Capitolul 9

Edward

                După ce am rugat-o pe Jessica să o contacteze e Isabella, am organizat câteva lucruri pentru următorul meu joc. Am aşteptat câteva ore până când ea a apărut aproape scoţând fum pe urechi, atitudine care m-a amuzat foarte tare.

– Am înţeles că zborul va fi în trei zile şi de aceea nu am putut să înţeleg de ce m-ai chemat la jumătatea odihnei mele – a spus supărată şi am zâbit amabil.

– Nu te obişnui cu faptul că explic acţiunile mele – am spus arogant şi m-am aşezat pe scaunul meu – Dar doar de data asta o să o fac pentru că eşti nouă – i-am făcut semn să se aşeze, dar doar şi-a încrucişat mţinele la piept privindu-mă fix şi aşteptând să vorbesc şi m-am bucurat de atitudinea ei de fiară – A apărut o complicaţie care mă obligă să plec mai repede – ea a aprobat resemnată.

– Când? – mi-am privit ceasul.

– Peste patru ore – am spus hotărât şi ei aproape că îi ieşeau ochii din orbite.

– Doar patru ore? Şi mi-o spui aşa ca şi cum am merge în parcarea din spate? – a spus un pic nervoasă şi am zâmbit din nou – Nu ştiu ce te amuză – a oftat un pic mai liniştită.

– De la început te-am informat că trebuie să fii pregătită pentru orice regres şi aceasta este una dintre acele ocazii – am luat nişte rapoarte şi m-am pus pe citit, vroiam să-i las clar că conversaţia s-a terminat.

– De ce Jake nu mi-a spus nimic? – am auzit-o şoptind pentru ea în timp ce se întorcea şi acel comentariu m-a scos puţin din sprite, m-am ridicat de pe scaun şi m-am apropiat de ea supărat.

– Ce ai spus? – a prins-o de braţ şi am întors-o spre mine cu puţin cam multă putere, trebuia să recunosc că asta nu a fost o idee prea bună cum parfumul ei s-a făcut simţitor şi ce să mai spun de senzaţia ciudată pe care mi-a provocat-o pielea ei suavă.

– Nimic – a spus ea speriată de reacţia mea.

– Aşadar cu această încredere în Jake trebuie să te informeze unde plecăm, nu? – i-am reproşat cu aciditate.

– Este o problemă între mine şi el – mi-a răspuns.

– Aici şeful tău sunt eu, prin urmare eu sunt cel care trebuie să te anunţe dacă există modificări de planuri – i-am dat drumul la braţ înainte să-mi pierd şi puţinul control pe care îl mai aveam şi m-am întors la locul meu.

– Nu vă faceţi griji sunt foarte profesionistă, o să fiu punctuală şi până când o să ajungeţi dumneavoastră totul o să fie gata – a spus cu o voce serioasă şi cu faţa trufaşă.

– Sper că aşa eşti, Isabella, pentru că începi să demonstrezi multe lucruri şi nu vreau să mă dezamăgeşti – umerii ei au devenit drepţi şi fermi într-un mod trufaş, mi-a întors atenţia la treaba mea aşteptând să se retragă.

– Nu vă faceţi griji domnule Cullen pentru că din fericire nu trebuie să vă demonstrez nimic – a ieşit fără să mai spună ceva din biroul meu lăsându-mă complet tăcut.

După ce Bella a plecat am rămas încă câteva minute să rezolv câteva probleme înainte de călătorie, în plus, dăcă vroiam ca totul să rezulte aşa cum am plănuit trebuia să fiu foarte meticulos.

– Jessica, sună-l pe Jacob şi spune-i că am nevoie de un raport complet despre investiţiile din Spania şi fă-mi legătura cu Irma care trebuie să fie în penthouse-ul meu – i-am spus la telefon şi fără să aşteptă un răspuns, aceasta ar fi o altă latura din aceste afaceri complexe că trebuia să vizităm şi înăuntru un pic, poate cu puţin noroc acel raport o să-l ţină suficient de ocupat pe Jake în următoarele trei ore.

Asta înseamnă să fiu un prieten bun? Să-l mint? , conştiinţa mea îşi făcea din nou simţită prezenţa.

– Nu îl mint, pur şi simplu omit o informaţie şi el ca economist la fel ca mine o să înţeleagă – mi-am răspuns mie însumi.

– Domnule Cullen, Doamna Irma este pe linia 3 – am apăsat butonul şi ea a răspuns imediat.

– Bună, fiule. Ce ţi-a  făcut Jasper de mă suni la ora asta? – am zâmbit la acea amintire, când eram nişte copii eu şi Jasper ne certam, Irma era întotdeauna ca un fel de mediator pentru noi.

– De data asta nimic doică, dar vreau să te rog să-mi pregăteşti o geantă cu câteva costume şi ceva comod – am rugat-o pe Irma, ea a acceptat imediat şi cu asta am terminat toată treaba.

Mike a mers după geantă şi după aceea m-a luat de la intrarea în firmă unde l-am informat că nu este nevoie să mă însoţească în călătorie, mai mult decât atât încercam să sugerez subtil distanţă cum mă simţeam puţin incomod cum ştiam că mă culcasem cu, pe atunci, proaspăta soţie. Şi aşa m-a dus într-un final pe pistă.

În timp ce urcam scările am dat de o Bella ciudată care mă privea ca şi cum ar vrea să.mi zmulgă capul.

– Bună seara, Riley – l-am salutat pe pilot.

– Bună seara, domnule Cullen.  Sper că totul este bine cum zborul a fost atât de devreme – mi-a spus şi nu am putut să trec cu vedere privirea piezişă a Bellei.

– La fel ca întotdeauna Riley, oameni care încearcă să mă dicrediteze şi care îmi atârnă reuşitele – Bella a oftat privind în altă parte – Vreo problemă domnişoară Swan? – am întrebat-o cu un zâmbet care se părea că nu îi place deloc.

– Nimic domnule Cullen, totul este pregătit de plecare – a spus la fel de profesionist ca întotdeauna.

– Bine, Riley sper să fim mâine dimineaţă în Milano Malpensa – i-am spus făcând referire la aeroportul internaţional cel mai apropiat de provincia Milano situat în Lombardia, el a aprobat şi s-a îndreptat spre cabina de comandă, restul oamenilor au închis uşile şi în avion m-am ocupat cu observarea Bellei care era nervoasă.

Am decolat deja şi zburam de câteva ore, eu verificam documentele unde eram acreditat ca acţionar majoritat cu 60% din acţiunile de la „System Progress” pe care o să le apăr ca un leu, în cele din urmă nu am petrecut un an înterg în spatele acelor acţiuni pentru a-mi fi luate de un bătrân.

– Domnule pot să vă întreb ceva? – vocea Bellei m-a scos din concentrarea mea asuprea raporturilor şi am privit-o.

– Nu o faci deja? – a s-a înroşit puţin şi a şoptit „desigur proast-o” – De ce ai nevoie? – am întrebat-o cu o voce răguşită cum acea roşeaţă mi s-a părut tandră, dar asta era manipulare şi eu nu toleram asta.

– Vroiam să ştiu dacă ştiţi ceva de Heidi? – m-am mişcat simţindu-mă puţin incomod – Mi se pare ciudat să nu o văd aici şi m-am gândit că a păţit ceva, Riley nu ştie… – am întrerupt-o.

– Secretara mea nu a putut să o contacteze ca să o informeze în legătură cu avansarea şi eu nu am putut să-mi permit luxul să aştept o stewardesă – am minţit şi am privit ecranul.

– Nici pe Jacob nu l-a găsit? – întrebarea ei a fost spusă încert ca şi cum nu ar fi vrut să aud, dar pentru mine a fost suficient de clară, am privit-o în ochi cu furie şi ea a înţeles că nu trebuia să menţioneze aşa ceva – Îmi cer scuze, dacă aveţi nevoie de ceva să mă chemaţi imediat, mă scuzaţi – şi a ieşit din câmpul meu vizual.

Este necesar ca o singură femeie să te supere atât?, m-a întrebat conştinţa mea.

– Trebuie să aflu a ce se joacă – am spus pentru mine fără să-mi iau privirea de la ecran, dar fără să privesc în realitate acolo.

Nu ar fi mai uşor să cer un raport detaliat de la Jenks? Mi-a dat ochii peste cap.

– Asta chiar că înseamnă să-i acord o importanţă prea mare acestei fete – am spus ofticat pentru că conştiinţa mea îmi spunea ceea ce nu vroiam să aud.

Desigur şi tot ceea ce ai făcut în ultima vreme nu asta înseamnă, nu am răspuns pentru a nu fi nevoit să mai analizez asta.

Supărat din cauza lucrurilor care îmi treceau prin cap şi fără nici un pic de concentraţie ca să continui cu acele rapoarte blestemate, într-un final am informat-o pe Bella că o să merg să dorm sperând ca măcar somnul să mă calmeze în ciudat lucrurilor care-mi treceau prin minte.

Dimineaţa următoare m-am trezit cu o durere puternică de cap, se pare că nu era ziua mea.

Am ieşit din camera mea şi am găsit-o pe Bella dându-i câteva indicaţii şoferului în legătură cu micul dejun?

– Bună dimineaţa? – a spus ea cu o timiditate pe care nu-mi puteam da seama dacă este natural sau prefăcută.

Nu am răspuns şi mi-a luat ceva până când am ajuns la scaunul meu.

Vrei să ştii mai multe despre ea, dar te comporţi ca un idiot, mi-a spus eul meu interior şi mi-am dat ochii peste cap.

– Nu aşa devreme – am cerut şoptind obosit de acea voce interioară care se afla în ultima vreme în mintea mea.

Ea s-a apropiat suficient pentru a întreba de micul dejun şi pentru al lăsa pe măsuţă, după aceea pentru a mă informa că mai sunt câteva ore de zbor.

– Isabella – m-a apropiat de ea când era ocupată în micuţa bucătărie şi făcând ceva ce semăna cu o cafea, se părea că nu m-a auzit pentru că s-a întors şi a vărsat conţinutul pe cămaşa ei.

– Ah! – a strigat cu putere şi am întors-o imediat cu putere.

– Ce ai păţit? – am întrebat-o.

– Arde! – a spus cu faţa plină de dure, primul lucru pe care am reuşit să-l fac a fost să iau un prosop de bucătărie şi după aceea fără să mă gândesc i-am descheiat cămaşa punându-i prosopul peste piept, câteva segunde mai târziu mi-am dat seama ceea ce făceam când ochii ei mă priveau speriaţi.

– Eu…ei bine…uh – mi-am curăţat gâtul – Ţine-l apăsat aşa pentru ca pielea să absoarbă umiditatea – m-am simţit ca un prost pentru că am devenit atât de emoţionat, fără să-mi dau seama i-am descheiat cămaşa încât delicata, voluminoasa şi transparenta bustieră se arăta în toată splendoara ei  făcându-mă să mă simt dur involuntar. Fără alte explicaţii am ieşit imediat întorcându-mă liniştit, de la cea care fără să mă aştept, am început să o pierd acum vreo două săptămâni.

Controlează-te, una îi să încerci să-l faci pe prietenul tău să vadă că ea nu îi convine şi alta îi ca povestea să se complice şi să se repete, m-a avertizat mintea mea şi am acceptat imediat fără să o întreb.

– Nu este acelaşi lucru de data asta – am spus pentru mine în timp ce mă întorceam la locul meu – El s-a apropiat de Bella primul de data aceasta – am spus ca şi cum asta mă supăra.

Am petrecut restul zborului încercând să mă gândesc la altceva în afară de acei seducători sâni care erau acoperiţi de acea blestemată cârpă care se numea bustieră.

Nu eşti un adolescent Edward şi mai ales, poţi avea oricâţi sâni îţi trec prin mine, mi-a amintit capul meu.

– Vă rog să vă fixaţi centurile suntem pe cale să aterizăm în Milano Malpensa – vocea lui Riley m-a rupt din gânduri.

Bella a apărut cu altă cămaşă care semăna cu cea pe care o purtase acum câteva ore şi s-a aşezat e unul dintre scaunele mai apropiate de bucătărie şi fără să mă privească şi-a strâns centura, am făcut acelaşi lucru cu a mea şi am privit-o aşteptând o conexiune care nu şi-a făcut niciodată apariţia cum ea privea doar pe fereastră ca şi cum ar vedea centura şi mai multe avioane în locul emoţiei propriu zise.

Ai speriat-o depravatule.

– Desigur de parcă nu ar fi obişnuită- am spus încet.

Când Riley a dat din nou avizul că ne putem desface centurile m-am apropiat de ea decis.

– Ţine-ţi telefonul aproape de tine pentru că o să te sun în câteva ore – ea m-a privit speriată – O sămă însoţeşti să vizitez un prieten vechie – am informat-o, fără să aştept un răspuns m-am îndepărtat de ea.

Jessica a făcut rezervări la hotelul „Novotel Milano Malpensa Airport” care se afla la câţiva kilometri de aeroport, doar pentru comoditatea mea.

Când am ajuns unul dintre şoferii hotelului  ne-a primit pentru a ne duce la hotel.

– Bună ziua, Domnule Cullen. Eu sunt Benjamin, şoferul dumneavoastră pentru câte zile doriţi – mi-a întins mâna şi am primit-o.

– Am nevoie să ne duceţi la hotel – am spus făcând aluzie la Bella şi la mine – După aceea am nevoie să mă duceţi la System Progress – el a aprobat imediat şi după ce ne-a deschis uşile maşinii, ne-am urcat şi am mers la hotel într-o linişte incomodă.

Când am coborât am cerut să fiu ghidat în camera mea, Bella m-a chemat.

– Domnule Cullen, nu aş vrea să vă contrazic, dar vreau să vă amintesc că sunt stewardesă, nu sunt asistentă sau damă de companie – mi-a spus puţin supărată demonstrând că acele cuvinte le avea pe limbă de mult timp.

– Mai mult eu o să vă amintesc că lucraţi pentru mine – am spus trufaş – Doar pe Jacob îl puteţi acompania la reuniunile de afaceri? – am sfidat-o ca să răspundă şi cum mă aşteptam aşa a făcut-o.

– Măcar mă tratează ca pe o persoană – a spus între dinţi făcându-mă să zâmbesc.

– Ne vedem peste câteva ore – i-am spus pur şi simplu şi am mers până în camera mea unde am făcut un duş rapid şi m-am schimbat într-un costum mai formal.

Aşa cum i-am cerut lui Benjamin, m-a dus la System Progress unde am găsit-o doar pe Jane, asistenta personală a lui Aro Volturi.

– Regret că aţi făcut o călătorie inutilă domnule Cullen, dar Aro în aceste momente nu se află aici, dar dacă doriţi puteţi să vă întoarceţi mâine pentru că el se va întoarce în după-amiaza aceasta – mi-a spus cu un zâmbet cochet.

– Poţi să-mi stabileşti o reuniune în seara asta? – i-am cerut zâmbindu-i cum ştiam că le place femeilor – Şi te rog, spune-mi Edward pentru că mă faci să mă simt bătrân – ea a zâmbit încântată.

– O să verific agenda lui, dar nu vă promit nimic, o să fac tot posibilul – eram sigur din cauza acelei priviri doritoare pe care mi-o oferea, o să facă mai mult decât posibilul ca să-mi stabilească întâlnirea cu şeful ei, de fapt, puteam paria că o va duce la capăt.

– Ţi-aş fi recunoscător – am spus fără să-mi mut privirea, ea a răşit puternic.

– Sper doar să nu împiedic alte înâlnire pe care le aveţi în această seară din cauza aşteptării.

– Nu-ţi face griji că nu am nimic plănuit pentru astăzi – am minţit, eram sigur dinainte că o să vorbesc cu ea şi că o să-mi stabilească o întâlnire în această seară cu Aro Volturi, de asta i-am spus Bellei să mă însoţească.

Eşti o vulpe, încă îţi place să presupui că femeile vor face ceea ce vrei din cauza puterii pe care o poţi avea atunci când te concetrezi pe afaceri, mi-a spus conştiinţa mea la fel de mândră ca mine, am zâmbit în faţa acestui gând şi Jane a crezut că pentru ea a fost zâmbetul.

– Atunci, vorbim Edward, o să te sun de îndată ce o să am un spaţiu ca să te înâlneşti cu Aro – am aprobat şi am sărutat-o în colţul buzei fără să încetez să zâmbesc într-o manieră seducătoare şi ei i-a scăpat un geamăt care a ajuns la egoul meu.

– Mulţumesc Jane, ca întotdeauna a fost plăcere să te văd – am mers direct la maşină şi Benjamin m-a dus înapoi la hotel.

Exact aşa cum speram, Jane nu a întârziat nici două ore ca să confirme întâlnirea cu Aro Volturi la un restaurant numit „Il Luogo di Aimo e Nadia” catalogat ca fiind unul dintre restaurantele cele mai bune din Italia.

De îndată ce mi-a venit confirmarea de la Jane, am marcat numărul Bellei ca să o informez că la ora 8 o să ne întâlnim în holul hotelului, ea a răspuns pur şi simplu suav şi resemnată.

Ca să merg şi mai pregătit la întâlnirea cu Aro, am imprimat nişte documente care spunea cât câştiga firma lui cu bunele afaceri pe care le făcea.

În acel moment telefonul mobil mi-a sunat, aveam deja în jur de 30 de apeluri pierdute de la Jacob şi aproape 10 de la Jasper, sărind peste propriile mele reguli nu am răspuns nimănui care mi se păreau că sunt inutile, o să mă ocup mai târziu de asta.

Când s-a făcut ora 7, am făcut o baie pentru a mă relaxa şi pentru a mă deconecta pentru câteva minute de viaţa pe care am vrut să o duc.

Îţi pare rău Edward? m-a întrebat capul meu.

– Niciodată! – am spus decis.

Linişteşte-te, dar asta pare de fiecare dată când te gândeşti la cât de multe lucruri faci, am negat împrăştiind gândurile din capul meu. Mai exact împrăştiind deciziile pe care le-am luat pe baza unor sentimente m-au făcut să ajung departe, depăşindu-mă pe mine însumi.

Şi pentru că eşit un Cullen.

– Ei bine, rezultă că nu sunt – am spus nimicitor şi în acel moment soneria camerei mele a sunat scoţându-mă din monologul meu absurd.

Menajera a apărut cu costul meu negru pe care am cerut să fie călcat din cauza călătoriei lungi din America.

Şi la 8 fix eram pe hol aşteptând-o pe Bella, care a apărut cu un zâmbet timid şi îmbrăcată într-o rochie neagră care îi ajungea un pic mai sus de genunchi, cu un decolteu subtil care arăta farmecele ei şi în acel moment mi-am adus aminte de incidentul din avion.

– Concentrează-te – mi-am spus mie însumi, am concluzionat că vesitmentaţia ei era sugerantă, dar nu vulgară.

– Sper să nu par prea neoficială, dar nu aveam plănuită o cină elegantă cu şeful meu – şi ce mi-ar fi plăcut să-i zmulg limba în acel moment pentru plăcerea de a face să tacă.

Doar de asta?

– Da, doar de asta! – am spus încet pentru mine.

– Ce aţi spus? – a întrebat Bella auzind şoaptele mele.

– Nu vrea să ajung târziu – am spus şi am mers până la ieşire unde ne aştepta deja Benjamin cu uşa maşinii deschisă pentru noi, am auzit paşii rapizi ai Bellei care încerca să nu rămână în urmă – La „Il Luogo di Aimo e Nadia” – i-am spus lui Benjamin care a aprobat.

– Da domnule.

Bella a privea afară pe fereastră în timp ce luminile oraşului se reflectau în ochii ei dându-i un aspect liniştitor.

– Nu cunoşti Italia? – întrebarea a ieşit involuntar, ea imediat m-a privit gândindu-se dacă să răspundă sau nu.

– Nu această parte din Italia – s-a gândit dacă să mai adauge ceva sau nu şi se pare că a văzut ceva pe faţa mea încât a făcut-o – Oricum în zborurile comerciale nu avem prea mult timp între zboruri şi nu ai timp să faci turism – a spus pur şi simplu după care s-a întors să privească afară.

Când am ajuns l-a restaurant maestrul ne-a ghidat spre secţiunea privadă unde ne aşteptau Jane şi Aro.

– Cullen – a spus întinzându-mi mâna cu faţa serioasă.

– Volturi – i-am răspuns, dar zâmbind şi prinzându-i mâna – Atâta timp fără să ne vedem.

– De când mi-ai furat compania mai exact – a răspuns nimicitor şi eu mi-am muşcat limba.

– Un comentariu de prost gust ţinând cont că am plătit pentru acele acţiuni, deci nu poate fi catalogat ca un furt – i-am răspuns fără să încetez să zâmbesc.

– Bună seara, Edward – Jane s-a apropiat ca să mă salute apropiindu-şi coprul mai mult decât era necesar cu i-am simţit sânii înconjurându-mi braţul.

– Bună seara Jane, ea este Isabella Swan – am prezentat-o celor doi şi ne-am aşezat la masă, iar în câteva minute am comandat.

Am lăsat afacerile de o parte în timp ce consumam mâncarea, din când în când Aro îi adresa câte o întrebare Bellei, la care ea răspundea cu sunte monosilabice, simţindu-se complet incomodă.

Când Aro s-a scuzat să meargă la baie, ea s-a apropiat de mine.

– Nu vreau să par needucată şi cu atât mai puţin să distrug afacerile, dar mi-ar plăcea să mă întorc la hotel, pot să cer un taxi la recepţie – a spus ea părând ruşinată.

– Nici vorbă de asta, ajungem la ce este mai important – am spus fără să-mi iau privirea de la Jane care ne privea suspicios.

De îndată ce Aro s-a întors i-am făcut semn recepţionistei dacă poate să-mi aducă documentele.

– Ca întotdeauna direct – mi-a spus Aro şi am zâmbit de conturul ochilor care arătau trecerea anilor, când eram copil l-am văzut în cei mai buni ani ai săi pe când făcea afaceri cu tatăl meu.

– Vreau să verifici aceste documente Aro care dovedesc că am cumpărat într-un mod legal şi transparent acţiunile System Progress – i-am spus întinzându-i mapa, am ţinut mâna întins cu mapa în mână şi el doar mă privea cu o anume supărare şi tristeţe, Jane ca să nu mă facă să aştept mai mult le-a luat ea pentru el.

– Tu încă erai în scutece când am intrat eu în lumea afacerilor Edward şi de aceea pot să fiu sigură că ai făcut totul într-un mod curat şi legal – în acel moment am putut să apreciez şi mai bine trecerea anilor peste el.

– Atunci de ce ai lansat un zvon în presă? – am perceput milimetric cum ochii i s-au deschis de uimite şi Jane l-a privit imediat speriată.

– Nu ştiu de ce vorbeşti – a răspuns fără să lase acea mască deoparte.

– Se poate ca pentru tine să fiu încă un copil în scutece Aro, dar am nişte contacte bune care m-au informat în legătură cu „zvonurile” care au apărut în legătură cu faptul că am cumpărat acţiuni de la firma ta făcându-mă pe mine să pare nenorocitul milionar cu inimă de gheaţă – i-am zâmbit mulţumit de poreclă.

– Nu ştiu de ce… – am ridicat mâna şi mai ofensat.

– Nu este nevoie să mă umpli de scuze care agravează infracţiunea, am dovezi concrete despre faptul că tu ai dat informaţiile în presă – faţa lui Aro s-a schimbat într-una preocupată.

– Dacă nu am luat măsuri în această privinţă a fost doar pentru tatăl tău care are tot respectul meu – a spus el lăsând deoparte acea mască de pasivitate – El ştia cum să fie sincer şi să nu calce în picioare oamenii – am râs cu tot sarcasmul posibil.

– Afacerile sunt afaceri, nu? – am luat paharul meu de şampanie şi l-am ridicat pentru un toast.

– Nu m-aş supăra să fii asociatul majoritar dacă nu te-ai gândi să conciediezi mai mult de trei sute de angajaţi – m-a întrerupt supărat şi am auzit un oftat lângă mine, Bella mă privea îngrozită cu mâna la gură.

– Sunt muncitor ineficienţi care nu îndeplinesc aşteptările modului meu de a lucra – am spus fără să-i acord importanţă acestui aspect, dar când am văzut ochii Bellei care mă priveau cu neîncredere şi încă ceva ce nu am putut descifra m-a făcut să mă simt slab pentru câteva secunde.

– Sunt persoane care lucrează de câţiva ani în companie, cu asta îşi menţin familiile – a spus Aro cu o voce care a făcut câteva persoane de la mesele din jur să se întoarcă pentru a ne privi.

– Sunt persoane care nu îndeplinesc aşteptările şi mai puţin acum când aşteaptă firma Cullen – l-am întrerupt cu un zâmbet provocându-l să se supere mai tare de impact şi lovind cu pumnul în masă.

– Nu o să reuşeşti să treci peste autoritatea mea Edward Cullen – s-a ridicat şi m-a sfidat cu o privire, m-am oprit doar pentru a rămâne la înălţimea lui şi l-am privit în ochi.

– Nu încerc să trec peste autoritatea ta Aro, de fapt, deja am trimis ordinul ca să se suspende contractele muncitorilor – nu am înţeles de ce am spus asta dacă era minciună, dintr-o dată Aro şi-a dus mâna l-a piept care se mişca într-un mod accelerat.

– Vă simţi bine? – l-a întrebat Jane speriată luându-l de braţ, el a aprobat.

– Scoate-mă de aici, Jane – a cerut cu greutat şi după aceea ea a făcut ce i-a crut.

Când într-un final Jane l-a chemat pe şoferul lui Aro şi l-au scos din restaurant, m-am înclinat ca să-mi iau pahat şi simţind o privire intensă m-am întors ca să o văd pe Bella care mă privea cu scârbă care mă durea.

– Ce? – am întrebat-o inocent, dar nu şi-a schimbat acea mască.

– Eşti cel mai rău din câţi am cunoscut – a spus supărată, şi-a luat şerveţelul din poală şi l-a aruncat pe masă şi s-a ridicat pentru a ieşi de acolo.

Dintr-un reflex ciudat am urmat-o până la recepţie unde am găsit-o pe recepţionistă şi i-am făcut semn să-mi aducă nota pentru cină.

– Unde  crezi că mergi? – am întrebat-o în timp ce am întors-o prinzând-o de braţ când am ajuns-o chiar înainte să intre în taxi.

– Mă întorc la hotel pentru a-mi lua lucrurile, dacă vreţi să mă conciediaţi faceţi-o acum pentru că orcum – m-a privit în ochi şi în ei era dezamăgire – Îmi dau demisia – a spus cu o voce acidă şi s-a tras din strânsoarea mea pentru a se urca în taxi lăsându-mă îngheţat în locul meu.