Capitolul 3: Familia

Vizita acasă la Alice a fost frumoasă în ciuda a tot, Edward nu mi-a mai adresat un cuvânt, amândoi ne-am prefăcut că celălalt nu există, Rose ne-a povestit toate detaliile sărutului cu Emmett şi Alice a fost dezamăgită să afle că a fost ceva pentru moment.

Cât timp am fost acolo Alice nu se oprea din vorbit cu Jasper, care i-a promis că o să o vadă mai des în casa lui din NY.

Când am plecat am fost surprinsă să o văd pe Rose vorbind cu Emmett, nu am vrut să-i întrerup, în plus o să aflu de MSN sau la telefon.

Am mers spre micuţul meu când am văzut că pe vitezometru era o bucată de hârtie.

Am deschis-o nerăbdătoare, gândindu-mă că poate era vreo amendă sau mai ştie Dumnezeu ce putea fi.

Bella:

Se presupune că joi o să ne cunoaşte aşa că prefă-te amabilă.

Restul indicaţilor o să ni le dăm la telefon.

Edward.

Nota nu era necesară. După multe răsturnări ale situaţie, am ajuns la concluzia că vroia să-mi arete coregrafia lui splendidă.

Când am ajuns acasă părinţii mei vorbeau în camera de zi.

– Dragă, aşa este mai bine. Ea le va expune într-una din cele din cele mai bune galerii din Europa şi aşa înlăturăm şi bârfele din dosar – a răspuns tata.

– Charlie! Eşti nebun! Vor crede că fuge de publicaţii! – a reclamat mama din nou.

– Renee, problema este rezolvată, draga noastră Isabella va pleca un an pentru a se specializa în Cambridge – a spus tata.

Am ţipat de bucurie ca să nu creadă că îi spionam.

Am încercat să intru normal în cameră.

– Te-ai întors! – m-a îmbrăţişat mama.

Părea că am plecat o perioadă lungă de timp pentru că îmbrăţişarea a fost foarte călduroasă.

– Mamă a fost o singură zi – i-am reclamat.

– Ştii deja cum este mama ta Bella – a spus tata râzând de pe canapea – Am o veste dragă.

– Charlie, este încă prea curând, ar trebui…

– Nu ar trebui nimic…Dragă. Decizia este luată – a zâmbit – Bella, ia loc lângă mine.

Deja ştiam vestea ce mă aşteaptă, m-am aşezat lângă el, încercând să disimulez bucuria.

– Mama ta şi eu am decis să ne mutăm pentru un an în Londra, vei merge săptămâna viitoare la cursul de arte de la Cambridge. Se pare că şi fiica lui Brandon va merge de asemenea şi am stabilit că veţi fi cazate în acelaşi hotel.

Nu putea fi mai bine! Alice şi eu, singure în Londra! Deja puteam auzi ţipătul prietenei mele când o să-i spun.

Nu m-am abţinut şi am sărit în braţele tatălui meu.

– Mulţumesc Tată! – am spus recunoscătoare.

I-am mulţumit şi mamei. Vroiam să mă retrag în camera mea când tata m-a strigat din nou.

– Încă mai avem ceva de discutat. Stai jos. – faţa lui arăta preocupare.

M-am gândit la cei mai rău, poate în Nocturnal erau paparazzi.

– Uită-te la asta. – mi-a întins o revistă.

Am luat-o şi primul lucru pe care l-am văzut a fost o poză cu mine şi Edward în „La Tua cantante”.

– Când a avut loc asta, dragă? – a întrebat tatăl meu, din câte se vede nu este supărat.

– În ziua cu atelierul, când să ies Edward m-a sunat şi m-a rugat să ne vedem. – am minţit doar puţin ca să nu ies o mincinoasă.

– Bun, nu mă supăr că ai vrut să-l cunoşti înainte, dar trebuie să ai grijă nu vreau presa în treaba asta. – a spus tatăl meu.

– În plus, dacă vor să audă de voi, să plătească pentru interviurile voastre. – a spus mama puţin mai supărată.

Am discutat problema, şi mi-au lăsat clar că nu vroiau să fiu văzută în public cu Edward, lucru care nu mă deranjează chiar deloc, m-au lăsat să mă retrag în camera mea.

Dacă îi eram cu ceva datoare lui Edward, asta era călătoria mea în Londra, datorită acelui articol o să merg împreună cu Alice.

Am sunat-o imediat pe prietena mea.

– Alice! Am o veste excelentă! – am ţipat la telefon fără să-i dau şansa să răspundă.

– Bella, te căsătoreşti săptămâna asta? – a râs crezând că asta era vestea care m-a entuziasmat aşa de mult.

– Nu – am spus serioasă – Voi merge cu tine la Cambridge, părinţii mei m-au înscris la curs. – am ţipat.

Am auzit-o pe prietena mea ţipând de fericire exact cum mi-am imaginat.

– Trebuie să sărbătorim! – a propus Alice.

– Excelent! O petrecere de rămas bun! – am zâmbit.

– Avem o săptămână să o planificăm, trebuie să fie…

– Petrecerea anului – am ţipat amândouă.

I-am închis la Alice pentru a vorbi la telefon cu Edward, nu era pe placul meu şi desigur nu o să-i mulţumesc, dar trebuia să-i spun de revistă şi că părinţii mei ştiu deja.

– Alo. – a răspuns supărat.

– Edward, sunt Bella. – i-am răspuns.

– Ştiu.

– Te-am sunat să-ţi spun că am apărut în reviste. Părinţii mei au văzut-o.

– Şi ai mei de asemenea. Hotelul este plin de paparazzi.

– La mine acasă se pare că nu este nimeni, nu aud zgomote. – am spus privind pe fereastră.

– Pe E! Sunt filmări în direct din faţa casei tale, aşa că nici să nu te gândeşti să ieşi. – a spus Edward şi mai supărat.

– Eşti supărat pe mine?

– Nu, doar că acum trebuie să rămân aici aproape toată ziua – a răspuns cu sarcasm.

– Bun era doar asta aşa că acum n u trebuie să ne prefacem că abia ne-am cunoscut. – am terminat convorbirea fără să-i dau şansa să răspundă.

M-am pus în pat şi am pornit televizorul.

Într-adevăr pe E! era filmată casa mea şi arătau din nou şi din nou imaginile de la restaurant.

Am oprit televizorul pentru că nu aveam chef să văd fotografiile din nou şi din nou, în plus mai erau şi concluziile prosteşti ale reporterilor.

Ziua a trecut fără noutăţi mari, mi-am dedicat timpul să citesc după-masa şi să dorm cât mai mult.

_._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._._.

– Bella trezeşte-te. – a ţipat mama.

– Este devreme. – am spus încă somnoroasă.

– Culleni vor veni la ora prânzului – mi-a reclamat.

Fără chef m-am văzut obligată să fug la duş.

Nu am putut sta cât am vrut, şi mama din cameră îmi reclama în fiecare secundă.

Când am ieşit, hainele erau pregătite, nu îmi plăcea prea mult rozul, dar mama a insistat că trebuie să fie o rochie de acea culoare.

Tatăl meu era atât de încântat să mă vadă îmbrăcată atât de rafinat, pregătită, pieptănată şi Bla Bla.

Încă nu au sosit Culleni şi tata avea totul sub control. Cum era de aşteptat la 13.30 fără nici un minut în plus sau în minus, au intrat în hol Edward împreună cu părinţii lui.

– Draga mea, Esme – am auzit-o pe mama salutând-o pe doamna Cullen.

– Renee, draga mea. Ce mai faci? – s-au îmbrăţişat.

În timp ce tata îl saluta pe tatăl lui Edward, Carlisle Cullen.

Cu Edward am făcut prezentarea, acum că toată lumea a aflat despre întâlnirea noastră.

Edward purta un costum negru cu gât scurt, care îi dădea un stil casual şi evident cu părul dezordonat.

M-a salutat foarte călduros, în timp ce mama îl lăuda cât de frumos este. Desigur, lângă tatăl lui era foarte justificat felul cum se poartă. Carlisle, era după mine mult mai frumos decât Edward.

Salonul s-a umplut de conversaţii despre afaceri, din cauza tatălui şi al lui Edward. În timp ce mama i Esme nu se opreau din vorbit despre Paris.

Edward şi eu eram aşezaţi pe aceeaşi canapea şi fără nici o temă despre care să vorbim.

– Te prinde bine rozul. – a fost tot cea îndrăznit să spună.

– Mulţumesc. – am zâmbit – Din păcate nu pot spune acelaşi lucru despre aspectul tău. – am şoptit.

Maxilarul i s-a tensionat.

– Se presupun că o să fii amabilă în faţa părinţilor noştri. – a spus încet.

– Sunt foarte drăguţă că îţi spun adevărul. – am râs.

Era un băiat complet dezagreabil, înainte să-l întâlnesc am simţit o anumită antipatie pentru el. Acele influenţe ale comportamentului londonez, vă rog! A venit aici ca să-mi strice imaginea ca un adevărat cavaler, ca aceia de acum mulţi ani, mă îmbolnăvea.

– Despre ce vorbiţi de este atât de amuzant? – a spus doamna Cullen.

– Despre cât de frumoasă este Bella în roz. – a răspuns Edward.

– Da, este adevărat, este una dintre puţinele fete din ziua de azi care ştiu să se îmbrace adecvat. – a răspuns mama lui – De asta te plac atât de mult. – mi-a zâmbit dulce.

Esme este o femeie foarte agreabilă şi din câte se pare şi sinceră. Cred că nu o să mă coste nimic să mă port frumos cu ea.

Am mers în sufragerie.

– Deci vii în Londra. – a  spus Carlisle.

– Aşa este, părinţii mi-au făcut cadou o călătorie acolo ca să pot participa la Cambridge. – am zâmbit.

– Bun, i-am oferit tatălui tău un apartament prezidenţial pentru tine şi pentru cealaltă prietenă a ta, cât timp stai acolo vreau să fii foarte bine îngrijită. – a zâmbit Carlisle.

Ideea mi s-a părut fatală, să trebuiască să stau la hotelul părinţilor lui Edward, era incomod, deja mă vedeam suportându-l, de câte ori ar putea mi-ar arunca-o în faţă.

– Împreună cu Carlisle ne-am gândit să stai la noi acasă, dar arată foarte rău ca doi iubiţi să stea sub acelaşi acoperiş. Deşi ştiu că tu nu ai crea nici o problemă, ci dimpotrivă – a spus Esme cu o sinceritate evidentă.

– Mulţumesc foarte mult, dar sincer îmi place propunerea de a sta la hotel – am zâmbit fără să-l privesc pe Edward, îmi imaginam deja ce faţă a făcut Edward la propunerea lui Esme de a mă invita la el acasă.

Am continuat să ne aşezăm, cât timp am stat jos nu am schimbat nici un cuvânt cu Edward, dar cu mama lui da, este o femeia foarte drăguţă, foarte drăgăstoasă, sincer era adorabilă.

O auzeam pe Esme vorbind despre Italia când nu am putut să aud un comentariu pe care îl făcea tata lui Carlisle.

– Aşa este, am hotărât să las legea pe mâna altcuiva – a zâmbit tata.

– Şi cine este norocosul? –  a spus Carlisle – Te-au ajutat cu ceva recomandările mele?

– Da, adevărul este că da. Am reluat legătura cu vechiul meu prieten Billy şi mi-a spus că fiul lui a absolvit, acelaşi băiat pe care l-am semnalat în recomandările tale, Jacob Black, el va fii responsabil cu finanţele şi aspectele legale ale afacerii mele.

Lumea asta era bestială! Aşadar Jacob va fii avocatul tatălui meu.

Din cauza ideii de al avea aproape am scăpat un chicot fără să mă gândesc.

Edward m-a privit fix, fără chef de a râde.

– Ce îţi cauzează plăcere? – a spus Edward încă tensionat.

– Pur şi simplu că lumea e bestială. – am zâmbit.

Lui Edward îi plăcea să îmi facă probleme, dar nu era ceva din cauza cărui să-mi fac griji, el nu ştia că şi eu puteam să-mi mişc piesele.

– La ce te referi? – a insistat aşa cum speram.

– Păi…Jacob Black este un prieten bun de al meu şi îmi place ideea ca tata l-a angajat. – am zâmbit.

– Nu aveam idee, draga mea, că ai avut contact cu Black. – a adăugat tata.

– Da, a fost în casa lui Alice, este prieten bun cu Emmett. – am spus sperând că tata va continua restul.

– Atunci te vei bucura să afli că va ocupa birourile de la etajul al treilea, care sunt aproape de camera ta de pictat. – mi-a replicat el.

Edward a devenit palid, nu avea idee că tata aducea pe cei care erau mâinile lui drept la noi acasă.

– V-va lo-locui a-aici? – a întrebat Edward.

– Desigur, Jacob vine din Canada şi nu are unde locui, şi în plus ne va fii mai comod să lucrăm aici. Şi nu pot uita că între Billy şi mine este o prietenie, Jacob va fii fiul înlocuitor atunci când Bella va pleca în Londra. – a zâmbit.

Da, voi fi plecată aproape zece luni, dar Jacob va fii aici tot timpul. Este genial!

Lui Edward i s-a descompus zâmbetul, desigur, era clar că Jacob şi cu mine ne înţelegem foarte bine. Poate era timpul să înţeleagă că nu era nimic inocent.

Tata a plecat să joace biliard împreună cu Carlisle în celălalt salon, în timp ce mama şi Esme conversau.

Edward şi cu mine jucam poker ca să evităm să conversăm.

– Isabella. – m-a strigat mama.

– Da? – am răspuns privind în continuare jocul.

– De ce nu îi areţi lui Edward casa? – a spus în timp ce râdea cu Esme.

– Desigur, va fii o plăcere. – am zâmbit.

Da, desigur va fii o plăcere…

Edward mi-a oferit braţul lui într-o încercare de a fi galant, forţată să menţin aparenţele i l-am acceptat cu un zâmbet fals.

Când am ieşti din salon i-am dat drumul la braţ.

– Nici să nu visezi să-ţi arăt casa aşa că dacă vrei pierde-te! – am ţipat.

– Şi dacă mama ta mă va întreba despre anumite camere nu o să ştiu ce să-i răspund, cred că ar fi mai bine să-mi areţi casa ta. – a zâmbit victorios.

Uram tonul lui triumfător!

Sigur a trebuit să ascult ordinul mamei mele.

L-am condus pe Edward prin diferite camere, inclusiv prin cea cu arborele genealogic, unde a părut destul de interesat.

– Ţi-au atras atenţia strămoşii mei?

– În realitate nu, căutam o metodă ca să previn ghinionul meu. – a zâmbit.

– Dacă o găseşti te rog să-mi spui, de asemenea vreau să scap de căsătoria cu un căpcăun – de data asta trebuia să-i arăt că ştiu să mă apăr, că căsătoria va fii doar o aparenţă. Că faptul că sunt timidă nu înseamnă că sunt supusă.

Am continuat să mergem  înainte, mergând între camerele casei mele.

– Asta este camera ta? – a spus oprindu-se în faţa unei uşi.

– Da şi este personală. – i-am răspuns.

– Ai putea să mi-o areţi? – m-a rugat – T-te r-rog!

– La ce se datorează interesul tău?

– Ştii şi tu. Se zice că colţul cel mai intim al unei fete este camera ei şi ei bine, cum în viitor o să fiu soţul tău, mi-ar plăcea să cunosc acel colţ. – a argumentat.

Am ezitat. Mi-am îngustat ochii, încercând să mă decid.

– Nu vreau să intru în camera ta pentru nici un alt motiv, aşa că nici să nu visezi că o să-ţi ating nici măcar un fir de păr. – şi-a bătut joc.

– Să dea Domnul să mă elibereze de mâinile tale murdare! Cine ştie câte  târfe au trecut prin ele!

A intrat în camera mea şi a observat-o de la uşă. Nu a intrat şi sincer îi sunt recunoscătoare pentru asta.

– Este foarte frumoasă camera ta. – a spus după ce a închis uşa.

– Mulţumesc! – am spus fără să simt asta.

– Pare a unei fetiţe de cinci ani! Unde ai ascuns păpuşile? – a devenit nesimţit.

Nu i-am răspuns, am mers la camera de lângă a mea şi i-am deschis uşa.

În acea cameră au fost păstrate toate jucăriile într-o vitrină, cum nu era ocupată l-am rugat pe tata să le pună acolo ca să-mi amintesc.

– WOW! Da chiar eşti capricioasă! – a spus admirând colecţia mea de păpuşi Barbie, la aveam pe toate inclusiv pe cele din colecţii.

– Dar le foloseam, nu era să cer să le păstrez în cufăr – m-am justificat – Tu colecţionezi ceva?

– Am fost fan a maşinilor Hot Wheels cu toate pistele şi accesoriile – îţi puteai da seama cum s-a înroşit.

Am ieşit din cameră, am observat că la amintirile copilăriei ei a încetat să mai fie aşa de ostil.

Am trecut prin camera de pictură.

– Chiar ai talent! – a zâmbit.

Am aşteptat să adauge ceva cu răutate, dar m-a surprins că nu a făcut-o.

– Mulţumesc, sunt zile de ploaie care mă inspiră. – am recunoscut.

S-a întors ca să mă vadă.

– În general în zilele cu ploaie scriu. – a zâmbit.

– Îţi place să scrii? Ce scrii? – am spus cu o curiozitate reală.

– Poeme şi cântece. – a spus privindu-mă în ochi.

– Serios?

– Nu mă jigni! Pot să fiu cum vrei tu, dar nu mincinos. – mi-a reclamat.

– Îmi pare rău nu mi-am imaginat că eşti altfel înafară de o faţă frumoasă şi adept al sexului.

– Isabella… – m-a mustrat.

– Îmi pare rău este imaginea pe care ai arătat-o.

– De asta ţi-am zis să nu mă judeci după ceea ce vezi. – îşi menţinea ochii fix în ai mei.

El a început să se aproprie încet de mine, nu ştiu ce vroia. Apropierea lui m-a agitat, corpul meu a început să tremure, îmi viola metrul meu pătrat.

Buzele lui erau la mai puţin trei centimetrii de ale mele şi toţi muşchii mei au împietrit, vroiam să mă îndepărtez de acolo, dar corpul meu stupid nu răspundea. Puteam să-i simt răsuflarea caldă pe faţa mea.

Şi-a umezit buzele cu limba şi încet s-a aplecat spre mine.

– Ce a fost asta? – am întrebat roşind.

– Pur şi simplu, vroiam să văd dacă cauzezi ceva în mine. – a spus râzând.

– Atunci apreciez că nu îţi cauzez nimic. – am continuat să merg arătându-i restul camerelor.

Încercând să uit acea apropiere.

Înainte să intrăm în salonul unde erau părinţii noştri Edward m-a luat de braţ.

– Isabella – m-a susţinut cu forţa mâinii lui – Vreau să vorbesc cu tine într-un loc privat. – a cerut.

Nu înţelegeam pentru ce vroia să fie singur cu mine, a avut destule oportunităţi pentru a conversa fără compania nimănui.

– Pentru ce?

– Ştiu că am avut discuţii şi ştiu că ne displăcem reciproc, dar nu vreau să-mi dezamăgesc mama, ea are încredere în noi şi îşi doreşte cu ardoare să fim perechea perfectă. – a suspinat – Ştiu că asta este aproape imposibil, aşa că te rog să pui tot ce poţi în faţa lor.

Aşa deci băiatul avea inimă…interesant.

– Da, cred că pot să o fac. Chiar dacă noi să fim perechea perfectă este o sarcină imposibilă, noi doi ar trebui să ne năştem din nou. – am râs.

A rămas să mă observe o perioadă lungă.

– Ce?

– Nimic.

– Niciodată nu răspunzi la întrebările mele – i-am reclamat.

– Este doar că îmi aminteşti de cineva, asta este tot. – a început să meargă pe hol.

La sfârşitul scărilor mi-a oferit braţul şi am intrat împreună în salon.

Culleni nu au întârziat să plece şi au promis că Edward mă va vizita mâine după-masă.

Nici unul dintre noi nu a fost foarte fericit cu vestea, dar într-un final o să ne obişnuim. Vom fi soţ şi soţie şi o să petrecem foarte mult timp împreună, poate că într-o zii mă voi obişnui cu caracterul lui insuportabil şi el va termina cedând în faţa defectelor mele.

Edward nu mai părea atât de dezagreabil, poate că încă nu îl suportam, dar de data asta mergând prin camere s-a lăsat văzut în realitate…totuşi am rămas cu o incertitudine foarte mare…De cine îi aminteam? Când mi-a spus ochii lui au devenit opaci şi s-au umezit uşor.

Trebuia să aflu.

Anunțuri

11 comentarii la “Capitolul 3: Familia

  1. E atat de frumos capitolul :X
    Imi place mult cum il trateaza Bella pe Edward :))
    Tare sunt curioasa de cine ii aminteste Bella lui Edward ? 😀
    De abia astept continuarea:X
    Spor la tradus:*

  2. 8-> e asa dragut 😀
    chiar imi place ficul asta si chiar sunt curioasa de cine ii aduce aminte Bella…sper ca nu de o fosta iubire 😀
    oricum, spor la tradus >:D<

  3. eu sunt curioasă rău de tot.. cu cine seamănă Bella? de ce era trist Edward? 😦
    o fi fost singura fată pe care a iubit-o; a murit sau nu i-au dat voie părinţii să fie cu ea? că a fost indecis la acea – ntrebare, dacă a fost sau nu îndrăgostit. dubios… 😐

    frumos capitolul, totuşi. 😀 aş vrea ca Bella să citească ceva scris de Edward.. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s