Capitolul 6: M-ai amăgit…

Încet am mers spre piedestal, unde tipi dintotdeauna priveau cărţile zâmbitori şi masa de joc. Când tocurile mele au sunat împotriva platformei piedestalului, toţi s-au întors să mă privească, fluierând şi strigând. Eu m-am limitat să-mi fac treaba, să pozez şi să ignor şi cel mai important, să-l caut pe Edward cu privirea ca să zâmbesc şi să-l încurajez, dar care a fost surpriza mea să descopăr…că Edward nu juca…

Nu am putut să evit ca din cauza idei că Edward nu apărea, că m-a lăsat abandonată sau că unul dintre acei nenorociţi mă vor viola şi că-mi vor dăuna cum nu a mai făcut Edward vreodată, ochii mei au început să mă mănânce şi privirea mi s-a întunecat din cauza lacrimilor care acum ameninţau să iasă. Eram speriată, foarte speriată şi privirile perverse şi dezgustătoare a tuturor acelor jucători nu mă ajuta chiar deloc. Mă făceau doar să-mi doresc să fug în baie ca în prima zi şi să mă rog ca Edward să se întoarcă, să fie aici auzindu-mă cum îi strig lui Aro.

– Un moment! Nu începeţi încă!

Imediat am privit în dreapta, de unde venea Edward fugind şi mişcându-şi mâna energic. Nu am putut să evit ca un zâmbet uriaş să se curbeze pe buzele mele când l-am văzut aşezându-se la masă şi cum îi împărţeau cărţile. El m-a privit repede şi mi-a dedicat un frumos zâmbet care m-a făcut să roşesc, să simt cum inima mea accelerează şi cum ochii mei străluceau din cauza emoţiei; dar mai presus de toate…m-am simţit întreagă…în pace cu Edward lângă mine. Deşi din cauza privirii pătrunzătoare a acelor bătrâni verzi nu mi-a rămas decât să pozez şi să măresc câştigurile enorme ale acelei partide care trebuia să rămână la Edward.

Din fericire Alice nu s-a întors în acea zi şi noaptea mi s-a părut ciudat de lungă. Poate din cauza sperieturi pe care am tras-o din cauza lui Edward sau poate din cauza curiozităţii uriaşe ca să aflu de ce a venit atât de târziu şi de ce sau pentru cine a fost pe cale să mă lase în mâinile unuia dintre acei nenorociţi.

Când mă gândeam că timpul nu putea să treacă mai încet, Felix mi-a dat o palmă peste fund indicându-mi că este timpul să merg în cameră. Am dat din cap, am coborât de pe piedestal lăsând acei bărbaţi să-şi termine partida şi înstrăinându-l pe Edward de fiecare dată mai mult, şi am mers după Felix în linişte şi privind gânditoare gresia rece de pe jos.

– El o să întârzie un pic pentru că ultimul jucător a întârziat.

A şoptit Felix aproape de urechea mea în timp ce corpul lui mă împingea în cameră. Dintr-o dată, frica a început să mă invadeze când am simţit mâna lui Felix pe fundul meu, dar de data asta nu a fost doar o palmă, ci l-a strâns cu putere. Eu am observat câteva lacrimi curgând pe obrajii mei şi am simţit dorinţa să mă întorc, să-l lovesc pe Felix şi să ies fugind să mă ascund undeva. Respiraţia lui Felix se putea observat că este foarte excitată şi mâna lui îmi strângea fundul tot mai tare în timp ce cealaltă mâna a lui a început să-mi mângâie coapsa, Mi-am muşcat buza inferioară cu foarte multă forţă ca să opresc ţipătul de groază, savurând gustul sângelui amestecat cu gustul sărat al lacrimilor. Nu mai suportam mai mult, dacă Edward nu se grăbea să câştige partida aia atunci Felix…el…mâinile lui, erau lacome de corpul meu au început să urce de la burta mea apropriindu-se tot mai tare de pieptul meu…

– Ţi-aş mulţumi să nu o atingi – am auzit vocea lui Edward din spatele meu, care părea mai degrabă un ţipăt – Ea nu are de ce să fie atinsă

de tine, doar eu am privilegiul acesta – nici o dată nu am auzit vocea lui Edward în acest fel, era supărat…foarte supărat…ba chiar mă speria.

M-am întors încet când mâinile lui Felix şi tot corpul lui au încetat să mai fie lipite de spatele meu şi atunci a fost când am văzut mâna lui Edward care i-a prins cu putere încheietura lui Felix, arătându-mi că el a fost cel care l-a depărtat pe Felix de corpul meu şi că l-a îndepărtat de mine trăgându-l. Am văzut cum mâna lui Edward a făcut o presiune mai mare pe încheietura lui Felix făcând ca pe chipul acestuia să se formeze un aspect ciudat de durere.

– Ar fi bine să nu te mai atingi de ea – a mormăit.

Cu o mişcare rapidă Edward l-a împins pe Felix făcându-l să cadă pe podea şi când am vrut să-mi dau seama, m-a luat de mijloc, minţind în toată camera şi închizând uşa asigurându-se că Felix nu mai intră. În privirea lui se observa supărarea şi trebuie să recunosc că acea privire mă intimida şi mă speria puţin. Chiar şi aşa el a făcut tot posibilul ca să se calmeze, în timp ce avea mâna la puntea nasului şi mă conducea până la pat pentru ca împreună să ne aşezăm pe el. Eu m-am limitat să-i mângâi părul ca să-l relaxez în timp ce îi şopteam că nu s-a întâmplat nimic. Am petrecut câteva minute în linişte, eu bucurându-mă de textura părului lui moale şi el respirând  lent pentru a se calma. Într-un final Edward a zâmbit şi m-a privit puţin trist.

– Îmi pare rău…uneori, nu-mi pot controla temperamentul…dar…nu puteam să văd cum tipul acela încerca…el urma să!… – un mârâit scurt i-a scăpat printre buze – Îmi pare rău că nu am ajuns mai devreme…

– Nu contează Edward… – am şoptit în timp ce am început din nou să-i mângâi părul – În plus…m-ai salvat…Mulţumesc.

El s-a limitat să-mi zâmbească şi înainte să-mi dea timp să mă pregătesc pentru o îmbrăţişare puternică făcându-mă să scufund în pieptul lui şi să ascult bătăile inimii lui. Adevărul este că eram mult prea hipnotizată de mirosul parfumului lui ca să fiu în stare să descifrez şoaptele dulci ale lui Edward aproape de urechea mea, deşi dacă nu mă înşel aş putea să jur că am înţeles ceva de genu…„Niciodată nu o să las pe nimeni să-ţi facă ceva Bella…eşti mult prea importantă pentru mine…” dar când mă gândeam cu coerenţă mi se părea imposibil ca Edward să-mi spună aşa ceva atât de frumos. Când încă mai credeam că el este lângă mine din milă…

Am petrecut câteva minute îmbrăţişaţi în linişte în acea cameră, bucurându-ne de aproprierea unui de altul şi desenând cercuri pe pieptul lui Edward care l-au determinat să zâmbească. Pentru disperarea mea, după trecerea câtorva minute, Edward m-a îndepărtat de el  şi m-a privit fix în ochi.

– De asemenea îmi pare rău că am întârziat la masa de joc…Mă ierţi?

– Ce ţi s-a întâmplat? – am cerut să ştiu.

– Nu este nimic…eu…ei bine…eram…mă ocup de nişte treburi…

Edward întotdeauna îmi spunea că eu nu ştiu să mint, că o fac foarte prost, dar el era şi mai rău decât mine. Era foarte clar că Edward îmi ascundea ceva, ceva foarte important şi eram dispusă să descopăr despre ce era vorba. Încet m-am întors şi am rămas cu spatele la Edward exact cum m-a rugat el în timp ce căuta ceva în buzunarele jachetei lui. Nu au trecut nici două minute până când Edward a găsit ce căuta şi am simţit cum patul se scufunda în spatele meu, permiţându-mi să ştiu că Edward era în spatele meu şi cel mai probabil zâmbea în acel mod sexy care mă înnebunea..

– Bella închide ochii – m-a rugat din spate.

Încet am închis ochii şi l-am auzit pe Edward deschizând ceva, suna ca o hârtie dar nu eram sigur, niciodată nu am fost bună la ghicit surprize. Ceea ce nu m-am aşteptat niciodată era să simt suflarea lui Edward atât de aproape de urechea mea şoptindu-mi să mă relaxez şi să nu deschid ochii. Din nou am auzit un foşnet de frunze. Trebuie să recunosc că eram nervoasă, simţeam cum carnea se făcea ca de găină cu fiecare respiraţie pe care Edward o elibera aproape de urechea mea şi simţeam mii de descărcări electrice când am simţit mâinile la ochii mei şi pieptul lui împotriva spatelui meu. Din nou când am dat de suflarea lui am tremurat când a început să-mi şoptească încet la ureche…

– Ochii tăi în cer iluminau atât căile aerului pentru chiar şi păsările cântau ignorând noaptea. Priveşte cum îşi ţine mâna pe obraz. Mi-am dat jos mănuşa ca să pot să-ţi mângâi chipul…

Cu grijă mâinile lui Edward ai încetat să-mi mai acopere ochii în timp ce una dintre ele a început să-mi mângâie obrajii cu dulceaţă…cu iubire…Eu am rămas cu ochii închişi, încă în nori după ce l-am auzit pe Edward şoptindu-mi la ureche un frumos vers din Romeo şi Julieta, şi bucurându-mă de mângâierile mele. Am simţit cum Edward începe să se mişte pe pat, dar chiar şi aşa, nu puteam să-mi deschid ochii, vroiam să mă bucur de el.

– Bella…

Nu a fost, până când suflarea lui mi-a mângâiat buzele, şi-am deschis ochii dintr-o dată. În faţa mea, se găseau ochii frumoşi ai lui Edward. Nişte ochi care străluceau ca nişte smaralde verzi şi cu un foc intens care m-a făcut să mă simt ca înecată în acea mare intensă care erau ochii lui. Acum eram sigură, acum când observam cum inima mea bătea cu aşa o forţă, cum corpul meu s-a înclinat din ce în ce mai tare de buzele lui Edward care erau atât de tentante pentru mine şi mai presus de tot am simţit acei fluturi în stomac, îmi dădeam seama de adevăr…eu…Isabella Marie…eram îndrăgostită, complet şi profund îndrăgostită de Edward Cullen.

Mâna lui Edward încă se afla pe obrazul meu, mângâindu-l cu uşor şi faţa lui era la câţiva centimetri de a mea. Adevărul este că pentru un moment am simţit puţină teamă, nu era din cauză că eram pe punctul de a mă săruta, ci pentru că vroiam să ştiu dacă Edward simţea şi el ceva pentru mine sau pur şi simplu el era la fel dulce cu mine ca şi cu toate; dar…Oare este Edward unul dintre aceia care sărută o fată fără să simtă nimic?…Nu Edward nu era aşa, Edward era un cavaler, cavalerul meu…

– Bella, spune-mi…

– C-Ce?

– Spune-mi…dacă vrei să te sărut…am nevoie să ştiu Bella…nu vreau să fac nimic din ce tu nu vrei…

Nu am putut să evit să nu îngheţ. Într-adevăr Edward vroia să mă sărute ca eu pe el. Îl iubeam, într-adevăr îl iubeam. El vroia doar ca eu să fiu fericită, că atunci când o să mă sărute să ştie că nu voi regreta niciodată şi adevărul este că niciodată nu voi fi în stare să regret că am simţit buzele lui Edward pe ale mele. Chiar şi aşa, îmi era imposibil să-mi găsesc vocea, nu-mi găseam cuvintele ca să-i spun lui Edward ceea ce amândoi aveam nevoie să auzim. Asta, a provocat o privire tristă la Edward şi ca mâna lui să cadă încetând să-mi mângâie obrazul. Am simţit o durere puternică în piept dându-mi seama că Edward gândea că eu nu vroiam să mă sărute, aşa că, încă nefiind conştientă de ceea ce făceam, l-am îmbrăţişat pe Edward de gât evitând ca faţa lui să se mai îndepărteze încă un centimetru de mine. Ochii lui, s-au deschis un pic din cauza surprizei şi buzele lui cărnoasă s-au despărţit pentru a spune ceva; dar eu i-am luat-o înainte.

– Sărută-mă…- am şoptit – Sărută-mă Edward…

Încet un frumos zâmbet s-a format pe faţa lui în timp ce mâna lui s-a întors să se odihnească cu tandreţe pe obrazul meu. Încet ochii mei s-au închis în timp ce vedeam cum Edward se apropria de fiecare dată mai aproape de mine închizându-şi  frumoşii lui ochi. Am simţit respiraţia moale a lui Edward gâdilându-mi buzele şi în cele din urmă s-a întâmplat, acel etern contact  al buzelor lui moi, cărnoase şi terne peste ale mele făcându-mi inima să bată cu şi mai multă putere. La început a fost doar o atingere, un contact al buzelor noastre moale şi tern, dar încet, sărutul a câştigat putere, intensitate, pasiune. Degetele mele au început să se joace în părul lui bucurându-se de moliciunea lui şi mâinile lui Edward s-au stabilit pe mijlocul meu trăgându-mă ai aproape de el. Buzele noastre se mişcau sincronizat ca două piese de puzzle făcut să se potrivească perfect, atât de dulce, tern, plin de…iubire.

Din păcate, aerul era necesar pentru amândoi şi Edward şi-a dus mâinile la obrajii mei, susţinându-i uşor şi retrăgând încet chipurile noastre. Când privirile noastre s-au întâlnit am văzut cum străluceau ochii lui Edward şi m-am simţit puţin intimidată în braţele lui; Edward şi-a dat seama că eram pe punctul de a leşina şi m-a susţinut cu şi mai multă forţă în braţele lui şi un chicot i-a scăpat printre buze, ceea ce a provocat o roşire puternică a obrajilor mei.

– Bella…eu…

*Clic*

Sunetul uşii m-a făcut să sar un pic în braţele lui Edward. Am crezut că o să-mi dea drumul şi că o să se îndepărteze de mine, dar în loc de asta m-a lipit de corpul lui cu şi mai multă putere şi într-o mişcare agilă şi de felină m-a împins în pat rămânând deasupra mea. Ce se întâmplat aici? Cumva Edward o…o să…? Când am vrut să mă mişc, câteva lacrimi curgeau pe faţa mea, nişte lacrimi pe care repede Edward le-a şters.

– Bella, Bella linişteşte-te, nu o să-ţi fac nimic…îmi pare rău, dar este necesar ca atunci când el…

– Vampiriţo! – uşa s-a deschis dintr-o lovitură şi Aro a intrat supărat. Deşi văzându-ne în această poziţie a tuşit un pic –Îmi pare rău că vă întrerupt domnule dar trebuie să vorbesc cu Vampiriţa despre ceva ce s-a întâmplat.

– Nu vă faceţi griji…- încet s-a ridicat şi m-a lăsat să merg împreună cu Aro – O să aştept cu nerăbdare întoarcerea ta Vampiriţo – mi-a făcut cu ochiul şi a rămas întins în pat privind tavanul.

Nu am putut să evit să zâmbesc şi să las să-mi scape un oftat de calm când mi-am dat seama de ce Edward m-a împins în pat şi să văd că a vrut doar să mă protejeze ca Aro să nu mă lovească pentru că nu mă culcam cu câştigătorul partidei de poker. Chiar şi aşa, zâmbetul care a fost gravat pe faţa mea nu a întârziat să dispară, de îndată ce mâna lui Aro mi-a luat încheietura şi m-a scos din cameră. Eu nu am spus nimic, doar l-am urmat în linişte şi priveam podeaua speriată din cauza problemei pe care Aro a spus-o scoţându-mă din cameră. Cumva ştia de Alice? Mă rugam să nu fie aşa.

Nu am întârziat să ajungem în biroul lui Aro, care era decorat ca al unui bogătaş milionar din filmele de la Hollywood. Mi-a arătat unde să iau loc pe un fotoliu imens negru.

– Ei bine Vampiriţo probabil te întrebi de ce te afli aici.

– Da…Cumva am făcut ceva rău domnule? – am întrebat speriată.

– Nu, nu, dimpotrivă – a zâmbit – Domnul care era în cameră pare a fi foarte mulţumit de serviciile tale şi jucătorilor le place cum pozezi pentru ei – mi-a lăudat munca – Motivul pentru care te afli aici este Felix.

– Felix?

– Angela mi-a spus că l-a văzut pe Felix pipăindu-te înainte să ajungă câştigătorul partidei. Este adevărat?

– Eu… – eram speriată, dacă spuneam că da, Felix putea să-mi facă rău sau mai rău…să mă violeze.

– Vampiriţo, ştiu că nu ai încredere în mine din cauza modului în care te-am adus aici, pentru ce te-am obligat să faci; dar dacă ceva este adevărat ceva este că am grijă de angajatele mele cât pot de bine, îmi place să se simtă comode ca să-şi facă treaba şi dacă Felix şi-a depăşit funcţiile atunci va primi o pedeapsă şi nu se va mai apropria de tine.

– Sigur? – am întrebat iluzionată.

– Văd din reacţia ta, Angela avea dreptate. Nu-ţi face griji Vampiriţo, Felix nu o să te mai atingă şi pentru securitatea ta o să-ţi gărzi, tu eşti mult prea importantă în cazinoul acesta ca să ţi se întâmple ceva sau să refuzi din nou să te culci cu câştigătorul – s-a ridicat din locul lui şi mi-a deschis uşa – Poţi să te întorci la domnul acela, Vampiriţo ştii deja, ocupă-te să-i faci pe plac.

Am ieşit pe uşă încă necrezând ce o să facă Aro pentru mine şi foarte fericită să ştiu că nu o să mai fiu în pericol să mai fiu atinsă de mâinile dezgustătoare ale lui Felix. Emoţionată şi cu chef să-i povestesc lui Edward cele întâmplate, am mers foarte repede spre cameră şi am intrat închizând-o cu cheia pe care mi-a dat-o Aro ca recompensă pentru munca mea.

– Edward nu-ţi imaginezi ce s-a întâmplat! Aro…

M-am oprit din vorbit când m-am întors spre pat şi l-am văzut profund adormit. Din câte se pare, a avut o zi lungă deoarece dormea atât de liniştit ca un copil mic. Am zâmbit şi m-am întins pe pat lângă el ghemuindu-mă în braţele lui cu grijă ca să nu îl trezesc. Respiraţia lui era atât de liniştită şi era atât de frumos  aşa adormit, încât nu am rezistat tentaţiei să-l sărut pe frunte într-un fel matern, să-i mângâi părul şi să-mi sprijin capul pe pieptul lui ca să ascult sunetul atât relaxant al inimii lui.

M-am trezit încet când o mică rază de soare s-a strecurat şi m-a lovit în ochi. M-a separat un pic de Edward admirându-l cum el continua să doarmă profund. Am zâmbit văzându-l şi i-am mângâiat obrazul bucurându-mă de textura pielii lui. Edward s-a mişcat un pic şi temându-mă ca mângâierile mele să nu îl trezească, mi-am luat mâna de pe chipul lui. Am rămas câteva minute admirându-l cum dormea ca şi cum ar fi fost un înger căzut pe pământ, îngerul cel mai frumos din câţi puteau exista.

Un căscat uşor mi-a scăpat printre buze şi început am început să mă întind în pat şi să mă ghemuiesc lângă Edward. Ca şi cum aş fi fost o pisică care căuta adăpost lângă corpul mamei lui, mi-am sprijinit capul între umărul lui Edward şi gâtul lui, atunci, a fost când am făcut cea mai mare greşeală din viaţa mea.

Acolo, pe gulerul cămăşii lui era semnul unor buze roşii ca sângele. Primul lucru care mi-a trecut prin cap, a fost că semnul acela l-am făcut eu în timp ce dormeam într-un mod inconştient; dar atunci mi-am dat seama că eu nu aveam nuanţa asta de ruj. Acum vedeam totul clar, acum înţelegeam care erau acele „probleme” ale lui Edward, s-a ocupat de servire şi de asta a întârziat la joc, acum ştiam de ce este atât de obosit, el m-a înşelat, m-a făcut să cred că putea simţi ceva pentru mine; dar în loc de asta şi-a petrecut tot timpul jucându-se cu mine şi se culca cu alta.

Dintr-o dată Edward a început să se mişte şi a deschis ochii încet privindu-mă cu ochii aceia atât de luminoşi; dar acum îmi doream doar să plâng pentru că an fost atât proastă încât să mă gândesc că el mă iubeşte măcar ca prietena lui, dar el mă vedea ca viitoarea…ca o altă curvă. Edward s-a ridicat un pic şi am văzut cum s-a înclinat să-mi sărute fruntea; dar nu l-am lăsat, m-am ridicat dintr-o săritură şi am stat în altă parte a camerei.

– Eşti supărată? – a întrebat – Bella îmi pare rău că am adormit, dar eram foarte obosit. Haide nu fi supărată, vin-o aici şi spune-mi ce ţi-a spus aseară Aro. În plus…încă mai am ceva important să-ţi spun…

– Acel ceva atât de interesant are legătură cu sărutul? – am întrebat fără să mă apropii de el.

– Ei bine Bella…vezi tu…dacă te-am sărutat a fost din cauză că…eu…

– Eu nu vorbesc despre sărutul nostru Edward – am tăiat-o într-un mod rece – Vorbeam despre semnul lăsat de un sărut pe care îl ai pe gulerul cămăşii tale…

– Ce?! – a strigat în timp ce încerca să vadă urma.

– Atât de proastă mă crezi Cullen? În plus…sărutul meu…nu era decât unul al altei curve…o curvă…care tocmai a fost păcălită de tine…dar nu mai sunt Cullen…Asta s-a terminat! Nu vreau…nu vreau să te mai văd niciodată în viaţa mea!

Eu nu am mai putut sta nici o secundă în plus, m-am apropriat de el cu ochii inundaţi de lacrimi şi l-am  pălmuit cu putere, exact înainte să deschid uşa şi să ies fugind. Exact când am făcut-o m-am lovit de Aro dar înainte să-mi spună ceva Edward a ieşit din cameră şi a susţinut că el m-a lăsat să plec. Sigur, a avut numai remuşcări de conştiinţă sau poate căuta iertarea mea pentru ca după să mă ducă în pat. M-a înşelat, trădat şi m-a făcut să cred că eu eram ceva special când pentru totdeauna şi pentru totdeauna voi fi doar o simplă curvă în interiorul pereţilor cazinoului.

 

Anunțuri

12 comentarii la “Capitolul 6: M-ai amăgit…

  1. Da…Ella ne urasti pe toate :))
    Doamneeee….!!!! Te rooooogggg!! Sa pui nextul repede!!
    Eu una nu cred ca Edward sa culcat cu alt cineva.Si chiar daca e asa..nu mi se pare ce Bella are vreun motiv sa se supere.El nu este iubitul ei asa ca el poate face ce vrea cu cine vrea.Asta este punctul meu de vedere.
    Superb capitol! Abia astept nextul
    Spor la tradus
    Sweet kisses:*:*:*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s