Capitolul 4: Impresii

                             Perspectiva lui Edward Cullen

Timpul trecea destul de iute mai ales de când mi-am găsit o nouă distracţie…mai exact să o enervez pe „Prinţesa cu inimă de gheaţă”, asta este porecla pe care i-am dat-o Isabellei în urma unei discuţii. Dacă îmi aduc bine aminte era vorba despre un nou caz de abuz sexual sau măcar aşa a spus acea fată atunci, iar Isabella când a văzut probele a luat decizia că tipa nu a fost violată şi că inventează totul pentru a se răzbuna pe acel tip, acum când îmi amintesc este destul de amuzantă acea discuţie:

„- Ei bine ce părere aveţi? – ne-a întrebat tata – Este un caz solid?

– Nu spune adevărul – a spus Isabella.

– De unde ştii tu? – am întrebat-o eu luându-i partea acelei fete.

– Nu are privirea aceea pe care o are o femeie care a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu cineva cu cine nu vrea – a concluzionat ea – Şi în plus felul cum descrie acel viol îţi dă dubii.

– De unde ştii că nu este o persoană mai puternică şi ştie să-şi ascundă suferinţa destul de bine – asta se pare că a scos-o din minţi.

– Oricât de puternică ar fii când vorbeşti despre asta tot te doare şi te simţi murdară – în timp ce spunea asta privea în gol…în neant, parcă îşi amintea ceva din trecut.

– Am uitat că am onoarea cu «Prinţesa cu inimă de gheaţă» – am continuat eu enervând-o şi mai tare şi când am auzit chicotul tatălui meu m-am uitat furios la el.

– De ce îi iei apărea acelei fete, Edward? – se uita la mine cu o sprânceană ridicată.

– Pentru că…

– Stai să ghicesc tu chiar vrei să o aperi pe acea tânără? – mă priveau amândoi nesiguri.

– Da…nimeni nu merită să treacă prin aşa ceva.

– Ai dreptate – a spus Isabella şi eu o priveam uimit…adică Isabella Dupont îmi dă dreptate mie – Nimeni nu merită aşa ceva, dar fata asta nu a fost violată niciodată.

– De unde ştii tu eşti Dumnezeu sau eşti atotştiutoare? – am  continuat eu susţinându-mi cauza…o cauză de care nu eram nici eu sigur, însă speram ca acea fată să fie corectă.

– Nu sunt nici Dumnezeu şi nici atotştiutoare…- privea în gol, uitând de ea  – Pur şi simplu ştiu – a spus ea într-o şoaptă, nu a durat decât câteva clipe această rătăcire a ei şi a continuat – Am avut şi eu de a face cu astfel de cazuri şi eu nu se comportă normal pentru o persoană care a trecut prin aşa ceva… – nu am lăsat-o să termine.

– Ce persoană care a trecut prin aşa ceva se comportă normal? – am întrebat-o apăsat.

– Nici una…însă toate sunt afectate.

– Fiecare reacţionează într-un anume fel – am continuat – Ştii chiar ţi se potriveşte porecla asta «Prinţesa cu inimă de gheaţă».

Se pare că asta a înfuriat-o destul de tare pentru că a ieşit din sala de şedinţă trântind uşa cu putere încât i-a speriat pe toţi.”

Ce pot spune reuşeam să o enervez destul de tare pe această scorpie…da era o mică scorpie. Făcea totul cu sânge rece şi nu îi scăpa nimic, nici cel mai mic detaliu, era dură cu toată lumea. Am observat că întotdeauna se purta cu restul persoanelor care o înconjurau cu multă răutate şi ştia ce vroia de la fiecare din clipa din care îi vedea. Folosea totul pentru avantajul ei, de asta era atentă la fiecare detaliu şi nu îi scăpa nimic…nici chiar cea mai mică acţiune şi era întotdeauna pe fază, pregătită să se apere sau să atace. Are aproape întotdeauna o replică pentru oricine la orice moment al zilei…pare a fi o fiară când este atacată sau când ia apărarea la o persoană care ştie că are dreptate, nu lasă nici un moment garda jos de parcă înainte tot timpul a fost atacată. Este înconjurată de o aură de mister, nu reuşesc niciodată să-mi dau seama ce o să facă în următoarea clipă de fiecare dată mă surprinde…nu pot să-mi dau seama ce gândeşte, fac doar presupuneri…oare presupunerile mele sunt greşite?

Doar dintr-o singură privinţă nu o să mă înşel niciodată, şi anume: are o slăbiciune pentru copii…adică pentru fiica mea Evie sau cel puţin aşa pare să simuleze. Femeia asta o să mă omoare cu misterul ei, adică mai mult ca sigur îi place de fiica mea, nu? Dintre toate persoanele care o cunosc nici uneia nu îi este indiferentă micul îngeraş, cu excepţia fostei mele soţii. Victoria are o inimă de gheaţă, din comportamentul ei reiese că nici o dată nu şi a dorit copilul meu, dacă nu aflam în momentul acela în care se îndrepta spre acea clinică clandestină ca să scape de mica creatură care trăia în interiorul pântecului, dacă nu primeam acel telefon nu o aveam acum lângă mine pe Evie. Nici până în ziua de azi nu pot să-mi dau seama ce am văzut la Victoria, ea pare a fi o femeie fără suflet, egoistă, căreia nu îi pasă de propriul ei copil. M-a cucerit prin ce? Arată bine într-adevăr asta nu pot contesta şi avea un lucru care m-a ameţit…altfel nu îmi pot explica cum de am plecat în Los Angels ca să mă căsătoresc cu ea. Toată familia era uimită de acţiunea mea nesăbuită, nici unul nu ar fi crezut că o să acţionez aşa fără să vorbesc cu unul dintre ei în luarea unei asemenea decizii, ba chiar Alice se împotrivea şi îmi sugera să divorţez cât mai iute de ea susţinea că îi aduce aminte de cineva din trecut…am greşit pe atunci nebăgând-o în seamă. Aşa cum spune o vorbă bătrânească: Din greşelile tale înveţi…eu am învăţat însă prea târziu.

Cât despre Isabella Dupont, ea o să fie o femeie dură şi crudă, seamănă foarte bine cu fosta mea soţie…au acelaşi caracter şi aceeaşi răutate în unele situaţii. Alături de Victoria a fost ceva cu totul şi totul diferit faţă de Isabella, însă la fel ca şi aceasta Isabella mi-a pătruns în gânduri cu o rapiditate nevăzută. Misterul care o învăluie îmi dă bătaie de cap şi nu mă lasă să îmi schimb direcţia gândurilor pentru că ele gravitau doar în jurul ei…trebuie să fiu atent ca nu care cumva toată această atenţie să ia o altă întorsătură. Nu asta nu se poate repeta din nou…nu din nou!

 

                             Perspectiva Isabellei Dupont

Săptămânile…zilele…orele…minutele…secundele…treceau atât de iute mai ales de când am venit în New York, Timpul trecea atât de iute acum când trebuia să mă acomodez într-un nou loc, cu persoane noi…îmi era destul de greu să mă obişnuiesc cu oamenii cu care lucram în prezent. Mai ales că în prezent sunt văzută ca o persoană rea, dură, egoistă, neprietenoasă şi lipsită de interes pentru tot ceea ce se întâmplă în jur, mai pe scurt o scorpie…însă nu pot să le ofer o altă parte a personalităţii mele pentru că dacă mă arăt o clipă o slăbiciune atunci aceasta se putea întoarce împotriva mea. Viaţa m-a învăţat să îmi impun personalitatea peste tot şi să nu las pe nimeni să îmi facă rău, să fiu mereu pregătită în cazul în care cineva o să vrea să mă rănească…pentru că până acum am fost rănită de atâtea ori că nici nu mai ţin minte. Însă acum o să fiu pregătită tot timpul pentru ce este mai rău şi de fiecare dată când cineva mă răneşte eu o să îi răspund cu aceeaşi monedă.

De când mă aflu aici singurele persoane cu care am interacţionat în afară de clienţi au fost: Carlisle, Edward şi Jasper. Ei bine relaţia cu Carlisle a fost strict profesională şi mereu mă temeam ca el să nu ştie mai mult decât este necesar, pentru că asta mi-ar da din nou viaţa peste cap. Am pus-o pe Heidi să afle tot despre Carlisle, despre trecutul lui şi informaţii esenţiale despre familia lui…nu vroiam să ştiu tot despre copii lui, însă aveam de gând să păstrez aceste informaţii într-un dosar şi în caz de nevoie să le pot folosi; cel mai mult mă interesează să aflu ce ştie el despre mine, încă mai aşteptam aceste date. Ei bine cu Edward totul este diferit, se pare că nu ratează şansa să mă atace şi să mă scoată din sărite…a ajuns chiar să-mi spună „Prinţesa cu inimă de gheaţă” şi toate astea doar pentru că nu sunt de acord cu modul lui de a acţiona, ce pot să spun este prima persoană în atâţi ani care m-a enervat atât de tare. Însă micuţul lui îngeraş este atât de drăguţ şi de micuţ, într-adevăr m-a cucerit repede, presupun că în momentele în care Edward este cu Evie este chiar liniştit şi sunt singurele clipe în care nu ne certăm. Cât despre Jasper pot spune un singur lucru, că este un cuceritor şi încearcă să-mi intre sub piele…el este drăguţ cu mine, un cavaler şi pot să continui la nesfârşit, dar este foarte fustangiu şi nu ştie ce vrea de la viaţă. Filtrează cu mine într-un mod neruşinat, ba chiar aseară mi-a propus să devin pentru el ceva mai mult, dar sincer cred că ar fi o greşeală să îi accept oferta. Mai ales că în el nutresc nişte sentimente profunde pentru micuţa Alice şi am impresia că şi ea are aceleaşi sentimente pentru el, însă nici unul dintre cei doi nu vor să recunoască. Din vorbele lui Emmett am tras concluzia că între ei chiar a fost ceva, însă amândoi vor să pară neafectaţi de ceea ce a fost între ei în trecut, iar eu pentru Jasper eram scăparea din trecut şi un nou joc. Nu…Nu puteam să îl las să se joace cu mine. NU!

Am încetat din monologul meu interior şi m-am îndreptat spre patul pe care l-am folosit pentru ultimele două săptămâni şi pe care mâine o să îl părăsesc. M-am pus în pat şi am căzut într-un somn profund. Un vis ciudat m-a învăluit.

„Priveam cu mirare chipul Ei încruntat, ochii Ei care deveniseră mici, răi şi de un verde ce îmi amintea de prăpăstiile pe care, de atâtea ori, le visasem. Nu o recunoşteam…nu puteam realiza cine e de fapt, ce vrea de la mine, de ce mă privea cu atâta răutate.


– Proasto! – a urlat Ea, deodată către mine.
– Eu? Nu sunt proastă. De ce îmi vorbeşti astfel?
– Eşti proastă! Eşti proastă fiindcă verşi lacrimi pentru cine nu merita! Eşti proastă pentru că te laşi influenţată de aşa zişi prieteni!
– Te rog…încetează…
– Te doare adevărul?
– Nu e adevărat! Chiar am prieteni! Ei chiar ţin la mine!
– Normal că ţin la tine! Te adoră! Eşti preferata lor! Dar ştii când?
Deja intrasem în jocul Ei. Nu mai puteam da înapoi, aşa că am întrebat-o:
– Când?
– Când se folosesc de tine! Când au un umăr pe care pot plânge sau de la cine împrumuta haine şi bani.
– Nu-i adevărat!
– A nu? Dă-mi un exemplu concret când vreun “prieten” a făcut ceva deosebit pentru tine.
– Păi…
– A…vezi? Trebuie să scormoneşti bine în memorie ca să găseşti un astfel de moment.
– Ba nu! Sunt atâtea momente frumoase alături de ei…Doar că acum mi-e aşa greu să le rememorez…
Zâmbetul crunt de pe faţa Ei m-a inhibat şi mai tare. Nu-mi venea să cred că o fiinţă atât de malefică putea să aibă atâta putere asupra mea. Deşi îmi iubeam prietenii şi acum rememorez cu plăcere momentele petrecute alături de ei, în acea clipă ochii Ei mici şi răi m-au hipnotizaseră. Uitasem tot…uitasem de tot…Şi apoi am întrezărit o luminiţă la capătul tunelului…
– M-am născut singură şi o să mor singură! Nu îmi pasă de nimeni aşa cum nimănui nu îi pasă de mine…
– Dar eu nu vreau să fii singură…eu nu vreau să fii singură…Aş vrea să mă mai nasc o dată…să repar greşelile pe care le-am făcut…
– Ce greşeli să repari? Tot ce ai fost vreodată, eşti şi vei fi în continuare un accident genetic…
– Taci!
– Un accident genetic… un accident genetic… o fiinţă care face umbră pământului degeaba…un nimic…o gânganie care poate fi strivită de talpa Sorţii…
– Taci!
– Un accident genetic!
Şi atunci mi-am încordat pumnii şi am lovit-o…Am lovit-o cu atâta patimă şi furie, încât doar pumnii mei însângeraţi rămăseseră mărturie a existenţei Ei.”

M-am trezit speriată, nu aveam nici o idee ce ar putea să însemne acest vis…era atât de greu de înţeles. Nu am mai putut să-mi continui somnul aşa că am început să-mi împachetez lucrurile…nu am mai cumpărat nimic, aveam aceleaşi lucruri ca şi acum două săptămâni, mi-am strâns hainele şi machiajele din baie şi apoi am început să mă pregătesc de mutare.

Azi este ziua Pisicelului meu scump şi din această cauză apare acest capitol în dar pentru sis-ul meu micuţ şi alintat.

Un cer albastru fără nori,

În calea ta să fie,

Să ai în viaţă numai flori,

Noroc şi bucurie.

La mulţi ani, sis!!!!!!!

 

4 comentarii la “Capitolul 4: Impresii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s