Capitolul 6: Ceva imposibil de crezut

Bella POV

Dansam foarte fericită cu Alice, când melodia s-a schimbat şi s-a transformat într-o melodie foarte bine cunoscută mie, preferata mea: Claire de Lune, de Debussy.

Respiraţia mea s-a schimbat, corpul meu şi pulsul s-au accelerat, mintea mea s-a destabilizat, mi s-a făcut pielea de găină, când am simţit că nişte mâini foarte fine şi ferme m-au prins de mijloc şi m-au întors ca să văd acea fiinţă minunată. Edward.

Conştiinţa mea Alias – Alice, mi-a răspuns într-un fel ilogic.

Minunată? îţi dai seama Bella, acum începi să spui că noul tău soţ, este într-adevăr frumos, încântător, seducător şi cel mai bun sărutător dintre toţi?

Sigur că nu conştiinţă, ce spui acolo?

Haide Bella, recunoaşte, băiatul îţi place şi şi mai bine, o dragoste la prima vedere rezolvă totul.

Nu-mi place, Alice.

Da.

Nu.

Da.

Nu.

Da.

Bine trebuie să admit că este foarte gentil?

Bella, este mai mult decât gentil, prinţul este SEXY! Ar trebui să ţi-l imaginezi în luna de miere.

Ce? Cum adică în „luna de miere”?

Ei bine, uite Bells, luna de miere este atunci când recenţii miri plec într-o vacanţă şi comportă urât în pat, şi fac anumite lucruri şi…

Opreşte-te! eu nu o să am o lună de miere „autentică” dacă nu îl iubesc. Şi mai multe îl urăsc, deşi este …frumos.

Edward mi-a întrerupt discuţia cu conştiinţa mea – Alice.

– Te bucuri de petrecere Bella?

– Da. – am răspuns captivată de ochii lui verzi. Oare era conştient de puterea pe care o are asupra celorlalţi?

– Hei – am spus cu vocea şubredă – Dacă te calc să nu te superi, nu stau prea bine cu echilibrul şi nu sunt pre bună la dans.

Edward a râs încet.

– Nu dansezi cu orice persoană Bella.

– Lăudărosule.

– Poftim? – a spus ridicând o sprânceană.

– Ehh eh, eu eu, ştii să dansezi?

– Păi cred că asta facem acum.

Atunci l-am călcat, draci avea un corp greu.

– O simt. – i-am spus şi spre ruşinea mea am simţit cum sângele îmi urcă în obraji.

– Eşti adorabilă când roşeşti – mi-a spus.

El credea că eu sunt adorabilă? Dar adorabilă în ce fel? adorabilă ca un câine, ca o pisică sau adorabilă ca frumoasă.

– Dar – a continuat – am soluţia.

M-a îmbrăţişat de talie, şi m-a ridicat şi m-a pus pe picioarele lui.

– Acum, dansezi. – respiraţia lui mi-a lovit faţa făcându-mă să mă apropii şi mai mult de faţa lui, simţeam urgenţa, sau mai bine spus nevoia să-i gust pentru mai mult timp respiraţia lui dulce, gura lui, savoarea lui atât de dulce ca mierea, care pe scurt era ameţitoare.

Am urât momentul în care fratele lui ne-a abordat.

– Eddie, te superi dacă soţia ta îmi acordă acest dans?

Să plece – a spus Alice.

Haide Alice, el vrea doar să danseze.

Mmm nu-mi spune că vrei să te desparţi de Edward al tău.

Prin urmare am ignorat-o complet pe Alice.

Emmett m-a luat de un braţ făcându-l pe celălalt să treacă pe umărul lui.

– Te distrezi surioară?

– Sigur. – deşi distracţia asta nu era exact conceptul meu de distracţie. Dar wow! Emmett părea un urs, niciodată nu mi-am dat seama că este aşa de înalt şi de mare, deşi când l-am cunoscut părea mai mult un urs de pluş decât unul adevărat, el era un bărbat prin în corpul  unui copil.

– Haha – a râs – Sigur după sărutul enorm dintre tine şi Eddie, sigur că te distrezi.

Blesteme, şi-a dat seama.

– Despre ce vorbeşti? – am vrut să par inocentă.

– Haide Bella, dacă noi ne-am dat seama, cu siguranţă ţi-ai dat şi tu, şi dă-mi voie să-ţi spun că a fost un sărut fffffffffffffffffoarte lung şi pasional, şi părea că vă jucaţi care are mai puţină nevoie de aer.

Emmett a scăpat un chicot.

Am simţit cum roşesc, la naiba cu corpul acesta atât de trădător.

După asta am mai dansat câteva melodii cu noul meu soţ.

După două ore s-a terminat banchetul.

A venit momentul în care eu şi Edward trebuia să ne retragem într-o limuzină care să afla în afară Volterrei, ne-am despărţit de prietenii noştri şi de familie şi am plecat spre aeroport.

Pentru Dumnezeu aveam emoţii, cel mai rău este că mâinile începeau să-mi transpire şi obrajii mei ardeau.

Edward era lângă mine, citind o revistă.

– Bella – m-a strigat vocea lui moale.

– Mda. – am spus cu o respiraţie agitată.

– Studiezi?

– M-au acceptat la universitatea din New York, ca să studiezi Economia li relaţii internaţionale, dar…

– Dar ce?

– M-am căsătorit – mi-am ascuns capul în scaun.

– Asta nu este nici o problemă, ştii ce este curios că şi eu studiez medicina în New York.

Uite, nu ştiam unde duce conversaţia asta, dar mi se părea intrigantă.

– Îţi propun ceva Bella, acum cum suntem soţ şi soţie, şi nici unul dintre noi nu poate duce o viaţă normală. – a râs – Mă gândeam să ne integrăm din nou în universitate, o să ne cunoaştem mai bine şi am un apartament în Big Apple.

–  Sună bine.

– Responsabilităţile pe care le avem or să înceapă când Emmett şi Rosalie o să fie încoronaţi ca soţ şi soţie şi cred că până atunci mai e destul. Ce zici?

– Este perfect, dar tu studiezi medicina?

A râs încet.

– Ştiu că sună ciudat dar îmi place să-i ajut pe ceilalţi.

– Este bine, accept.

– Dacă vrei, putem face ca nimeni să nu ştie cine suntem, vom cumpăra maşini ca doi copii normali şi nu trebuie să afle că suntem căsătoriţi.

Bun, băiatul acesta începea să-mi placă.

– Mi se pare perfect, ştii Edward?
– Ce?

– În tot acest timp am fost speriată.

– De?

– Din cauza căsătoriei, nu ştiam că eşti o persoană atât de bună, bine chiar dacă gândeşti ca un tânăr adult, am crezut chiar că eşti urât.

– Atunci nu sunt urât?

Demoni.

– Nu adică uită.

– Cum spui.

– Atunci prieteni?

– Prieteni. – şi-a întins mâna ca să o dea cu mine şi atingerea lui era blândă şi rece.

– Deci, încotro ne îndreptăm? – această întrebare mi-a ieşit ca şi cum şi cum m-aş îneca.

– Nu îţi face griji Bella, nu vom merge în vacanţă şi nimic de genul, şi în plus nu o să încerc să abuzez de tine, dacă asta este ceea ce te preocupă. – m-am înroşit ca o roşie, am fost lovită de marcaj, doar de asta îmi era frică – O să luăm un zbor direct spre New York ca să-ţi aranjezi camera şi să faci ceea ce vrei.

Briliant, el ştia ce vroia, a rezultat a fi mai bună căsătoria decât să rămân în Volterra cu părinţii mei, ei nu ştiau despre universitate şi nici că am fost acceptată şi să studiezi două lucruri în acelaşi timp ar fi dificil, dar mi-ar folosi pe viitor.

Am ajuns la aeroport unde noua mea viaţă începea în aer.

Am mers până în New York la prima clasă.

Am băut un pic de şampanie, am râs de copilăria noastră în palate, lucrurile ruşinoase prin care am trecut şi despre o mulţime de lucruri pe care le-am făcut, m-a întrebat despre mine, despre culorile mele preferate, despre iubiţii mei, şi a fost surprins când i-am spus că am avut doar unul, Jacob, şi că nu a durat mai mult de două săptămâni pentru că părinţii mei nu erau de acord, el era grădinarul şi eu prinţesa.

– Şi îl iubeai? – m-a întrebat şi am putut simţi un pic de precauţie în vocea lui.

– Adevărul este că nu ştiu – am închis ochii şi m-am acomodat mai bine în scaun, nu puteam găsi nici o poziţie confortabilă mă durea spatele şi gâtul.

– Poţi să-ţi sprijini capul pe umărul meu dacă nu găseşti o poziţie mai confortabilă.

L-am privit confuză, el mirosea frumos, şi cu siguranţă o să adorm repede.

– Dar nu o să poţi dormi cu greutatea mea pe tine.

– Asta nu e o problemă. – m-a înconjurat cu braţele, trecându-şi o mână peste umerii mei şi mi-am sprijinit spatele de umărul lor.

Aveam corpul chiar lângă el, chiar dacă eram aşezaţi eram tensionaţi, dar apoi mi-am dat seama că nu era nimic rău, vroia doar să dorm, la urma urmei, asta făceau prietenii nu?

Curând am adormit. Şi pentru Dumnezeu Edward mirosea minunat.

M-am trezit când Edward mă striga.

– Bella, am ajuns în New York.

– Sigur.

Anunțuri

11 comentarii la “Capitolul 6: Ceva imposibil de crezut

  1. Cand m-am pus sa citesc aveam impresia ca e din Obligada a amar si nu intelegeam cand s-a ajuns la relatia asta intre ei…abia dupa am realizat ca e din celalalt fic 😀
    Frumos capitol, ma bucur ca relatia lor va evolua.
    Felicitari! In afara de scoala, mai traduci si 3 ficuri…asta e ceva >:D<
    xoxo

  2. Imi place mult capitolul.Ma bucur ca Bella in sfarsit isi poate traii viata .Sa meargta la universitate ca si un adolescent normal. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s