Capitolul 14 : Loialitate

Isabella a deschis ochii încet, fiind complet singură în acea cameră pe care o cunoştea perfect. Şi a dus mâna la faţă şi degetele îi mângâiau obrajii. Şi-a permis să-şi amintească vag ceea ce s-a întâmplat înainte, dar i s-a părut prea îndepărtat şi exasperant. A omorât doi dintre fraţii ei, doi vampiri care au primit-o fericiţi. Şi aproape a terminat cu existenţa lui Alec şi Jane…

A gemut, cu faţa ascunsă în palmele ei. Nu a auzit nici un zgomot în apropiere, dar gândurile supărate şi contradictorii ale tuturor locuitorilor din castel da. S-a ridicat încet şi-şi a dat jos capa neagră care era peste ea, a simţit mirosul lui Edward Cullen. A deschis fereastra, încercând să facă în aşa fel ca nimeni să nu observe şi a sărit. Fugea pe străzi.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

– A plecat – a spus Rosalie Hale, fugind până în sala tronului. Toţi s-au întors în direcţia ei, încercând să-i înţeleagă cuvintele. Edward s-a ridicat imediat, dar înainte să ajungă la uşa fraţii lui l-au oprit.

– Este mai bine să o lăsăm singură – a murmurat Demetri, zâmbindu-i cu aroganţă cititorului de minţi. Fiul lui Carlisle s-a încordat imediat, cine se idiotul acesta? Şi-a dus două degete la puntea nasului numărând motivele ca să nu-l omoare, şi-a dat seama că nu erau multe. Ia zâmbit înapoi.

– Ce i s-a întâmplat? – a întrebat Caius, fără să deschidă ochii vişinii. Marcus şi-a presat buzele până când acestea au devenit o linie pe chipul lui. A lovit cu pumnul o coloană, distrugând-o.

– Isabella are daruri puternice – a început – Poate combina darurile şi să formeze o putere ca cea pe care ne-a arătat-o mai înainte. Sigur asta este posibil doar când ura o alimentează când este pe punctul de a-şi pierde cunoştinţa. – Carlisle şi-a pus o mână pe umărul lui, încercând să-l facă să se simtă mai bine – Noi am obligat-o să lupte, ducând-o la limite. Ea a refuzat să lupte şi atunci s-a întâmplat – i-a arătat cu degetul pe fraţii lui acuzându-i, care încă nu şi-au recuperat caracterul.

– Ce legătură are asta? – S-a alăturat Aro discuţiei, nedând atenţie acuzaţiei cu o mişcare a mâinii – Ea putea să se apere – Caius a aprobat încă serios.

– Când bariera dispare…- Marcus s-a oprit întrebându-se dacă este bună ideea de a continua – Atunci când nu mai există îşi pierde controlul. Acea mică linie pe care a pus-o între ea şi noi, era ceea ce ne proteja. Ia lăsat pe copii să-o atace ca simbol al respectului pentru noi. Ea ne-a dat posibilitatea să ne oprim, dar nu am făcut-o. Ea şi-a omorât doi dintre fraţi, doi vampiri care erau puternici – a făcut un pas, privind solul – A plâns pentru ei, Aro. Nu poţi să vezi asta?

Sala s-a umplut de linişte. Pentru prima dată Aro a rămas fără cuvinte şi Caius fără scuze. Culleni îi priveau cu dispreţ pe cei trei regi, chiar dacă Carlisle le cera să privească din unghiuri diferite. Toţi se întrebau unde este Isabella, dar nimeni nu era în stare să dea un răspuns coerent. Alice continua să nu vadă nimic şi era sigură că asta se datora dorinţei scăzute a Bellei de a o găsi.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Ploua tare, aşa cum nu s-a mai întâmplat în Volterra. Isabella se plimba pe străzile ude, acoperită doar de acea capă pe care a luat-o în grabă. Nu dorea să se întoarcă la castel şi să dea faţă cu regii. Cum ar putea să o facă? S-a purtat ca o ucigaşă cu cei care au fost profesorii ei.

Ea ştia care erau intenţiile celor trei regi când au ales-o ca un membru al gărzii. O singură privire în mintea lor şi puteai să-ţi dai seama de viitorul luminos pe care îl putea avea. Şi din acest motiv a făcut tot ceea ce a făcut şi a ajuns aşa departe. Nu dorea puterea pe care o moştenea dacă le-o cerea, ci să le demonstreze că ea le este fidelă.

Fidelitate? A negat cu capul de mai multe ori. Ce dracu era asta? Isabella a înaintat distrasă. Un hohot de plâns ia atras atenţia. Pe o alee, într-o cutie se găsea o micuţă fetiţă. Bella şi-a permis să privească fiecare trăsătură a micii creaturi. Fetiţa părea de şase ani, cu ochi mari verzi şi cu nişte bucle moi brunete care se aflau în jurul feţei ei în formă de inimă. Buzele ei s-au mişcat într-un zâmbet când au văzut-o că se aproprie.

 

– Cine eşti? – a întrebat-o bruneta pe fetiţă.

– Renesmee – a spus ea. Isabella şi-a contractat chipul într-o grismă – Este un nume extraordinar o combinaţie între Renee şi Esme – a continuat privind-o pe Bella cu un mic zâmbet. – Chiar dacă mama mea îmi spunea Nessie. – a dat din cap întrebându-se ce caută în mijlocul pustiului. – Cine eşti? – a repetat întrebarea.

– Isabella Swan – Dar mama mea îmi spunea doar Bella – s-a jucat făcând-o pe fetiţă să râdă. Pentru un moment lacrimile au început să dispară. – Unde este ea? – Nessie şi-a pus mâinile pe fusta albastră privind în jos.

– Ea este moartă – a răspuns oftând – Tata a făcut-o. – Bella şi-a strâns mâinile în pumni şi le-a alăturat coapselor ei. S-a uitat în ochii lui Nessie, căutând urmele minciunii. Nu le-a găsit. De ce ar minţi-o o fetiţă de şase ani în legătură cu părinţii ei. – Unde este ea?

– Unde este şi mama ta – i-a răspuns fără să piardă detaliul repetării întrebărilor. – Unde stai? – a întrebat din nou, aşezându-se pe asfaltul umed.

– Aici şi acolo. – a spus ea agitându-şi buclele. – Nicăieri. – bruneta a aprobat, simţindu-se identificată cu acea micuţă. – Unde stai? – a zâmbit, dorind să-i facă pe plac.

– Volterra – gura fetiţei a format un mic „o”. Nu a putut să evite şi a râs de ea la expresia nedumerită – Vrei să vii cu mine? – când şi-a dat seama de cuvintele ei, a închis ochii şi a gemut. Când i-a deschis fetiţa numai era acolo. A vrut să se ridice, dar a simţit nişte degete moi şi dure pe umerii ei sub părul maro.

– Vampir – a murmurat Renesmee, râzând muzical. Şi-a trecut limba peste pielea fetei. – Voi merge cu tine – a pronunţat, în timp ce şi-a băgat colţii în gâtul Isabellei. Ea a şoptit răspunsul şi ochii ei erau verzi cu nişte accente gri. a ascultat fiecare gând al fetei şi a zâmbit când s-a depărtat de ea.

Isabella a tras-o pe Nessie de braţ, forţând-o să se aşeze pe genunchii ei. Fetiţa a privit-o cu nişte ochi frumoşi maro – Cine eşti? – au întrebat amândouă deodată privindu-se în ochi. Două perechi de ochi se priveau cu curiozitate, după au fost roşii, violeţi, negrii, verzi şi aurii – Cine eşti? – au repetat amândouă – Vampir – au murmurat ştiind ce gândea cealaltă.

– Eşti a mea – a spus Bella, după ce şi-a stabilit dinţii pe pielea copilului. Renesmee a zâmbit, ştiind că şi-a găsit un cămin în sfârşit. Când Isabella s-a despărţit de ea, nu a putut evita chicotul pe care l-a scăpat. A fost sigură că nu au trecut trei zile inconştient şi nici noua ei tovarăşă. Şi doar atunci când amândouă au fost faţă în faţă,  fost când cea mai mică şi-a pus mâna pe obrajii ei şi i-a spus povestea ei.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Renesmee nu era numele ei adevărat o ştie. Şi totuşi a fost cel mai bun pe care l-a găsit în visele Isabellei Swan Volturi. O combinaţie între femeile pe care vampiriţa le considera mamele ei. Ştia că o abreviere era plăcută şi îl făcea mai plăcut. Ea nu avea un nume definit, putea fi oricine şi nimeni în acelaşi timp. Poate cândva a avut unul, dar nu şi-l mai amintea.

Când era om mama ei o adora şi îi confecţiona rochii frumoase pentru a merge la petreceri. Dar totul a dispărut brusc. Într-o noapte în timp ce dormea, a simţit ceva diferit înăuntrul ei. În dimineaţa următoare a vorbit despre fantaziile şi visele oamenilor pe care îi cunoaşte, spunând că este în stare să-şi dea seama de ele doar privind oamenii în ochi. Desigur, nimeni nu a crezut-o.

S-a ridicat şi a fugit pe străzi, vorbind cu fiecare persoană pe care a văzut-o. În câteva zile nu mai existau cuvinte dulci. Toţi cei din sat spuneau că este nebună, bolnavă. Ea conştientă, în ciuda vârstei fragede, de ceea ce se întâmpla. Oamenilor le era greu să accepte cea mai mare anxietate a lor, deoarece unele erau destul de murdare pentru ai cataloga ca gunoaiele societăţii. Ea ştia, dar nu îi folosea la nimic.

În câteva luni viaţa ei de vis a dispărut. Ceea ce spunea la început erau jocuri de copii, curând a devenit o problemă destul de mare. Avea cinci ani şi motivele ei se pierdeau în fiecare secundă. Se gândea doar la basme şi la creaturi de teroare. Nu ştia nimic altceva şi nici nu vroia să înveţe altceva. Pentru Nessie era realitate ceea ce pentru alţii erau doar nişte lucruri fără sens. Şi atunci a fost momentul în care au dus-o în acel loc oribil. Acela a fost ultima dată când şi-a văzut părinţii, care au împins-o în interior şi nu s-au mai întors niciodată.

Într-o noapte, s-a întâmplat ceva ciudat. A auzit zgomote în vecinătate, deşi nu vroia să le audă. Erau oameni care strigau şi plângeau. A putut să vadă visele care au dispărut în mijlocul pustietăţii. Gânduri care se pierdeau în întuneric. O fată ţipă din cauza durerii, cerând să oprească focul. Doi bărbaţi îşi spuneau cuvinte acide şi insultătoare. Nu îi cunoştea dar era sigură că erau ca ea.

A fugit până la uşă, dar era închisă. A început să ţipe, anxioasă. A vrut să meargă unde era cealaltă fată şi să-i oprească suferinţa. Acea fată cu părul negru care striga era singura care s-a purtat frumos cu ea. Alice, a pronunţat încet în gândurile ei, văzând-o în amintirile Isabellei. A închis ochii cu forţă atunci când o persoană a distrus uşa şi a luat-o de gât cu forţă. Vampir, s-a gândit din nou, evocând imaginea.

Şi a strigat atunci când colţii lui i-au pătruns pielea de la gât şi i-a supt sângele. A gemut când era pe punctul de a leşina, dar asta nu a urmat. A căzut jos, simţind cum corpul ei i-a foc. Vampirul a luat-o în braţe şi-a luat-o cu ea, ascunzând-o de privirile străine. După a dispărut în întuneric. I-a fost greu să deschidă ochii trei zile mai târziu. Era singură şi îi era sete. A prins primul lucru care i-a apărut în faţă, o creatură fără apărarea. A devorat-o repede, întrebându-se ce s-a întâmplat cu cealaltă care a fost transformată. Când s-a întors în acel loc oribil, nu a mai rămas nimic.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Edward Cullen se plimba prin sală agitat, copleşit. Familia lui şi Volturi îl urmăreau în linişte, încercând să nu gândească prea mult. O pereche de tocuri au fost cele care au anunţat prezenţa unei persoane care a dispărut ziua anterioară. Şi era adevărat, acolo era Heidi. S-a apropiat de maestrul ei şi i-a dat mâna, mulţumindu-l. Nimeni nu trebuia să-i citească mintea ca să-şi dea seama că nu a găsit-o pe vampiriţa cu părul şaten.

Da, au trecut patru zile de când a ieşit pe fereastră. Ploaia a spălat drumul, împiedicându-i să-o urmeze. Şi în plus, de unde să înceapă? Ea nu era în Volterra, i-a fost confirmat de către gărzi din prima zii. Putea fi în orice loc din lume…Edward s-a oprit din gândit când un miros familiar i-a umplut nările – Este aici. – a spus, anunţându-i pe ceilalţi.

Uşile s-au deschis, şi în acelaşi moment a apărut Isabella Marie Swan. Purta o rochie strâmtă albastră, ca cerul, care îi arăta picioarele albe. Pantofii ei scoteau zgomote în timp ce ea mergea spre centrul camerei. Părul ei maro cădea pe spatele ei şi pe umeri. Şi acele buze roz erau curbate într-un zâmbet, în timp ce ochii ei verzi străluceau de emoţie.

Toţi şi-au ţinut răsuflarea. Ochii verzi treceau de la un chip la altul. Verzi.

 

– Verde – a repetat cu voce tare, privindu-i cu superioritate – Este tot ce puteţi gândi? – a râs muzical. Înainte ca cineva să răspundă, ea a fugit la Marcus şi şi-a pus braţele în jurul gâtului lui. Bărbatul a privit-o cu ochii deschişi, neputând să creadă ceea ce vedea. Fetei nu i s-a părut important, s-a aşezat pe genunchii lui şi a aşteptat liniştită. Când cel cu părul negru a făcut-o, ea i-a mângâiat faţa şi ochii i-au devenit de culoarea gri.

– Bella – a murmurat Edward, privind-o de departe. Emmett îşi ţinea o mână pe umărul lui şi Jasper îl imita din partea cealaltă. Ştiau că dacă îi dădeau drumul putea să facă o prostie – Nu înţeleg – a şoptit. Nimeni nu o făcea.

Isabella s-a separat de stăpânul ei şi a dansat în faţa tuturor. S-a oprit în faţa fiului cel mai mare al lui Carlisle şi şi-a înfăşurat degetele în părul lui – Şi tu eşti al meu – murmură ea sărutându-i buzele. Edward a îngheţat la atingerea ei, încercând să proceseze informaţia. A închis ochii, dar ea s-a retras zâmbind.

Ochii tuturor celor prezenţi s-au închis cu un pocnet al degetelor Bellei. Ea a privit păpucii râzând. Cineva i s-a alăturat bucuriei. Când toţi au deschis ochii au rămas cu gura căscată. Bruneta era jos protejând o frumoasă creatură cu ochii verzi. Vizite de departe, ambele păreau la fel.

– Cine este ea? – a întrebat Aro, avansând spre noua venită. Atunci când Bella s-a mutat, vampirul a făcut doi paşi înapoi. – Ce ai făcut, dragă? – fetiţa era foarte mică. Era îmbrăcată la fel ca Isabella, dar rochia ei era roz. Erau ca două picături de apă, erau la fel, dar de mărimi diferite.

– Este a mea – a vorbit Bella, arătându-şi colţii spre stăpânul ei. Caius a început să se gândească la modalităţi de a omorî pe micuţă, ceea ce a supărat-o. – Numele ei este Renesmee şi va rămâne cu mine. – nimeni nu a zis nimic. Isabella s-a lăsat în jos la înălţimea fetiţei şi i-a mângâiat faţa, plasând un mic zâmbet pe faţa ei. Fetiţa a râs, atrăgând atenţia tuturor.

– Alice! – a strigat dintr-o dată. Toţi au privit-o pe cea cu părul negru, cu curiozitate. – Nu ştii cine sunt?

– Nu – a murmurat fata Cullen, simţindu-se rău. Alice era tensionată din cauza scenei şi fără viziunile ei lucrurile erau mai rău. Jasper trimitea unde de linişte peste tot, dar nu funcţiona de câteva ore. Şi acum apare această fată.

– Mary Alice Brandon – a spus micuţa – Eu ştiu cine eşti – fata s-a încordat, recunoscând numele ei uman. – Vin-o aici. – corpul ei s-a mişcat singur. Fata şi-a mişcat mâna uşor atrăgând-o. Şi-a pus imediat mâna pe chipul ei şi i-a arătat realitatea.

– Cum a făcut asta? – a întrebat Caius, iritat.

– Ea are darurile mele – a murmurat Isabella – Şi eu pe ale ei – a chicotit – Trebuie să recunosc că m-a luat prin surprindere muşcătura ei. – Nessie i s-a alăturat în acel moment, în timp ce Alice s-a refugiat între braţele lui Jasper, încă necrezând ce s-a întâmplat în viaţa ei umană. Bella a luat-o pe Nessie în braţe şi a sărutat-o pe frunte. – Am luat o decizie – asta i-a lăsat pe toţi fără suflare. Despre ce vorbea?

Marcus a zâmbit, amintindu-le la toţi momentul în care i-a spus că este liberă să facă ceea ce vrut. – Care este? – a întrebat, chicotind. El o ştia.

– V-am spus şi înainte că voi spuneţi – Caius şi Aro au zâmbit. Marcus a clătinat din cap – Şi îi mulţumesc nespus de mult la Heidi că m-a găsit în acea noapte. – femeia cu părul de mahon a râs, amuzată – Să fiu cu Demetri şi Felix m-a umplut de fericire. – ambii au zâmbit făcându-le cu ochiul. – Alec şi Jane mi-au făcut zilele să fie o provocare. – băiatul a zâmbit şi fata a oftat – Aro, întotdeauna mi-ai dat tot ceea ce am vrut – el a aprobat zâmbind – Caius, mi-ai deschis întotdeauna ochii când mă simţeam umană. Marcus, eşti tatăl pe care l-am pierdut acum mulţi ani. Tu m-ai protejat, m-ai educat şi m-ai transformat în ceea ce sunt acum. – s-a întors pe călcâi, zâmbind – Mulţumesc. – a îngenuncheat în faţa lor, dând-o la o parte.

– Chiar şi aşa tot o să pleci, nu? – a întrebat Marcus făcându-i jocul.

– Da, pentru că lângă Edward şi familia lui vreau să fiu – a răspuns, privindu-l pe frumosul băiat cu ochii aurii. Nessie a râs şi l-a privit de asemenea, arătându-le ochii pe care Bella i-a arătat. Bruneta s-a ridicat în picioare şi a luat-o pe Nessie în braţe, reunindu-se cu clanul vegetarian – Pot să rămân cu tine? – l-a întrebat pe Edward, zâmbind.

– Lasă fata – a vorbit Caius – Ne datorezi loialitate, Isabella – ea a negat, îmbrăţişând-o mai tare pe micuţă. Nessie şi-a ascuns faţa în părul ei – Ştii că este adevărat. – a vorbit din nou, ridicându-se în picioare.

– Am decis deja cui o să-i fiu fidelă – a spus ea, privindu-l direct pe Caius – Şi anume mie însumi – cuvintele au zburat în aer, direct, încrezătoare, sincere – Fata rămâne cu mine – Renesmee a râs, distrasă – Şi voi lupta pentru ea dacă este necesar – Aro s-a grăbit să spună că nu este necesar, amintindu-şi ceea ce s-a întâmplat ultima dată.

– Presupun că poţi pleca, Isabella – a spus acel vampir cu accent italian. Isabella a fugit îmbrăţişându-i imediat ce picioarele lui Nessie au atins pământul.

– Edward – a vorbit micuţa, arătându-i nişte ochi de ciocolată – Pot să rămân cu tine? – tânărul a privit-o cu curiozitate. Mintea ei era albă la fel ca a Bellei. Ar putea pretinde că este fiica tinerei. Dumnezeule! Acel gând a făcut-o pe fetiţă să râdă.

– Renesmee – a spus Bella luând-o de mână pe micuţă – Mergem acasă – ea a zâmbit, ştiind că va fi înconjurată de miimi, costume şi cântece. Îi era dor de asta. Putea să trăiască secole, dar rămânea tot o copilă. Dorea lucrurile de care a fost privată când era umană. Acum va avea totul şi asta o făcea fericită.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Edward s-a dus în dormitorul pe care îl împărţea cu Bella. Ea era în picioare la fereastră, urmărind luna plină din octombrie. Renesmee era jos, discutând cu Jasper despre războiul civil. Gândindu-se la acel vârtej de emoţii a făcut-o să zâmbească. Era atât de asemănătoare cu Isabella şi totodată foarte diferită.

– Edward – l-a chemat ea – Rămâi cu mine – a şoptit ştiindu-i dorinţele – Rămâi – el a zâmbit, îmbrăţişând-o uşor.

– Te iubesc,  Bella – a spus, privind ochii violet care îi plăceau atât de mult – Cu toată fiinţa mea, aici şi acum – s-au sărutat o dată şi încă o dată – Şi pentru totdeauna. – ea a zâmbit.

– Te iubesc – a şoptit înainte de a-şi uni din nou buzele. – Pentru toată eternitatea – amândoi au zâmbit. Acesta nu era finalul, ci începutul a ceva mult mai mare şi mai frumos decât poţi descrie cu cuvintele. O nouă poveste, în care toţi vor fi părţi importante. Începutul eternităţii pentru această familie, care creştea încet încet.

Isabella a venit în Forks pentru a revoluţiona lumea lui Edward Cullen şi a familiei lui, transformându-se în persoana cea mai importantă a clanului vegetarian. Şi după a apărut Renesmee, comportându-se ca o fetiţă mică, inocentă şi dulce, fiind în acelaşi timp şi capricioasă. Ambele vampiriţe sau unit cu clanul Cullen, devenind esenţiale în existenţa tuturor.

Uşa camerei lui Edward s-a închis, arătând acel simbol impus de Bella. Ea a jurat că nu o să-şi mai folosească puterile ca în acel moment, aceea dată când ar fi putut muri. Deşi mulţumită acestui lucru o avea pe Nessie alături de ea. Acolo, în uşa închisă se găseau două pumnale care străluceau în întuneric, aceleaşi care au făcut să curgă atâta sânge.

Şi ei erau martori când acele pumnale au fost postate în lemn. Acelea care au marcat trecutul Isabellei Swan şi i-au deschis uşile către un viitor diferit. Un viitor în care avea o familie şi pe băiatul pe care îl iubea. Un viitor plin de fericire şi iluzii. Şi-a permis să privească din nou acel loc, zâmbindu-le cuţitelor care şi-au găsit locul de ceva vreme. De ultima dată de când a avut nevoie de ele…

Sfârşit

Anunțuri

8 comentarii la “Capitolul 14 : Loialitate

  1. Deci am terminat…….
    Probabil va intrebati dak asa se termina tot..ei bine da, povestea va ramane vie in continuare in imaginatia si in sufletelor celor care vor…Speram ca v-a placut acest fic

  2. interesant capitolul, desi nu ma asteptam l altcv din partea ta avand in vedere cat de frumoase au fost si celelalte cap;)
    mi-a placut de asemenea si concluzia d la final, unde tu ti-ai aratat inca o data talentul:d, care app este un sf in toata regula:p…
    sper sa mai scri fan-ficuri si fii sigura k am s le citesc;):*

  3. minunat … ieri am dat din intamplare peste acest fic si l-am citit … pacat ca a fost atat de scurt … bafta in continuare la celelalte ficuri le care lucreti …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s