Capitolul 3

Cu venele umflate din cauza furiei acumulate am ignorat întâlnirea neplăcută cu noul meu şef şi mi-am propus sincer să fiu cât mai educată posibil şi tot o dată să nu arăt că de mult m-a afectat antipatia lui inexplicabilă pentru mine.

– Vă pot oferi ceva Domnule Cullen? – l-am întrebat pe bărbatul blond care era aşezat cu laptopul în faţa lui, în faţa lui fratele lui citea un ziar financiar din câte am putut vedea, atitudinea lui lăsa clar de înţeles că nu avea nici un interes să se aproprie de mine, el o avea deja pe Heidi ca asistentă personală.

– Bella îmi poţi spune Jasper, Domnul Cullen este tatăl meu – mi-a spus cu un zâmbet foarte amabil care m-a făcut să-i răspund în aceeaşi măsură – Şi da, ai putea să-mi aduci o apă plată te rog – am aprobat şi când mă pregăteam să plec simţeam cum îmi strângea o mână cineva cu putere.

– Şi pe mine nu mă întrebi dacă doresc ceva? – m-a întors speriată ca să dau de nişte ochi verzi care cu câteva clipe înainte mi se păreau atrăgători, acu se vedeau furioşi şi cu încă ceva ce nu am putut să descifrez.

– Mă scuzaţi Domnule Cullen, dar mă răniţi – am spus încercând să scap de strânsoarea lui.

– Nu mi-ai răspuns – a spus cu o voce plină de ceea ce arătau ochii lui.

– Dacă mi-aţi da drumul v-aş putea răspunde – înainte să poată spune ceva Jasper a intervenit.

– Ce ai păţit Edward? Dă-i drumul! – i-a spus indignat ridicându-se de pe scaunul lui şi intervenind pentru mine, când mi-a dat drumul mi-a împins încheietura în altă arte şi am fost conştientă de viteza cu care bătea inima mea din cauza uimirii, şi chiar, un pic de frică – Du-te după ce ţi-am cerut Bella te rog – am aprobat fără să arăt cât de tare m-a afectat acea reacţie, nu am vrut să-i privesc ochii lui Edward şi am mers  repede, ba chiar înainte să intru în camera care era bucătăria am putut să-l aud pe Jasper întrebându-l „De ce te deranjează atât de tare prezenţa Bellei?” mi-ar fi plăcut să ascult răspunsul, dar Heidi a apărut cu o faţă roşie.

– Ce i-ai făcut lui Edward? – m-a întrebat indignată.

– Nimic din câte îmi amintesc – am spus confuză – El m-a prins de braţ şi a vrut să mă rănească – i-am spus speriată şi ea pur şi simplu a continuat să mă privească analizându-mă.

– De acum doar eu îl servesc, ai înţeles? – am aprobat fără să am chef să o contrazic, oricum întotdeauna se gândea la el cum deja am o anumită antipatie pentru şeful meu fără ca măcar să apuc să vorbesc puţin cu el.

Nu a fost mult ceea ce a trebuit să fac ca stewardesă ceea ce m-a făcut să mă simt inutilă, în călătoriile mele cu zborurile comerciale şi mai ales când trebuia să mă ocup de zona turistică aveam mai multă interacţiune cu omenii ceea ce mă încânta foarte mult, din potrivă în acest prim zbor mă ocupam doar de cerinţele lui Jasper cum Heidi se ocupa minuţios de Edward, nu a fost nevoie să-mi ceară ea asta cum atitudinea lui de băiat-răsfăţat- fiul tatălui lăsa de dorit, practic era ca şi cum nu existam şi când întâmplător privirile noastre se întâlneau, el o schimba lăsând clar că era foarte supărat pe persoana mea.

– În toţi anii mei de zbor cu fraţii Cullen, cred că este prima dată când Edward dispreţuieşte o femeie – mi-a spus Riley şi asta m-a durut într-un fel, poate că nu eram o frumuseţe ca cele cu care era el obişnuit, dar cel puţin mă conformam să mă ignore, dar nu să lase înţeles din privirile lui reaua purtare care era foarte clară.

– Îţi promit că nu i-am făcut nimic – am spus abţinându-mă să nu îl insult.

– Şi te cred, doar că nu înţeleg. Cum de nu a fost ameţit doar văzându-te? – m-am întors uimită de cuvintele lui şi mi-am dat seama că mă fixase cu privirea.

– Ce ? – l-am întrebat fără să înţeleg.

– O să-mi spui că nu te-ai văzut niciodată în oglindă? – m-am încruntat din cauza a ceea ce îmi spunea – Probabil glumeşti, eşti foarte frumoasă – şi ochii lui s-au umplut de o ciudată intensitate ca şi cum ei transmiteau vreun gând, ceea ce m-a făcut să mă simt agitată.

– Glumeşti – înainte să poată răspunde vocea lui Jasper s-a auzit în cabina pilotului.

– Riley o poţi anunţa pe Bella că avem nevoie de ea înainte să aterizăm – Riley a răspuns cu un simplu „Da, domnule”.

Şi când mi-a spus că mai sunt douăzeci de minute până când aterizăm am mers fără prea mult chef spre locul unde se aflau domnii.

– Da Jasper? – am spus când am ajuns în locul unde se aflau ei şi Heidi.

– Câtă încredere – l-am auzit murmurând pe Edward, mi-am strâns mâinile în pumni ca să nu scap câteva lucruri.

– Nu fi nepoliticos Edward, eu i-am cerut – a spus pur şi simplu Jasper şi fără să dea prea multă importanţă cuvintelor fratele lui ne-a privit pe amândouă – Vizita noastră în Mexic este pentru trei zile în care ni se va alătura un asociat şi un bun prieten, şederea voastră aici poate fi considerată ca o mini vacanţă, cum pentru moment nu avem nevoie de serviciile voastre, pentru orice eventualitate avem deja numerele voastre de telefon  aşa că vă cerem doar să aveţi telefonul pe lângă voi şi să vă bucuraţi de acest loc minunat – zâmbetul lui cald m-a făcut să zâmbesc, dar acest lucru a fost stins de Edward care mă privea cu atenţie.

– În cazul în care nu aţi înţeles, dacă vă sun pentru că am nevoie de ceva se îndeplineşte fără obiecţie, fără să conteze ora şi să fie clar că nu-mi pasă dacă sunteţi ocupate cu ceva. Este clar? – privirea supărată era pe mine, ceea ce mă făcea să mă simt atât de minusculă încât mă pierdeam în covorul luxos.

– Cum spuneţi dumneavoastră, domnule  Cullen – i-a răspuns Heidi cu o voce sugerantă dar el nu înceta să mă privească în aşteptarea unui răspuns.

– Nu vă faceţi griji, domnule Cullen, ştiu să fiu foarte profesională – i-am spus ca să înţeleagă că cerinţele lui la mine aveau anumite limite, el a zâmbit cu un anumit sarcasm care nu mi s-a părut foarte încurajator.

Aşadar, în final aveam toată ziua liberă, mă simţeam ciudat în această poziţie nefăcând nimic, dacă avea chiar şi bucătar privat aşa încât munca mea nu era decât să servesc anumite feluri de mâncare şi să încerc să eschivez privirea enervantă a lui Edward.

– Îţi va plăcea locul acesta, este mult turism aici şi bărbaţii, Dumnezeule sunt scoşi din revistele de modă – a spus în timp ce ne îndreptam spre hotel, pentru nenorocirea ei camera era extrem de spaţioasă.

– Este frumoasă – am spus.

– Când eram cu Tanya aveam parte de camere separate. Oare de ce a avut loc această schimbare? – a spus mai mult pentru ea, dar nu i-am dat prea multă importanţă.

– Care este primul lucru pe care o să-l faci? – am întrebat-o fascinată când am ieşit pe mica terasă a acelui loc şi am privit extinderea mării şi oamenii care începeau să o umple.

– Bronzat, clar, ce loc mai bun decât Playa del Carmen – a spus ca şi cum nu ar fi evident, dar adevărul era că trebuia să văd acest peisaj ca să-ţi dai seama că locul merita contemplat.

Exact cum a spus şi Heidi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne schimbăm hainele pentru a ieşi la o plimbare pe plajă, mi-am pus un mic bikini ca să mă asigur că bronzul va fi perfect şi peste el mi-am pus o rochie albastră dintr-o ţesătură uşoară pentru a potoli excesul de căldură, cel puţin nu m-am simţit urâtă şi feminină da, dar când am văzut-o pe Heidi cu acel bikini, care în realitate doar dacă o priveai fix puteai să-ţi dai seama că îl poartă, m-am simţit nesemnificativă.

– Wow – a fost tot ce am putut spune când am văzut-o în acea încercare de bikini.

– Cel mai bun lucru la a veni în acest loc exclusiv este că nimeni din viaţa ta nu te va recunoaşte – a spus cu un zâmbet enorm, ei bine şi eu m-am gândit la asta şi din această cauză mi-am pus acest bikini, dar ca să folosesc ceva ca asta ar trebui să fiu închisă în casă.

Am mers desculţe până aproape de marginea aproape de marginea plajei, erau o mulţime de umbrele şi palmieri unde puteam să stăm, spre ruşinea deja eram fără rochiţa mea, Riley a venit să ni se alăture singur şi cu pieptul descoperit, dar era un piept musculos şi putea să lase orice fată mută de uimire, eu nu am ajuns încă la acest efect pentru că încercam să mă acopăr cât mai mult atunci când el a pus ochii pe mine ca şi cum era un cerşetor în faţa unui mare festin.

– Eşti frumoasă – a spus plecat fără să-şi i-a privirea de pe mine.

– Mulţumesc – am spus ruşinată, am putut să văd cu coada ochiului că Heidi se mişca pentru a atrage atenţia ceea ce nu a reuşit.

– Vrei să mergi la o plimbare? – m-a întrebat el întinzându-mi mâna cu un zâmbet atât de masculin şi tentantă încât nu am putut să refuz.

– Sigur – i-am spus luându-i mâna, la plecare am vrut să-mi pun rochiţa, dat mi-a luat-o din mână – Nu trebuie să te acoperi Bella, eşti uluitoare şi ar fi o onoare pentru mine să merg pe plajă cu o fată ca tine – flirtul lui mă agita, dar în acelaşi timp era agreabil cum în ultimele ore de zbor singur lucru pe care l-am obţinut era ca dragostea mea proprie să scadă în mari proporţii din cauza dispreţului lui Edward, mi-am luat geanta în care se aflau lucrurile mele şi mi-a pus rochia şi sandalele mele, apoi am pus-o pe umăr.

Ne-am plimbat bucurându-ne de briză şi de apă care din când în când ne atingea picioarele.

– Ce te-a făcut să devii stewardesă? – m-a întrebat Riley brusc, l-am privit şi în ochii lui era o anumită curiozitate.

– Adevărul este că o prostie – el s-a încruntat – Când eram mică mama mea ne-a abandonat pe tata şi pe mine – el a făcut un mic „O” cu buzele şi ştiam că îşi cerea scuze dar nu l-am lăsat, asta a fost acum mult timp de aceea am trecut peste – Când mama a plecat am crezut că se va întoarce dar nu a fost aşa, mi-a intrat în cap să o caut, codinţiile economice de atunci nu erau atât de bune de aceea am decis să mă fac stewardesă şi aşa să călătoresc gratis şi să o caut pe mama, când am crescut şi mi-am dat seama că era absurdă ideea mea, ea era atât de convingătoare încât nu am putut renunţa – el mi-a zâmbit şi am continuat să ne plimbăm.

– Eşti o fată decisă – a spus – Şi tatăl tău?

– Cu trecerea timpului a învăţat să trăiască fără ea şi în final s-a căsătorit cu o bună prietenă al lui, dar el niciodată nu şi-a dat şansa să cunoască altă lume când mama mea nu a mai fost, acum este fericit, căsătorit şi cu mine a fost o mama vitregă minunată, deşi niciodată nu îi spun aşa punând la socoteală că mi-a dat un frăţior mai mic – el a zâmbit fericit şi eu m-am simţit fericită, de asemenea, amintindu-mi de viaţa mea şi lucrurile peste care trebuie să trecem, important era să ştiu că sunt persoane care mă iubesc şi te sprijină pentru a merge mai departe.

– Mă bucur.

– Mulţumesc. Ce te-a făcut să devii pilot? – i-am întors întrebare.

– Să spunem că este ca o afacere de familie, tatăl meu a fost pilot pentru tatăl lui Edward şi după aceea eu i-am luat locul, timp de câteva luni când Carlisle era capul firmei şi de asemenea l-am servit după aceea pe Edward care i-a ocupat locul, îl cunosc de atunci – am continuat să mergem apreciindu-i pe copii care fugea şi se jucau.

– El întotdeauna a fost aşa? Mă refer la felul în care este – nu ştiam cum să-l întreb mai bine.

– A fost un timp în care era văzut zâmbind mai des şi cu sinceritate, de câteva luni partea aceasta de caracter frivol s-a accentuat mai tare şi este văzut cel mai adesea între petreceri – l-am privit fără să înţeleg – Nu îţi face griji, pe asociatul şi prietenul lui îl vei cunoaşte în câteva ore – a continuat – Viaţa lui Edward a fost plină de speculaţii, nimic dovedit, unii spun că forma lui de a fi atât de afemeiat se datorează faptului că în adolescenţă i s-a frânt inima, alţii spun că trebuie să fie gay – am mărit ochii – Invidia – am aprobat – Şi alţii spun că pur şi simplu caracterul lui solitar îl menţine departe de un compromis, în schimb viaţa prietenului lui a fost puţin mai cunoscută cum s-a căsătorit acum câţiva ani şi într-un accident fatal soţia lui a murit – l-am privit îngrozită, săracul om – Astfel, prietenia lor s-a întărit  şi mai mult acum împărţind nu doar o prietenie şi afacerile, felul lui nebunesc de a trăi  este ceva evident – am aprobat, exact în acel moment mi-a atras atenţia cineva pe jet ski, am zâmbit încântată cum se putea observa încrederea cu care conduce şi făcea unele mişcări riscante, chiar şi un salt care i-a uimit pe mulţi oameni.

– E un fel de divertisment, un spectacol poate? – am întrebat şi el a privit amuzat.

– Să vedem, poate putem închiria una şi să facem o plimbare – acea perspectivă m-a bucurat şi am mers împreună până unde a ancorat să vedem dacă putem lua unele. Pe măsură ce ne apropriam puteam să vedem bărbatul cu pieptul gol, şi Dumnezeule! Bărbatul avea un corp perfect, cu câteva picături de apă de mare care încă nu s-au uscat, ce îi ofereau un aspect care te îmbăta – Pari amuzată cu expresia asta – mi-a spus râzând şi l-am privit furioasă.

– Sunt doar uimită de abilitatea acelui bărbat – am spus încrucişându-mi braţele.

– Prostuţa de Bella, doar te-am supărat – a spus fără să râdă – În plus nu este nici un show, este pur şi simplu o persoană care încearcă să atragă atenţia domnişoarelor ca tine – am înroşit şi i-am negat spusele.

– De unde ştii? – l-am întrebat fără să-mi mut privirea de la acel bărbat, să fiu sinceră asta era ceea ce vroiam să primesc, ce bine arăta în corpul acela dumnezeiesc, ci este şi foarte abil în mişcări.

– Pentru că îl cunosc şi tu la fel – a spus amuzat, mi-am întors privirea fără să înţeleg la cine se referea, a trecut de cealaltă parte pentru a merge la ţintă, dar când a trecut pe lângă mine mi-a şoptit la ureche – Este Edward – şi ochii mei s-au făcut mari, când mi-am revenit din şoc am fugit ca să-l întreb.

– Nu se presupune că avea o şedinţă de afacere? – l-am întrebat ameţită.

– Chiar crezi că persoane ca el vin în acest paradise ca acesta pentru a se afunda în afaceri? Cu soare, plajă şi femei ca în locul acesta mă îndoiesc că se gândeşte să muncească – am negat încă fără să înţeleg, Oare în realitate minţeau când spuneau că vin pentru afaceri? Riley părea că a înţeles îndoielile mele – Întâlnirile de afaceri au loc noaptea în restaurante luxoase, cum Edward obişnuieşte să se înconjoare de persoane atât de extravagante ca el este foarte uşor să găsească asociaţi în locuri ca acesta – am aprobat şi în acel moment am auzit sunetul unui motor ce se apropia.

– Este Riley! Vii să o impresionezi pe domnişoara aceasta? – l-am privit agitat şi am realizat că ochii lui rătăceau fără ruşine pe corpul meu până când mi-a văzut faţa – Bella? – şi pentru prima dată l-am văzut uimit şi chiar numele pe buzele lui suna ca îngerii care cântau. Ce? Trezeşte-te Bella, este Edward cel răsfăţat.

– Frumoasă, nu? – i-a răspuns Riley ca şi cum nu aş fi aici şi timp de secunde îndelungate s-a lăsat o linişte incomodă.

– Şi eu care credeam că ai gusturi mai rafinate – tonul lui batjocoritor m-a supărat până în punctul în care l-am privit supărată cum nu-mi mai păsa că este şeful meu – Dacă ai aşa mare nevoie îţi pot prezenta nişte prietene de aici – a zâmbit încântat.

– Haide Riley acceptă, poate aşa le faci nişte favori acelor femei care trebuie să împartă un bărbat ca acesta – şi am făcut jumătate de întoarcere uimită pentru lipsa mea de respect, dar nu exista cale de întoarcere, am mers repede în încercarea de a mă pierde în mulţime, dat nu am reuşit să ajung destul de departe că cineva m-a întors cu putere. Oh era Edward! Care mă privea cu furie.

– Văd că ai temperament – zâmbetul lui ironic şi-a făcut prezenţa – Crezi că femeile când sunt cu mine se plâng? – mi-am muşcat buza nervoasă, dar i-am dat drumul când el a privit acea reacţie atât de tipică mie, mă agita acest bărbat, dar furia pe care o simţeam pentru grosolănia lui, mi-am adunat toate puterile de a nu-i răspunde – Te informez că nimeni niciodată nu s-a plâns de asta, cu atât mai puţin atunci când trec prin patul tău – zâmbetul lui viclean m-a pus în alertă.

– Nu din câte ştii tu – l-am stârnit puţin şi cum am putut m-am eliberat repede, al naibii el era mai rapid.

– Dacă ai experimenta mă îndoiesc că te-ai plânge? – acea insinuare m-a supărat, dar tot o dată m-a exaltat puţin.

– Nu sunt atât de disperată încât să accept orice lucru şi dumneavoastră nu vă aflaţi în canoanele mele – i-am spus cu fruntea înălţată, dar mâna lui pe braţul mă apropia de fiecare dată mai tare de pieptul lui dezbrăcat, fără să dau importanţă faptului că eram încă îmbrăcată în bikini care lăsa mai multă piele dezgolită la vedere decât trebuia, notă mintală să nu port nimic scurt în călătoriile cu Edward.

– Spui asta pentru că nu ştii ce pierzi – s-a apropiat din ce în ce mai tare încât mă gândeam că mă va săruta, faţa mea îngrozită a spus totul – Nu îţi face griji că nu am intenţia de a te săruta pentru că pur şi simplu nu vreau asta – faţa mea a fost cuprinsă de furie şi el nu a găsit nimic mai bun de făcut decât să înceapă să râdă.

– Nu vă faceţi griji pentru că nu îmi faceţi o favoare prea mare – i-am zâmbit ca să nu îi demonstrez  mă afecta batjocura lui.

– Vreo problemă? – i-am auzit vocea lui Riley şi m-am bucurat că a întrerupt dialogul.

– Nimic omule, poţi continua cu cucerirea ta – i-a spus Edward batjocoritor.

– Mulţumesc, mă gândeam că trebuie să intru în competiţie cu tine pentru prima dată şi nu vroiam să distrug prietenia noastră – m-a supărat puţin pentru că vorbeau ca şi cu nu eram acolo, dar acea linguşire a lui Riley m-a făcut să zâmbesc.

– Nu îţi face griji, trec peste de data aceasta – el m-a privit şi mi-a făcut cu ochiul.

– Ce bărbat orb – l-am auzit când Edward a trecut de el şi acesta a început să râdă.

– Îţi fac o favoare dându-mă din cale – a spus mândru şi eu nu am rezistat.

– Poate multe femei îl sperie – Bella, când o să înveţi să taci? Mi-a spus vocea din cap mai conştientă de cât mine, l-am putut vedea pe Riley zâmbind încântat, dar mai mult mi-a atras atenţia faptul că Edward s-a oprit brusc şi s-a întors cu intenţie în privire.

– Pardon? – a spus uimit.

– Nimic, uită – am spus întorcându-mă să plec spre camera mea înainte să rămân fără slujbă după o singură zi.

– Oh haide. Acum nu mai eşti atât de curajoasă? – a spus cu o voce vicleană ajungându-mă cu uşurinţă.

– Ce vrei? – l-am întrebat privindu-l în faţă, în acel moment am realizat că Riley nu ne mai urma.

– Demonstrează-mi ce femeie eşti – am ridicat o sprânceană fără să înţeleg despre ce vorbea şi mai ales că asta nu suna foarte bine – Nu te îngrijora că nu eşti pe lista mea de interes fizic, dar ce ai spus cu puţin timp în urmă a sunat a provocare. Sau deja îţi este frică de mine? – cu capul sus m-am apropiat foarte demnă.

– Nu mă pot teme de cineva ca dumneavoastră care s-a născut având totul, viaţa însăşi este o provocare când înveţi să o trăieşti de mică – i-am spus supărată.

– Nu sunt psiholog dar dacă eşti o femeie adevărată însoţeşte-mă? – a spus întinzându-mi mâna, l-am privit câteva secunde decizându-mă dacă să accept sau nu – Sau ar trebui să sun să solicit prezenţa ta? – a spus zâmbind, am oftat supărată şi i-am refuzat mâna.

– Trebuie să ştiţi că pot fi femeie, dar niciodată nu mă dau bătută – i-am spus când am trecut pe lângă el, el a zâmbit triumfător şi imediat a ajuns lângă mine, conducându-mă undeva.

Ne-am întors în doc, dar în laterala unde se aflau mai multe ambarcaţiuni.

– Îmi pare rău domnule dar nu merge spre Cozumel decât peste douăzeci minute – a spus bărbatul care era culcat peste una dintre bărci, probabil, încercând să repare ceva.

– Nu cred că pentru mine este o problemă – a spus Edward puţin supărat, bărbatul a fost şocat şi şi-a scos capul privindu-ne speriat.

– Domnule Cullen, scuzaţi-mă nu v-am recunoscut – s-a apropiat de noi întinzându-ne mâna pe care a şters-o pe cămaşă, bărbatul avea în jur de patruzeci de ani, dar mai puţin de cincizeci de ani.

– Am nevoie de barca mea Alfred – a spus sec.

– Imediat domnule. Vreţi să vă conduc? – acea atitudine supusă lăsa clar suma de bani pe care o câştiga pentru ai fi fidel lui Edward, aşa rezolvau ei totul, pe baza unor sume de bani.

– Nu îţi face griji conduc eu – asta m-a alarmat. Edward s-a urcat pe o barcă luxoasă şi acel bărbat m-a ajutat să mă urc.

– Unde mergem? – l-am întrebat între speriată şi agitată când a făcut contactul şi barca a plecat fără probleme.

– Deja regreţi? – a spus când a oprit motorul şi a sărit pe plajă, un bărbat s-a apropiat ca să-l ajute să tragă barca.

– Bună seara Domnule Cullen – acesta i-a răspuns la salut şi după ce m-a privit m-a ajutat să ies – Îmi pare bine – a spus bărbatul care mi-a făcut scârbă, nu trecea de patruzeci de ani, dar chiar şi aşa mi-a privit sânii cu atâta neruşinare.

– Linişteşte-te Manuel pentru că domnişoara este cu mine – asta m-a surprins, dar a servit ca bărbatul să se comporte, nu am spus nimic şi am mers alături de el fără să înţeleg de ce m-a adus să-i urmez jocul psihologic – Nu ai putea să te schimbi? Sau nu poţi trece de oportunitatea ca bărbaţii să se uite la tine ca şi cum te-ar mânca? – l-am auzit pe un ton enervat.

– În primul rând am plecat de pe Playa del Carmen atât de repede încât nu am avut timp să mă schimb şi să o fac pe barcă mi s-a apărut absurd pentru că mă uda şi în al doilea rând este problema mea dacă vreau ca bărbaţii să mă observe, nu văd cu ce vă afectează pe dumneavoastră acest lucru – i-am spus cu un zâmbet triumfător.

– Îmi este indiferent – a spus fără să mă privească şi am mers împreună cu el până când am ajuns la un jeep mare, şi-a pus pe el un tricou şi nişte sandale, iar eu am profitat pentru a-mi scoate rochia să o îmbrac şi sandalele, mulţumesc lui Dumnezeu aveam cu mine camera pentru a face câteva poze în acel loc frumos.

Aşa a fost că am ajuns cu jeep-ul pe un munte abrupt şi destul de înalt încât mi s-a părut un loc artificial creat în mod natural.

– Ce o să găsim aici? – l-am întrebat fără să înţeleg unde mergem.

– Sper că poţi să ţii pasul – a fost singurul răspuns.

Într-un final am ajuns într-un loc unde erau câteva persoane care păreau entuziasmate.

– Edward, mă bucur să te văd! – am auzit un bărbat tânăr striga când ne-a văzut apărând, s-a apropiat de el şi l-a îmbrăţişat cu putere.

– Ştefan, omule – i-a spus pălmuindu-l pe spate.

– De fiecare dată mă surprinzi cum ţi se îmbunătăţesc gusturile – i-a spus când s-a întors spre mine şi a întins mâna – Stefan Senler la dispoziţia ta, frumoasă domnişoară – a spus când urma să-i iau mâna, dar el înainte să o prindă şi să mă salute pur şi simplu, a luat-o şi a dus-o la buzele lui furându-mi un zâmbet.

– Lasă prostiile omule şi dune la acţiune – i-a spus Edward rupând cochetăria acelui tânăr.

– Ca întotdeauna direct la subiect fără să te bucuri de momentele precedente – i-a spus cu un zâmbet sugestiv. Toţi trei am mers printre persoanele de acolo până când am ajuns practic în vârful muntelui, ochii mei s-au deschis uimită când am înţeles ce facem în acel loc.

– Nici gând – am spus speriată.

Anunțuri

10 comentarii la “Capitolul 3

  1. OMG !!!!!!!! Cat de tare ! Dar nu inteleg de ce Edward nu a incercat inca de la inceput sa o seduca pe Bella ! Nici nu i-a dat sansa sa il refuze 😦
    Oricum, capitolul este fenomenal si abia astept next-ul , care spre ca va veni ceva mai repede 😀

  2. A fost un capitol extraordinar!Edward e un badaran!Si Doamne…Ce face in varf de munte..ca de schiat nu cred ca schiaza…Zboara cu parapanta?:)):))Neh…cine stie… Abia astept urmatorul capitol!Si respectele mele pentru traducerea extrem de buna!

  3. sunt sigura ca Edward simte ceva pentru ea, nu vrea ca oamenii s-o priveasca, si totusi se poarta urat cu ea. este ceva la mijloc.
    saraca, bella, oricum, o s-o ajute Edward sa-si invinga frica.
    Bella este foarta frumosa, toti i-au spus, numai el nu recunoste

  4. Pff cat de nesimtit, badaran, nesimtit x2 e Edward…X(
    De ce nu o place pe Bella, si tocmai pe BELLA! Sau.. probabil el s-a indragostit de ea, si nu intelege ce inseamna sentimentele astea si el crede ca este ura 😕 YAY mister rezolvat :)))
    Deci de abia astept urmatorul capitol sa vad ce o pune sa faca in varful muntelui :))
    Spor la tradus :*:*:*

  5. Pingback: Capitolul 3 din Último Vuelo | Just Words Or Maybe Not

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s