Epilog

Bella POV

Zilele erau fericite, nu perfecte, însă erau fericite. Edward era mult mai mult decât mă aşteptam eu să fie, niciodată nu am crezut că o să cunosc această faţă în acel bărbat.

Patru ani de când l-am văzut pentru prima dată şi nu am uitat, cu atitudinea acea atât de nesuferită pe care a avut-o faţă de mine, atitudine care m-ia făcut stomacul să se întoarcă pe dos cum părea o bombă toxică, dar acum, totul este diferit şi mulţumeam că m-am maturizat suficient încât să ajung să-l înţeleg şi să accept povestea noastră.

Micuţul nostru Edward Benjamin şi era portretul tatălui lui, amândoi se jucau ca şi cum aveau aceeaşi vârstă, era adorabil să-i văd aşa, atât de lipsit de griji şi tandru.

În acea dimineaţă Edward-zii mei au ieşit devreme la piaţă. Într-un mod ciudat soţul meu nu a vrut să o facă Cirille, şi de asemenea a refuzat ca eu să-l însoţesc, din această cauză am rămas acasă ca să aranjez unele lucruri.

Azi va fi ultima zi în acel loc, Edward şi eu am decis să cumpărăm altă casă, mai mare şi mai comodă pentru ca micuţul nostru să crească liniştit şi departe de paparazi care încercau să obţină poze cu micuţul moştenitor.

M-am mai uitat încă o dată la biroul care era în faţa mea, totul era împachetat în cutii şi pregătite ca să vină o maşină după ele, atunci am văzut acolo o scrisoare veche de la Jacob.

Edward a decis să nu mi-o dea decât după naştere, o decizie foarte înţeleaptă şi pe care am putut-o să o înţeleg.

Curiozitatea a pus stăpânire pe mine şi am decis să o recitesc, după atâţia ani era singurul lucru pe care îl aveam de la el. Am deschis scrisoarea şi m-am aşezat pe masă, cum era singurul lucru care a mai rămas.

„ Dragă Isabella:

Răul pe care l-am făcut nu are nume şi cu atât mai puţin dimensiune, ştiu că comportamentul meu a dus la acea nenorocire de care sunt conştient, încă o dată recunosc că am fost singurul vinovat.

Ştiu că nu ar trebui să o fac, dar chiar şi aşa păstrez în sufletul meu o mică speranţă ca să-ţi cer iertarea, nu doar pentru asta ci pentru tot. Am acţionat orbit de o iubire obsesivă care mă făcea să te vreau întotdeauna doar pentru mine şi chiar dacă am înţeles situaţia în care ne găseam, întotdeauna am avut speranţa că o să se schimbe, că o să poţi alege, iar acea alegere o să fiu eu. Niciodată nu mi-am pierdut speranţa că o să formăm ceva mai mult cu tine, dar am fost egoist, pentru că niciodată nu m-am gândit dacă asta îţi doreşti şi tu, întotdeauna te-am văzut atât de decisă de sentimentele tale încât am luat-o de la sine, am crezut că mă iubeşti şi asta era totul pentru mine, nici o dată nu m-am gândit că Cullen o să fie un factor între noi.

Viaţa care era planificată perfect, dar am fost un prost fără creier să cred că o să se întâmple exact aşa cum am plănuit, uneori dragostea ne orbeşte şi cred că asta a fost cea mai mare greşeală a mea.

Acum tot şte dragostea ne oexact aşa cum am edrde sentimentele tale încât am luat-o de la sinece îmi doresc este binele pentru tine şi pentru bebeluşul tău, pentru familia ta în general, tu ai fost cea care a decis în final şi am învăţat să-ţi respect deciziile. Crede-mă că te-am iubit mai mult decât orice pe lume şi încă te mai iubesc, dar am învăţat lecţia şi îţi respect fiecare decizie, sper doar că cu Cullen să fii fericită, pare un  tip dispus de orice.

Încă o dată am ştiut să mă dau la o parte şi să-mi continui viaţa, sper doar ca tu să-ţi atingi obiectivul niciodată.

Nu uita cât de mult te-am iubit, de asemenea nu uitaţi ce am trăit împreună, întotdeauna o să ai în mine un prieten în care să ai încredere, oricât de greu ţi se pare.

Jacob. ”

Am suspinat extenuată de emoţiile pe care mi le produceau amintirile.

Sincer cred că o dată am fost îndrăgostită de Jacob, nu ştiu în ce fel, dar cred că am fost, deşi, clar, nu se compară cu sentimentele mele pentru Edward.

Aveam amintiri frumoase din viaţa mea până acum, îmi plăcea să mă văd ca o femeie realizată şi dispusă să fie fericită cu un bărbat ca Edward.

– Iubire! – l-am auzit pe Edward de la parter.

– Sunt sus! – am răspuns fericită că s-au întors.

Am lăsat scrisoare acolo unde era şi am coborât scările cu nerăbdare să-l văd pe micuţul meu Edwardcito.

– Mama! – a râs micuţul care se afla în braţele tatălui lui.

Cirille a primit plasele pe care le aducea soţul meu şi s-a îndreptat spre bucătărie fără să spună nimic.

L-am luat în braţe pe micuţul Edward care avea o şuviţă de păr ondulat care îi deranja ochii.

– Cum te-ai purtat cu tăticul tău? – am zâmbit.

Edward m-a sărutat tandru şi apoi a sărutat fruntea fiului nostru.

– S-a purtat minunat, cred că ar trebui să-l ducem la cumpărături mai des, să fi văzut cum îi zâmbea la casieriţă – a râs.

– Oare Edwardcito îi zâmbea sau tu? – i-am reclamat.

Lui Edward îi plăceau scenele mele de gelozie, întotdeauna mă urma fugind şi deşi mă enerva de fiecare dată când o făcea, terminam zâmbind din cauza nebuniilor noastre.

– Nu ştiu, ştii deja…farmecul meu natural – a zâmbit într-un fel senzual şi şi-a trecut mâna prin păr.

– Uy! Da sigur…Domnule Sex Appeal – am râs – Mă omori cu atitudinea ta „Sunt sexy şi pot orice” – am râs.

– Ştii că aşa sunt, nu îmi poţi nega farmecul meu – mi-a şoptit la ureche în timp ce îşi dădea jos jacheta.

– Edward! – am strigat – Eşti un…un – Edward a arcuit o sprânceană şi mi-a amintit că micuţul nostru este în braţele mele – Un cap de plută!

– Un cap de plută? – a râs.

Micuţul meu Benjamin, aşa îi spuneam ca să nu îl confund cu tatăl lui, a început să râdă văzându-ne pe toţi aşa veseli şi era atât de adorabil aşa încât mi-am demontat imaginea de soţie geloasă, ca să mă unesc cu ei la un maraton de râsete.

Dimineaţa următoare aveam camionul pentru mutat în faţa casei, împreună cu Alice şi Rose.

– Bella! – a strigat micuţa mea prietenă.

– Ce faceţi…voi aici? – am spus surprinsă să le văd.

Se presupunea că Alice şi Rose sunt în USA. sincer nu înţelegeam ce fac aici?

– Ce neruşinată! – mi-a reclamat Rose – Cumva nu pot să viu să.mi vizitez una dintre cele mai bune prietene?

– Îmi place felul tău de a ne primi! O să anunţ data viitoare ca să nu deschizi uşa – a râs cu ironie Alice.

– Edward! – a strigat Rose.

– Ştiu că ţi-a fost dor de mine Rose, dar trebuia să strigi în felul acesta – a zâmbit Edward atât de nerăbdător ca întotdeauna.

– Idiotule! – i-a dat o lovitură – Mă refer la Edwardcito – a suspinat văzându-l pe micuţul meu în braţele tatălui lui.

Edward m-a privit încercând să se abţină de la râs şi înţelegeam perfect de ce.

„Edwardcito” nu era cel mai bun mod de al striga pe fiul nostru, cel puţin mie mi se permitea asta, dar nu era comod ca să amintim acel nume atât de intim pentru noi.

– Cred că ar trebui să facem clar că nu trebuie să-l strigaţi aşa – mi-a şoptit în timp ce Alice şi Rose se jucau cu micuţul nostru.

– Gata – i-am răspuns – Vrei să le spun: „Fetelor nu vreţi să nu îi mai spuneţi Edwardcito fiului meu pentru că îmi aduce aminte de jocul meu nocturn?” – am şoptit în timp ce începeam râsul.

– Ar fi un mod bun de al lămuri – a spus el punându-şi mâinile pe şoldurile mele şi trăgându-mă împotriva  lui.

– Edward! – l-am certat.

– Să le lăsăm pe nebunele astea să aibă grijă de Benjamin, şi tu ai grijă de „Edwardcito” care îţi duce lipsa – mi-a şoptit la ureche.

Cu siguranţă soţul meu este nebun, dintre toate momentele în care o puteam face asta…Trebuia să fie acesta?

A sunat din nou soneria, Cirille a deschis de data asta.

– Esme – a strigat Alice văzând-o pe mama lui Edward.

A fost o adevărată revoltă cum toţi strigau de fericire că se revăd şi sincer deveneam confuză să văd atâta lume în casă.

Jasper şi Emmett au ajuns un pic mai întârziat din cauza traficului, Esme şi Carlisle erau gata să îi ia pe toţi invitaţi la ei acasă până când noi ne aranjam mobila în noua mea casă.

– Edward – a zâmbit Carlisle – Îl luăm noi pe Benjamin, este mai bine să rămâi cu Bella ca să supravegheaţi chiriaşi, am stabilit cu ei să vină puţin mai târziu ca să vadă casa şi ar fi bine să fiţi aici când vin.

Am înţeles imediat la ce se referea cu „adecvat”, câteodată socrul meu era prea direct cu lucruri de genul acesta, dar îi mulţumesc că de data asta a reuşit să ascundă asta destul de bine, deşi Emmett mi-a aruncat o privire amuzantă.

– Bine, dar aşteptăm pentru sărbătorire – a spus Edward.

– Cirille, o să vii cu noi – a spus Esme cooperând cu opera machiavelică.

Cumva nu era destul de mult timpul pe care îl petreceam singură cu soţul meu, de acum toţi căutau un motiv să ne lase mai mult timp? Atunci am înţeles tot când Carlisle s-a întors înainte să închidă uşa.

– Campionule, este timpul pentru o fată! – a spus în timp ce l-a lovit uşor în umăr.

A zâmbit şi a plecat ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

– Ce a fost asta? – am spus când am rămas singuri.

– Asta a fost: „vrem o nepoată”- a râs Edward.

M-am încruntat puţin din cauza asta, era bine că vreau o nepoată…dar…dar nu era corect că Edward Jr. nu s-a bucurat destul de fiul meu încât să mai vrea încă un copil.

– Te supără ideea? – a şoptit senzual la urechea mea în timp ce mă lipea şi mai tare de el.

– Doar un pic – am răspuns puţin conştientă.

– Te supără să practici? – a şoptit din nou.

Cine se supără să practice lucruri de genul acesta? Ce întrebare proastă! În altă perioada aş fi spus că era tipică soţului meu, dar acum vălul orbitor al iubirii mă făcea să mă gândesc că era prostia cea mai frumoasă din lume.

M-am întors în aşa fel încât să rămân îmbrăţişată şi să-mi înfăşor mâinile după gâtul lui.

– Pe cine ar supăra să practice dacă este cu tine? – am zâmbit.

– Nu ştiu de ce îmi spui de fiecare dată acelaşi lucru? – a zâmbit.

Uy! Când devenea nesuferit nu avea cine să se pună cu el.

M-am apropriat şi mai tare de el şi mi-am pus buzele pe ale lui cu nerăbdare şi totodată mergeam, m-am lăsat condusă de toate senzaţiile pe care le simţeam în interiorul meu şi puteam să văd cum disperarea punea stăpânire pe corpul lui, atunci i-am muşcat cu putere buza inferioară. Merita asta!

– Încă faci războiul! – a ţipat.

– Este doar începutul, Cullen! – am zâmbit şmecher lipindu-l de perete.

Săruturile şi mângâierile au fost modul nostru de a comunica, mâinile lui pe corpul meu şi pielea mea erau singurele demne de menţionat, nu era nevoie de cuvinte, contrar era suficientă comunicarea dintre corpurile noastre.

Edward nerăbdător m-a dezbrăcat de haine, lăsându-mă dezbrăcată în sufrageria noastră, atunci am făcut acelaşi lucru cu pantalonii lui care nu au întârziat să ajungă pe jos.

Căldura corpului meu umplea ambientul şi disperarea să fiu a lui din nou, sincer soţul meu avea ceva aparte de mă înnebunea aşa.

Cu mâinile lui îmi mângâiau fiecare centimetru al spatelui meu coborând, masând din nou şi din nou în timp ce gura lui se juca cu a mea, mâinile mele fugeau pe spatele lui cu aceeaşi disperare ca a lui Edward.

Nu ne-am mai făcut să aşteptăm mai mult, Edward m-a luat în braţe şi eu mi-am depărtat picioarele ca să îl ajut şi mai mult în timp ce mă acoperea cu săruturi, a mers până la bucătărie şi m-a aşezat pe singura masă care era acolo.

Mi-am deschis picioarele ca să-l primesc şi nu a întârziat să intre în mine. „Edwardcito” a început să-şi facă treaba.

Presiunea ce exista în corpurile noastre a fost îmbunătăţită de mişcările unice ale soţului meu, mişcări care produceau o notă unică şi senzaţiile care mă stăpâneau erau de nedescris. L-am tras de păr pe Edward din nou şi din nou, disperarea punea stăpânire pe mine simţindu-l pe Edward atât de aproape de orgasm, amândoi am gemut lipsiţi de aer. A început din nou să mă sărute nerăbdător şi buzele mele se lăsau conduse într-un dans compact.

Mişcările frenetice ale pieptului meu erau în pas cu mişcările lui Edward, fiecare tracţiune făcea ca presiunea din mine să crească şi mai tare, Edward putea să simtă, amândoi puteam să simţim acea senzaţie delicioasă, într-o ultimă suflare şi gâfâială frenetică, Edward şi eu am ajuns la extaz, încă o dată împreună ca întotdeauna.

Amândoi extenuaţi de acea senzaţie ne-am sărutat tandru şi m-am refugiat la pieptul lui, am rămas acolo câteva minute până când extenuaţi am decis să ne îmbrăcăm.

Nu au întârziat să ajungă chiriaşi care au admirat câteva minute bucătăria, în timp ce Edward şi cu mine nu am putut evita să nu ne privim. amintindu-ne ce făceam acolo acum puţin timp.

Ne-au confirmat închirierea şi am putut să plec acasă la părinţii lui Edward ca să sărbătorim schimbul caselor alături de prietenii noştri.

În seara asta am de gând să-i spun lui Edward că sunt însărcinată şi am două luni…în acest fel fericirea noastră este completă.

Ei bine am ajuns la finalul unei poveşti minunate şi remarcabile. Nu ştiu că părere aveţi voi însă eu cred că Manne a făcut o treabă minunată…Felicitări Manne. Dacă v-a plăcut acest fic lăsaţi cât mai multe comm-uri. Sunt curioasă câţi dintre voi aţi urmărit fic-ul până la sfârşit.

Aveţi aici un mic video făcut de mine pentru acest sfârşit. Ce părere aveţi?

Vreau să le mulţumesc celor care m-au susţinut în acest proiect şi cei care m-au ajutat. De asemenea le mulţumesc şi celor care au citit fic-ul şi aici aveţi un mesaj din partea scriitoarei:

Sunt foarte fericită să ştiu că aţi citit şi aţi comentat ficul, sunt mândră să ştiu că asta ne-a unit într-un anume fel. Sunt mii de kilometrii între ţările noastre, şi totuşi suntem mai unite ca niciodată! Sunt foarte fericită de draga noastă Ella, pentru că a fost incredibil de romantică şi responsabilă cu povestea aceasta şi vreau ca toate fetele care citesc această pagină web să ştie că Ella este autorizată să traducă oricare dintre ficurile mele, ea trebuie doar să-mi lase un mesaj spunându-mi link-ul şi eu o să-l las pe profilul meu de pe Fanfiction.

Vă mulţumesc încă o dată din nou fetelor.

Manne Van Necke

 

Anunțuri

26 comentarii la “Epilog

  1. superb ,am urmarit ficul asta cu sufletul la gura si pot sa spun ca imi pare rau ca sa terminat
    au fost momente in care am ras de era sa cad cu scaunul si credeti-ma doare si cel mai tare am ras la cap 17 ,mi-a placut din prima felul in care s-au intalnit si cat de diferitii erau si cred ca jacob a fost ceva bun in relatia lor pentru ca fara sa inatlnesti rau nu iti poti da seama ce este bine
    deci ficul a fost superb, nu am cuvinte , ella ai facut o treaba grozava cu tradusul si Manne ai avut o idee grozava pentru fic si scrii superb
    kisses and hugs!

  2. genial si ficul si filmuletul:*
    ai facut o treaba minunata traducandu-l si Manne a avut o idee geniala.
    Bravo si multumesc ca ne-ai dat ocazia sa ne bucuram de o poveste atat de frumoasa:*

  3. plang….ca si cum ar fi ultima zi..
    inca nu realizez ca s-a terminat
    a fost printre cele mai frumoase ficuri pe care le-am citit
    ms Ella k ti-ai facut timp si l-ai tradus si pentru noi
    esti cea mai tare
    :*:*:*

  4. Vai dar de ce s-a terminat ? :((((
    Ador videoclipul 😡 :X
    Felicitari pentru traduceri!
    Sunt mandra de tine!
    Si, stii , astept si … , in vacanta dintre semestre te asteptam cu ceva nou :d
    Kisses Maya

  5. Weeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee superb!!!!!!!!!!!!
    Felicitari ca l-ai terminat, felicitari ca l-ai tradus si felicitari si celei care l-a scris!
    Foarte frumoasa povestea si ma bucur ca cei doi au dat ascultare destinului. O poveste frumoasa cu un sfarsit frumos!
    O chestie m-a amuzat…familia i-a lasat singuri ca sa mai aiba si ei timp pt ei si ea deja era insarcinata in 2 luni?
    Felicitari! Si succes in continuare 😀

  6. nu-mi vine sa cred ca s-a terminat.am iubit atat de mult fic-ul asta.toata ziua o stresam pe ella cu intrebari de genul „si cand vine urmatorul?”.

    imi vine sa planggggggggg
    :((

  7. Super!! :X:X:X
    Epilogul este superb.Off…ce rau imi pare ca s-a terminat :((:((
    Sper ca vei mai traduce ceva sau scrie.A fost minunat ficul acesta.Te-ai descurcat foarte bine.
    Breavo.
    Inca odata : Imi pare asa rau ca sa terminat..:((:((:((:((
    Kisses!!!:*:*:*:*:*

  8. super!
    cu scuzele de rigoare deoarece sun 100% sigura ca nu am mai comentat la acest fic, te felicit Ella si iti admir munca.
    A fost un fic minunat si felicitari tie si autoarei pentru munca depusa.
    Inca o data, a fost o poveste foarte reusita si tu ai facut o traducere pe cat se poate de buna.
    Acum urmaresc cu sufletul la gura ce va mai fi in „El matrimonio Cullen”.
    Kisses and hugs.

  9. fooarte foarte frumoss………….

    a foost asa de frumos acest fic….absolut magnific….

    si daa…am ciitiitt pana la sfarsiit…

    fiecare cap ma faceea sa vreeau mai mult….

    ella felicitari……..ai tradus aceasta poveste cum nimeni alcineva nu putea…….doar cu ajutorul tau povesteea asta e asa de minunata……

    vreeau sa te feliiciit…….si deabia astept cap la el matrimonio cullen…..

    sper ca vei traduuce in continuare alte ficuri la fel de minunate ca asteaa……

    veve kiss…..

    you are the beast…..

  10. ESte superb fanficul … l-am urmarit cu sufletul la gura… ms k ai publicat capitolele asa de repede…
    Spor cu urmatoarele tale proiecte ( cred ca exista)!!
    XOXO

  11. Scz ca nu am pus com, dar am citi tot intr-un weekend si putin! 😉 si ador povestea. felicitari tie si scriitoarei. cuvintele mele nu prea conteaza! Bravo, girls! 😉 *-: papa! p[e curand de fapt….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s