Capitolul 5: Unde eşti Bella?

Dintr-o dată o mână rece s-a pus peste umărul meu şi m-am întors aşteptând să îl văd pe Felix, aşteptând, dar niciodată nu am fost în stare să-mi imaginez că acea persoană care şi-a pus mâna micuţă pe umărul meu să fie…

– Bella? D-Dar ce faci aici?

– Alice…

– Bella idioato! Eram foarte preocupată! Nu ai răspuns la nici una dintre scrisorile mele şi la orfelinat mi-au spus că ai plecat! Ce faci aici atunci? Bella ce se întâmplă?

Repede, înainte să am timp să clipesc, micuţa pixie s-a lansat în braţele mele în timp ce a început să-mi ude umărul cu lacrimile ei reci. Mă simţeam atât de rău, demnă de dispreţ; dar atunci, când l-am văzut pe Felix de departe venind spre mine, pregătit să mă ducă în cameră, am ştiut că dacă Alice este acolo nu se schimbă nimic. Ea şi eu nu puteam fi prietene, ea nu putea să intre în lumea căreia eu aparţineam acum sau nu…ea…prietena mea…Nu! Nu puteam să permit să –i se întâmple nimic la Alice! Nu puteam permite ca ei să o omoare, să-o smulgă singurul lucru important pe care în avea familia ei şi singura soluţie ca să se îndepărteze de mine, era să-i fac rău eu însumi…

– Ei bine lucrez Alice. Ce altceva aş putea să fac? Cumva eşti oarbă? – am întrebat-o în timp ce o îndepărtam de mine – Şi dacă nu te deranjează ai putea să nu mă mai deranjezi, trebuie să-i servesc pe aceşti domni – i-am întors spatele şi am început să pozez pentru acei bărbaţi.

– Be-Bella? Dar ce se întâmplă? Ce ţi se întâmplă? De ce-mi vorbeşti aşa? Cumva nu suntem cele mai bune prietene din lume? – plângea în spatele meu – Bella priveşte-mă! Ce naiba se întâmplă?

Alice continua să plângă în spatele meu şi eu nu eram în stare să articulez nici un cuvânt. Vroiam doar să mă întorc, să o îmbrăţişez, să-i povestesc tot, să-i cer iertare, să o consolez…şi să revin a fi cea mai bună prietenă. Eu vroiam doar ca ea să fie fericită şi să aibă o viaţă lungă şi plină. Oare era ceva rău? Şi dacă nu este aşa…De ce singurul lucru pe care îl vedeam era cum o distrugeam pe prietena mea cea mai bună? Am simţit cum ochii încep să mă înţepe şi cum lacrimile ameninţau să iasă la iveală din ochii mei.

– Vampiriţă! – vocea dură a lui Felix din spatele meu  m-a făcut să-mi duc mâinile la faţă ca să o curăţ dacă cumva nişte lacrimi au scăpat din ochii mei – Să merge, este timpul, ştii deja că pe bărbaţi îi supără să trebuiască să-şi aştepte păpuşile – a râs şi a început să meargă spre cameră.

Cu grijă am coborât de pe piedestal încercând să nu o privesc pe Alice şi am încep să merg în urma lui Felix. Pentru surpriza mea, Alice m-a luat de mână cu toată puterea ei  şi mi-a fixat ochii fix cu ai ei.

– Ce este asta că mergi într-o cameră cu un bărbat? Isabella ce dracu’ faci?!

– Tu nu eşti mama mea Alice, aşa că dă-mi drumul…

Să pronunţ aceste cuvinte mă durea mai mult pe mine decât pe ea, pentru că ea putea să aibă câte prietene vroia, putea să fie fericită fără mine; dar eu nu puteam să trăiesc fără cea mai bună prietenă a mea. Ce vreodată, niciodată, m-am aşteptat a fost să-mi dea drumul şi ca a ei să se îndrepte cu o viteză uimitoare spre faţa mea, să mă pălmuiască, rănindu-mă. Atunci a fost când m-am întors să o privesc în ochi, acei ochi de aur cu lacrimi şi tristeţe în care mă vedeam reflectată, în care vedeam reflexia unui monstru.

– Unde eşti Bella? Pentru că tu nu eşti fata care a fost o dată cea mai bună prietenă a mea…

Acele cuvinte, cor rămâne pentru totdeauna marcate în sufletul meu, în timp ce ochii mei erau capturaţi în spatele unui văl de lacrimi, imaginea fostei mele celei mai bune prietene fugind prin cazinou, plângând şi căutând-o pe Bella care nici o dată nu se va mai întoarce la locul ei.

– Vampiritiţo…Este târziu! Este rău să faci clientul să te aştepte.

De data asta, mâna lui Felix a fost cea care m-a luat de braţ cu violenţă şi m-a făcut să merg până în cameră. Uşa acesteia era deja deschisă şi am dedus că câştigătorul partidei era deja înăuntru. Felix m-a împins înăuntru, mi-a pălmuit fundul şi a închis uşa cu cheia în urma mea.

– Bună Be…

Nu i-am dat timp să termine salutul, pur şi simplu m-am aruncat în braţele lui şi l-am îmbrăţişat cu toată forţa mea căutând consolare la pieptul lui. Aroma lui îmbătătoare şi mâinile lui plimbându-se în părul meu încet, m-a ajutat să încep să mă calmez încet şi să închid ochii ca să-mi imaginez că totul este bine, că Alice era încă prietena mea şi că Edward era cu mine pentru că mă iubea; dar nimic din astea nu erau reale şi când am deschis ochii şi m-am văzut în acea cameră am început din nou să simt acel chef  să mor din prima zi. Dar din fericire, de data, asta Edward era cu mine.

– Haide Bella linişteşte-te – a şoptit în timp ce mă îndepărta de el un pic ca să-mi şteargă lacrimile cu degetele – Ce ar fi dacă ne-am aşeza şi mi-ai povesti ce s-a întâmplat? Asta te va face să te simţi mai bine.

– D-Da…

Încet, Edward m-a ghidat până la pat şi amândoi ne-am aşezat pe el. Au trecut câteva minute lungi şi liniştite în timp ce îmi căutam vocea pentru ai spune lui Edward ce s-a întâmplat cu Alice şi într-un final mi-am început povestirea.

Edward asculta atent, ca şi cum ce îi povestea eu era cel mai important lucru din lume în acel moment şi trebuie să recunosc că îi eram recunoscătoare pentru că îmi dădea atâta importanţă şi de asemenea i-am mulţumit când mâna lui s-a apropriat5 de obrazul meu mângâindu-mi faţa, curăţând-o de lacrimi sau îmi strângea mâna delicat încurajându-mă să-mi continui povestea.

– Şi ea a plecat fugind pe hol…

– Îmi pare atât de rău Bella…- m-a îmbrăţişat – Dar acum poţi conta pe mine şi eu o să pot…

– Ştiu deja Edward, tu vei putea să-mi fi cel mai bun prieten…deşi adevărul…eşti deja – mi-am făcut curaj datorită cuvintelor lui şi i-am zâmbit recunoscător.

– Ei bine…adevărul este că eu nu mă refeream la asta… – a zâmbit trecându-şi o mână prin părul lui agitat – Eu pot ieşi şi intra oricând în cazinou când vreau, aş putea să merg să o văd, să-i spun ceea ce se întâmplă şi aş putea să fac pe intermediarul, tu ai putea să-i scrii scrisori şi eu o să-i le duc şi după aceea o să-ţi le aduc pe ale ei.

– Edward eşti foarte inteligent – l-am lăudat – Dar chiar şi aşa, nu pot să-ţi cer aşa ceva. În plus este periculos, acum cum Alice a venit în cazinou presupun că Jane sau Aro o să o supravegheze. Ea ar fi în pericol şi…tu de asemenea.

– Îţi faci griji pentru mine? – a întrebat zâmbind.

– Sigur că da…eşti…special – am şoptit folosind un cuvânt special cum el a făcut noaptea trecută, făcându-l pe Edward să zâmbească.

Restul nopţii l-am petrecut în pat cu Edward lângă mine şi exact cum i-am spus noaptea trecută m-am dedicat să aflu câte ceva despre el. Am descoperit că aveam multe lucruri în comun, că amândurora ne plac aceleaşi cărţi. Că amândurora ne place să petrecem nopţile de sâmbătă ascultând Debussy şi citind „Cumbre Borrascosas” ( Nu am găsit traducerea titlului, scuze) înainte de a ieşi afară sau să ne închidem într-o discotecă. De asemnea am aflat că Edward cânta la pian şi că avea mai multe composiţii pe care le dedica familiei lui. O familie formată din: o soră cu un an mai mică decât el care tocmai împlinise 18 ani – Edward avea 18 ani şi împlinea 19 ani luna viitoare – şi un frate mai mare care avea 20 de ani împliniţi de curând – în prima zi când a venit la cazinou ca să o serbeze – şi nişte părinţi pe care după cum îi descria el erau minunaţi. De asemenea mi-a vorbit de părinţii lui, deşi abia dacă avea doi pe care îi considera prieteni adevăraţi, iubitul surorii lui şi iubita fratelui lui, din câte se părea toţi erau o familie mare şi adevărul este că mi-ar fi plăcut să fac parte din ea.

Timpul a trecut foarte repede printre râsete, anecdote şi „discuţii” despre personajul lui Romeo din Romeo şi Julieta. Mi-am dat seama de cât de târziu era când, fără să vreau, un căscat a scăpat printre buzele mele făcându-l să râdă pe Edward, care, s-a întors cu spatele în cealaltă parte a patului pentru ca eu să nu cred că el vrea să profite de mine şi să pot dormi liniştită. Trebuie să recunosc că am fost recunoscătoare pentru gestul lui dar eu chiar îmi doream să fiu aproape de el. Deşi am încercat să dorm, îmi era imposibil să reuşesc să adorm dacă nu mă simţeam protejată de braţele lui.

– E-Edward… – l-am chemat făcându-l să se întoarcă spre mine.

– Oh, eu…îmi pare rău…Te incomodez aici? Dacă vrei pot să stau pe jos. Nu prea am somn şi tu ai nevoie de odihnă aşa că…

– Nu este asta… – încet am coborât privirea făcând sângele să se observe în obrajii mei – Eu…î-îmbrăţişează-mă – bâlbâit.

– Ce ai spus? – a întrebat foarte surprins.

– Îmi este frică şi…mă simt bine între…braţele tale…

Încă nu ştiam de unde am scos atâta forţă ca să spun asta, ştiu doar că fiecare gând coerent a dispărut când el braţele lui Edward se aflau în jurul taliei mele trăgându-mă un pic spre el, până când am fost lipită de el ascultând cum bătea inima lui.

– Mulţumesc…

– Odihneşte-te Bella…a fost o zi lungă.

Încet ochii mei s-au închis şi când am vrut să-mi dau seama am auzit acea melodie frumoasă. Atunci a fost când, exact înainte să cad într-un somn profund, când mi-am dat seama că acea melodie frumoasă, acel cântec de leagăn, era un cântec pe care Edward îl fredona pentru mine.

M-am trezit când vocea suavă a lui Edward a început să-mi şoptească numele gâdilându-mi gâtul şi reuşind să-mi facă corpul să reacţioneze transmiţând un şoc electric în degetele picioarelor. Încet m-a despărţit de el, m-am ridicat din pat şi am  început să-mi încurc părul.

– Ce faci? – a întrebat în timp ce râdea.

– Ei bine, trebuie să pară că tu şi eu…ei bine…asta…

– Ai dreptate, arăţi prea frumoasă…- am roşit din cauza comentariului său – Presupun că şi eu ar trebui să mă ciufulesc un pic, deşi sora mea spune că nu îmi piaptăn niciodată părul – a râs.

– Sigur sora ta este foarte frumoasă.

– Ei bine pe mine nu mă întreba, eu am stricat tot şi tot ce o să-ţi spun de ea o să fie bine.

– Şi cum se numeşte? Pentru că acum când mă gândesc nu mi-ai spus numele nimănui.

– Ei bine presupun că dacă mă apuc să vorbesc despre fraţii mei nu o să mă opresc niciodată.

– Alice în scrisorile ei îmi spunea…pentru moment nu o să-ţi spun numele nici unuia dintre membrii familiei mele, pentru că vreau să-ţi prezint când o să vii să locuieşti cu mine şi în plus pentru că dacă încep să vorbesc despre ei nu o să mă opresc…

– Sigur o să-ţi spună. Ei bine dacă te interesează, pe fratele meu mai mare îl cheamă Emmett şi pe micuţă Alice, ca şi…

Nu am putu să evit ca un zâmbet trist să se formeze pe faţa mea ascultând numele surorii lui Edward şi eu menţionând-o pe fosta mea prietenă. Edward a observat şi s-a simţit vinovat, atât, încât m-a îmbrăţişat cu multă afecţiune şi a şoptit de mii de ori să-l iert; dar eu am negat cu capul indicându-i că nu am nimic ce să-i iert, el nu avea nici o vină pentru nimic din ce s-a întâmplat, el nu era de vină de coincidenţele destinului că sora lui avea acelaşi nume ca şi…fosta cea mai bună prietenă a mea. După ce am petrecut câteva minute între braţele lui Edward, am realizat că Aro nu o să întârzie să vină, din această cauză m-am separat de Edward şi am început din nou să mă ciufulesc poate pentru a scoate din mintea mea imaginea lui Alice…a lacrimilor ei.

După câteva minute, odată ce am lăsat să cadă lanţurile şi mi-am dat jos tocurile, l-am privit pe Edward şi i-am cerut părerea.

– Mie nu-mi cere părea, pentru mine întotdeauna eşti frumoasă – a zâmbit şi după ce şi-a trecut mâna prin părul lui auriu a început să-şi desfacă nasturi de la cămaşă.

– Ce faci?

– Ei bine şi eu trebuie să par puţin dezordonat.

Edward a terminat să-şi desfacă cămaşa şi şi-a desfăcut pantofi pe care îi avea. Trebuie să recunosc că a fost nevoie să-mi duc o mână la gură pentru a nu lăsa balele să-mi curgă. Pentru Dumnezeu! Băiatul acesta era atât de frumos încât ar trebui să fie ilegal să-l priveşti. Din nefericire, Edward m-a surprins privindu-i abdomenul şi a început să râdă.

– Îţi place ce vezi Bella? – a râs.

– Nu! Sigur că nu! – am strigat în timp ce am apucat perna de pe pat şi am lansat-o spre el – Eşti un încrezut Edward Cullen – am râs în timp ce scoteam limba ca o fetiţă.

Edward s-a limitat să i-a perna de pe jos şi să mi-o arunce pentru că el nu credea decât că eu am rămas cu privirea fixă asupra corpului lui. Şi aşa, a început o mică bătălie în care am terminat întinşi pe jos, înconjuraţi de pernele cu care tocmai ne-am jucat. Acum chiar părea că am petrecut o noapte destul de agitată şi cred că nimeni nu va suspecta că ceea ce s-a întâmplat era că ne-am jucat.

*Clic*

Sunetul uşii la făcut pe Edward să se ridice agil şi să se aşeze pe pat, serios, zâmbitor şi triumfător. Şi eu am rămas aşezată pe jos, înconjurată toată de perne şi fiind un complet dezastru.

– Bună dimineaţa – Aro a intrat în cameră şi a rămas destul de surprins în faţa acelei privelişti – Se pare că aţi avut o noapte destul de…sălbatică – a zâmbit privindu-l pe Edward.

– Pe mine nu mă priviţi – a zâmbit într-un fel şmecher – Ea este o fiară… – Edward a tors într-un mod fierbinte şi repede s-a îmbrăcat – Ei bine cred că este timpul să plec. Ne vedem mâine vampiriţo – mi-a făcut cu ochiul şi a început să plece. Deşi înainte să iese pe uşă complet a articulat „La revedere frumoas-o…ne vedem mâine Bella.”

Aro nu a făcut nimic înafară să zâmbească şi să mă felicite pentru munca mea. După mi-a explicat că fetele mă aşteaptă la bar şi că de acum voi fi întotdeauna pe piedestal. Eu am dat din cap şi am plecat din cameră trăgând din părul meu penele care au rămas în el. Când am ajuns la bar am văzut fetele organizând totul ca în ziua anterioară şi Angela la registru verificând beneficiile din noaptea anterioară.

– Bună Angela…

– Be-Bella? Ce ţi s-a întâmplat? Eşti un dezastru. Aşteaptă! Nu-mi spune că…

– Stai liniştită Angela, astea sunt pentru că m-am jucat cu Edward cu pernele – am râs amintindu-mi scena.

– Atunci de ce faţa asta?

– Azi noapte a venit Alice…prietena mea…cred că ţi-am vorbit de ea…

– Da…şi?

– Şi nimic Angela, am fost un monstru cu ea, i-am spus lucruri oribile şi ea m-a pălmuit…

– Îmi pare atât de rău Bella… – a şoptit în timp ce mă îmbrăţişa.

– Nu contează…Edward s-a oferit să vorbească cu ea, dar este periculos…

– Înţeleg…ei bine Bella, nu poţi face nimic, tu ai făcut ceea ce trebuia să faci.

– Ştiu…dar asta nu mă face să nu mă simt ca un gunoi… – repede mi-am dus mâna la ochi pentru a şterge câteva lacrimi – Ei bine…mă duc la vestiar, o să mă aranjez un pic şi imediat vin să vă ajut.

– Bine, o să-ţi pregătesc totul pentru azi, după o să vin să te machiez, acum doar relaxează-te.

Am mers din nou la vestiar ca în fiecare dimineaţă şi ca în fiecare dimineaţă m-am aranjat pentru noapte. Am făcut un duş cel mai relaxant din întreaga mea viaţă făcând ca apa să se amestece cu lacrimile. Am profitat de duş ca să mă descarc de ce nu am putut cu Edward. De acele amintiri cu Alice care acum  se luptau în inima mea făcându-mi rău şi provocându-mi un sentiment de nostalgie care mă făcea să-mi doresc ca niciodată să nu fi ieşit din orfelinat.

După ce am terminat cu duşul, mi-am pus hainele pe care Angela le-a lăsat pregătite în baie. Hainele de azi constau într-un sutien de un albastru închis, tocuri argintii şi părul îl aveam prins într-o coadă înaltă.

Angela nu a întârziat să vină să mă machieze şi să mă scalde în sclipici argintiu în timp ce repeta că arăt frumos pentru Edward şi făcându-mă să zâmbesc.

Din fericire în acea zi nu m-am întâlnit cu trioul de Barbie, din câte se pare, m-au lăsat pentru că au mers la un consult medical sau ceva de genul, cum în ultima vreme au avut relaţii sexuale cu mulţi bărbaţi într-un timp scurt şi din câte se pare rareori au folosit măsuri de precauţie şi de astea puteau să aibă multe probleme.

Am lucrat ore la bar, servind mii de bărbaţi, era uimitor să văd cum barul era chiar şi mai plin în lipsa acelui trio de Barbie care nu îi duceau în camere. Din fericire, trioul nu a întârziat să se întoarcă şi au început imediat să-i ia pe bărbaţi făcând barul să se golească puţin.

După ce am servit băuturi şi am lucrat în spatele barului încasând acelor bărbaţi, am decis să lipsesc un timp pentru a mă relaxa înainte să urc pe piedestal. Adevărul era că după noaptea trecută să mă urc pe piedestal mă făcea să mă tem, dar chiar şi aşa, trebuia să ascult şi în plus îmi era foarte dor de Edward…

Încet am mers spre piedestal, unde tipi dintotdeauna priveau cărţile zâmbitori şi masa de joc. Când tocurile mele au sunat împotriva platformei piedestalului, toţi s-au întors să mă privească, fluierând şi strigând. Eu m-am limitat să-mi fac treaba, să pozez şi să ignor şi cel mai important, să-l caut pe Edward cu privirea ca să zâmbesc şi să-l încurajez, dar care a fost surpriza mea să descopăr…că Edward nu juca…

Anunțuri

12 comentarii la “Capitolul 5: Unde eşti Bella?

  1. WOW. Alice=>sora lui Edward
    Edward…unde naiba e Edward?! :O::O:O :-ss
    Superb capitolul! ABia astet urmatorul 😀 :*
    kisses and hugs >:D<:X:*

  2. Eram sigura ca Alice este sora lui Eddy. Unde este Edward ? Probabil va juca Emm pt el daca nu poate.
    Nuu poti pufy sa te misti mai repejor la tradus? 😉
    Spor la tradus:* 😡
    Kisses Maya

  3. NUUU!!! DOAMNEE!! UNDE ESTE EDWARDDDD!!!!????
    :O:O:O:O:O:O:O
    Sunt sigura ca Alice este sora lui.Pe Pariu ca Edward va vb cu Alice despre tot.
    Plzz…pune repede next :*:*:*:*:**:*
    Spor la tradus:*:*:*

  4. Wow,,,superb! Ma bucur ca edward e cu ea si ii ofera un pic de alinare! Sper sa reuseasca sa o ia de acolo cat mai repede posibil. Nu stiu de ce, dar am o vaga presimtire ca Alice a ei e si Alice a lui 🙂 si ar fi tare frumos sa fie asa :).
    Cum adica nu e Edward….poate intarzie, poate e retinut? 😦 nu suna bine 😦 …
    Superb ficul, felicitari! 🙂
    Si deabia astept capitolul urmator! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s