Nu ştiu cum o să fie…

Chemarea destinului...

Nu am mai tradus de ceva vreme. Sorry…însă am avut parte de o mică vacanţă în septembrie şi săptămâna aceasta am fost ocupată cu mutatul. Şi cum începem şi noi cu facultate cine ştie ce timp o să mai am pentru tradus. O să încerc să traduc, dar o să postez abia când o să fiu în avans cu câteva capitole 😀 Nu renunţ la fic, o să-l termin.

Însă până când o să am timp de tradus vă aduc o continuare a ficului Justiţie oarbă la care am scris câteva capitole. Deocamdată am postat rezumatul şi prologul pe care îl găsiţi aici.

„         Toate se întâmplă cu un motiv în viaţă, nu? Se presupune că din greşeli înveţi, deci toată viaţa înveţi?Ce faci atunci când viaţa nu îţi arată decât o parte a ei, cea plină de suferinţă şi de fiecare dată când ţi-o arată pe cealaltă nu ai parte de ea mai multe de câteva săptămâni? Continui să speri, dar până când poţi spera? Şi când ai încetat să speri viaţa s-a terminat? Sau continuă şi nu se mai termină?

Oare după o să mai ai puterea să speri? Atunci când eşti singură, ce faci?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s