Lecţie de dragoste?

Câtă prostie predomină în jur? Şi Dumnezeu este îngrozit de acest lucru, presupun…pentru că eu una sunt foarte îngrozită să văd că atâta prostie mă înconjoară şi mai ales astăzi: 14 februarie. Astăzi cu toţii sărbătoresc un aşa-zis sentiment minunat şi uimitor: IUBIREA. De parcă ar exista aşa ceva…cum poţi să spui că iubeşti pe cineva, pe care poate nici nu îl cunoşti? Şi în plus ce este iubirea asta despre care toţi scriitorii şi toţi filozofii vorbesc în operele lor? Măcar există…nu, nu există…este o absurditate. Ceea ce există de fapt între două persoane de sex opus este pură atracţie sexuală şi nimic mai mult, iubirea nu are cum să existe între două persoane de sex opus. La fel cum nu există nici prietenie între aceste persoane, un bărbat nu poate fi prieten cu o femeie fără să urmărească ceva…şi la fel şi invers. Şi noi, sexul frumos, suntem întotdeauna încântate de aşa-zisele poveşti de dragoste, care sunt de altfel tot atât de absurde ca şi iubirea. Nimeni nu poate să spună că există dragoste la prima vedere sau mai ştiu eu câte alte tâmpenii, de care lumea este plină.

Şi astăzi parcă este mult prea multă astfel de prostie, sigur toţi dăruiesc „persoanei iubite” un cadou foarte aiurit, cu mult prea mult roşu: inimioare şi jucării de pluş; de parcă ar fii copii. Se prea exagerează pe această temă, mult prea mult…atâta dulcegărie, phh. Da şi femeile singure, care sunt atât de aiurite şi se prefac că suferă pentru că astăzi sunt fără un partener…cel mai mult îmi place seara când merg în cluburi şi se îmbată din cauza asta şi a doua zi dimineaţa se trezesc în pat cu cine ştie ce imbecil şi cică de acolo se naşte o mare iubire, mda aiureli. Chiar şi la serviciu toată lumea pare beată de atâta dragoste şi nu le stă de loc gândul la ceea ce trebuie să facă, se gândesc cum să ajungă mai iute acasă şi să petreacă mai mult timp cu „sufletul lor pereche” şi având în vedere că nimeni nu îşi face treabă, şefii nervoşi ne lasă pe toţi mai iute acasă…din acest motiv mă bucur şi eu de această zi.

– Vii cu noi în seara asta într-un club? – m-a întrebat o colegă de serviciu…am stat puţin pe gânduri.

– Da.

– Bine, ne vedem diseară la clubul din totdeauna.

Nu aveam să ratez o astfel de seară şi mai ales cea de astăzi când toţi cei care o să fie singuri o să fie melancolici…o să am de cine râde, o să fie într-adevăr amuzantă seara asta. Mi-am continuat drumul spre casă fiind scârbită în continuare de toţi aceşti „îndrăgostiţi” care par atât  de orbiţi de existenţa celuilalt încât se pare că numai contează nimic altceva decât ei…par prinşi într-un balon în care doar ei există, unul pentru celălalt. Peste tot, astăzi era aerul astă care îmi întorcea stomacul pe dos şi mă făcea să mă simt foarte rău, vrând să…nu ştiu…să dispar dintre ei. Nu-mi găsesc locul aici, în lumea această plină cu astfel de oameni…parcă trăind printre ei mă sufoc, sunt toţi atât de orbiţi de această atracţie. Sunt atât de norocoasă spre deosebire de ei toţi, nu m-am îndrăgostit niciodată şi nici nu vreau să mi se întâmple asta…niciodată n-am probat acest sentiment însă doar văzându-i pe ceilalţi m-am simţit dezgustată, aşa că nici nu îmi doresc să probez acest sentiment, ca să fiu ca ei.

Nu sunt ca restul, eu sunt cu totul şi cu totul diferită de ceilalţi, nu pot să am încredere deplină în nimeni încât să-mi încredinţez sufletul şi restul existenţei mele…nu pot să fac asta pentru simplul fapt că eu sunt propriul meu stăpân şi nu pot să dau explicaţii în privinţa deciziilor mele şi cu atât mai puţin să renunţ la ceva pentru altcineva. Toată lumea îmi spune că greşesc spunând aceste lucruri şi că în momentul în care voi avea şi eu parte de acest sentiment, îmi voi schimba total percepţia despre viaţă. Ceea ce este imposibil! Eu să mă schimb şi să depind cu toată fiinţa mea de un bărbat…NICIODATĂ!!! Eu sunt stăpâna vieţii mele şi niciodată nu m-aş sacrifica pentru un reprezentat al sexului opus. În ziua în care eu voi face aceea greşeală, şi cel mai sigur este că nu o să o fac niciodată, sigur o să mă lovesc la cap sau cineva o să-mi spele creierul.

Am ajuns acasă şi am început să-mi pregătesc o ţinută cât mai exclusivistă…în seara asta trebuia să fie totul perfect, ca şi întotdeauna, şi trebuia să atrag toate privirile. Mi-am luat o rochiţă scurtă cu un decolteu adânc, că doar aveam ce arăta, de culoarea roşie cu câteva dungi negre…se mula perfect pe trupul meu. Mi-am buclat părul şi m-am machiat…în mai puţin de două ore eram gata de o seară perfectă. Am luat taxiul şi puteam observa cum şoferul mă devora din priviri…un alt imbecil care se lasă atras de frumuseţea mea. Când am ajuns la club am coborât din taxi imediat după ce i-am plătit acestuia cursa şi m-am îndreptat spre uşa clubului fără să aştept la coada interminabilă…eram cunoscută aici ca o clientă fidelă, deci îmi permiteam aceste lucru. Intrată în club, îmi căutam prietenele prin mulţime, presupuneam că se aflau la masa noastră obişnuită de la care puteai vedea atât ringul de dans, cât şi barul….unde se aflau majoritatea tipilor atractivi. Exact cum mă aşteptam erau cu toţii acolo la masa noastră…toată trupa de şoc era prezentă în această seară aici, ca să petrecem…nu ştiu exact ce anume însă era sigur că o să petrecem.

– Bună lume – i-am salutat pe toţi de la masă.

– Bună seara – au răspuns în cor.

– În sfârşit ţi-ai făcut apariţia… – a spus colega mea.

– Da ce staţi aşa? Haideţi la dans.

Astea fiind spuse am mers mai mulţi spre ringul de dans şi am început să ne mişcăm pe ritmul muzicii. La un moment dat au pus o melodie lentă pe ritm latino şi toate cupluri au început să danseze pe ea…aşa că eu m-am retras la bar ca să-mi comand ceva de băut.

– Un Sex on the Beach – i-am spus chelnerului, m-am întors spre ring şi atunci l-am văzut îndreptându-se spre mine…era cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut în întreaga mea viaţă şi mă privea fix.

– Bună, frumoaso – a spus el zâmbindu-mi…simţeam că mă topesc văzându-i zâmbetul ameţitor.

– Bună – am continuat eu făcând la fel ca şi el.

Atunci a început totul şi se pare că toţi cei care mă cunoşteau aveau dreptate…cu el alături de mine simţeam că nimic nu mai contează în afară de noi…a fost începutul unei poveşti frumoase de dragoste…unei căsnicii. Până în acea clipă concepţia mea despre viaţă era total greşită….faptul că nu credeam în dragoste şi îi judecam atât de aspru pe cei îndrăgostiţi, nu ei erau cei orbi…eu eram cea care nu vroiam să văd adevărul şi purtam un văl în faţa ochilor sau poate până atunci pur şi simplu îmi era frică să recunosc adevărul şi să văd tot ce mă înconjoară. Însă în seara aceea din 14 februarie când credeam că o să râd de îndrăgostiţi, se pare că soarta m-a făcut pe mine să cad în capcana dragostei să simt toată această emoţie specială. Acum le dau dreptate tuturor celor care spun că dragostea există…am simţit-o atunci pentru prima dată şi acea primă dată a continuat şi va continua mult timp de acum încolo.

Anunțuri

4 comentarii la “Lecţie de dragoste?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s