Capitolul 16: Sfârşitul vieţii mele

Jacob POV

Toţi de la şcoală nu vorbeau despre nimic altceva în afară Bella şi Edward, adevărul este că eram sătul de asta, Isabella era frumoasă, am continuat să o iubesc de atunci, deşi greşelile mele erau mari, am admis asta, însă refuzam să cred că Bella este cu o lipitoare.

Nativii americani, de care aparţineam eu  nu erau tocmai normali.

Ei povesteau poveşti pe care eu, ca copil, le consideram prostii…

Nu ştiam cât de mult mă înşelam, vorbeau de lupi, bărbaţi care ajunşi la maturitate sau când mintea lor se schimbă, prindeau forma unui lup ca să-şi protejeze tribul, de…persoane cu care era Bella căsătorită.

Astfel încât la timpul şi ora potrivită, a venit rândul meu.

Nu ştiam ce se întâmplă cu mine, cu corpul, cu fiinţa mea, sentimentele mele s-au schimbat într-un fel drastic, simţeam o furie drastică pe viaţă, eram uimit şi simţeam o mulţime de regrete, nu îmi mai rămânea decât să fiu cu Bella, nu mai era nimic…din momentul în care am plecat ca un necunoscut, de atunci de când curăţam acele flori frumoase roşii ca obrajii ei, prietenul şi iubirea sufletului meu nu mai exista…în locul meu era un lup enorm cu înălţimea unui imens cal.

Eram singur…am fost primul şi prin urmare sunt un Alfa în momentele astea, Sam un prieten al familiei mele m-a urmat, a fost după o săptămână nu mai mult când m-a urmat, şi aşa treceau lunile, Embry, Paul, Quil, Jared şi ultimul a fost Seth.

Trebuie să admit că a fost un sacrificiu enorm la început, umorul nostru tindea să fie temperamental, pe marginea bipolarităţii, de multe ori provocam şocuri majore care să conducă la brutalitate…şi după asta venea.

Am aproximativ un an de când încerc să mă controlez, să fim prieteni buni din nou, pentru că au existat o mulţime de lupte între vârcolaci.

Ştiam de Culleni ei sunt de vină că noi suntem aici, dacă ei nu ar exista viaţa noastră ar fi liniştită şi aş fii pur şi simplu acel Jacob Black pe care Bella l-a adorat.

Sora lui Seth nu a rămas în urmă, pentru nefericirea ei după un an după ce ne-am transformat în lupi, ea a avut de asemenea parte de transformarea ei, ne-am dat seama când mama ei ne-a spus că avea o temperatură atât de mare încât puteai prăji un ou pe ea…nebunie, toţi frigeam, dar mai mult decât temperatura corpului era de furie.

Misiunea noastră? Să omorâm toţi vampirii, cel mai rău lucru, era că familia Cullen era de neatins.

De ce?

Strămoşii noştri au făcut o înţelegere cu ei, au jurat să fie diferiţi de ceilalţi, nu nişte băutori de sânge comuni care se hrăneau cu sângele oamenilor, ci cu animale, Carlisle este regele, a promis în momentul în care noi am încheiat înţelegerea de care deja îmi părea rău, deoarece, mi-ar face plăcere să-i smulg capul lui Edward.

M-am mutat la New York, totul ca să o protejez pe Bella, veneam doar Leah (pe care nu am vrut să o aducem, dar nu am avut încotro, cum regina sarcasmului nu ne-a lăsat în pace, şi avea anumită informaţie confidenţială, şi dacă…video-uri din copilăria mea ruşinoasă şi compromiţătoare pentru viitor, desigur că acele filme trebuiau păstrate cu grijă, pentru că dacă Bella ar fi preferat să rămână parazită, eu nu aş vrea să-mi distrug întreaga viaţă ca să văd cum idiotul de vampir şi ea sunt fericiţi şi eu un nenorocit de vârcolac fără iubită), Sam şi eu, la ambalaj desigur, dar pentru îngrozirea lui Leah, Sam a adus-o pe Emily şi când ea a vrut să se pocăiască era deja prea târziu…pentru ghinionul nostru.

Eram în aceeaşi şcoală cu Bella, când am aflat că este doamnă căsătorită şi foarte îndrăgostită.

Clanului Cullen li s-au mai alăturat şi alţii, două femei Rosalie şi Alice Volturi acum Cullen, deoarece acestea s-au căsătorit cu fraţii lipitorii ăleia.

Ziua aceea a fost prea normală, am intrat cu Sam în şcoală şi ne-am oprit la intrare aşteptându-le pe Emiliy şi Leah, la fel ca în restul zilelor, dar când am făcut-o elevii nu sau oprit să ne privească, nu…

Oameni erau prinşi într-o conversaţie colorată, îi priveam atent, îmi aminteau de filmele proaste care arătau răzbunările adolescenţilor…

Am luat o hârtie care era pe uşa dulapului meu, ceea ce nu mi-a plăcut, dacă a fost intenţionat.

– Pentru Dumnezeu! – a exclamat Leah, ceea ce m-a făcut să citesc foaie cu mai multă atenţie.

Am simţit cum sufletul mi se urcă în cap şi a coborât ca un lift descompus până la picioare. Şi aşa am fost câteva secunde în şoc…

Asta nu trebuia să se fi întâmplat, trebuiau să fie mai atenţi, totul plănuit, NU!

Şi ce plan. Şi anume să distrugă vampirii.

Pe foaie, era o poză cu Edward şi Bella sărutându-se, cu un titlu mare care spunea:

„Fraţi?” sângele meu a început să fiarbă, la dracu cu el plan, blestematul de Edward Cullen o săruta pe Bella, nu, săruta nu este cuvântul. O mânca pentru Dumnezeu!

Foaia pe care o avea Emily în mână era diferită, el îi privea fundul Bellei, ia-te uite şi îl credeam cavaler, aşa, am menţionat că erau colorate?

Toţi elevii au început să vorbească despre un video, sigur cu şoapte, dar eu le puteam auzi, aşa că am ascultat vocea Angelei Weber.

– Jessica, video-ul este îngrozitor, ar trebui să fie o persoană foarte rea.

– Ei bine, mie mi se pare genial, şi merita căţeaua de Bella – am gemut în mine pentru că idioata de Jessica se presupune că era prietena ei.

– Cum poţi vorbi aşa de ea? – o ascultam în continuare pe Angela cum îşi apăra prietena, ea chiar era un înger, cum spunea numele ei, fata asta se scălda în bunătate – Este prietena ta – a subliniat cuvintele – În plus nimeni nu merită asta.

– Trebuie să recunoşti Anggie, că ceea ce a făcut asta, a avut o idee foarte bună, în plus originală, ideea cu foile merge dar video-ul este WOW! Asta înseamnă război…- s-a agitat ea.

Am încetat să mă mai concentrez pe ele, acum ceea ce mă interesa era să văd video-ul.

În spate, la sfârşitul holului, era o plasmă foarte mare, de aproximativ 50 de centimetri, pe care era reprodusă o imagine cu Bella şi Edward sărutându-se.

Gândeşte-te Jacob, gândeşte-te, cine a fost?…Nu citeşti minţi, dar dacă vrei să auzi ceva, trebuie să fie ceva în toate aceste şoapte. Mia spus eul meu  interior.

Mi-am închis ochii şi m-am concentrat la maxim pe vocile studenţilor.

Toţi vorbeau lucruri fără importanţă, aroganţa lor, invidia lor şi antipatica lor voce, atât de joasă şi lipsită de viaţă, răguşită şi în proces de schimbare…puţin auzibilă, moale şi joasă, ridicată şi scandaloasă toate mă încurcau, asta nu o să dea rezultate până când nu o aud, nu…mai bine o văd.

La ultimul dulap de pe hol era o fată cam de statura lui Alice, sora Bellei, dar asta nu semăna deloc cu Alice, această fată era cu spatele lin, părul ei blond cădea pe spatele ei, era atât de neted şi era prins cu o bandă roşie.

Pielea ei era albă ca creta, asemănătoare cu a vampirilor, chiar aş fi putut să cred că este unul dintre ei, dacă nu aş fi auzit bătăile inimii.

Obrajii îi erau acoperiţi de pistrui, deşi…aveau o anumită strălucire de inocenţă, ochii albaştri, ca gheaţa, dar totul s-a ruinat când a lovit ultima hârtie pe care o avea în mână, şi un rânjet i-a împodobit frumoasa faţă.

Ea era cea care divulga totul, restul elevilor erau atât de ocupaţi de bârfe în cât nu îi dădeau atenţie.

Am fugit până la ea, m-am oprit în faţa ei şi ignorându-mă s-a  întors şi a plecat…mergând fericită.

Dar de data aceasta nimeni nu scapă de Jacob Black.

Am ajuns-o din nou şi am prins-o de braţ, cu atitudine  arogantă s-a încruntat la mine.

– Cine te crezi idiotule? – m-a întrebat acum nervoasă.

Idiotule? idiotule? Dacă…Idiot m-a făcut idiot, nimeni nu îmi zice aşa, nimeni…

Începeam să tremur, convulsiile deveneau mai puternice.

Calmează-te Jacob, respiră, expiră, asta se rezolvă cu mintea rece.

– De ce? – am cerut.

– Dă-mi drumul, mă răneşti – a început să-i zică, obrajii ei începeau să se coloreze ca ai Bellei, doar că ai acestei fete nu aşa brusc.

– Nu – am spus, practic, trăgând-o de braţ, dar aici ştiam că până o să vreau eu să o eliberez se putea elibera singură.

– Lasă-mă, nu fi prost, mă doare – am reacţionat când câteva lacrimi i-au curs pe obraz, dar un moment m-a durat faptul că făceam să plângă o fată, eu nu eram aşa, nu eram un monstru, eu nu eram un Cullen.

I-am dat drumul braţului şi am prins-o de umeri, scuturând-o uşor.

– De ce, spune-mi, îţi ordon – am repetat.

– Nu ştiu despre ce vorbeşti – a minţit.

– Spune-mi o dată, ce ţi-a făcut Isabella Vol…Cullen. Isabella Cullen ca să-i faci asta ei şi fratelui ei idiot.

– Ha! ca şi cum fraţi ar fi o definiţie bună pentru ei – a râs amar.

– Asta nu este treaba ta – am ţipat.

– Şi a ta, da? sau eşti îndrăgostit de tipa, nu vezi şocul provocat de aşa zişi fraţi? Nu ne iubesc, sunt nişte gunoaie.

Asta, ea era îndrăgostită de Edward, nu avea nimic împotriva Bellei.

– Asta nu are nimic de a face. Cum poţi…

– Jane, numele meu este Jane Thomson.

Am râs ironic, îmi dădea numele în cel mai degajat mod, avea un aer libertin.

– Explică-mi de ce, şi te las să pleci.

– Şi dacă nu o faci? – a întrebat.

– Îţi dau cuvântul meu – am răspuns. Nu ştiu ce a văzut în mine, de mi-a răspuns, a acceptat cu un suspin resemnat.

– Bine…Eu, ea…el.

– Linişteşte-te. Totul în ordine, te rog.

– Bella Cullen, ea nu poate fi iubita lui, pentru că, pentru Dumnezeu! Sunt fraţi – a spus exaltată, o înţelegeam, dar din motive foarte, foarte diferite – Şi Edward, el…eu îl iubesc şi el niciodată, nu mi-a adresat nici un cuvânt, oricât îi vorbesc şi să conversez cu el…el pur şi simplu mă ignora şi îmi rănea sentimentele, nu mă iubeşte şi mă doare că nu îmi corespunde, în schimb, sora lui…şi alţii, ei sunt atât de perfecţii, mi-ar plăcea să fiu o Cullen, şi cel mai rău din toate, eu sunt buni cu restul persoanelor şi dacă nu…sunt un pic cam intimidaţi…dacă…nu ştiu ce să-ţi zic…îl iubesc…şi nu-mi spune că este un capriciu pentru că am mai auzit-o şi înainte…şi mă doare să mă gândesc că între el şi Bella poate fi ceva mai mult – pentru toată confesiunea lui Jane, deja plângea.

Am îmbrăţişat-o cu mâinile mele puternice, şi eu vroiam să plâng, şi mă simţeam şi pierdut, ca ea…iubeam o persoană care în final este una singură şi nu se puteau să corespundă, asta era imposibil. O lacrimă mi-a curs pe obraz, mă simţeam un pic vulnerabil din cauza asta.

– Te simţi rău pentru ceea ce ai făcut, Jane? – a întrebat ironică.

– Nu – a răspuns spre surprinderea mea. Cum adică că nu? O persoană normală regreta asta.

– Vorbeşti serios? – a întrebat.

– Da…

– Jacob Black.

– OK, Jake – mi-a spus, Bella tot aşa îmi spunea – Mă simt rău pentru fete, dar nu şi pentru Edward, ştiu că s-a comportat ca un cavaler dar asta nu implică nimic.

– Trebuie să înţelegi Jane, că în viaţa asta sunt lucruri imposibile şi că nu putem obţine cu forţa,  iubirea o să vină în momentul în care nici măcar nu te aştepţi şi cred că momentul acesta va fi mai iute.

– Mulţumesc, Jane.

– Acum micuţ-o, ce spui dacă mergem să o căutăm pe Bella, am auzit că a fugit de la şcoală, lovind volvo-ul – i-am răspuns cu un zâmbet. La care ea a râs cu un glas tremurător.

Am ieşit din şcoală şi am urcat în maşină, un Mustang 2010 roşu, magnific. Mergeau cu viteza…şi aşa, am ieşit să o căutăm pe Bella, ideea este unde putea fi ea.

Bella POV

Nu am dat multă importanţă paşilor, m-am dedicat plânsului, asta era ceea ce îmi doream în momentul acesta, pentru că, ce conta cu adevărat în viaţa mea? Ce fel de viaţă duceam, de ce a trebuit să fie aşa familia asta, pentru un guvern? asta preferau ei, îi preferau pe ei mai mult decât pe mine…decât pe toţi. Uram să fiu prinţesă, uram să fiu din familia regală, mă uram pe mine însumi, o uram pe Alice şi pe Jasper pentru că erau atât de fericiţi şi nu împărtăşesc cu cei flămânzi şi nevoiaşi, pe Rosalie şi de asemenea pe Emmett pentru că sunt perfecta perechea şi cei mai frumoşi din lume, de asemenea pentru că mă fac să râd când nu vreau şi să mă facă să trec prin momente ruşinoase, părinţilor lui Edward pentru că ne-au permis să ne căsătorim, pe Charlie şi pe Renee pentru că ei puteau fi fericiţi fără să fie obligaţi, pentru ca viaţa lor blestemată să fie mai fericită şi pentru că mă cred atât de neîndemânatică ca acum, pe director pentru că nu l-a descoperit pe prostul sau proasta care a arătat video-urile şi pozele, persoana care a scris, a înregistrat şi tipărit foile acelea colorate pe care directorul nu l-a găsit şi nimeni  nu a văzut, pe Jessica pentru că este cea mai rea prietenă din lume şi pentru că nu îi tace gura nici un minut şi pe idiotul de Mike pentru că insistă tot timpul la o întâlnire, care, trebuie să menţionez că îmi provoca scârbă, pe Jacob pentru că a reapărut în viaţa şi să distrugă totul cu amintiri.

De asemenea pe…a, nu pe el nu îl urăsc, îl iubeam, se spune foarte bine că de la ură la dragoste este nu mai un pas, aşa că…pentru că nu putem să facem pasul acela? dar oricât aş vrea să menţionez cuvântul ură, nu puteam mă durea în centrul inimi…

Am simţit o respiraţie aproape de urechea mea, scoţându-mă din gândurile mele. M-am speriat şi m-am întors.

Niciodată în viaţa mea nu am văzut aşa ceva, în faţa mea era un bărbat, îndesat, aproape ca Emmett, înalt cu caracteristici frumoase, tenul îi era alb şi piele puţin mai albă decât a lui Rose. Omul era foarte aproape de mine, dar nu a fost nici părul lui negru cu maro, nici frumuseţea lui, nici măcar înălţimea lui sau poziţia care m-a speriat, au fost ochii lui. Nişte ochi roşii…

Aceia care arătau ceva mai mult decât curiozitate…părea că îi este foame…păreau că îi este sete…

S-a îndepărtat un metru de mine, nu am ştiut când, a fost un timp nemăsurabil. Am adormit?

– Îmi place să mă joc cu prada mea – a răspuns o voce de înger, am presupus că este a lui…deşi nu l-am văzut să-şi mişte buzele deloc.

Pentru prima dată în cinci am simţit frică.

Dintr-o dată mintea mea s-a colorat cu o amintire…un vis.

Acela pe care l-am avut acum câteva săptămâni, fraţii mei, cumnaţii şi soţul meu mă urmăreau, şi mă priveau…la fel ca acest bărbat.

Fugi.

Îmi spuneau gândurile. Fugi. Ceva mai mult decât ele, se auzea vocea lui Alice în mintea mea. Haide Bella, trebuie să fugi!

M-a scos din gândurile mele.

O mână îngheţată s-a poziţionat pe obrazul meu şi m-a lovit, trimiţându-mă aproape în apă.

– Miroşi bine – a murmurat.

Eu nu aveam cuvinte, cine era omul acesta? Ce făcea aici?…inima mea a devenit frenetică…şi mai mult decât cuvinte ieşeau din gâtul meu cuvinte fără sens.

M-am ridicat şi am încercat să fug…te rog, ştiam că urmează să mor, nu…nu ştiam, eram sigură. Nu am vrut să mă întorc înapoi, cu siguranţă el era în toate părţile.

– Iubesc faptul că fugi – a spus cu o vocea de maniac – O face mai excitant, nu crezi?

– Despre ce vorbeşti, cin eşti? – am întrebat cu o panică evidentă, de unde îmi ieşea vocea? nici eu însumi nu ştiam.

– Oh haide, Isabella, nu îmi poţi spune asta…sunt sigur că ştii foarte bine ce sunt…respect pe cine…nu pot confirma.

Faţa mea, din câte se pare denota toată curiozitatea, aşa că el a suspinat cu o prefăcută epuizare şi a început cu o explicaţie care din câte se pare i se părea plictisitoare.

– Nu mă poţi minţi…ştii ce sunt…eşti căsătorită prinţes-o – a spus cuvântul  făcând o reverenţă – cu unul din specia mea.

Cu ceva mă pierdea pentru că nu înţelegeam nimic din ceea ce zicea.

– Edward – am spus cu o voce sugrumată.

– Da, din câte se pare Edward te-a ţinut pe margine.

– Vorbeşte clar.

– Huy, eşti un pic cam fioroasă, dar chiar şi aşa, pentru ultimele momente din viaţa ta o să-ţi spun – am fost zguduită – Vampirii sunt foarte greu de găsit, dar tu te-ai descurcat foarte bine cu ei de câţiva ani.

– Vampiri…

– Da vampiri, i-ai supravegheat Bella, pe Culleni şi pe Volturi, te întrebi de ce schimbarea la sora şi de rezistenţa lui Jasper de a rămâne aproape de tine, de ce Edward te respinge des – asta a fost o lovitură sub centură – Şi de asemenea au fost implicaţi şi vârcolacii aceia scârboşi.

Sigur visam.

– Aşa că – a continuat – Cum ştii adevărul putem continua festinul, aşa e?

S-a apropriat de mine ca un leu, eu eram prada şi plină de panică, am închis ochii cu forţă, îl vedeam doar pe acel James ridicând mâna în direcţia mea.

– Edward, Te iubesc – am şoptit. Şi în acel moment am ştiut, că a venit sfârşitul vieţii mele.

Anunțuri

10 comentarii la “Capitolul 16: Sfârşitul vieţii mele

  1. super capitolul…sper sa vina cineva sa o salveze pe bella sper sa fie edward si sa-i explice totul offfffffff
    abea astept cap 17
    spor la tradus si un an nou fericit!
    popiceii multii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s