Capitolul 6: Viitorul

Mâinile i se sprijineau pe genunchi şi-şi ţinea mâinile încrucişate la piept, în timp ce ochii ei cercetau orice detaliu ce o încuraja. Isabella stătea în stătea în Volvo-ul lui Edward, dar asta nu garanta o conversaţie plăcută cu cititorul de gânduri, o conversaţie era ceva foarte complex pentru ambii, acum că aveau întrebări pe care nu le puteau exprima cu uşurinţă şi să-i satisfacă.

Deşi puteau să se joace cu cuvintele şi să descopere câte ceva despre celălalt, ceva de o importanţă reală pentru curiozitatea lor, dar nimic indiscret pentru a descoperii identităţile lor ca vampiri a însoţitorului lui. Isabella a înţeles de ce a păstrat secretul „existenţei” lui atât de riscant, dar nu înţelegea de ce trebuia să-l păstreze faţă de Culleni, aceştia fiind familia lui Carlisle, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Aro.

Nu putea să asculte comenzile „creatorilor” sau „naşilor” ei aşa cum i-a numit mai înainte, deşi…dacă aceştia au lăsat-o pe cont propriu? Avea nevoie de o strategie ca ei să-i descopere secretul pentru a se putea plimba în linişte prin Forks, să-şi poată îndeplini misiunea şi să-şi facă noi „prieteni”, dacă era necesar.

Nici o dată nu s-a împrietenit cu alţi vampiri, pentru că de fiecare dată când pleca din Volterra era pentru vânătoare sau pentru a omorî, nu era nevoie să socializeze dacă ruina viaţa în doar câteva secunde. Asta nu era o legătură puternică sau o relaţie profundă, dar nici nu-şi dorea asta. Vroia să se distreze din când în când cu „oamenii” care o înţelegeau şi putea să se destăinuie cuiva când se simţea relaxată, dar cu Heidi nu putea să facă asta.

Heidi. Încă nu înţelegea de ce vampiriţa cu ochi violeţi a salvat-o în acea noapte. De ce avea nevoie de ea în acel moment, când încă era un om lipsit de valoare şi mirosea delicios? Nu înţelegea. Heidi nu avea cum să ştie în acel moment ce armă puternică era.

Şi-a mângâiat fără să de gândească cicatricea în formă de semilună de pe mâna stângă, iar cea de pe gât era întotdeauna acoperită de haine sau de bijuterii. Nu şi-a dat seama că Edward o privea şi observa fiecare detaliu al ochilor şi al modul în care buzele se curbau când încerca să zâmbească. Şi cu atât mai puţin faptul că Edward îi urmărea cu atenţie mişcare degetelor, doar pentru a rămâne şocat văzând forma pe care o desena…un semn care rămânea doar de la muşcătura unui vampir.

Edward Cullen era la un pas să ghicească, şi era aproape convins de inumanitatea Bellei, dar în acelaşi timp mai era şi inima care încă bătea, el nu putea fi sigur. Şi atunci Isabella a îngheţat şi ochii ei violeţi au devenit mai intenşi, mult mai atractivi şi minunaţi. El nu a putut evita să se afunde în piscinele violete pline cu mister.

Un strigăt, dar şi bătaia trădătoare a inimii au dat greş. Barajele se apropriau prea repede, şi deja erau în Forks, dar nu erau singuri. Doi vampiri cu aspecte diferite au apărut şi alergau cu viteze inumane între copacii verzi, ochilor erau vişinii din cauza setei. Dar ei nu aveau de gând să meargă până în Forks, viziunea s-a schimbat de la un minut la altul…mergeau în Seattle. Şi mai mulţi neofiţi îi însoţeau, şi Victoria se întâlnea cu ei acolo…

Ştia asta. Victoria îi era de folos ca să se aproprie de alţi nemuritori şi să termiine cu toţi trei de o dată, dar sunetul telefonului au întrerupt-o din bula creată. Totuşi, nu a răspuns. Heidi putea să sune o vreme, acum trebuia să aranjeze totul înainte ca Edward să decidă să vorbească despre tot ceea ce ştie.

S-au oprit în parcarea şcolii, lângă o decapotabilă roşie şi au mers cu eleganţă spre clasele lor. Ea i-a mulţumit fericită pentru plimbare, dar Edward nu a putut face altceva decât să dea din cap şi să urmeze alt drum. Şi nu s-au văzut decât la cantină, oră la care Bella s-a aşezat la masa familiei Cullen – Hale.

– Isabella! – a cântat Alice când a văzut la acea masă – Cum au fost orele tale? – a spus Alice jucându-se cu un măr roşu, fără să-l aproprie de gură în nici un moment.

– Bine, dacă pot spune aşa – a oftat obosită – Mike Newton a continuat să mă deranjeze la ultima oră, şi sinceră să fiu mă gândesc dacă ar trebui să-l las în viaţă sau nu… – a zâmbit într-un mod diabolic care i-a atras atenţia lui Edward, i-a dat un gram sinistru dar sincer.

– Newton întotdeauna a fost aşa – a spus Emmett între mormăieli – Dacă decizi să-l omori de pot ajuta – pe buze i-a apărut un zâmbet batjocoritor şi-şi mutat privirea altundeva.

Mike Newton şi-a mutat privirea pe copii Cullenilor şi pe Isabella Swan. Un fior i-a trecut prin spate şi pe frunte i se scurgeau mici picături de transpiraţie. Dacă privirişe ar putea omorî, el era mort până acum. Dar cea mai descuranjantă privire, era fără îndoială privirea veninoasă a Isabellei şi privirea furioasă a lui Edward Cullen.

Ambii zâmbeau răutăcios, în timp ce îşi arătau un pic dinţii şi ochii deveneau întunecaţi şi penetranţi. Mike s-a întors şi a plecat tremurând uşor. Era îngrozit.

Emmett a izbucnit în râs la reacţia exagerată a blondului, în timp ce Alice i-a dat un ghiont Isabellei pentru ai atrage atenţia.

– „Poţi să mă asculţi?” – a întrebat micuţa cu ochi de aur, crezând că viziunile ei aveau sens. Isabella a fixat-o cu o privire penetrantă şi a aprobat cu capul – „Eşti vampiri, aşa-i?” – s-a aventurat să întrebe mintal cea cu părul negru. Edward nu putea auzi gândurile nimănui de la masă din cauza darului Bellei, deşi desigur, ea putea auzi fiecare cuvânt.

– „Sunt” a răspuns mintal „De unde ştii?”

– „Şi noi suntem” a râs încet spiriduşul, capturând atenţia tuturor.

– „Eu ştiam asta” ea a luat sticla de apă pe care a cumpărat-o şi se juca cu capacul „Ai avut o viziune cu asta?”

– „În realitate da, te-am văzut cu spunându-ne asta…” faţa Bellei s-a schimbat-o imediat de la surpriză la furie. Era supărată pe însăşi pentru că nu a fost atentă. Un detaliu ca ală putea să-i ruineze toate planurile. Era aşa de proastă. „S-a întâmplat ceva rău, Isabella?” a întrebat-o cu voce tare şi după aceea a simţit ochi celorlalţi pe ea.

A negat din cap exact când a auzit telefonul sunând. Nu existau diferenţa dacă pleca sau nu, Alice ştia deja ce este.

– Bună – vocea îi era rece şi moartă, captând atenţia tuturor de la masă din cauza schimbării atitudinii – Ce se întâmplă, soră? – vocea i-a revenit la normal şi toţi au înţeles de ce.

– Eşti singură? – a întrebat-o Heidi cu vocea ei melodioasă, obţinând o negaşie din partea Bellei – Atunci îndepărtează-te – i-a ordonat supărată.

– Nu am de ce să o fac – i-a răspuns – Dacă este important spune-mi acum, dacă nu închide – s-a încruntat şi a aşteptat. Atmosfera era tensionată, dar ea era deranjată pentru că planurile ei s-au ruinat.

– Dacă ei…- a început Heidi, dar a fost întreruptă.

– Nu-mi pasă– i-a răspuns cealaltă – trei zile, dacă asta vrei să ştii – şi-a închis.

În Volterra

Heidi nu putea să creadă ce s-a întâmplat. Cum sora ei mai mică se purta aşa nepoliticos cu ea? Poate ceva mergea rău, probabil Cullenii ştiau deja şi de asta nu s-a deranjat să se îndepărteze sau poate nu era lângă ei…Isabella ar putea să-şi schimbe stilul de viaţă într-o secundă, şi era convinsă că mai devreme sau mai târziu o să plece.

A primit primul semn de la Isabella şi era conştientă de conflictul dintre Culleni şi ea, ce se întâmplă dacă ea decide să rămână cu unul din vampirii din acel clan?Posibilităţile erau de 50-50٪. Băiatul acela, cititorul de minţi, el a atins-o…el putea sa-o schimbe pe Isabella într-o clipă…

– Ce merge, rău? – a întrebat-o Caius şi s-a simţit preocupată dintr-o dată. Le ştia foarte bine starea de spirit Volturilor ca să-i deranjeze, dar Bella putea distruge totul cu acel pas şi era mai bine să prevină asta.

– Isabella a cerut o perioadă de trei zile – a răspuns sinceră, dar ochii ei nu erau în stare să se uite în ochii superiorilor ei – Şi…mi-a închis – a suspinat şi Caius a ridicat o sprânceană – A spus că nu-i păsa dacă ceilalţi descopereau cine este, cred că era cu clanul lui Carlisle…- asta a fost destul, în curând Aro şi Marcus erau acolo.

– Ce vom face? – a întrebat Marcus trist, aşa cum înainte ca vampiriţa cu acele puteri speciale să fi venit – Nu putem să o pierdem dacă…

Dar ca întotdeauna Aro era pregătit să-şi calmeze fraţii şi să dea ordine. Şi vocea lui a răsunat în acea linişte care a pus stăpânire asupra Volterrei acum câteva minute:

– Liniştiţi-vă toţi – toţi ochii violeţi şi roşii s-au concentrat asupra acelei cape negre – Isabella nu o să ne trădeze nici o dată, de asta nu trebuie să ne îndoim.

– Noi trebuie să fim corecţi, Aro – a răspuns Caius cu amărăciune – Dar cel mai probabil este că clanul lui Carlisle să rămâne cu ea şi puterea ei.

– Nu dispera, Caius – Aro încerca să-i calmeze pe toţi, dar de data aceasta chiar aveau probleme – Îi voi trimite pe Heidi, Demetri, Felix, Alec şi Jane în zece zile în Forks, asta îţi face pe plac? – Caius a râs încântat de soluţie – Dacă fata a eşuat în misiune sau a spus prea multe Cullenilor, colegii noştri vor face restul trebii.

– Ce vrei să spui cu asta, stăpâne Aro? – l-a întrebat Alec cu respect – O vom obliga să vină cu noi sau o vom termina? – Jane a zâmbit în faţa idei de a termina cu rivala ei o dată pentru totdeauna, dar iluzia i-a fost distrusă imediat.

– O veţi aduce înapoi, de sigur – a spus Marcus, fidelul ei protector şi maestru – Dacă se decide asta, dar dacă ea decide să lupte…- a negat cu capul şi a devenit îngrijorat – Încercaţi să nu-i daţi motive pentru asta, vreau să se întoarcă în Volterra, nu vreau să aud de un incendiu în pădurile din Statele Unite.

Nimeni nu a mai spus nimic, dar toţi îşi puneau aceeaşi întrebare.

Ce se va întâmpla în astea zece zile? Şi ce-i rezerva viitorul pentru Isabella, le va da motive să o judece sau să o omoare?

Anunțuri

6 comentarii la “Capitolul 6: Viitorul

  1. Pingback: Un mic cadou:D « Bella's Diary by Ioana and Dyana

  2. Deci,Alice a aflat adevarul,iar familia ei este pe punctul de a afla,ma intreb cum vor reactiona…
    Recunosc si mie mi-a placut reactia lui Mike Newton,desi banuiesc ca orice ar fi fost speriat de privirile unor vampiriri furiosi,care ar putea sa termine cu viata lui intr-o clipa…
    Iar Aro si Volturi sunt speriati ca Bella ar parasi clanul lor,in mod evident nu vor renunta la ea.Ma intreb ce se va intampla in continuare…
    Felicitari-o traducere minunata la fel ca si celelalte capitole 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s