Capitolul 4: Surprize

Zilele au trecut repede, între pregătirile lui Alice şi cumpărăturile pentru plecarea în Londra mi-au trecut orele zburând, şi mai mult cu autorizaţia părinţilor mei pentru petrecerea de rămas bun a trebuit să ne ocupăm de toate detaliile şi totul să fie perfect. Invitaţii suntem peste cinci sute de persoane şi Alice a rămas toată săptămâna la mine acasă ca să ne ocupăm de pregătiri. Petrecerea anului!

– Bella, nu-mi place rochia. – s-a plâns Alice văzând că rochia nu se aranjează cum trebuie pe corpul ei.

– Alice, este minunată! Care este problema? – am întrebat-o uitându-mă în oglindă la părul meu.

– Uită-te la corset. – mi-a arătat zona care nu se potrivea – Nu au făcut-o bine.

– Vin-o aici. – l-am luat şi i-am dat drumul mai tare la bretele – Acum?

S-a privit în oglindă.

– Mulţumesc Bella. – a spus îmbrăţişându-mă – Nu ştiu ce s-ar întâmpla cu mine fără tine.

– Cred că ar trebui să fie invers. – am zâmbit.

Pentru nenorocirea mea, părinţii mei au menţionat de petrecere familie Cullen, care a oferit cu amabilitate salonul cel mai mare şi cel mai frumos de la hotelul lor pentru a face petrecerea.

Nu aveam nimic de ce să mă plâng împotriva lui Carlisle şi Esme, erau persoane foarte amabile, oameni obişnuiţi nu aveau pretenţii în legătura cu bogăţia, sunt persoane umile care meritau toată stima mea, dar când era vorba despre Edward părerea mea se schimba, dinainte să-l cunosc, imaginea lui îmi provoca greaţă, acum acele sentimente erau justificate.

Eram recunoscătoare pentru că a decis să nu vină la petrecerea mea, în schimb Jacob Black m-a invitat să dansez încă de la deschiderea dansului, în timp ce Alice a fost invitată de Jasper Withlock. Noaptea mergea bine, Rosalie dansa cu alt băiat, invitat sigur de Alice, pe care nu îl cunoşteam. Noaptea a fost minunată, cel puţin aşa părea până când a apărut Edward la uşă, care nu s-a mişcat de acolo şi privea cu foarte multă atenţie, a scos o ţigară şi a fumat-o acolo.

– Este vreo problemă Bella? – m-a întrebat Jacob.

– Niciuna, dar nu mi-ai spus că o să fii avocatul tatălui meu. – am zâmbit cochet.

– Am aflat în ziua de după cea în care te-am cunoscut. – mi-a întors zâmbetul.

– Aşadar vei locui în casa mea…- am spus încercând să uit de imaginea lui Edward care mergea de a lungul salonului.

– Da aşa este. Am insistat că aş putea să-mi găsesc o casă, dar el este foarte încăpăţânat că trebuie să locuiesc cu el. – m-a împins un pic mai mult în el când am auzit sunetul muzicii romantice.

Edward mergea la părinţii lui.

– Şi tu? Este adevărat că pleci în Londra? – m-a întrebat Jacob.

– Da, aşa este. Pentru asta este petrecerea nu? – am zâmbit.

– Şi te vei întoarce curând?

– Sunt doar zece luni. – suficient şi trebuia să stau aproape de Edward.

– Atenţie vă rog, familia Swan vrea să vă vorbească. – a spus prezentatorul.

Da tatăl meu urma să vorbească, asta însemna veşti rele pentru mine.

S-a oprit dansul şi perechile s-au distribuit în aşa fel încât toată lumea să vadă scena.

– Scuzaţi-mă, dragi invitaţi pentru întreruperea dansului, dar după cum ştiţi fiica mea Isabella pleacă la Londra în compania excelentă a lui Alice Brandon, pentru care cer aplauze pentru cele mai bune note obţinute la Cambridge – publicul a început să o aplaude pe draga mea prietenă – Dar această petrecere nu este doar pentru asta. Vă rog Carlisle, Esme ne acompaniaţi ca să dăm vestea? – am început să bănuiesc despre ce este vorba.

Esme şi Carlisle s-au ridicat de pe scaunele lor şi i-au însoţit pe părinţii mei pe scenă.

Tatăl lui Edward a luat microfonul.

– Isabella, draga mea poţi să urci aici. – m-a chemat Carlisle.

În acel moment mă gândeam doar să mă înghită pământul şi să-i omor pe părinţii mei şi pe Edward pentru că mi-au omorât momentul atât de frumos cu Jacob.

– Edward, dragule vin-o şi tu. – l-a chemat tata

Edward a urcat pe scenă cu zâmbetul pe buze. Cum putea fi fericit? Acel zâmbet cinic mi-a făcut sângele să fiarbă, dacă nu aş fi îmbrăcată cu un Armani exclusiv pentru mine, nu mi-ar fi păsat să-l lovesc în faţa tuturor, poate nişte vânătăi şi un nas rupt nu i-ar face rău de loc. Era evident că o făcea intenţionat, puteam simţi veninul şi ironia în timp ce mergea spre scenă, dacă aş putea să-i îngrop un ochi ca Jimmy Choo, dar nu merita, de asemenea asta nu ar schimba că va deveni soţul meu…dacă nu…Sigur! Doar dacă nu găseam un băiat mai adorabil şi mai bogat care să vrea să se căsătorească cu mine…

Atunci apa rece a căzut…nu puteam visa toată viaţa mea.

– Edward, o spui tu? – a spus tata.

– Desigur va fi o onoare. – Edward m-a ajutat să urc pe scenă.

Am luat mâna lui Edward strângând-o mai mult decât era normal, dar zâmbetul lui idiot nu dispărea de pe faţa lui.

– Dragi prieteni şi prietene – a spus Edward luându-mă de mână – Am decis să dăm acest anunţ azi în faţa tuturor. Draga mea Isabella şi eu suntem iubiţi. – a zâmbit prosteşte.

Oamenilor de acolo nu le venea să creadă, toţi aveau feţele palide, au aplaud la fel de surprinşi ca mine. L-am privit pe Jacob, care îşi ţinea maxilarul tensionat şi nu aplauda, m-a privit cu răceală şi a plecat de la petrecere.

Am încercat să cobor de pe scenă, dar Edward a ghicit această mişcare şi mi-a strâns mâna.

A trebuit să zâmbesc prosteşte, după toate astea Edward mi-o va plăti, de asta eram sigură.

Alice mă privea tristă, că şi cum aş fi un animal de la o expoziţie, toată lumea a început să cânte, din prima nu se înţelegea ce vroiau să spună, curând am înţeles şi am negat cu înverşunare, nu ştiam ce cer. Edward s-a apropiat de mine.

– Cred că ceea ce cer este valid, să dăm credibilitate problemei. – a spus lipindu-mă de el.

– Nu cred că este convenabil, Cullen, păstrează distanţa dacă nu vrei ca faţa ta frumoasă să aibă de suferit în faţa tuturor invitaţilor – am ameninţat printre dinţi.

– Nu cred că vrei să rămâi dezmoştenită şi mai ales să te faci de ruşine în faţa tuturor. – a zâmbit din nou.


Mi-o va plăti fără îndoială.

S-a apropiat de mine, făcând astfel încât distanţa dintre corpurile noastre să fie nulă, cu siguranţă buza mea inferioară tremura tare. Privirea lui victorioasă era o lovitură în stomacul meu, cât îl detestam.

– Grăbeşte-te! – am murmurat.

Vroiam să ies după Jacob ca să-i explic tot.

Şi-a trecut buzele cu delicateţe peste ale mele şi m-a forţat să-i las respiraţia caldă să pătrundă. Frecare era scârboasă, am încercat să nu arăt repulsia ce o trezea în mine, eram aproape pietrificată în timp ce Edward fugea pe buzele mele, puteam să simt cum râdea de mine, dar chiar şi aşa a continuat să mă sărute. Curând s-a îndepărtat şi am încercat să zâmbesc, sigur nu convingeam pe nimeni cu acea încercare de zâmbet.


Oamenii au aplaudat şi tata a luat microfonul.

– Bine, bine. Copii cred că ar trebui să dansaţi. – a spus rugându-i pe muzicieni să cânte ceva.

Genial! O să dansăm pe muzică romantică, însemna că trebuie să rămân între braţele dragului meu iubit…dacă iubirea mea pentru ar fi exprimată…mai mult ca sigur Lamborghini ar face prăjituri…Exact! Acolo ar fi răzbunarea mea…lovind în orgoliul lui masculin.


– Cum se simte ca viitoare doamnă Cullen? – a spus el amuzat.

Imbecilul!

– Dezgustător, nu este altă formă ca să descriu. – am spus muşcându-mi limba ca să nu dau drumul la tot veninul pe care l-am strâns.

– Crezi că a fost plăcut să sărut o mumie? – a zâmbit.

– Fără îndoială unii sunt mai rău decât o mumie, Cullen. – am spus ţipând.

El a zâmbit şi a continuat să mă conducă la dans, abia s-a terminat că am plecat repede.

– Unde mergi? – a spus urmându-mă.

– Undeva unde prezenţa ta scârboasă să nu mă turmenteze. – am spus supărată.

Atunci am mers spre ieşire şi am găsit-o pe Alice.

– L-ai văzut pe Jacob? – am întrebat.

– Cred că îşi aşteaptă maşina în hol. – a răspuns prietena mea.

Am încercat să fug, deşi cu rochia era imposibil. Exact cum a spus prietena mea, Jacob era aşezat pe canapea aşteptând maşina.

– Jacob! – am ţipat.

– Bella, te felicit, mă bucur că ai căzut în capcanele lui Edward Cullen. – a spus tensionat.

– Te rog, Jacob, am putea vorbi altundeva? – l-am rugat.

– Nu ştiu despre ce vrei să vorbim, noi nu suntem nimic, nu trebuie să explicăm nimic. – a spus încă supărat.

Era evident că este ceva, ceva ce nu ştiam cum să descriu, simţeam că am datoria să-i explic totul…

– Te rog, Jacob. – l-am rugat.

– Nu am timp, mâine trebuie să merg la tatăl tău şi să schimb casa, poate într-o zi o să vorbim. – a spus luând cheile de la Porsche.

– Jacob, te rog. – l-am rugat din nou.

S-a apropiat de mine şi m-a sărutat pe frunte.

– Este cineva care te aşteaptă, cineva cui îi datorezi, nu pierde timpul cu mine, nu merită. – şi a plecat.

M-am aşezat pe canapea, fără chef, nu ştiam ce importanţă are Jacob pentru mine până când l-am văzut ieşind din salon. De când l-am cunoscut, nu era zii în care să nu vorbim şi era un băiat minunat, fără îndoială era foarte important pentru mine.

– Contrariată? – a întrebat Edward privindu-mă.

I-am răspuns privirii cu ură.

– Wow, ce rău te lasă un tip fără importanţă! – a zâmbit.

Am început să număr până la zece, înainte să-l lovesc în nas.

– Fără importanţă! Jacob este mult mai bărbat decât vei ajunge tu să fii vreodată! – să fie al naibii cu părul lui perfect.

S-a apropriat de mine fără discriminare. M-am enervat, mă privea serios şi cu maxilarul tensionat, acel zâmbet strâmb a reapărut.

– Uite Edward Cullen, tu şi eu trebuie să ajungem la un acord blestemat înainte să te omor pentru că eşti atât de imbecil! – am ţipat ca să întrerup acest moment tensionat.

Edward m-a luat de braţ şi m-a ridicat de pe canapea.

Am urcat într-un lift, până cine ştie unde mă ducea.

– Bella, o să-ţi spun pentru ultima dată, nu mă interesezi deloc şi toate astea le fac pentru familia mea, ca să-mi modific greşelile, dacă tu nu colaborezi atunci nici eu nu o să o fac! – a strigat el la mine în lift.

– Nu ţipa la mine Cullen, dacă este că cine ţipă mai tare fii sigur că o să te las surd! – i-am ţipat în faţă.

Liftul a ajuns la etajul 11.

Edward mă ţinea încă de braţ.

– Dă-mi drumul pot să merg singură! – am ţipat.

– Sigur, cu tocurile astea aproape ai murit până ai ajuns la Black. – a zâmbit.

Am intrat într-o cameră care fără îndoială era a lui, era un amestec de arome, între Whisky şi parfumul lui.

– Stai jos. – a spus în timp ce turna într-un pahar – Vrei? – a spus arătându-mi.

– Nu mersi, ar putea fi otrăvit. – mi-am încrucişat braţele.

– Nu mă subestima, dacă aş vrea să o fac aş avea mai mult stil, nu aş folosi un simplu pahar de Whisky. – a zâmbit în timp ce îl bea.

– Înafară de imbecil o să am un soţ beţiv. – am şoptit.

– Ce ai spus? – a întrebat.

– Şi surd de asemenea. – am şoptit din nou.

Idiotul!

– Bine, indiferent. O să facem de acum condiţiile logodnei noastre. – când a spus ultimul cuvânt am presupus că o să se întoarcă.

– Să nu crezi că mie îmi face plăcere să mă căsătoresc cu tine. – m-a privit direct în ochi, în timp ce s-a aşezat pe canapeaua din faţa celei pe care o ocupam eu.

– Bine. tu spui. – am spus ascultând magnificele lui propuneri.

– Bun, între condiţii este interzis să te laşi văzut cu alte persoane în situaţii îndoitoare.

– Cred că asta este mai mult pentru tine decât pentru mine. – am zâmbit.

Fără îndoială o să-i fie greu să nu îşi facă faimă cu modele şi fete uşoare.

– Bun, o să vedem dacă Black o să suporte să fie ascuns mult timp. – a zâmbit triumfător.

– Între Jacob şi mine nu este nimic. – i-am reclamat.

– Bineînţeles că nu, omul de rând ştie întotdeauna când are de pierdut, nu cred că ar vrea să rişte să mă înfrunte. – a servit alt pahar.

– În acest caz deciziile le iau eu, şi pentru informaţia te între tine şi Jacob nu este nimic de pierdut, iartă-mă Cullen, dar nu este de mirare şi este timpul să ieşi din puf. – am hotărât.

Ia asta! – am gândit.

– Isabella, Isabella, Isabella – a spus pe un ton batjocoritor, ridicându-se în picioare – Ai grijă cu ce spui dragă, nu mă fă ca într-o zii să-ţi demonstrez cum pot face pe cineva să se simtă o femeie adevărată. – a zâmbit foarte aproape de mine bând tot ceea ce mai era în pahar.

– Nu cred că o să ai această oportunitate. Mai bine moartă decât să împart patul cu tine! – am ţipat.

– Nu cânta victoria, nu uita că trebuie să o faci când o să fim soţ şi soţie – şi-a lins buzele.

– Nu uita că pentru mine de asta există canapeaua, Ah! Am uitat cei mai răi dorm pe jos. Nu te va costa nimic ca să ai ceea ce merită. – am spus cu furie.

– Nu o să discut asta cu tine acum, poate după o să-ţi schimbi părerea. – s-a întors şi a zâmbit – Între condiţii este că putem să avem perechi stabile, fără ca cineva să mai afle, adică discreţie absolută. – a semnalat.

OK! Asta îmi plăcea. Dar încă eram furioasă pe Edward, mă îmbolnăveau faptul că întotdeauna avea răspuns pentru orice. Într-o bună zi o să-l las fără replică.

– Când familia mea o să ne dea cadou un sfârşit de săptămână fiecare îşi vede de treaba lui şi trecem împreună pe lângă paparazzi. – a dictat.

– Formalităţile pentru nuntă vor fii după ce amândoi ne vom termina studiile. –  a spus.

– Studiezi? – nu aveam idee de asta.

– Crezi că părinţii mei mă ţin sub acoperişul lor? Ţi-am zis că mă subestimezi Isabella Swan. – mi-a reclamat – Nu încălca condiţiile, mai ales pe cea să nu ne lăsăm văzuţi cu alţii. Nu vreau să rămân ca încoronat.

– Nu-ţi fă griji, nu cred că ţi-ar sta rău cu coarne. – am râs.

S-a apropiat de mine şi mi-a strâns încheieturile mâinilor cu forţă.

– Vorbesc serios Isabella, nu vreau să te văd cu nimeni în afară de mine, cel puţin în presă, dacă nu!…i-aţi rămas bun de la Black! – a spus menţinându-mi privirea.

– Altceva? – am cerut.

– Pentru acum nimic – s-a ridicat şi mi-a deschis uşa – Mergi şi bucură-te de petrecerea ta, azi nu-ţi distrug mai mult viaţa.

– Nu o să cobori? – am întrebat cu curiozitate.

– Peste câteva ore, ca să trezesc suspiciuni. – a spus arătându-mi ieşirea.

Nu mi-am luat la revedere, am coborât liftul şi cum am putut l-am sunat pe Jacob, mi-a trimis trei mesaje vocale.

Orele au trecut, petrecerea a încetat să mai fie interesantă pentru mine, curând am plecat de acolo împreună cu Alice.

– Cum ţi s-a părut petrecerea? – am întrebat-o pe Alice în timp ce o conduceam pe micuţa mea.

– Jasper şi eu, am rămas să ne vedem în Londra. – a zâmbit.

– Va fi în Londra şi el?

– Este colegul lui Edward la Cambridge. – a spus privindu-se în oglindă.

– Ce? – am ţipat – Edward este la Cambridge?

– Sigur, învaţă la master la Administraţia afacerilor, împreună cu Jasper. Nu ştiai? – a spus surprinsă.

– Edward şi eu nu vorbim. – am mormăit.

Asta explică de ce este atât de puţin timp în Londra, era la master…acum am înţeles o parte din puzzle

– Aşa că tu şi Jasper? – am zâmbit ca să schimbăm tema.

– Da, cred că da, deşi încă nu a trecut. – a zâmbit micuţa mea prietenă.

– Îmi place, este un băiat foarte simpatic.

– Isabella Swan! nu sunt proastă, aşa că nu schimba tema…Cum sărută Edward Cullen? Se spune că este minunat. – a zâmbit Alice.

– Uh! Eşti nebună? A fost respingător, dezgustător, prefer de mii de ori să sărut un melc decât pe acel imbecil! – am ţipat.

– Haide, Bella! Fii rezonabilă, Edward Cullen nu este deloc rău, haide îţi spun…Este foarte bun! – a râs.

– Alice Brandon! Ce Dumnezeu ai băut? Nici beată nu m-aş arunca în braţele acelui idiot!

Am ajuns acasă şi m-am lăsat să cad în pat, fără chef de nimic, am încercat să dorm.

Încercam să reuşesc când a sunat telefonul meu.

Genial!

– A-alo! – am spus adormită.

– Bella! – a spus Jacob.

– Jacob! – am sărit din pat şi m-am aşezat.

– Bună! Ce mai faci? Scuze pentru oră.

– Bine, nu-i nimic ştii că nu sunt probleme cu asta.

– Cum ai ajuns?

Da era aşa de tandru…

– Foarte bine. Şi tu încă mai eşti supărat pe mine?

– Nu. îmi pare rău, a fost o criză de furie şi gelozie, chiar şi aşa îţi doresc numai bine cu Cullen, tu l-ai ales şi ai făcut-o pentru ceva. – a spus evident ruşinat.

– NU! Jacob este o eroare teribilă. Este o căsătorie pentru convenienţă, tatăl meu a pregătit totul, eu pur şi simplu a trebuit să accept. – m-am plâns.

– Îmi spuneam eu că o femeie ca tine nu putea fi lângă un imbecil ca ăla. – a râs.

– Vei veni mâine? – am întrebat nerăbdătoare.

– Desigur că da, trebuie să mă mut la tine acasă, în plus pleci poimâine, trebuie să profit de timpul acesta. – a început să râdă din nou.

– Genial! Îţi voi face fericită turul casei. – am zâmbit.

– Atunci ne vedem mâine, Bella. – a spus într-o şoaptă.

– Ne vedem, Jacob. – am zâmbit din nou.

– Bella poţi să taci vreau să dorm. – a strigat Alice.

– Atunci mergi şi dormi la tine în cameră. – am râs.

Alice întotdeauna prefera să doarmă cu mine decât să meargă în camera de oaspeţi.

A sunat telefonul lui Alice.

– Nerevendicate? – am zâmbit.

– Taci, demonule! – a şoptit.

Şi-a aranjat părul înainte de a răspunde, mă întreb dacă Jasper o vede în timp ce vorbesc la telefon.

– Alo? – a zâmbit.

A continuat să vorbească cu Jasper al ei şi zâmbetele lui Alice mă ţineau pe marginea prăpastiei, până când i-a venit ideea genială să sară în pat.

– Alice, ajunge! – am ţipat.

A închis telefonul.

– Jasper m-a invitat la cină! Jasper m-a invitat la cină! – a început să cânte.

Dumnezeule! Trebuia să o suport tot restul nopţii pe nebuna asta!

Am aşteptat să termine ca să mă culc din nou, dar îmi era imposibil, încă îmi simţeam stomacul comprimat din cauza idei că o să-l văd mâine pe Jacob…va fi frumos. Eram încântată din cauza idei de a împărţi camera cu el. Chiar dacă nu am putut îndepărta imaginea lui Edward de pe scenă şi cât de murdară mă simţeam cu acel sărut. Era pur şi simplu detestabil!

16 comentarii la “Capitolul 4: Surprize

  1. Imi place foarte mult povestea aceasta,in plus devine si mai interesanta,pe moment ce timpul trece.Desi,este una din putinele povesti pe care le-am citit in care sarutul lui Edward Cullen pentru Isabella Swan este dezgustator :d
    Dar ceea ce ma frapeaza este abilitatea ei de a judeca o persoana fara sa o cunoasca cu adevarat-ma refer la scena in care ea a fost complet surprinsa de faptul ca el studiaza.Sincer personajul ei are foarte multe prejudecati si se inseala-imi aminteste de Elizabeth Bennet,si ea a crezut ca dl.Wickham primea un tratament crud de la dl.Darcy,si s-a inselat amarnic.Aici am un vag presentiment ca nici Jacob nu este ceea ce pare…
    Dar vom vedea…
    Felicitari,traducerea este foarte frumoasa,dar am o mica intrebare:nu ar fi trebuit ca el sa spuna:’Nu vreau sa raman ca incornorat.”-in loc de incoronat? 🙂 Dar probabil ma insel eu.Anyway,capitolul a fost superb si multumim ca ai tradus doua capitole intr-un timp atat de scurt.Kisses,Roxana…

  2. Uf!situatia asta e complicata 8-|
    Bella umbla cam mult dupa Jacob 😐
    Cat despre Edward nu ezita sa o enerveze pe Bella :))
    De abia astept continuarea:X
    Spor la tradus:*

  3. Eu sunt mai mult decat curioasa ce simte el pentru ea…mie imi pare totusi gelos…in momentul asta imi doresc un capitol din perspectiva lui ca sa pot vedea ce gandeste cu adevarat despre Bella 😀
    Spor la scris >:D<

  4. deci chiar nu se plac. 😮
    hm.. la el mai am unele dubii. :))
    acum parcă nu-mi mai convine aşa mult să fie cu Jacob. 😐
    Alice e tare. :))

    super. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s