, vreau să-i dai scrisoarea asta ei – mi-a dat scrisoarea – Te asigur că nu este nimic care îi poate dăuna la sarcină, chiar dimpotrivă sunt doar dorinţe de bine pentru ea şi familia ei – a explicat – Şi al doilea favor este cel mai important.

– Continuă – am subliniat pentru al invita să continue.

– Edward, ştiu că o iubeşti şi că o să o protejezi, dar trebuie să te fac să vezi că nu eşti singurul care vrea să o facă fericit pe Bella. Vreau să o protejezi şi să trăieşti ca să o faci fericită, vreau să faci tot ce eu nu am putut să fac, vreau să fii acolo pentru ea întotdeauna şi să îmi juri că niciodată nu o să fie altă femeie în viaţa ta înafară de ea. Bella nu merită să fie înşelată, cu atât mai puţin un gunoi, dacă vei fi cu ea vreau să fii cel mai bun din ce a putut alege, oferă-i viaţă şi fericire, dă-i ce eu nu am putut să-i dau şi îţi voi fii întotdeauna dator. Vreau doar să te avertizez, întotdeauna voi fiu în legătură cu tot ce se întâmplă, deşi nu voi fi aproape de ea şi la cea mai mică suferinţă va trebui să mă întorc şi nu o să fiu tocmai amabil ca să-ţi explic punctele în care ai greşit. Cred că îţi este clar până unde pot să lupt pentru ea şi nu vreau să rănesc pe nimeni, cu atât mai puţin pe Bella, aşa că fă-o fericită, ea merită şi de departe o să mă preocup ca să fie aşa.

Deciziile lui m-au făcut să văd cât de mult o iubeşte, atât încât să se dea la o parte din viaţa şi să-i dea frâu liber fericirii pe care ea a ales-o, fără îndoială greşelile lui l-au făcut să vadă asta.

– Jacob, ştiu că nu suntem prieteni şi cu greu o să fim, dar trebuie să-ţi spun că pentru mine nu există alt motiv pentru a trăi care să nu fie Bella, ea este totul pentru mine şi nu mă gândesc să o dezamăgesc niciodată, aşa cum nici nu o să am ochi pentru altă femeie care să nu fie Bella. Iubirea mea pentru ea a trecut de imposibil, pentru noi nimic nu a fost uşor şi de data asta pretind să o fac fericită până în ultimul moment din viaţa mea. Crede-mă când îţi spun că nu am nici un alt motiv pentru care să trăiesc dacă nu este ea şi îţi mulţumesc pentru sincera ta petiţie cum îmi dau seama încă o dată cu soţia mea este magnifică şi unică, ea merită iubirea amândurora, dar sincer sper ca şi pentru tine să fie o viaţă fericită ca cea pe care o posed eu acum – i-am dorit din inimă.

– Mulţumesc, Edward – mi-a întins mâna.

Am acceptat-o şi am scuturat-o cu forţă.

– Crede-mă, că toate astea vorbesc foarte bine de tine – am zâmbit.

A aprobat în linişte.

– Acum trebuie să plec, o să mă întorc în Canada şi încă nu am împachetat – a explicat.

– Îţi mulţumesc pentru conversaţia asta – am zâmbit.

– Sper doar să o îndeplineşti – a spus serios.

– O să trăiesc pentru ea, crede-mă – am recunoscut.

Ne-am despărţit după o conversaţie plăcută şi i-am urat cele mai bune în viaţa lui.

M-am grăbit să mă întorc la Bella ca să ne întoarcem acasă.

Bella POV

A trecut ceva vreme de când a plecat Edward şi eram neliniştită, îmi doream să plec curând de aici şi să şterg aceste vremuri rele.

Încă nu ştiam ce să gândesc, eram decisă să ies de aici cât mai iute, amintirile conversaţiei cu Edward se întorceau în mintea mea.

Cum era posibil să fiu însărcinată cu doi bărbaţi diferiţi?

Asta era neobişnuit, încă nu am asumat pierderea unuia dintre copii mei, indiferent care era tatăl, era copilul meu şi creştea în mine, era parte din ceea ce odată a fost viaţa mea şi nu avea nici o vină, în realitate vina era a mea.

– La ce te gândeşti? – m-a chestionat mama.

– Nimic, doar că Edward întârzie mult – am minţit.

– O să fie aici în curând şi în sfârşit o să mergem acasă – a zâmbit.

Desigur, acum acesta era viitorul meu, să am grijă de copilul care încă se află în burta mea, să plâng pentru cel pe care l-am pierdut deja n-ar fi deloc de folos, cu atât mai puţin pentru micuţul care creşte în mine.

Dacă Dumnezeu există ştie de ce face lucrurile, copilul meu creşte acum în mine şi trebuie să lupt pentru el, pentru ca viaţa lui să fie mai bună şi să reuşească să iasă din mine sănătos şi în siguranţă.

Încercam să nu-mi arăt agitaţia, cu atât mai puţin tristeţea, pierderea unui copil nu era o veste la care să fii liniştit, dar trebuia să arăt echilibru în emoţiilor mele. Edward era la fel de anxios ca şi mine cu acest micuţul care creştea în mine şi nu puteam să mă opresc să plâng pentru laptele vărsate.

– Iubire, m-am întors – a zâmbit Edward în uşă.

Inima mea a bătut mai tare când să-l aud şi văzându-l zâmbind.

– Acum putem să plecăm? – am spus nerăbdătoare.

– O să merg să o caut pe asistenta ca să-ţi dea ieşirea şi plecăm – a zâmbit.

A ieşit imediat din cameră.

– Ai găsit un soţ de aur – a râs mama mea.

– Păcat că mi-am dat seama prea târziu – am şoptit.

– Spui din cauza lui Jacob?

Am aprobat în linişte.

– Draga, de multe ori iubirea este în faţa noastră şi mândria şi aroganţa ne împiedică să o vedem, să nu crezi că totul este uşor pentru noi să vedem totul ce ne a spus un Cullen într-o zi – a zâmbit mama mea.

– Nu ştiai despre reîncarnare? – am spus surprinsă.

– Nu, tatăl tău şi eu niciodată nu am intervenit în trecutul familiilor noastre, pur şi simplu ne-au obligat să ne căsătorim şi după asta s-a născut iubirea caldă dintre noi dintre noi – a explicat.

– Atunci ce s-a întâmplat cu Culleni?

– Ei s-au apropriat de noi ca să ne explice istoria, desigur că nu i-am băgat în seamă, de fapt chiar am râs când ne-au spus – a zâmbit – Dar tatăl tău a dat imediat ordin ca să studieze arborele familiar a ambilor, Swan şi Cullen, aşa a fost cum a trebuit să ne cerem scuze de la Culleni şi să promit că vă reunim, deşi nu era uşor tu ai strâns ura pentru Edward, văzându-l la ştiri şi el nu era dispus să creadă ceea ce îi spuneau părinţii lui, de asta s-a decis să urmeze o viaţă plină de vicii până când şi-a acordat timp ca să te cunoască pentru că părinţii lui l-au obligat şi ei bine, aici suntem acum, văzându-vă îndrăgostiţi şi acum de fiecare dată când vă văd cred în poveste – a zâmbit Renee.

– De ce nu mi-aţi spus când aţi aflat?

– Ne-ai fi crezut nebuni, povestea asta nu este ceva ce să creadă lumea numai aşa – a zâmbit.

– M-am întors – a spus Edward – Se întâmplă ceva?

A zâmbit văzându-mă atât de fericită şi radiind.

– Nu doar vorbeam cu mama. Pot să plec? – am zâmbit.

– Aşa este doamnă Cullen, acum dumneavoastră trebuie să veniţi la controale medicale o dată pe lună şi în cazul unor complicaţii trebuie să ne chemaţi imediat ca să vizităm – a spus asistenta.

– Mulţumesc foarte mult – a zâmbit.

M-am ridicat din pat, deja îmbrăcată. Edward a luat geanta cu haine şi m-a aşezat în scaunul cu rotile.

– În sfârşit acasă – am suspinat.

– Aşa este, dar va trebui să te obişnuieşti să stai liniştită – a râs.

La ieşire din cameră am avut surpriza de ai vedea pe Alice cu Jasper şi pe Rosalie cu Emmett.

Aveau baloane cu heliu care spuneau bine ai venit şi te iubim.

– Bella! – m-a îmbrăţişat Rose – Nu ştii cât de mult ţi-am dus dorul, nu am putut veni înainte pentru că doar familia ta putea să te viziteze.

– Nu îţi fă griji – am râs – Mă bucur că sunteţi aici.

– Cum este micuţul? – a spus Alice în timp ce vorbea cu burtica mea.

– Făcându-se mai puternic – am zâmbit.

– Dumnezeule! Femeie mă ţineai cu sufletul la gură – m-a îmbrăţişat Alice.

– Ştiu – am zâmbit – Şi ăştia doi? Mai sunt împreună? – am şoptit.

Ea a înţeles că vorbeam despre Rose şi Emmett.

– Da, trăiesc certându-se, dar Emmett a recunoscut că nu poate trăi fără ea – a râs.

– Cum ne schimbă viaţa – am râs.

Emmett şi Rose au înţeles.

– Nici să nu-mi spui – a râs Emmett.

Rose l-a lovit cu cotul şi nu am putut să evit să nu râd.

– Cred că ar fii mai bine să plecăm, Bella nu poate sta pe scaunul acesta – a cerut Edward.

– Mă bucur că eşti bine – mi-a spus Jasper în timp ce îmi întindea un buchet de trandafiri.

– Mulţumesc – am zâmbit.

– Jasper! – l-a certat Edward – Singurul care îi dă flori soţiei mele sunt eu – a râs.

– Nu văd să fii adus vreuna – a râs Jasper.

– Taci! – a râs Edward.

– Nu contează Jasper, dacă Edward mi-a adus sau nu vreun buchet, îmi ajunge că el este aici – am spus mângâindu-i mâna soţului meu care îmi ţinea scaunul.

– Mulţumesc iubire – s-a oprit şi m-a sărutat.

– Gata! Porumbeilor – ne-a certat Rose.

La ieşire din hol am rămas în şoc, Edward a cerut să facă un aranjament floral care acoperea o mare parte din sala de aşteptare a spitalului.

„Vă iubesc Isabella. Bine ai venit.”

L-am luat cu forţă de mână pe Edward şi el s-a apropriat.

– Te iubesc – am şoptit.

– Şi eu – m-a îmbrăţişat.

– Gata! Mult, mult – a râs Emmett despărţindu-se – Nu o să ajungem acasă niciodată dacă ne oprim din cinci în cinci minute.

Cu toţii am râs în faţa nebuniei lui Emmett.

– Bella! – a spus tata când am ajuns în parcare.

– Tată – am râs văzându-l cum fuge, niciodată nu l-am văzut aşa.

– Scuze că nu am putut fii acolo – uimit.

Mi-a întins un cadou.

– Mulţumesc, dar nu trebuia să te deranjezi, ştiu că erai într-o reuniune – am zâmbit.

– De data asta nu este nimic mai important decât tine şi micuţul – mi-a mângâiat părul.

Niciodată tatăl meu nu mi-a dedicat timpul acesta, întotdeauna afacerile au fost pe primul loc, am rămas surprinsă văzându-i atitudinea, chiar şi aşa am valorat-o, poate când eram pe punctul de a muri îi puteam vedea pe Renee şi pe Charlie făcându-şi griji pentru mine.

– Nu putem să mergem pe ieşirea principală – i-a spus tata lui Edward – Este plină de presă – a explicat.

– Domnule Cullen – a spus asistenta – Mai este o ieşire, o folosesc doar ambulanţele – a zâmbit – Am putea face o excepţie.

– Mulţumesc – au răspuns Edward şi tatăl meu.

Asistenta a dat indicaţiile şi curând m-au urcat în maşină.

Alice, Jasper şi Rose au mers cu Hammer-ul lui Emmett, în timp ce mama şi tata au mers cu limuzina lor, Edward şi eu o să mergem cu un Volvo.

Era micuţă şi destul de comodă, m-a surprins că Edward n u conducea o maşină mai ostentativă, nu mă deranja că era un Volvo, doar mă făcea mai curioasă.

– De ce un Volvo? – am zâmbit.

– O să trecem mai nevăzuţi într-un Volvo, toată atenţia o să fie atrasă de limuzină sau de Hammer, nu de această maşină – a zâmbit.

– Este al tău? – am cerut.

– Nu – a răspuns în timp ce privea ieşirea spitalului.

– L-ai închiriat?

– Nu – a râs.

– Haide! Spune-mi al cui este – am cerut.

– Al tău – a râs.

– Al meu?

– Doar nu vrei să conduci un Alfa Romeo, o să atragi presa asupra ta, cu această maşină o să treci mai bine pe lângă ei, atât timp cât nu o văd la tine acasă – a zâmbit.

– Mulţumesc.

Edward avea totul sub control, inclusiv s-a gândit la momentul când o să vreau să ies cu micuţul nostru. Mă bucuram să-l văd atât de entuziasmat la ideea de a deveni tată.

Era atât de frumos când vorbea de micuţul nostru, tot drumul a vorbit despre ce o să-i cumpărăm bebeluşului nostru.

Nu m-am oprit din a mă bucura văzând cum îi strălucesc ochii, părea atât de fericit şi de entuziasmat cu ideea, orice urmă de tristeţe din mine dispărea.

– Să întâmplă ceva? – a cerut văzând că am rămas în linişte.

– Nu, doar că este distractiv când vorbeşti de bebeluşul nostru – am zâmbit.

– Distractiv?

– Da, cred că va trebui să-ţi cumpăr o salopetă până la genunchi – am râs.

– Foarte amuzant, dar ţie va trebui să-ţi cumpărăm haine XXL dacă continui să râzi de mine – a râs.

– Edward! – l-am lovit – Nu poţi să-i spui la o femeie însărcinată că este grasă – am ţipat.

– Dar, dacă este cea mai frumoasă grasă ce există – a zâmbit.

– Eşti intolerabil – l-am certat în timp ce oprea în faţa casei părinţilor mei.

– Şi tu eşti e zi ce trece mai frumoasă când eşti supărată şi grasă – a şoptit în timp ce mă săruta pe frunte.

A coborât din maşină şi mi-a deschis uşa, atunci am văzut scaunul cu rotile.

– Nu, nu – l-am criticat – Nu mai vreau scaun, pot să merg.

– Da, dar trebuie să-l foloseşti câteva zile – m-a certat în timp ce mă lua în braţe şi mă aşeza în el.

– Dar, Edward – am ţipat.

– Sunt recomandările medicului. Sau preferi să stai în spital?- a arcuit o sprânceană.

– Detest când ai dreptate – am oftat.

– Hei! Chiar şi atunci când spun că te iubesc?

– Mult, mai mult, cum îmi spui atât de puţin – mi-am încrucişat braţele.

– Eşti odioasă doamnă Cullen – a râs în timp ce se apropria de mine – Dar te iubesc mai mult de fiecare dată când te superi.

M-a sărutat delicios, în timp ce corpul meu simţea că leşină, părea că pierd noţiunea timpului şi totul, era ca şi cum ştergeai totul din jurul meu, buzele lui suave mă făcea să mă pierd în viaţă.

– Intrăm? – a zâmbit.

– Bine.

Intrând în casă am fost primită de un mare „Surpriză” de toţi cei care erau aici.

Esme şi Carlisle erau aici, Angela a venit de asemenea. Prietenii mei din liceu erau şi ei aici, am fost surprinsă să văd că părinţii mei au organizat tot, chiar mi-au invitat prietenii din colegiu şi ei habar nu aveau cine sunt.

L-am privit pe Edward ca pe un vinovat.

– Ce? Doar ţi-am citit agenda de telefon – a râs citindu-mi mintea.

M-am bucurat alături de toţi colegii şi prietenii, a fost o după-amiază agreabilă alături de ei. Cum m-am simţit obosită am plecat de acolo alături de Edward.

– Te duc să dormi? – m-a ridicat din scaun.

Am aprobat în linişte, punându-mi braţele în jurul corpului lui.

M-a dus până în încăperea, care acum era camera noastră şi m-a lăsat uşor pe pat.

– Mulţumesc – am zâmbit.

– Trebuie să-ţi pijamaua – a râs.

– Nu, lasă-mă aşa îmi e somn – am oftat obosită.

Edward nu mi-a făcut nimic, a căutat în dulapul meu pijamaua mea şi a început să mă dezbrace în timp ce mă dezbrăca.

– Nu mă poţi atinge pentru trei săptămână – am râs – Doctorul a spus asta.

– Doar îţi schimb hainele, nu exagera – a şoptit în timp ce îmi săruta pieptul.

– Edward, te rog – l-am rugat.

– nu o să fac nimic ce îi poate face rău copilului nostru – mi-a şoptit în ureche în timp ce îmi mângâia pielea expusă.

Încet a pus ţesătura subţire a pijamalei mele pe corpul meu şi m-a întins pe pat.

Şi-a lăsat pantaloni să cadă împreună cu toate hainele lui şi s-a întins lângă mine.

Mi-a sărutat umerii, mi-a mângâiat sânii, s-a jucat cu părul meu în timp ce corpul meu striga după el, dar chiar şi aşa trebuia să fiu puternică, copilul nostru era delicat şi nu puteam să-l supun la atât scărmăneală.

– Edward – l-am rugat.

– Iubire, nu este zi în care să nu-mi doresc să te ating şi să te mângâi, dar nu implică ceva care să-i facă rău micuţului – a şoptit.

Mi-a sărutat burta mea umflată şi mi-a mângâiat buricul, s-a jucat cu intimitatea mea şi după asta s-a întors la buzele mele.

– Niciodată nu o să las să-ţi se întâmple ceva rău – a spus după ce m-a sărutat.

M-a îmbrăţişat cu forţă, niciodată nu m-am simţit atât de iubită şi protejată cum eram în braţele lui.

– Te iubesc – am zâmbit.

Am adormit în braţele lui, ceea ce era cel mai liniştitor lucru, mi-a mângâiat părul şi burta până când am adormit profund.

 

15 comentarii la “Capitolul 16: Explicaţii şi bun venit

  1. prrrrriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiima????!!!!
    e tare
    mai are rost sa zic cat imi place?
    se stie deja
    imediat e sfarsitu…
    sa ma bucur sau sa fiu trista????
    cred ca amandoua
    an nou fericit!!!!!!!!!11

  2. Asta chiar este un fic frumos si imi pare rau ca se termina, ma asteptam la mai multe capitole si cateva complicatii.
    Sper totusi ca dupa ce vei termina de tradus vei scrie tu ceva; sunt convinsa ca din cate ficuri ai tradus ti-au placut cateva idei si poate intr-o zi le vei pune tu cap la cap si va iesi ceva interesant. xoxo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s